TEMA: Introducere.

Importanța disciplinei pentru ocrotirea

mediului înconjurător

1. Aspecte istorice privind apariţia şi dezvoltarea avocaturii ca

institut independent

Un bun jurist, fie ca este magistrat sau avocat, trebuie ca pe

langa cunostintele de drept penal , de drept civil, de drept
procesual, etc. sa aiba si capacitatea de a rationa logic, de a gasi
solutii rationale pentru problemele cu care se confrunta, inclusiv de
a intelege si interpreta corect un discurs rostit sau scris.

Conform legii cu prvire la „Avocatură” avocatura este o

instituţie de drept independentă a societăţii civile menit ă s ă asigure ,
pe bază pofesională , acordarea de asistenţă juridică calificat ă
persoanelor fizice şi juridice, în scopul apărării drepturilor,
libertăţilor şi intereselor lor legitime, precum şi al asigur ării
accesului la în făptuirea justiţiei.

Cuvăntul avocat este de origine latină advocatus- ceea ce

înseamnă a chema un apărător la avocată.

Apărută în antichitate, avocatura îşi află rădacinile în

reprezentanţa familială, cînd capul familiei apăra în instan ţă
interesele fiecărui membru cosanguin, dar şi ale altor clien ţi care
căutau protecţia unui patron atotputernic.

De obicei patronul, făcea oficiul de apărător în litigiile dintre client

şi administraţia centrală.

Astfel patronii sunt precursorii avocaţilor de ast ăzi, iar cei

protejaţi clienţii lor.

În Grecia Antică, în afară de patroni şi clien ţi, mai existau şi

reprezentanţe ale persoanelor juridice, cum erau, spre exemplu,
mănăstirile, ale căror interese erau apărate de monarhii ce studiau
legile laice.

Dar reieşind din condiţiile progresului social economic, al

dezvoltării noilor relaţii de producţie, întreprinz ătorul a sim ţit
necesitatea de a se consulta în diversele probleme de drept,
precum şi de a beneficia de protecţie calificată a intereselor sale în
judecată. Astfel apare si profesia de apărător, mandatar,
împuternicit.

În Europa în sec XVII-XVIII apar aşa numitele institu ţii de

avocatură guvernamentale. În aceste instituţii funcţiile de
avocaterau exercitate de slujbaşi aflaţi în întreţinerea statului. De
aici revine explicaţia de ce ele nu au devenit populare fiind
remuneraţi de stat avocaţii şi-aupierdut independenţa.

În perioada în care Basarabia a fost parte a României munca

avocaţilor era reglementată de Legea pentru şi unificarea corpului
de avocaţi, în care se sesizau unele încercări de a supune avocatura
română totuşi a reuşit, prin revoltă contra legiuitorului, s ă-şi
confirme independenţa ca instituţie juridico-civilă în slijba drepturilor
omului.

În perioada postbelică, după anexarea Basarabiei la imperiul

sovietic, pe teritoriul ei au funcţionat legile Uniunii Sovietice.

Însă datorită eforturilor comune ale juriștilor avocați la 19 iulie

2002 , Parlamentul Republicii Moldova adoptată Legea cu privire la
avocatură.

După declararea Republicii Moldova ca stat independent şi

suveran, poporul a începu să-şi controleze obiectivul- edificarae unui
stat de drept, şi a început să lucreze, în acest scop la crearea unei
baze legislative fundamentale în materie de avocatură.

2. Etapele formării şe dezvoltării avocaturi în Republica Moldova

Formarea profesionala trebuie sa fie obligatorie deoarece

ofera societatii, avocatului care a urmat un curs de formare,
informatii importante cu privire la modul in care avocatul si-a insusit
cunostintele predate in cadrul cursului de formare.

In perioada sovietica, avocatii din Moldova erau obligati sa fie

membri ai Colegiului de Avocati, activitatea lor fiind reglementata
de o lege bazata pe Statutul Avocaturii din URSS din anul 1979.
LEGEA REPUBLICII SOVIETICE SOCIALISTE MOLDOVENESTI CU
PRIVIRE LA APROBAREA REGULAMENTULUI PRIVIND AVOCATURA
IN R.S.S.M., Legea Nr. 526-X din 21.11.1980, Vestile Guvernului
R.S.S.M. 11/111 (1980). Dupa declararea independentei Moldovei in
1991, Colegiul Avocatilor si-a continuat activitatea in calitate de
asociatie voluntara de avocati, care oferea admitere in avocatura
dupa finisarea unei stagieri si sustinerea de catre candidati a unui
examen de calificare. In afara de membrii Colegiului de Avocati,
juristii care au sustinut un examen in scris si au primit licenta de la
Ministerul Justitiei pentru oferirea serviciilor de asistenta juridica
de asemenea puteau servi drept aparatori in cauzele penale.

Odată cu reglemantarea afacerilor în domeniul

antreprenoriatului, după anii 1990, în Moldova s-au creat condi ţii
favorabile instituirii fermelor de avocaţi, birouri, oficii.

Peparcursul anilor instituţia avocaturii a tras aten ţia mai

multor avocaţi care au cercetat diverse laturi ale particip ării
avocatului la soluţionarea cauzelor juridice.

Din cele mai vechi timpuri apariţia avocaturii este conceput ă

ca îndatorirea umană de a veni în ajutorul aproapelului. În acest
context, acest principiu trebuie să rămînă şi în continuare pilonul
instituţiei avocaturii în Republica Moldova.

Odata cu reformarea societăţii, în statul nostrum avocatura a

păşit într-o eră nouă, astfel adoptarea Legii cu privire la avocatur ă a
fost binevenită ceea ce asigura acordarea de asisten ţă juridic ă
calificată persoanelor fizice şi juridice.

3. Baza teoretică şi metodologică a disciplinei de studii

“Avocatura”

Situaţia din societatea noastră la etapa contemporană necesită

studierea tendinţelor evoluţiei ei. Republica Moldova tinde să devină
un stat democratic şi de drept. In fiecare zi la radio, TV, alte mass-
media este abordată problema statului de drept. Prezenta cercetare
este o incercare de a face o analiz ă ştiinţifică complexă a
fenomenului atit din punct de vedere teoretic, cit şi practic, autorul
utilizind cunoştinţe din domeniul istoriei, filosofiei, psihologiei,
sociologiei.

Totodată, funcţiile pe care le exercită avocatura contribuie la

ridicarea nivelului conştiinţei şi culturii juridice a cetăţenilor şi,
implicit, a activismului lor juridic.

Bazele teoretice sunt metodele de cercetare ce ghidează

avocatul în activitatea sa, iar bazele metodologice sunt metodele de
acţiune privind soluţionarea justa a cauzei.

Latura teoretică şi metodologică a avocaturii are un rol

deosebit în cadrul studiului. După cum am menţionat c ă avocatura
este o instituţie de drept independentă, fiecare avocat in parte
folosoşte metodele sale de soluţionare a litigiului. Metodele de
soluţionare a cauzelor civile, penale, administrative, etc, sunt
obţinute din practiaca individual de fiecare avocat în parte, la baza
cărora stau principiile democraţiei, confidenţialităţii, asigurarii
legalităţii şi umanismului, care nu pot fi excluse.

4. Importanţa şi locul disciplinei de studiu “Avocatura” în

sistemul ştiinţelor juridice.

Profesia de avocat este asimilată profesiei de medic: ea

presupune acelaşi tratamen tplin de atenţie şi compasiune,
umanism. Dar avocatul nu-şi poate exercita func ţiile doar din
dragoste şi compasiune faţă de client, activitatea sa este
reglementată prin lege, norme destinate să garanteze buna
îndeplinire a misiunii sale.

Avocatura are tendinţa de internaţionalizare şi de stabilire a

unui echilibru în vederea soluţionării juste şi obiective a cauzelor de
încălcare a drepturilor şi intereserlor cetăţenilor.

Unii jurişi fac o remarcă pentu tinerii specialişti c ă activitatea

de avocat nu inseamna doar alegerea unui drum in viata, ci si
alegerea unui mod de viata, si o acţiune corectă în ceea ce priveşte
apărarea justă a drepturilor şi intereselor cetăţenilor.
 Scopul avocaturii este reglementarea relaţiilor sociale,
reeducarea, corijarae indivizilor care încalcă prevederile normativ-
juridice stipulate în actele normative.

Tema 2. Structurile organizatorice ale avocaturii

1. Principiile organizatorice si funcționale ale avocaturii

Potrivit art. 1 din legea nr.1260/2002, profesia de avocat este

libera si independentă, cu organizare si func ționare autonome, în
condițiile legii si ale statutului profesiei.

Actuala legislație nu realizează o sistematizare a

principiilor organizatorice ale avocaturii. Totuși, aceste principii nu
se confunda cu acelea ale exercitării profesiei de avocat. Lipsa unei
atare sistematizări se explica tocmai datorita interdependentei
dintre cele doua categorii de principii.

Pot fi apreciate ca principii de baza ale organiz ării

avocaturii: autonomia barourilor, existenta unor structuri
democratice de organizare a avocaturii si colegialitatea organelor
de conducere:

1. principiul autonomiei barourilor – avocatura este organizata

într-o structura proprie, autonoma fata de toate celelalte
autorități publice. Exercitarea avocaturii ar fi greu de
conceput în lipsa unui asemenea principiu.
2. principiul organizării avocaturii în structuri democratice –
elementul organizatoric de baza al avocaturii este Uniunea
Avocaților. Acesta este alcătuit din totalitatea avocaților din
circumscripțiile Curților de Apel.

Uniunea Avocaţilor este organul de autoadministrare al

avocaţilor, din care fac parte toţi membrii barourilor din ţar ă, şi are
sediul în municipiul Chişinău. Uniunea Avocaţilor este persoan ă
juridică, are patrimoniu şi buget propriu. Patrimoniul Uniunii
Avocaţilor poate fi folosit şi în activităţi produc ătoare de venituri, în
condiţiile legii
 Organele de conducere ale Uniunii Avocaţilor sînt:
a) Congresul;
b) Consiliul Uniunii Avocaţilor;
c) preşedintele Uniunii Avocaţilor;
d) secretarul general al Uniunii Avocaţilor.

În cadrul Uniunii Avocaţilor se constituie şi funcţionează:

a) Comisia de licenţiere a profesiei de avocat;
a1) Comisia de soluționare a contestațiilor;
b) Comisia pentru etică şi disciplină;
b1) Centrul de Instruire a Avocaților;
c) Comisia de cenzori;
d) secretariatul.

Congresul este constituit din totalitatea avocaților înscriși în

lista baroului, cu drept de exercitare a profesiei. Congresul este
organul suprem al Uniunii Avocaților. La lucr ările Congresului
participă toți avocații cu drept de vot. Statutul profesiei de avocat
poate stabili reguli privind participarea la Congres doar a delega ților
din partea barourilor, inclusiv modul de delegare și modul de
participare a delegaților.

Congresul se întrunește anual în sesiune ordinară, fiind

convocat și organizat de Consiliul Uniunii Avocaților.
Congresul are următoarele atribuții:
a) alege, dintre membrii săi, și revocă președintele Uniunii
Avocaților și membrii Comisiei pentru etică și disciplină și ai Comisiei
de licențiere a profesiei de avocat;
b) elaborează propuneri pentru perfecționarea legislației;
c) aprobă şi modifică Codul deontologic al avocatului şi statutul
profesiei de avocat;
d) examinează execuția bugetară anuală a Uniunii Avocaților;
g) audiază şi aprobă rapoartele anuale privind activitatea
Consiliului, secretarului general şi a comisiilor Uniunii Avocaţilor;
h) adopta hotărîri privind relaţiile dintre barouri;
i) adoptă alte hotărîri privind activitatea Uniunii Avocaţilor.
 Consiliul Uniunii Avocaţilor este organul reprezentativ şi
deliberativ al avocaţilor, care asigură activitatea permanent ă a UA.
Consiliul UA este format din preşedintele UA, decanii barourilor şi
avocații delegați de barouri. Mandatul delega ților barourilor în
Consiliul UA este de 4 ani.
Consiliul Uniunii Avocaţilor are următoarele atribuţii:
a) asigură executarea hotărîrilor Congresului;
b) soluţionează, în perioada dintre sesiunile Congresului,
problemele privind exercitarea profesiei de avocat, cu excep ţia
celor date în competenţa Congresului;
b1) asigură accesul avocaţilor la secretul de stat şi decide
asupra perfectării dreptului de acces la secretul de stat, potrivit
prevederilor Legii nr. 245-XVI din 27 noiembrie 2008 cu privire la
secretul de stat.
b2) aprobă bugetul anual al Uniunii Avocaților și execu ția
bugetară anuală a acesteia;
b3) aprobă direcțiile prioritare ale activității Uniunii Avoca ților și
documentele de politici privind realizarea acestora;
b4) stabilește cuantumul taxelor percepute de Uniunea
Avocaților;
b5) stabilește mărimea contribuției pe care o vars ă avocatul în
bugetul Uniunii Avocaților;
c) - abrogată;
d) adoptă hotărîri în problemele privind pregătirea şi
perfecţionarea profesională a avocaţilor; aprobă programul de
formare iniţială pentru avocaţii stagiari şi de formare continu ă pentru
avocaţi; aprobă lista instituţiilor care oferă servicii de instruire
profesională;
d1) aprobă regulamente, instrucțiuni și proceduri privind
activitatea de avocat;
d2) aprobă regulamentul Centrului de Instruire a Avocaților;
e) formulează recomandări privind relaţiile dintre barouri;
f) elaborează și aprobă metodologia de desfășurare a examenelor
de admitere la stagiu și a examenelor de calificare;
f1) consemnează încetarea activității de avocat;
g) înregistrează contractele privind efectuarea stagiului
profesional;
 g1) numește secretarul general al Uniunii Avocaților și
prelungește contractul acestuia;
h) soluţionează conflictele şi litigiile ce ţin de efectuarea
stagiului profesional;
i) aprobă şi publică bunele practici profesionale pentru avoca ţi şi
mecanismul de asigurare a calităţii serviciilor de asistenţă juridică;
j) aprobă forma unică a inscripţiilor pe ştampilele avoca ţilor şi
rechizitele antetului, ţinînd cont de forma de organizare a activit ăţii
de avocat;
k) desemnează membrii Consiliului Naţional pentru Asistenţă
Juridică Garantată de Stat din rîndul avocaţilor;
l) întocmeşte raportul anual de activitate şi îl prezint ă spre
aprobare Congresului;
m) aprobă contractele încheiate de secretarul general al Uniunii
Avocaţilor a căror valoare depăşeşte suma stabilită în statutul
profesiei de avocat;
n) aprobă statul de funcţie al secretariatului;
n1) elaborează și aprobă recomandări cu privire la mărimea
minimă a onorariilor pentru avocați;
n2) instituie și desființează forme asociative și structuri
organizatorice ale avocaților și ale avocaților stagiari în cadrul
Uniunii Avocaților prin aprobarea statutelor și/sau regulamentelor de
activitate ale acestora;
n3) aprobă procedura de verificare a respectării de c ătre avoca ți
a obligațiilor ce le revin în conformitate cu Legea nr. 308/2017 cu
privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării
terorismului și supraveghează respectarea de către avoca ți a
obligațiilor ce le revin în conformitate cu această lege;
o) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege sau delegate de
Congres.

Baroul se constituie şi funcţionează numai în cadrul Uniunii

Avocaţilor, potrivit legi cu privire la Avocatură. Baroul activeaz ă în
circumscripţia unei curţi de apel. Din componenţa baroului fac parte
toţi avocaţii din circumscripţia respectivă. Sediul baroului se afl ă în
localitatea de reşedinţă a curţii de apel.
Organele de conducere ale baroului sînt:
a) adunarea generală;
 b) decanul;
c) prodecanul.

Adunarea generală este formată din toţi avocaţii cu drept de vot

înscrişi în lista membrilor baroului din circumscripţia respectiv ă.
Adunarea generală ordinară se întrunește anual, fiind convocat ă de
către decan.
Adunarea generală are următoarele atribuţii:
a) alege şi revocă decanul şi prodecanul baroului;
b) alege avocații delegați de barou în componența Comisiei
pentru etică și disciplină, a Comisiei de licențiere a profesiei de
avocat, a Comisiei de cenzori și a Consiliului Uniunii Avoca ților și
desemnează delegații la Congres în modul, condițiile și cazurile
prevăzute de statutul profesiei de avocat;
c) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege sau date în
competenţa sa.

Decanul este ales pentru un mandat de 4 ani. Decanul î și

exercită atribuțiile până la alegerea noului decan. Una și aceeași
persoană poate fi aleasă decan al baroului pentru cel mult 2
mandate consecutive.
Decanul are următoarele atribuţii:
a) asigură organizarea activităţii avocaţilor din circumscrip ţie
prin coordonare cu organele Uniunii Avocaţilor;
b) reprezintă baroul în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice
din ţară şi din străinătate;
b1) asigură realizarea strategiei aprobate de Consiliul Uniunii
Avocaților la nivelul baroului gestionat;
c) convoacă şi prezidează şedinţele adunării generale;
d) execută hotărîrile Congresului, Consiliului Uniunii Avoca ţilor
şi ale adunării generale;
e) - abrogată;
f) sesizează Comisia pentru etică şi disciplină privind
organizarea controlului profesional, disciplinar şi deontologic al
activităţii avocaţilor;
g) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege sau date în
competenţa sa.
 (3) În cazul absenţei temporare a decanului sau în cazul
imposibilităţii acestuia de a-şi exercita atribuţiile, interimatul
funcţiei este asigurat de către prodecan, ales pentru un mandat de 4
ani. Prodecanul își exercită atribuțiile până la alegerea noului
prodecan.

Prodecanul îl înlocuieste pe decan la cererea sau în absenta

acestuia.

În cadrul Uniunii Avocaților ficționează: Comisia de licențiere a

profesiei de avocat, Comisia de soluționare a contesta țiilor; Comisia
pentru etică şi disciplină; Centrul de Instruire a Avoca ților; Comisia
de cenzori;
Comisia de licențiere a profesiei de avocat este compusă din 11
membri, cu o vechime în profesie de cel puțin 5 ani, dintre care 6
membri sunt aleși de Congres, iar 5 membri – de barouri: doi avoca ți
sunt aleși de baroul care are cea mai mare norm ă de reprezentare și
câte un avocat – din partea celorlalte barouri. Una și aceeași
persoană poate fi membru al Comisiei de licențiere a profesiei de
avocat cel mult 2 mandate consecutive.
Comisia de licenţiere a profesiei de avocat:
a) adoptă hotărîri privind admiterea la examene;
b) organizează examenele de admitere la stagiu şi de calificare;
c) aprobă rezultatele examenelor de admitere la stagiu şi adopt ă
hotărîri privind admiterea la stagiul profesional;
d) aprobă rezultatele examenelor de calificare şi adopt ă hot ărîri
privind admiterea în profesie.
Comisia de soluționare a contestațiilor
Comisia de soluționare a contestațiilor este un organ ad-hoc,
format din 5 avocați. Aceștia sunt desemnați de c ătre Consiliul
Uniunii Avocaților în baza unei liste aprobate anual de c ătre
Consiliu, compusă din cel puțin 20 de avocați care întrunesc
condițiile pentru alegere în Comisia de licențiere a profesiei de
avocat și nu fac parte din organele de autoadministrare ale
avocaților.Comisia de soluționare a contestațiilor examineaz ă
contestațiile, cu evaluarea candidaților conform procedurii prev ăzute
pentru Comisia de licențiere a profesiei de avocat.
 Comisia pentru etică şi disciplină este compusă din 11 avocaţi,
dintre care 6 sînt aleşi de Congres dintre avoca ţii cu o vechime în
profesie de cel puţin 5 ani, iar 5 sînt delegaţi de barouri.
Comisia pentru etică şi disciplină are următoarele atribuții:
a) examinează plîngerile privind acţiunile avocaţilor şi avoca ţilor
stagiari;
b) analizează cazurile de încălcare de către avoca ţi şi avoca ţii
stagiari a disciplinei şi a normelor de etică profesională;
c) intentează proceduri disciplinare în privinţa avoca ţilor şi
avocaţilor stagiari;
d) adoptă decizii corespunzătoare în procedura disciplinară;
e) aprobă modelul declaraţiei sub jurămînt şi al chestionarului de
evaluare a bunei reputaţii.
Comisia de cenzori este compusă din 5 avocați, cu o vechime în
profesie de cel puțin 5 ani, dintre care doi avocați sunt delegați de
baroul care are cea mai mare normă de reprezentare și câte un
avocat – din partea celorlalte barouri. Una și aceeași persoană poate
fi membru al Comisiei de cenzori cel mult 2 mandate consecutive.
Comisia de cenzori exercită controlul activităţii economico-
financiare a Uniunii Avocaţilor şi se subordonează Congresului.

Secretariatul în exercitarea atribuţiilor, organele de

autoadministrare ale avocaţilor sînt asistate de personalul
secretariatului. Condiţiile de angajare şi atribuţiile personalului
secretariatului se stabilesc în statutul profesiei de avocat.

2. Formele de exercitare a profesiei de avocat

Potrivit prevederilor art.29 din legea cu privire la avocatura si

art.34-37 din Statut, profesiei de avocat se exercita, la alegere, într-
una din următoarele forme:

a) cabinet al avocatului;
b) birou asociat de avocaţi.
 Avocatul este liber sa opteze si sa-si schimbe optiunea pentru
una din formele de exercitare a profesiei prevazute de lege. Acesta
nu poate activa concomitent în mai multe forme de exercitare a
profesiei.

Toate formele de exercitare a profesiei de avocat sunt supuse

următoarelor principii:

1. patrimoniul comun este afectat exclusiv activității

profesionale si are regimul patrimoniului de afectațiune
profesionala;
2. titularul cabinetului individual si avocatul asociat nu pot
presta activități profesionale în afara formei de exercitare a
profesiei pentru care au optat;
3. avocatul titular al cabinetului individual nu poate avea
calitatea de avocat colaborator sau de avocat salarizat în
cadrul profesiei;
4. avocatul asociat nu poate avea calitatea de avocat
colaborator sau de avocat salarizat în cadrul profesiei;
5. obligația de a comunica de îndată baroului, în scris,
modificările privind asocierea, colaborarea sau angajarea
revine atît avocatului cît si titularului cabinetului individual
sau coordonatorului cabinetelor asociate,
6. formele de exercitare a profesiei se individualizeaz ă prin
denumire, conform prevederilor legii si ale statut

Cabinet al avocatului

Potrivit reglementarii date de art.30 din Legea cu

privire la avocatura
În cabinetul avocatului îşi exercită profesia un singur
avocat (fondatorul cabinetului). Cabinetul avocatului activează şi se
prezintă în raporturile juridice ca persoană fizică. Fondatorul
cabinetului avocatului nu poate presta activit ăţi profesionale în
afara formei de exercitare a profesiei pentru care a optat. Avocatul
fondator al cabinetului avocatului nu poate avea calitatea de avocat
asociat sau de specialist în cadrul profesiei. Cabinetul avocatului
este individualizat prin denumire: de exemplu, Cabinetul avocatului
Petru Petrescu.
 Biroul asociat de avocaţi este fondat de doi şi mai mulţi avocaţi
(fondatori ai biroului). Avocaţii îşi exercită profesia de sine st ăt ător.
Biroul asociat de avocați este persoană juridică și este supus
regimului transparenței fiscale. Plata impozitului pe venit se face,
prin intermediul biroului asociat de avoca ți, de c ătre fiecare avocat
și avocat stagiar care activează în cadrul biroului asociat de avoca ți,
pentru venitul propriu.

Asociaţiile de avocaţi

În temeiul art. 33 din Legea 1260 din 19.07.2002 în scopul

apărării drepturilor şi intereselor lor, avocaţii sînt în drept s ă se
asocieze, pe principii benevole, conform legisla ţiei cu privire la
organizaţiile necomerciale, în asociaţii profesionale locale, centrale
şi internaţionale, în baza calităţii de membru individual sau colectiv,
şi să se înregistreze în modul stabilit. Asociaţiile de avoca ţi, pot
acorda asistenţă materială avocaţilor din cadrul acestor asociaţii şi
membrilor familiilor acestora. Asociaţiile de avoca ţi centrale şi cele
internaţionale pot avea structuri regionale.
 Tema 3 Direcţiile şi tipurile de activitate a avocaților

Reglementarea activităţii de avocat constă în:

a) stabilirea condiţiilor de bază şi a modului de acordare a
asistenţei juridice profesionale persoanelor fizice şi juridice în
Republica Moldova;
b) determinarea formelor de organizare a activităţii de avocat;
c) stabilirea genurilor de asistenţă juridică;
d) stabilirea garanţiilor pentru activitatea de acordare a
asistenţei juridice calificate;
e) stabilirea modului de admitere în profesia de avocat.

Cadrul juridic al activității de avocat se constituie din

Constituţia Republicii Moldova, Legea cu privire la avocatur ă, alte
legi care reglementează activitatea menţionată din statutul profesiei
de avocat, precum şi din tratatele interna ţionale la care Republica
Moldova este parte..
În temeiul art.5 al legii 1260/2002 orice persoană are dreptul să
îşi aleagă în mod liber avocatul pentru a fi consultată şi reprezentat ă
de acesta în materie juridică.
Statul asigură accesul la asistenţa juridică calificată tuturor
persoanelor în condiţiile prezentei legi. Persoanele fizice şi juridice
sînt în drept să beneficieze, în modul stabilit, de asisten ţa juridic ă a
oricărui avocat în bază de acord al părţilor.
În cazurile prevăzute de lege, plata pentru asisten ţa juridic ă
calificată se achită de la bugetul de stat. Pornind de la starea
materială a persoanei, avocatul îi poate acorda acesteia asisten ţă
juridică în mod gratuit. Avocaţii din Republica Moldova sînt în drept
să îndeplinească unele delegaţii sau să exercite profesia de avocat
în alte state, dacă aceasta este prevăzut de legisla ţia statului
respectiv.
La fel avocaţii din alte state pot exercita profesia de avocat pe
teritoriul Republicii Moldova dacă întrunesc condiţiile prev ăzute de
lege, cu excepţia condiţiei privind deţinerea cetăţeniei. Avocatul din
alt stat poate desfăşura activitate pe teritoriul Republicii Moldova
dacă certifică calitatea de avocat în statul său de origine şi este
înscris în registrul special ţinut de Consiliul Uniunii Avoca ţilor din
Republica Moldova, denumită în continuare Uniunea Avoca ţilor.
Avocatul din alt stat nu poate reprezenta interesele persoanelor
fizice sau juridice în instanţele de judecată şi în rela ţiile cu alte
autorităţi publice decît în arbitrajul comercial internaţional. În cazul
cînd interesele clientului o cer, precum şi la solicitarea acestuia,
avocatul din alt stat poate asista avocatul din Republica Moldova.
Avocatul din alt stat poate desfăşura activitate în cadrul cabinetului
avocatului sau în cadrul biroului asociat de avoca ţi în baz ă de
contract. Registrul avocaţilor din alte state care au dreptul s ă
exercite profesia de avocat pe teritoriul Republicii Moldova se
publică pe pagina oficială de Internet a Uniunii Avocaţilor.
Avocaţii acordă persoanelor fizice şi juridice următoarele genuri
de asistenţă juridică calificată:
a) oferă consultaţii şi explicaţii, expun concluzii cu privire la
problemele juridice, prezintă informaţii verbale şi în scris referitoare
la legislaţie;
b) întocmesc documente cu caracter juridic;
c) reprezintă interesele lor în instanţele de judecată;
d) reprezintă interesele lor în materie juridică în rela ţiile cu
autorităţile publice, notarii publici, executorii judecătoreşti şi cu alte
persoane fizice şi juridice;
e) participă la urmărirea penală şi la dezbateri judiciare în
cauzele penale în calitate de apărător sau reprezentant al victimei,
al părţii civile, al părţii civilmente responsabile şi al martorilor;
f) desfășoară activitate de fiduciar;
g) desfășoară activități de investigare independentă.

Acordarea asistenţei juridice calificate prevăzute la lit.c) şi e) de

către o persoană fizică sau juridică care nu are calitatea de avocat
se pedepsește, dacă legea nu prevede altfel. Avoca ții acord ă
persoanelor fizice şi juridice şi alte genuri de asistenta juridic ă,
neinterzise de lege, atît în cazul unor delega ţii unice, cît şi în cazul
delegațiilor pe termen lung.
În procedura de acordare a asistenței juridice, avocatul poate
adeveri copii şi extrase din acte şi poate certifica semn ăturile de pe
actele necesare pentru acordarea asistenţei juridice. Avocatul nu
poate efectua aceste acţiuni pentru sine, pentru membrii familiei
sale, pentru rude sau afini. Actele se certific ă prin semn ătura şi
ştampila avocatului, în cazul în care dispune de aceasta, cu
indicarea datei şi menţionarea corespunderii cu originalul.
 Asistenţa juridică acordată de avocat trebuie să corespund ă
bunelor practici profesionale în materie juridic ă, normelor materiale
şi procedurale şi să rezulte dintr-o conduită profesională şi corect ă.
 Tema 4: Participarea avocatului în cauzele penale

Apărătorul este persoana care, pe parcursul procesului penal,

reprezintă interesele bănuitului, învinuitului, inculpatului, îi acord ă
asistenţă juridică prin toate mijloacele şi metodele neinterzise de
lege. Apărătorul nu poate fi asimilat de către organele de stat şi
persoanele cu funcţie de răspundere cu persoana interesele c ăreia
le apără şi cu caracterul cauzei penale care se examineaz ă cu
participarea lui
În calitate de apărător în procesul penal pot participa:
1) avocatul;
2) alte persoane abilitate prin lege cu atribuţii de apărător;
3) un avocat din străinătate în cazul în care acesta este asistat
de o persoană indicată la pct.1).
Persoanele indicate în alin.(2) capătă calitatea de ap ăr ător din
momentul în care şi-au asumat angajamentul de a ap ăra interesele
persoanei în cauză cu consimţămîntul acesteia. Apărătorul, dup ă ce
şi-a asumat angajamentul de a apăra, trebuie s ă anun ţe despre
aceasta organul de urmărire penală sau instanţa.

Avocatul care acordă asistenţă juridică garantată de stat

dobîndeşte calitatea de apărător în momentul în care coordonatorul
oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asisten ţă Juridic ă
Garantată de Stat emite decizie privind acordarea asisten ţei juridice
calificate. Decizia privind acordarea asistenţei juridice calificate se
aduce la cunoştinţă, după caz, solicitantului, organului de urm ărire
penală sau instanţei de judecată.
Respectiv, avocatul care acordă asistenţă juridică bănuitului sau
învinuitului la reţinere sau arestare se consideră ap ăr ătorul lor pe
această perioadă de timp şi cu consimţămîntul lor el poate continua
participarea în calitate de apărător pînă la terminarea procesului în
cauza respectivă sau pînă la includerea în proces a unei alte
persoane din rîndul celor menţionate.
Apărătorul nu este în drept să-şi asume această funcţie şi nu
poate fi desemnat în această calitate de către coordonatorul
oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asisten ţă Juridic ă
Garantată de Stat în cazul în care:
 1) nu întruneşte condiţiile indicate la alin.(2);
2) nu poate fi apărător conform restricţiilor prev ăzute de lege
sau sentinţei judecătoreşti;
3) a acordat sau acordă asistenţă juridică persoanei ale c ărei
interese sînt în contradicţie cu interesele persoanei pe care o ap ăr ă;
4) se află în legături de rudenie sau în relaţii de subordonare cu
persoana ale cărei interese sînt în contradicţie cu interesele
persoanei apărate de el;
5) a participat mai înainte în această cauză în calitate de
judecător, procuror, persoană care a efectuat urm ărirea penal ă,
expert, specialist, interpret, traducător, martor.
Apărătorul încetează participarea în cauză în aceast ă calitate
dacă:
1) persoana pe care o apără a renunţat la el sau a reziliat
contractul cu el, sau i-a suspendat împuternicirile;
2) nu are împuterniciri de a participa în continuare în această
cauză;
3) procurorul sau instanţa l-a înlăturat de la participarea în
această cauză în legătură cu constatarea unor circumstanţe ce
exclud participarea lui în această calitate sau, la cererea acestuia,
din alte motive întemeiate;
4) procurorul sau instanţa a admis cererea bănuitului,
învinuitului, inculpatului de renunţare la apărător;
5) avocatul străin şi-a declinat împuternicirile;
6) procurorul sau instanţa a admis renunţarea la apărător
declarată de către persoana pe care o apără avocatul care acord ă
asistenţă juridică garantată de stat.
În cazul în care procurorul sau instanţa nu a admis renun ţarea
bănuitului, învinuitului, inculpatului la apărător, avocatul care acord ă
asistenţă juridică garantată de stat nu poate sista participarea sa la
această cauză.

În cadrul procesului penal apărătorul dispune de următoarele

drepturi și obligații:
Apărătorul, în funcție de calitatea procesuală a persoanei ale
cărei interese le apără, are dreptul:
1) să cunoască esenţa bănuielii sau învinuirii;
 2) să participe, la propunerea organului respectiv, la efectuarea
de către organul de urmărire penală a acţiunilor procesuale şi la
toate acţiunile procesuale efectuate la solicitarea sa;
3) să explice persoanei pe care o apără drepturile şi să
atenţioneze persoana care efectuează acţiunea procesual ă asupra
încălcărilor legii comise de ea;
4) să pregătească materiale în cauza respectivă;
5) să prezinte documente sau alte mijloace de prob ă pentru a fi
anexate la dosarul penal şi cercetate în şedinţa de judecată;
6) să ceară recuzarea persoanei care efectueaz ă urm ărirea
penală, a judecătorului, procurorului, expertului, interpretului,
traducătorului, grefierului;
7) să înainteze cereri;
8) să facă obiecţii împotriva acţiunilor organului de urm ărire
penală şi să ceară includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal
respectiv;
9) să ia cunoştinţă de procesele-verbale ale acţiunilor efectuate
cu participarea lui şi să ceară completarea lor sau includerea
obiecţiilor sale în procesul-verbal respectiv;
10) să ia cunoştinţă de materialele cauzei penale din momentul
terminării urmăririi penale şi să noteze orice date din dosar, s ă fac ă
copii;
11) să participe la şedinţele de judecată în prim ă instan ţă, în
apel, în recurs, precum şi la judecarea cauzei pe cale extraordinară
de atac;
12) să pledeze în dezbateri judiciare;
13) la solicitarea sa, să primească gratuit copii de pe hot ărîrile
care se referă la drepturile şi interesele persoanei pe care o ap ăr ă;
14) să depună plîngeri împotriva acţiunilor şi hotărîrilor organului
de urmărire penală, precum şi să atace sentinţa sau orice alt ă
hotărîre judecătorească în cauza respectivă;
15) să participe la împăcarea cu partea oponentă dac ă persoana
pe care el o apără participă la împăcare;
151) să participe la procesul de mediere la solicitarea persoanei
pe care o apără;
16) să facă obiecţii referitor la plîngerile altor participan ţi la
proces despre care a fost informat de c ătre organul de urm ărire
penală sau a aflat despre ele din alte surse, precum şi s ă-şi expun ă
părerea în şedinţa de judecată referitor la cererile şi propunerile
altor participanţi la proces şi referitor la chestiunile solu ţionate de
instanţa de judecată;
17) să facă obiecţii împotriva acţiunilor ilegale ale celorlal ţi
participanţi la proces;
18) să facă obiecţii împotriva acţiunilor preşedintelui şedin ţei de
judecată;
19) să-i fie compensate cheltuielile suportate în cauza penal ă de
la persoana interesele căreia le apără sau, în cazurile prev ăzute de
lege, din bugetul statului;
20) să i se repare prejudiciul cauzat de acţiunile nelegitime ale
organului de urmărire penală sau ale instanţei.
21) să aibă întrevederi cu bănuitul, învinuitul, inculpatul, f ăr ă a
se limita numărul şi durata lor;
22) să participe la orice acţiune procesuală efectuat ă cu
participarea persoanei pe care o apără dacă aceasta o cere
persoana pe care o apără sau însuşi apărătorul;
23) să ia cunoștință de materialele și probele prezentate de
procuror împreună cu demersul sau recursul său cu privire la
aplicarea, prelungirea, revocarea, înlocuirea măsurii procesuale de
constrîngere, înainte de a fi transmise judecătorului de instruc ție
sau instanței de judecată.
Important de cunoscut că apărătorul nu este în drept să
întreprindă careva acţiuni împotriva intereselor persoanei pe care o
apără şi să o împiedice să-şi realizeze drepturile. Apărătorul nu
poate, contrar poziţiei persoanei pe care o apără, să recunoasc ă
participarea ei la infracţiune şi vinovăţia de săvîrşirea infrac ţiunii.
Apărătorul nu este în drept să destăinuiască informa ţiile care i-au
fost comunicate în legătură cu exercitarea apărării dac ă aceste
informaţii pot fi utilizate în detrimentul persoanei pe care o ap ăr ă.
Bineînțeles avocatul nu este în drept să renunţe nemotivat la
apărare. Apărătorul nu este în drept să-şi înceteze de sine st ăt ător
împuternicirile de apărător, să împiedice invitarea unui alt apărător
sau participarea lui în această cauză. Apărătorul nu este în drept s ă
transmită altei persoane împuternicirile sale de a participa în cauza
respectivă.
Apărătorul nu este în drept, fără consimţămîntul persoanei pe
care o apără, să efectueze următoarele acţiuni:
 1) să o declare vinovată de săvîrşirea infracţiunii;
2) să declare împăcarea persoanei pe care o apără cu partea
oponentă;
3) să recunoască acţiunea civilă;
4) să retragă plîngerile persoanei pe care o apără;
5) să-şi retragă apelul sau recursul împotriva sentin ţei de
condamnare.

Apărătorul este obligat:

1) să se prezinte la chemarea organului de urmărire penal ă sau a
instanţei;
2) să se supună dispoziţiilor legitime ale reprezentantului
organului de urmărire penală şi ale preşedintelui şedin ţei de
judecată;
3) să nu părăsească sala de şedinţe pînă la anunţarea
întreruperii, fără permisiunea preşedintelui şedinţei;
4) să respecte ordinea stabilită în şedinţa de judecată.

În temeiul art. 69 CPP a RM participarea apărătorului la procesul

penal este obligatorie în cazul în care:
1) aceasta o cere bănuitul, învinuitul, inculpatul;
2) bănuitul, învinuitul, inculpatul întîmpină dificultăţi pentru a se
apăra el însuşi, fiind mut, surd, orb sau avînd alte deregl ări esen ţiale
ale vorbirii, auzului, vederii, precum şi defecte fizice sau mintale;
3) bănuitul, învinuitul, inculpatul nu posedă sau posedă în măsură
insuficientă limba în care se desfăşoară procesul penal;
4) bănuitul, învinuitul, inculpatul este minor;
5) bănuitul, învinuitul, inculpatul este militar în termen;
6) bănuitului, învinuitului, inculpatului i se incriminează o
infracţiune gravă, deosebit de gravă sau excepţional de gravă;
7) bănuitul, învinuitul, inculpatul este reținut, ţinut în stare de
arest ca măsură preventivă sau este trimis la expertiza judiciar ă
psihiatrică în condiţii de staţionar;
8) interesele bănuiţilor, învinuiţilor, inculpaţilor sînt
contradictorii şi cel puţin unul din ei este asistat de apărător;
9) în cauza respectivă participă apărătorul părţii vătămate sau al
părţii civile;
 10) interesele justiţiei cer participarea lui în şedin ţa de judecat ă
în primă instanţă, în apel şi în recurs, precum şi la judecarea cauzei
pe cale extraordinară de atac;
11) procesul penal se desfăşoară în privinţa unei persoane
iresponsabile, căreia i se incriminează săvîrşirea unor fapte
prejudiciabile sau în privinţa unei persoane care s-a îmboln ăvit
mintal după săvîrşirea unor asemenea fapte;
12) procesul penal se desfăşoară în privinţa reabilitării unei
persoane decedate la momentul examinării cauzei;
13) este necesară asigurarea apărării bănuitului, învinuitului,
inculpatului în procesul de audiere a minorului, în condi ţiile
prevăzute la art. 1101;
14) procesul penal se desfășoară în lipsa învinuitului,
inculpatului care se sustrage de la urmărirea penală sau judecată.

Participarea apărătorului la procesul penal este obligatorie din

momentul cînd:
1) bănuitul, învinuitul, inculpatul a solicitat participarea
acestuia – în cazul prevăzut la alin.(1) pct.1);
2) bănuitului, învinuitului, inculpatului i s-a adus la cunoştin ţă
hotărîrea organului de urmărire penală cu privire la:
a) reţinerea, aplicarea măsurii preventive sau punerea sub
învinuire – în cazurile prevăzute la alin. (1) pct. 2)–7);
b) trimiterea la expertiza judiciară psihiatrică în condi ţii de
staţionar – în cazul prevăzut la alin.(1) pct.7);
c) aplicarea măsurii preventive sub formă de arest – în cazul
prevăzut la alin.(1) pct.7);
3) bănuitul, învinuitul, inculpatul a decedat şi a fost depus ă o
cerere de reabilitare din partea rudelor sau altor persoane – în cazul
prevăzut la alin.(1) pct.12);
4) învinuitul, inculpatul se sustrage de la urmărirea penal ă sau
judecată și procesul penal se desfășoară în lipsa acestuia.
(3) Participarea obligatorie a apărătorului la procesul penal
este asigurată de coordonatorul oficiului teritorial al Consiliului
Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat, la solicitarea
organului de urmărire penală sau a instanţei.
 Admiterea, desemnarea şi înlocuirea apărătorului, confirmarea
calităţii şi împuternicirilor avocatului.

În temeiul art.70 CPP a RM

Persoanele menționate la art.67 alin.(2) CPP ( avocatul, alte

persoane abilitate prin lege cu atribuții de ap ăr ător, un avocat din
străinătate) participă la procesul penal în calitate de apărător:;
1) la invitaţia bănuitului, învinuitului, inculpatului,
reprezentantului legal al acestuia, precum şi la solicitarea altor
persoane, cu consimţămîntul persoanelor interesele cărora urmează
să le apere;
2) la desemnarea de către coordonatorul oficiului teritorial al
Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat în
cazul cererilor sau solicitărilor de acordare a asisten ţei juridice
calificate.

Organul de urmărire penală sau instanţa nu este în drept s ă

recomande cuiva invitarea unui anumit apărător. Organul de
urmărire penală sau instanţa solicită desemnarea avocatului care
acordă asistenţă juridică garantată de stat de către coordonatorul
oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asisten ţă Juridic ă
Garantată de Stat:
1) la cererea bănuitului, învinuitului, inculpatului;
2) în cazul în care participarea apărătorului la procesul penal
este obligatorie, iar bănuitul, învinuitul, inculpatul nu are ap ăr ător
ales.
La fel, organul de urmărire penală sau instan ţa poate cere de la
biroul de avocaţi înlocuirea apărătorului ales sau solicit ă oficiului
teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantat ă
de Stat substituirea avocatului care acordă asisten ţă juridic ă
garantată de stat în următoarele situaţii dificile de desf ăşurare a
procesului penal:
1) dacă apărătorul ales nu poate să se prezinte în cazul re ţinerii,
punerii sub învinuire sau audierii bănuitului, învinuitului;
2) dacă apărătorul ales nu poate să participe la desf ăşurarea
procesului în decurs de 5 zile din momentul anunţării lui;
 3) dacă procurorul sau instanţa constată că avocatul care acordă
asistenţă juridică garantată de stat nu este în stare să asigure
asistenţă juridică eficientă bănuitului, învinuitului, inculpatului.
În cazurile prevăzute la alin.(3) pct.2) şi alin.(4) pct.2) şi 3) al
art.70 CPP, organul de urmărire penală sau instanţa poate să propun ă
bănuitului, învinuitului, inculpatului să invite un alt apărător.
Bănuitul, învinuitul, inculpatul poate avea cîţiva ap ăr ători.
Acţiunile procesuale la care este necesară participarea ap ăr ătorului
nu pot fi considerate ca fiind îndeplinite cu înc ălcarea normelor de
procedură penală dacă la efectuarea lor nu au participat to ţi
apărătorii părţii în cauză.
Pentru confirmarea calităţii şi împuternicirilor sale, ap ăr ătorul
prezintă organului de urmărire penală sau instanţei:
1) documentul ce confirmă apartenenţa lui la avocatură;
2) documentul ce confirmă că are permisiunea de a practica
calitatea de apărător conform legislaţiei Republicii Moldova;
3) mandatul biroului de avocaţi sau un alt document ce îi
confirmă împuternicirile.
Persoana care pretinde să participe în cauza dată în calitate de
apărător, dar nu prezintă documentele ce îi confirm ă calitatea şi
împuternicirile de apărător nu este admisă să participe la
desfăşurarea procesului penal în calitatea respectiv ă, fapt asupra
căruia se adoptă o hotărîre motivată.

Renunţarea la apărător
În temeiul art. 71 CPP Renunţarea la apărător înseamnă voinţa
bănuitului, învinuitului, inculpatului de a-şi exercita el însuşi
apărarea, fără a apela la asistenţa juridică a unui ap ăr ător. Cererea
de renunţare la apărător se anexează la materialele cauzei.
Renunţarea la apărător poate fi acceptată de c ătre procuror sau
instanţă numai în cazul în care ea este înaintată de c ătre b ănuit,
învinuit, inculpat în mod benevol, din proprie ini ţiativ ă, în prezen ţa
avocatului care acordă asistenţă juridică garantată de stat. Nu se
admite renunţarea la apărător în cazul în care ea este motivat ă prin
imposibilitatea de a plăti asistenţa juridică sau este dictat ă de alte
circumstanţe. Procurorul sau instanţa este în drept să nu accepte
renunţarea bănuitului, învinuitului, inculpatului la ap ăr ător în cazurile
prevăzute în art. 69 alin. (1) pct. 2) –13), precum şi în alte cazuri în
care interesele justiţiei o cer. Determinarea faptului c ă interesele
justiţiei cer asistenţa obligatorie a apărătorului ţine de competen ţa
procurorului sau a instanţei şi depinde de:
1) complexitatea cazului;
2) capacitatea bănuitului, învinuitului, inculpatului de a se ap ăra
singur;
3) gravitatea faptei, de săvîrşirea căreia persoana este b ănuit ă
sau învinuită, şi de sancţiunea prevăzută de lege pentru săvîrşirea ei.
Admiterea sau neadmiterea renunţării la apărător se decide de
către procuror sau de instanţă prin hotărîre motivată. Din momentul
admiterii renunţării la apărător se consideră că bănuitul, învinuitul,
inculpatul îşi exercită apărarea de sine stătător.
Bănuitul, învinuitul, inculpatul care a renun ţat la ap ăr ător este în
drept, în orice moment al desfăşurării procesului penal, s ă revin ă
asupra renunţării şi să invite un apărător sau să solicite desemnarea
unui avocat care acordă asistenţă juridică garantat ă de stat, care va
fi admis din momentul cînd a fost invitat sau solicitat.

Înlăturarea apărătorului din procesul penal

Potrivit prevederilor art. 72 CPP apărătorul nu are dreptul să

participe la procesul penal în cazul în care este prezent ă cel pu ţin
una din următoarele circumstanţe:
1) dacă el se află în relaţii de rudenie sau în relaţii de dependen ţă
personală cu persoana care a participat la urmărirea penal ă sau la
judecarea cauzei;
2) dacă el a participat în această cauză în calitate de:
a) persoană care a efectuat urmărirea penală;
b) procuror care a luat parte la desfăşurarea procesului penal;
c) judecător care a judecat cauza;
d) grefier, interpret, traducător, specialist, expert sau martor;
3) dacă nu poate fi apărător în baza legii sau sentinţei instan ţei
judecătoreşti.
Avocatul care acordă asistenţă juridică garantată de stat va fi
înlăturat din procesul penal dacă persoana pe care o apără are
temeiuri reale de a pune la îndoială competenţa sau buna-credin ţă a
avocatului şi va depune o cerere pentru înlăturarea acestui ap ăr ător
din proces.
Respectiv, apărătorul nu poate participa în procesul penal dac ă
a acordat anterior sau acordă în prezent asisten ţă juridic ă unei
persoane ale cărei interese vin în contradicţie cu interesele
persoanei pe care o apără, precum şi dacă se află în relaţii de
rudenie sau în relaţii de dependenţă personală de prima.
În acest sens se depune o cerere de înlăturare din procesul
penal a apărătorului, care se soluţionează de c ătre procuror sau de
instanţă şi hotărîrea respectivă nu este susceptibilă de a fi atacată.
 Tema 5 Participarea avocatului în cauzele civile

În proces civil, persoanele fizice îşi pot apăra interesele

personal, prin avocat sau avocat stagiar. Participarea personal ă în
proces nu face ca persoana fizică să decadă din dreptul de a avea
avocat. Pârțile, alți participanți la proces au dreptul s ă fie asista ți în
judecată de către un avocat ales ori desemnat de coordonatorul
oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asisten ţă Juridic ă
Garantată de Stat sau de un alt reprezentant, în cazurile prev ăzute
de prezentul cod. Asistenţa juridică poate fi acordat ă în orice
instanţă de judecată şi în orice fază a procesului.
Actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele
împuternicirilor sale sînt obligatorii pentru persoana reprezentat ă în
măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea îns ăşi. Culpa
reprezentantului este echivalentă culpei părţii.
Împuternicirile date avocatului sau avocatului stagiar se
atestă printr-un mandat, eliberat de reprezentat şi certificat de
avocat.
Împuternicirea de reprezentare în judecată acord ă
reprezentantului dreptul de a exercita în numele reprezentatului
toate actele procedurale, cu excepţia dreptului de a semna cererea
şi de a o depune în judecată, de a recurge la arbitraj pentru
soluționarea litigiului, de a renunţa total sau par ţial la preten ţiile din
acţiune, de a majora sau reduce cuantumul acestor preten ţii, de a
modifica temeiul sau obiectul acţiunii, de a o recunoaşte, de a
recurge la mediere, de a încheia tranzacţii, de a intenta ac ţiune
reconvenţională, de a transmite împuterniciri unei alte persoane, de
a ataca hotărîrea judecătorească, de a-i schimba modul de
executare, de a amîna sau eşalona executarea ei, de a prezenta un
titlu executoriu spre urmărire, de a primi bunuri sau bani în temeiul
hotărîrii judecătoreşti, drept care trebuie menţionat expres, sub
sancţiunea nulităţii, în mandatul eliberat avocatului.
Avocații care acordă asistență juridică în temeiul mandatului li
sunt atribuite drepturile și obligațiile participanților la proces.
Astfel participanții la proces sînt în drept:
1. să ia cunoştinţă de materialele dosarului;
2. să facă extrase şi copii de pe ele,
 3. să solicite recuzări,
4. să prezinte probe şi să participe la cercetarea lor,
5. să pună întrebări altor participanţi la proces, martorilor,
experţilor şi specialiştilor,
6. să formuleze cereri,
7. să reclame probe,
8. să dea instanţei explicaţii orale şi scrise,
9. să expună argumente şi considerente asupra problemelor
care apar în dezbaterile judiciare,
10. să înainteze obiecţii împotriva demersurilor, argumentelor
şi considerentelor celorlalţi participanţi,
11. să atace actele judiciare şi să-şi exercite toate drepturile
procedurale acordate de legislaţia procedurală civilă.
Participanţii la proces se bucură de drepturi procesuale egale
şi au obligaţii procesuale egale, cu unele excep ţii stabilite de lege în
dependenţă de poziţia pe care o ocupă în proces.

Daca avocatul acționează în interesele reclamantului, pe lâng ă

drepturile prevăzute la art.56 CPC dispune de drepturi speciale cu ar
fi: dreptul să renunțe la acțiune, iar în faza de preg ătire a cauzei
pentru dezbateri judiciare, reprezentantul reclamantul este în drept
să modifice temeiul sau obiectul acțiunii.
Daca avocatul acționează în interesele pârâtului pe lâng ă
drepturile prevăzute la art.56 CPC dispune de drepturi speciale cu ar
fi dreptul să recunoască acțiunea.
În cadrul examinării cauzei participanții la proces sînt obliga ți
să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale.
Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi
dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea
sa în eroare. În caz de folosire cu rea-credinţă a drepturilor
procedurale, instanța de judecată, la cererea p ăr ţii interesate, oblig ă
partea vinovată să repare prejudiciul cauzat. Participan ții la proces
care exercită drepturile procedurale în mod abuziv se sanc ționeaz ă
de către instanța de judecată cu amendă în mărime de pîn ă la 50 de
unități convenționale.
 În temeiul art.77 CPC Instanţa judecătorească solicită oficiului
teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantat ă
de Stat desemnarea unui avocat pentru parte sau intervenient:
a) dacă domiciliul pârâtului nu este cunoscut;
b) în cazul cererii privind instituirea, modificarea sau
revocarea unei măsuri de
ocrotire judiciare;
c) dacă se cere spitalizare în staționarul de psihiatrie a
persoanei
d) la aplicarea măsurilor de protecţie
e) în alte cazuri prevăzute de lege.

Participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bun ă-

credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste
drepturi sau al nerespectării obligaţiilor procedurale, se aplic ă
sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă.
 Tema 6. Participarea avocatului în cauzele administrative

Participanți la procedura administrativă sînt: autoritatea

publică, orice persoană fizică și juridică care a solicitat ini țierea
procedurii sau în privința căreia procedura a fost ini țiat ă, precum și
orice altă persoană atrasă de autoritatea publică în procedura
administrativă.
Persoanele fizice participă la procedura administrativă
personal sau prin reprezentanții lor. Persoanele fizice care, conform
dreptului civil, nu au capacitate de exercițiu sau sînt limitate în
capacitatea lor de exercițiu acționează în cadrul procedurii
administrative prin reprezentanții lor legali. În procedura
administrativă participanții pot fi reprezentați de o persoan ă
împuternicită. Respectiv la dorință persoana fizică poate contracta
un avocat pentru ai apăra drepturile în cadrul unui proces
administrativ. În acest scop avocatul este obligat s ă prezinte
mundanul semnat de ătre persoana pe care o reprezint ă și neap ărat
urmează a fi indicate concret acțiunile pe care este în drept s ă le
întreprindă avocatul în legătură cu examinarea cauzei concrete în
ordinea contenciosului administrativ. Suplimentar se întocmește și o
procură cu împuternicirile reprezentantului (semnată olograf sau
prin semnătura electronică) sau în împuternicirea de reprezentare în
baza semnăturii electronice create în Registrul împuternicirilor de
reprezentare în baza semnăturii electronice (în continuare –
împuternicire în baza semnăturii electronice). În măsura în care din
conținutul procurii sau al împuternicirii în baza semn ăturii
electronice nu rezultă altceva, acestea conferă împuterniciri pentru
toate acțiunile procedurale ce țin de procedura administrativă.
La solicitare, reprezentantul împuternicit prezint ă procura
sau împuternicirea în baza semnăturii electronice. Valabilitatea
procurii este reglementată de Codul civil.
Dacă pentru procedură a fost desemnat un reprezentant
împuternicit, autoritatea publică urmează să se adreseze acestuia.
Autoritatea publică se poate adresa nemijlocit și participantului
reprezentat, dacă acesta este obligat să contribuie la procedura
administrativă. Despre acest fapt reprezentantul împuternicit
urmează să fie informat neîntîrziat.
 În temeiul art.47 Cod Administrativ acțiunile procedurale
întreprinse de reprezentantul împuternicit se atribuie participantului
reprezentat. În măsura în care participantul nu contrazice
neîntârziat acțiunile întreprinse de reprezentantul împuternicit,
acestea se consideră ca fiind întreprinse de participant.
În pofida desemnării unui reprezentant împuternicit,
participantul este în drept să întreprindă el însuși acțiuni
procedurale. Culpa reprezentantului împuternicit se atribuie
participantului reprezentat.

Într-o procedură administrativă, pentru o autoritate public ă nu

au dreptul să acționeze persoanele care:
a) înseși au statut de participant la procedura administrativă;
b) sînt membri de familie ai unui participant;
c) în virtutea legii sau în baza procurii/împuternicirii în baza
semnăturii electronice, reprezintă în general sau în aceast ă
procedură administrativă un participant;
d) sînt membri de familie ai reprezentantului unui participant în
această procedură administrativă;
e) desfășoară activitate remunerată la un participant al
procedurii administrative sau activează la el în calitate de membru
al consiliului de conducere, al consiliului de supraveghere sau al
unui alt organ de acest gen. Această prevedere nu se aplic ă
persoanelor angajate la o instituție de drept public participant ă la
procedura administrativă;
f) în chestiunea respectivă au întocmit o expertiză sau au
acționat în mod similar în afara calității lor funcționale/de serviciu.
Persoana care, prin activitate sau decizie, poate avea
nemijlocit avantaje sau dezavantaje este asimilată participantului.
Această prevedere nu se aplică dacă avantajul sau dezavantajul se
bazează doar pe faptul că cineva face parte dintr-un grup de
populație sau grup profesional ale cărui interese comune sînt atinse
de chestiunea în cauză.
(3) Membru de familie în sensul alin. (1) lit. b) și d) sînt:
a) logodnicul/logodnica;
b) soțul/soția;
c) ruda sau afinul pe linie dreaptă sau colaterală pînă la gradul
IV inclusiv;
 d) persoanele care printr-un raport de îngrijire creat pe o
durată mai îndelungată sînt legate unele de altele ca p ărin ții cu
copilul (părinți educatori și copil îngrijit).
(4) Persoanele indicate la alin. (3) se consider ă membri de
familie și atunci cînd căsătoria pe care se întemeia rela ția sau
comunitatea domestică nu mai există dacă persoanele sînt legate în
continuare între ele ca soț și soție sau ca părinți și copil.
Participanții la proces pot avea acces atît la dosarele instan ței
de judecată, cît și la dosarele administrative prezentate acesteia.
Instanța de judecată refuză accesul la dosar dac ă, în virtutea legii,
pentru protejarea secretului de stat sau comercial ori a intereselor
supreme ale statului sau ale persoanelor private, trebuie respectat
caracterul secret al documentelor, al dosarelor administrative sau
al informațiilor.
Dacă un participant la proces invocă caracterul secret al
documentelor, al dosarelor administrative sau al informa țiilor ori
dacă instanța de judecată este de această părere, atunci, prin
încheiere judecătorească susceptibilă de recurs, se decide în ce
măsură participanților la proces li se va acorda accesul la dosar.
Contestarea cu recurs a unei încheieri judecătorești prin care se
acordă accesul la dosar are efect suspensiv.
Respectiv în cadrul reprezentării avocatul dispune de
următoarele drepturi și obligații:
Avocatul are dreptul:
a) să reprezinte interesele legitime ale clientului în instan ţele de
judecată, în organele de drept, în autorităţile publice, în alte
organizaţii;
b) să ia cunoştinţă de toate materialele cauzei încredinţate din
momentul încheierii contractului de acordare a asisten ţei juridice,
să facă notiţe şi copii;
c) să colecteze independent, să fixeze şi să prezinte informa ţii
referitoare la circumstanţele cauzei;
d) să solicite și să obțină de la instanțele judecătorești, organele
de drept, autoritățile publice, deținătorii de registre de publicitate,
de la alte organizații, în condițiile stabilite de legisla ție, informa ții,
referințe și copii ale actelor necesare pentru acordarea asisten ței
juridice;
 e) să solicite, cu acordul clientului, concluziile specialiştilor în
soluţionarea problemelor care au apărut în leg ătur ă cu acordarea
asistenţei juridice şi care necesită cunoştinţe speciale în diferite
domenii de activitate;
f) să prezinte organelor competente şi mass-mediei cereri şi
demersuri, să depună în modul stabilit contestaţii şi peti ţii privind
acţiunile şi deciziile prin care se încalcă drepturile clientului şi
drepturile avocatului în exercitarea profesiei sale;
g) să citeze și să audieze persoane, să dispună efectuarea
expertizelor extrajudiciare în calitate de ordonator, să investigheze
teritoriile, localurile, bunurile, cu acordul și participarea
proprietarului sau a reprezentantului acestuia, precum și să
efectueze alte acțiuni procedurale necesare pentru asigurarea
asistenței juridice.

Avocatul este obligat:

a) să pledeze pentru liberul acces la justiţie, pentru un proces
echitabil realizat într-un termen rezonabil;
b) să acorde asistenţă juridică conform contractului încheiat cu
clientul
c) să aplice, în exercitarea profesiei sale, mijloacele şi metodele
prevăzute de lege pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime
ale clientului;

Avocatul nu are dreptul să acţioneze contrar intereselor legitime

ale clientului, să ocupe o poziţie juridică fără a o coordona cu acesta
(cu excepţia cazurilor cînd clientul îşi recunoaşte vina), s ă refuze,
fără motive întemeiate, apărarea bănuitului, învinuitului, inculpatului
sau a condamnatului, la care s-a obligat.

Avocatul nu este în drept să divulge informaţiile confiden ţiale ce

i-au fost comunicate în timpul acordării asistenţei juridice, precum şi
să transmită, fără acordul clientului, unor ter ţi documentele legate
de exercitarea delegaţiei. Obligaţia de a păstra secretul profesional
nu este limitată în timp.
 Tema 7 Avocatul poporului

Avocatul Poporului (Ombudsmanul) asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor

omului de către autorităţile publice, de către organizaţii şi întreprinderi, indiferent de tipul de
proprietate şi forma juridică de organizare, şi de către persoanele cu funcţii de răspundere de
toate nivelurile. Și nemijlocit contribuie la apărarea drepturilor şi libertăţilor omului prin
prevenirea încălcării acestora, prin monitorizarea şi raportarea modului de respectare a
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului la nivel naţional, prin perfecţionarea
legislaţiei ce ţine de domeniul drepturilor şi libertăţilor omului, prin colaborarea
internaţională în acest domeniu, prin promovarea drepturilor şi libertăţilor omului şi a
mecanismelor de apărare a acestora, prin aplicarea procedeelor reglementate de prezenta lege.
Instituția Avocatul Poporului este constituită din doi avocați ai poporului, dintre care
unul este specializat în problemele de protecție a drepturilor şi libertăţilor copilului.
În activitatea sa, Avocatul Poporului se ghidează de principiile legalităţii, egalităţii,
imparţialităţii, transparenţei, echităţii sociale, democraţiei, umanismului şi se conduce de
conştiinţa sa. Instituţia Avocatul Poporului este autonomă şi independentă faţă de orice
autoritate publică, persoană juridică, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de
organizare, şi faţă de orice persoană cu funcţie de răspundere de toate nivelurile.
Avocatul Poporului este numit în funcție de Parlament pentru un mandat de 7 ani,
care nu poate fi reînnoit. Mandatul începe la data depunerii jurământului. Avocatul Poporului
exercită funcție de demnitate publică.
Funcţia de Avocat al Poporului poate fi deţinută de persoana care corespunde
următoarelor cerinţe:
a) este cetăţean al Republicii Moldova;
b) nu este supusă unei măsuri de ocrotire judiciare sub forma tutelei;
c) deţine diplomă de licenţă sau echivalentul acesteia;
d) are o vechime în muncă de cel puţin 10 ani şi o activitate notorie în domeniul
apărării şi promovării drepturilor omului;
e) se bucură de o reputaţie ireproşabilă;
f) cunoaşte limba de stat;
g) nu are în ultimii 5 ani, în cazierul privind integritatea profesională, înscrieri cu
privire la rezultatul negativ al testului de integritate profesională pentru încălcarea obligaţiei
prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 325 din 23 decembrie 2013 privind evaluarea
integrităţii instituţionale.
La funcţia de Avocat al Poporului nu poate candida persoana care:
a) are antecedente penale, inclusiv stinse, pentru săvîrşirea cu intenţie a unei
infracţiuni sau a fost absolvită de răspundere penală printr-un act de amnistie sau de graţiere;
b) a fost concediată sau eliberată din funcţie din motive imputabile;
c) are interdicția de a ocupa o funcţie publică sau de demnitate publică, ce derivă
dintr-un act de constatare al Autorității Naționale de Integritate.
În exercitarea mandatului său, Avocatul Poporului are dreptul:
a) să fie primit în audienţă de către Preşedintele Republicii Moldova, de către
Preşedintele Parlamentului şi de către Prim-ministru atît în cadrul orelor de audienţă, cît şi în
afara lor;
b) să fie primit imediat şi fără nicio formă de obstrucţiune sau întîrziere în audienţă
de către conducători şi alte persoane cu funcţii de răspundere de toate nivelurile ale
autorităţilor publice, instituţiilor, organizaţiilor şi întreprinderilor, indiferent de tipul de
proprietate şi forma juridică de organizare, ale inspectoratelor de poliţie şi locurilor de
detenţie din cadrul acestora, ale instituţiilor penitenciare, izolatoarelor de urmărire penală,
unităţilor militare, centrelor de plasament pentru imigranţi sau solicitanţii de azil, ale
instituţiilor care acordă asistenţă socială, medicală sau psihiatrică, ale instituţiilor speciale de
învăţămînt şi de reeducare sau instituţiilor curative şi de reeducare a minorilor şi ale altor
instituţii similare;
c) să asiste şi să ia cuvîntul la şedinţele Parlamentului, ale Guvernului, ale Curţii
Constituţionale, ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Consiliului Superior al
Procurorilor;
d) să prezinte Parlamentului sau Guvernului recomandări în vederea perfecţionării
legislaţiei în domeniul asigurării drepturilor şi libertăţilor omului;
e) să verifice respectarea şi exercitarea conformă de către autorităţile publice, de
către organizaţii şi întreprinderi, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de
organizare, de către persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile a atribuţiilor
acestora privind respectarea drepturilor şi libertăţilor omului;
e1) să prezinte subiecților specificați la lit. e) obiecțiile și recomandările sale
referitoare la asigurarea drepturilor și libertăților omului, la îmbunătățirea activității acestora;
f) să reprezinte persoanele sau grupurile de persoane în faţa autorităţilor publice şi
instanţelor de judecată în cazurile complexe ce ţin de drepturile şi libertăţile omului sau în
cazurile de interes public;
g) să acţioneze din oficiu în cazurile stabilite de lege;
h) să aibă acces liber la toate autorităţile publice, să asiste la şedinţele
subdiviziunilor lor, inclusiv la şedinţele organelor colegiale ale acestora;
i) să aibă acces liber şi fără întîrziere în instituţii, organizaţii şi întreprinderi,
indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, în inspectoratele de poliţie şi
locurile de detenţie din cadrul acestora, în instituţiile penitenciare, în izolatoarele de urmărire
penală, în unităţile militare, în centrele de plasament pentru imigranţi sau pentru solicitanţii
de azil, în instituţiile care acordă asistenţă socială, medicală sau psihiatrică, în instituţiile
speciale de învăţămînt şi de reeducare sau în instituţiile curative şi de reeducare a minorilor şi
în alte instituţii similare;
j) să aibă acces nelimitat şi imediat, în orice moment al zilei, în orice sector al
locurilor de detenţie, la orice informaţie privind tratamentul şi condiţiile de detenţie a
persoanelor private de libertate;
k) să solicite şi să primească de la autorităţile publice, de la organizații și
întreprinderi, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare și de la
persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile informaţiile, documentele şi
materialele necesare pentru exercitarea atribuţiilor, inclusiv informaţiile oficiale cu
accesibilitate limitată şi informaţiile atribuite la secret de stat în condiţiile legii;
l) să invite pentru audieri şi să primească de la persoanele cu funcţii de răspundere
explicaţiile şi informaţiile necesare pentru elucidarea circumstanţelor cazului examinat;
m) să solicite instituţiilor de stat competente efectuarea expertizei judiciare, a
constatărilor tehnico-ştiinţifice şi medico-legale şi prezentarea raportului de expertiză sau a
procesului-verbal privind imposibilitatea întocmirii unui asemenea raport;
n) să aibă întrevederi nelimitate şi convorbiri confidenţiale, fără martori, iar în caz
de necesitate prin intermediul traducătorului, cu persoana aflată în locurile specificate la lit.
b), precum şi cu oricare altă persoană care, în opinia sa, ar putea oferi informaţii utile;
o) să solicite concluziile instituţiilor competente referitoare la respectarea drepturilor
şi libertăţilor omului în cazul în care există suficiente temeiuri pentru a presupune lezarea
drepturilor şi libertăţilor garantate de Constituţia Republicii Moldova şi de tratatele
internaţionale la care Republica Moldova este parte;
 p) să facă publice rezultatele examinării cazurilor privind încălcarea drepturilor şi
libertăţilor omului;
q) să colaboreze cu instituţii şi organizaţii internaţionale şi regionale care activează
în domeniul protecţiei drepturilor şi libertăţilor omului.

Avocatul Poporului este obligat:

a) să apere drepturile şi libertăţile omului în conformitate cu Constituţia Republicii
Moldova, cu legile şi tratatele internaţionale din domeniul drepturilor şi libertăţilor omului la
care Republica Moldova este parte, să-şi exercite atribuţiile funcţiei în conformitate cu
legislaţia;
b) să nu divulge secretul de stat şi alte informaţii şi date ocrotite de lege;
c) să nu divulge informaţiile confidenţiale, precum şi datele cu caracter personal care
i-au fost comunicate în cadrul activităţii sale, decît cu consimţămîntul persoanei la care
acestea se referă;
d) să se abţină de la orice acţiuni neconforme cu statutul pe care îl deţine.
(2) La intrarea în funcţie, şi ulterior în fiecare an, Avocatul Poporului va depune, în
condiţiile legii, declaraţia de avere și interese personale.

Avocatul Poporului este asistat în activitatea sa de doi adjuncţi, ale căror atribuţii
sînt determinate de Avocatul Poporului. Adjuncţii Avocatului Poporului exercită funcţie de
demnitate publică. Adjuncţii Avocatului Poporului sînt numiţi în funcţie de către Parlament
cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi, la propunerea Avocatului Poporului.

Avocatul Poporului exercită următoarele atribuţii generale:

a) examinează cererile cu privire la încălcarea drepturilor și libertăților omului;
b) prezintă autorităţilor şi/sau persoanelor responsabile propuneri şi recomandări
privind repunerea în drepturi a persoanelor în privinţa cărora s-a constatat încălcarea
drepturilor şi libertăţilor omului;
c) contribuie la soluţionarea pe cale amiabilă a conflictelor între autorităţile publice
şi alte persoane;
d) contribuie la perfecţionarea legislaţiei în domeniul drepturilor şi libertăţilor
omului;
e) prezintă propuneri şi recomandări de ratificare sau aderare la instrumentele
internaţionale în domeniul drepturilor şi libertăţilor omului şi acordă suport metodologic
pentru asigurarea implementării lor;
f) sesizează Curtea Constituţională şi înaintează acţiuni în instanţele judecătoreşti,
prezintă puncte de vedere la Curtea Constituțională;
g) angajează salariaţi şi exercită dreptul de autoritate disciplinară în conformitate cu
legea;
g1) organizează și implementează sistemul de control intern managerial și poartă
răspundere managerială pentru administrarea bugetului Oficiului și a patrimoniului public
aflat în gestiune;
h) promovează drepturile omului în societate;
h1) elaborează rapoarte independente privind respectarea și promovarea drepturilor și
libertăților omului în Republica Moldova și le prezintă instituțiilor și organizațiilor
internaționale și regionale pentru drepturile omului;
h2) examinează cererile de protecție a avertizorilor de integritate și contribuie la
apărarea acestora;
i) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege.
 Atribuţiile specific ale Avocatului Poporului pentru drepturile copilului
Avocatul Poporului pentru drepturile copilului acordă protecţie şi asistenţă copilului la
cererea acestuia, fără a solicita acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali. Copilul este
anunţat despre rezultatul examinării cererii în formă corespunzătoare maturităţii sale
intelectuale şi mintale. Avocatul Poporului pentru drepturile copilului asigură implementarea,
la nivel naţional, de către persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile, a
prevederilor Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului și ale altor tratate
internaționale din domeniu la care Republica Moldova este parte. Pentru asigurarea
respectării drepturilor şi libertăţilor copilului, Avocatul Poporului pentru drepturile copilului
este în drept să acţioneze din oficiu pentru a asista copilul aflat în dificultate sau în situaţii
de risc, fără a solicita acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali. Avocatul Poporului
pentru drepturile copilului cooperează cu oricare persoană, organizaţie necomercială,
instituţie sau autoritate publică cu activitate în domeniu. Avocatul Poporului pentru drepturile
copilului decide asupra cererilor privind încălcarea drepturilor şi libertăţilor copilului. În
activitatea sa, Avocatul Poporului pentru drepturile copilului este asistat de o subdiviziune
specializată din cadrul Oficiului Avocatului Poporului.

Avocatul Poporului examinează cererile persoanelor, fără deosebire de rasă ori

origine etnică, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, de origine
națională sau socială, avere, naștere sau orice alte împrejurări, care se află ori s-au aflat sub
jurisdicția Republicii Moldova (în continuare – petiţionari), ale căror drepturi şi libertăţi se
presupune că au fost încălcate de Republica Moldova.

Cererea adresată Avocatului Poporului se depune pînă la expirarea unui an din ziua
încălcării presupuse a drepturilor sau libertăţilor petiţionarului sau din ziua cînd petiţionarul a
aflat despre presupusa încălcare. Cererea se depune fizic la sediul/reprezentanțele Oficiului
Avocatului Poporului sau prin poștă, fax, poșta electronică ori prin alte mijloace de
comunicare. Cererea poate fi depusă şi de un reprezentant al persoanei lezate în drepturi, de o
organizaţie nonguvernamentală, de sindicat sau de o altă organizaţie reprezentativă în numele
acesteia. Cererea din partea unei persoane aflate în detenţie, a unei persoane aflate în
izolatoarele de urmărire penală, din partea militarilor din unităţile militare, din partea
pacienților din staționarele de psihiatrie, a persoanelor plasate în centre de plasament
temporar pentru persoane cu dizabilități nu se supune cenzurii şi se expediază de către
administraţia instituţiilor respective Avocatului Poporului în termen de 24 de ore. Cererile
adresate Avocatului Poporului sînt scutite de taxa de stat. Avocatul Poporului examinează şi
cereri orale, parvenite în cadrul audienţelor organizate nu mai rar decît o dată pe lună
conform regulamentului aprobat de Avocatul Poporului.

Acţiunile procesuale ale Avocatului Poporului

În baza rezultatelor examinării sesizării, Avocatul Poporului este în drept:
a) să adreseze în instanţa de judecată o cerere în apărarea intereselor petiţionarului
ale cărui drepturi şi libertăţi fundamentale au fost încălcate;
b) să intervină pe lîngă autorităţile competente cu un demers pentru intentarea unei
proceduri disciplinare, contravenționale sau penale în privinţa persoanei cu funcţie de
răspundere care a comis încălcări ce au generat lezarea drepturilor şi libertăţilor omului;
c) să sesizeze procurorul referitor la săvîrşirea contravenţiei prevăzute la art. 320 din
Codul contravenţional al Republicii Moldova;
d) să sesizeze persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile asupra cazurilor
de neglijenţă în serviciu, de încălcare a eticii de serviciu, de tergiversare şi birocratism.
 Avocatul Poporului este în drept să înainteze o acţiune în instanţa de judecată în
legătură cu faptele depistate de încălcare în masă sau gravă a drepturilor şi libertăţilor
omului. Cererea de chemare în judecată depusă de Avocatul Poporului este scutită de taxa de
stat. Avocatul Poporului poate interveni în proces pentru a pune concluzii în vederea apărării
drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanelor.
Avocatul Poporului desfăşoară activităţi de promovare a drepturilor şi libertăţilor
omului prin:
a) sensibilizarea societăţii în vederea respectării drepturilor şi libertăţilor omului prin
intermediul mass-media şi altor mijloace disponibile;
b) mediatizarea cazurilor de încălcare a drepturilor şi libertăţilor omului;
c) familiarizarea societăţii cu mecanismele de apărare a drepturilor şi libertăţilor
omului;
d) contribuirea la consolidarea educaţiei în domeniul drepturilor şi libertăţilor
omului şi participarea la elaborarea programelor educaţionale formale şi nonformale;
e) elaborarea şi diseminarea materialelor informative despre drepturile şi libertăţile
omului;
f) alte mecanisme şi mijloace permise de lege.
(2) Avocatul Poporului colaborează cu organizaţiile necomerciale naţionale şi
internaţionale din domeniul apărării drepturilor şi libertăţilor omului, precum şi cu mass-
media.
Oficiul Avocatului Poporului acordă asistenţă organizatorică, juridică,
informaţională şi tehnică Avocatului Poporului în vederea exercitării de către acesta a
atribuţiilor sale.
Oficiul are statut de persoană juridică, dispune de ştampilă şi formulare cu
denumirea acestuia şi cu imaginea Stemei de Stat. Regulamentul de organizare şi funcţionare
al Oficiului se aprobă de către Parlament. Regulamentul de ordine interioară al Oficiului se
aprobă de către Avocatul Poporului.În scopul acordării asistenţei consultative Avocatului
Poporului, în cadrul Oficiului pot fi angajaţi experţi cu experienţă în domeniul protecţiei
drepturilor şi libertăţilor omului şi în alte domenii conexe sau pot fi create consilii de experţi.
Regulamentul de activitate al consiliilor de experţi se aprobă de către Avocatul Poporului.
Sediul Oficiului se află în municipiul Chişinău.
 Tema 8 Avocatul pentru păturile social-vulnerabile

Pentru realizarea principiului liberului acces la asistenţă juridică, statul asigură

organizarea şi funcţionarea instituţiilor responsabile de acordarea asistenţei juridice garantate
de stat, și alocă mijloacele bugetare necesare retribuirii serviciilor juridice prestate. În
condiţiile legi cu privier la asistența juridică garantată de stat, persoanele autorizate acordă
următoarele tipuri de asistenţă juridică garantată de stat:
a) asistenţă juridică primară;
b) asistenţă juridică calificată.

Se acordă asistenţă juridică garantată de stat cetăţenilor Republicii Moldova în

limitele stabilite de lege. Cetăţenii străini şi apatrizii beneficiază de asistenţă juridică
garantată de stat, în procedurile sau în cauzele ce ţin de competenţa autorităţilor
administraţiei publice şi a instanţelor judecătoreşti ale Republicii Moldova. La fel persoanele
juridice înregistrate în Republica Moldova pot beneficia de asistență juridică garantată de stat
în conformitate cu Codul de procedură penală al Republicii Moldova.
Se acordă asistenţă juridică garantată de stat prin:
a) furnizare de informaţii, prin consultaţii şi explicaţii în probleme juridice;
b) întocmire de acte juridice;
c) reprezentare în faţa autorităţilor administraţiei publice;
d) apărare a intereselor bănuitului, învinuitului, inculpatului în proces penal;
e) apărare şi reprezentare a intereselor condamnatului;
e1) apărare şi reprezentare a intereselor copiilor victime ale infracţiunilor, precum şi
victimelor violenţei în familie;
f) apărare a intereselor persoanei în cadrul procedurii pe cauze contravenţionale;
g) apărare şi reprezentare a intereselor persoanei în cadrul procesului civil;
h) apărare şi reprezentare a intereselor persoanei în procedura administrativă și cea
de contencios administrativ.

Asistenţa juridică primară

Se acordă asistenţă juridică primară cetăţenilor Republicii Moldova în limitele

stabilite de lege. Cetăţenii străini şi apatrizii beneficiază de asistenţă juridică garantată de stat,
în procedurile sau în cauzele ce ţin de competenţa autorităţilor administraţiei publice şi a
instanţelor judecătoreşti ale Republicii Moldova. La fel persoanele juridice înregistrate în
Republica Moldova pot beneficia de asistență juridică garantată de stat în conformitate cu
Codul de procedură penală al Republicii Moldova, indiferent de nivelul veniturilor lor. Poate
fi acordată asistenţă juridică primară, de para-jurişti şi de asociaţiile obşteşti specializate în
acordarea de asistenţă juridică. Coordonarea procesului de acordare a asistenţei juridice
primare şi organizarea controlului asupra calităţii serviciilor le efectuează Consiliul Naţional.

ASISTENŢA JURIDICĂ CALIFICATĂ

Au dreptul la asistenţă juridică calificată cetăţenilor Republicii Moldova în limitele

stabilite de lege. Cetăţenii străini şi apatrizii beneficiază de asistenţă juridică garantată de stat,
în procedurile sau în cauzele ce ţin de competenţa autorităţilor administraţiei publice şi a
instanţelor judecătoreşti ale Republicii Moldova. La fel persoanele juridice înregistrate în
Republica Moldova pot beneficia de asistență juridică garantată de stat în conformitate cu
Codul de procedură penală al Republicii Moldova, care:
a) au nevoie de asistenţă juridică pe cauze penale, şi interesele justiţiei o cer, însă nu
dispun de suficiente mijloace pentru a plăti acest serviciu;
b) au nevoie de asistenţă juridică de urgenţă în cazul reţinerii în cadrul unui proces
penal sau al unei proceduri contravenţionale;
b1) au nevoie de asistenţă juridică de urgenţă în cazul depunerii cererii pentru
aplicarea măsurilor de protecţie în condiţiile art. 278 6 din Codul de procedură civilă al
Republicii Moldova sau art. 2151 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova ori în
cazul depunerii plângerii despre săvârşirea violenţei în familie sau a unei infracţiuni privind
viaţa sexuală;
c) au dreptul la asistenţă juridică obligatorie în temeiul art.69 alin. (1) pct. 2)–14) din
Codul de procedură penală al Republicii Moldova;
d) au dreptul la asistenţă juridică obligatorie conform art.77 lit.a) şi c) din Codul de
procedură civilă al Republicii Moldova, precum şi art.151 din Codul civil al Republicii
Moldova;
e) au nevoie de asistenţă juridică în cauze contravenţionale, civile şi de contencios
administrativ, însă nu dispun de suficiente mijloace pentru a plăti aceste servicii, cauzele
fiind complexe din punct de vedere juridic sau procesual.
Au dreptul la asistenţă juridică calificată copiii victime ale infracţiunilor, victimele
violenţei în familie, victimele infracţiunilor privind viaţa sexuală, indiferent de venituri.
La solicitarea copilului sau a autorității tutelare, copilul beneficiază de dreptul la
asistență juridică calificată fără acordul părinților sau al tutorelui/curatorului.

Poate fi solicitată asistenţă juridică calificată la orice etapă a procesului penal, iar în
cauze civile, şi pînă la iniţierea procesului.
Persoana care beneficiază de asistenţă juridică calificată este obligată:
a) să colaboreze cu subiectul autorizat să îi acorde o astfel de asistenţă;
b) să furnizeze informaţii veridice în cauza pentru care solicită asistenţă;
c) să prezinte neîntîrziat subiectului autorizat să îi acorde asistenţă juridică calificată
sau organului care efectuează acţiuni procedurale orice informaţie despre modificarea
circumstanţelor care au determinat acordarea asistenţei juridice calificate.

Se acordă asistenţă juridică calificată indiferent de nivelul veniturilor:

a) au nevoie de asistenţă juridică de urgenţă în cazul reţinerii în cadrul unui proces
penal sau al unei proceduri contravenţionale;
b) au nevoie de asistenţă juridică de urgenţă în cazul depunerii cererii pentru
aplicarea măsurilor de protecţie în condiţiile ori în cazul depunerii plângerii despre săvârşirea
violenţei în familie sau a unei infracţiuni privind viaţa sexuală;
c) au dreptul la asistenţă juridică obligatorie în temeiul art.69 alin. (1) pct. 2)–14) din
Codul de procedură penală al Republicii Moldova;
d) au dreptul la asistenţă juridică obligatorie conform art.77 lit.a) şi c) din Codul de
procedură civilă al Republicii Moldova, precum şi art.151 din Codul civil al Republicii
Moldova;
e) copiii victime ale infracţiunilor, victimele violenţei în familie, victimele infracţiunilor
privind viaţa sexuală, indiferent de venituri;
f) La solicitarea copilului sau a autorității tutelare, copilul beneficiază de dreptul la asistență
juridică calificată fără acordul părinților sau al tutorelui/curatorului.
a1) persoanelor juridice prevăzute la art. 521 alin. (22) din Codul de procedură penală
al Republicii Moldova;
 b) persoanelor suspectate de săvîrşirea unei contravenţii pentru care se prevede
sancţiunea arestului contravenţional;
c) persoanelor în a căror privinţă există riscul aplicării sancţiunii de expulzare în
cadrul procedurilor contravenţionale;
d) persoanelor în a căror privinţă se solicită înlocuirea sancţiunii amenzii sau a
muncii neremunerate în folosul comunităţii cu închisoare sau cu arest contravenţional;
e) persoanelor care au beneficiat de ajutor social, stabilit în conformitate cu legislaţia
în vigoare, pe parcursul a 6 luni calendaristice anterioare lunii în care a fost depusă
solicitarea;
f) victimelor infracțiunilor de tortură, ale tratamentului inuman și degradant;
g) victimelor traficului de fiinţe umane;
h) solicitanților de azil, în cadrul procedurii de azil;
i) străinilor, în procedurile cu privire la aplicarea sau prelungirea măsurii de plasare
în custodie publică;
j) persoanelor cu dizabilități severe sau accentuate.

Acordarea asistenţei juridice calificate în dependenţă de nivelul veniturilor

(1) În cazurile prevăzute la art.19 alin.(1) lit.a) şi e), se acordă asistenţă juridică
calificată persoanelor al căror venit este mai mic decât salariul minim lunar pe țară stabilit de
Guvern. La calcularea venitului solicitantului de asistenţă juridică garantată de stat, se iau în
considerare veniturile şi cîştigurile lunare medii din 6 luni calendaristice anterioare lunii în
care a fost depusă solicitarea. Metodologia de calcul al venitului care permite acordarea
asistenţei juridice calificate, precum şi forma declaraţiei cu privire la venit, se aprobă de
Guvern. În vederea beneficierii de asistenţă juridică calificată, persoana din categoria
specificată la alin.(1) prezintă declaraţie cu privire la venit de o formă stabilită de Guvern.

Se acordă asistenţă juridică calificată şi în cazul în care persoana al cărei venit este
mai mare decît nivelul venitului stabilit de Guvern pentru a beneficia de asistenţă juridică în
conformitate cu prezenta lege este capabilă să achite o parte din cheltuielile de asistenţă
juridică. În acest caz, poate fi acordată asistenţă juridică calificată cu contribuţia financiară a
beneficiarului dacă această contribuţie nu depăşeşte posibilităţile lui financiare şi materiale.
Modul şi condiţiile de acordare a asistenţei juridice calificate gratuite parţial se stabilesc de
Consiliul Naţional.

În cazul emiterii unei hotărîri judecătoreşti pe cauze civile sau de contencios

administrativ în folosul beneficiarului de asistenţă juridică calificată, plata cheltuielilor de
acordare a asistenţei juridice calificate revine părţii care a pierdut procesul.
Beneficiarul care a obţinut asistenţă juridică calificată în urma prezentării unor
informaţii false sau neveridice, inclusiv despre starea sa financiară, inducînd în eroare oficiul
teritorial, este obligat să restituie cheltuielile de acordare a asistenţei juridice.
Dacă, pe parcursul procesului sau al executării hotărîrii judecătoreşti, situaţia
financiară s-a modificat în sensul pierderii totale sau parţiale a dreptului la asistenţă juridică
calificată, fapt despre care nu a fost informat oficiul teritorial, persoana este obligată să
restituie cheltuielile de acordare a asistenţei juridice garantate de stat, suportate din momentul
îmbunătăţirii situaţiei financiare a acesteia.
Sumele de restituire a cheltuielilor specificate se transferă în bugetul de stat.

(11) Acordarea de asistenţă juridică calificată în cauze contravenţionale, civile şi de

contencios administrativ se refuză dacă:
 a) cererea de acordare reiese din activitatea comercială a solicitantului;
b) valoarea acțiunii este mai mică de 1/2 din salariul minim lunar pe țară stabilit de
Guvern;
c) solicitantul deja beneficiază în aceeași cauză de asistență juridică calificată
garantată de stat sau de asistență juridică acordată de un avocat în bază de contract;
d) cererea se referă la repararea prejudiciului cauzat prin lezarea onoarei, demnităţii
şi reputaţiei profesionale;
e) cererea se referă la încălcarea dreptului de vecinătate, cu excepţia cazurilor în care
se referă la înlăturarea pericolului de prăbuşire, la respectarea distanţei pentru construcţii, la
litigiile privind hotarul.
Refuzul de acordare a asistenţei juridice calificate trebuie să fie motivat şi poate fi
contestat direct în instanța de judecată, în conformitate cu prevederile Codului administrativ,
fără respectarea procedurii prealabile.

Asistenţa juridică de urgenţă

(1) În cazul în care persoana necesită asistenţă juridică de urgenţă, în conformitate
cu art.19 alin.(1) lit.b), la solicitarea persoanei sau a organului care a efectuat reţinerea,
oficiul teritorial este obligat să acorde asistenţă juridică de urgenţă prin numirea unui avocat
de serviciu. Oficiul teritorial poate delega funcţia de numire a avocaţilor de serviciu în alte
localităţi decît cele de reşedinţă, altor persoane, informînd despre acest fapt instanţele
judecătoreşti, organele de urmărire penală, alte autorităţi interesate.
(11) În cazul în care persoana necesită asistenţă juridică de urgenţă, în conformitate
cu art. 19 alin. (1) lit. b 1), la solicitarea persoanei sau a organului care a fost sesizat cu referire
la săvârşirea violenţei în familie sau a infracţiunii privind viaţa sexuală, oficiul teritorial este
obligat să acorde asistenţă juridică de urgenţă prin numirea unui avocat de serviciu din lista
avocaţilor specializaţi în asistenţa victimelor.
(2) Avocatul înscris în lista avocaţilor care acordă asistenţă juridică calificată,
prevăzută la art.33, este înscris în lista avocaţilor de serviciu, dacă şi-a dat acordul, care poate
fi pentru cel puţin o lună, şi exprimă disponibilitatea de a fi numit în calitate de avocat de
serviciu în orice timp în decursul a 24 de ore.
(3) Fiecare oficiu teritorial dispune de o listă proprie a avocaţilor de serviciu.
(4) Solicitarea de a numi un avocat de serviciu va fi prezentată oficiului teritorial în
scris, inclusiv prin fax, sau la telefon.
(5) Avocatul de serviciu acordă asistenţă juridică:
a) în perioada reţinerii persoanei;
b) în procesul de depunere şi examinare a cererii privind aplicarea măsurilor de
protecţie în condiţiile art. 2786 din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova sau art.
2151 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova;
c) la etapa depunerii plângerii şi a acţiunilor procesuale efectuate cu participarea
victimei violenţei în familie sau a infracţiunii privind viaţa sexuală.

Acordarea de către avocaţi a asistenţei juridice calificate

Asistenţa juridică calificată se acordă de către avocaţi publici şi avocaţi care acordă
asistenţă juridică la cerere. Selectarea avocaţilor pentru acordarea asistenţei juridice calificate
se efectuează în bază de concurs, organizat de Consiliul Naţional. Criteriile de selectare a
avocaţilor pentru acordarea asistenţei juridice calificate se stabilesc de Consiliul Naţional în
coordonare cu Uniunea Avocaților din Republica Moldova și Barourile. Pentru asigurarea
acordării asistenţei juridice calificate, oficiul teritorial încheie, cu avocatul public sau cu
avocatul care urmează să acorde astfel de servicii la cerere, contract după modelele aprobate
de Consiliul Naţional.
 Avocatul care acordă asistenţă juridică la cerere este persoana care, în condiţiile
Legii cu privire la avocatură, a obţinut dreptul de a practica activitate de avocat şi care poate
fi solicitată să acorde asistenţă juridică calificată din contul mijloacelor destinate acordării
asistenţei juridice garantate de stat.
 Tema 9 Codul deontologic al avocatului. Reguli de
conduită și sancțiuni aplicate avocatului pentru
nerespectarea obligațiilor profesionale

1. Misiunea avocatului (1) În Republica Moldova avocatul îndeplinește

un rol eminent în promovarea protecției drepturilor și libertăților fundamentale
ale omului.
(2) Scopul exercitării profesiei de avocat îl constituie acordarea
asistenței juridice calificate persoanelor fizice și juridice în apărarea drepturilor,
libertăților şi intereselor lor legitime.
(3) În exercitarea profesiei, avocatul este obligat să acționeze pentru a
asigura accesul liber la justiție și dreptul persoanei la un proces echitabil, să
contribuie, prin toate mijloacele legale, la protejarea profesiei, demnității și
onoarei corpului de avocați.
2. Natura normelor deontologice (1) Codul deontologic al avocatului (în
continuare – Cod) stabileşte regulile de conduită a avocatului.
(2) Normele deontologice se interpretează în baza principiilor generale
ale profesiei de avocat. Nerespectarea acestor norme constituie temei pentru
intentarea unei proceduri disciplinare.
(3) Normele deontologice se vor aplica avocaţilor și avocaților stagiari,
atât pe teritoriul Republicii Moldova, cât și în străinătate, privind:
(a) orice raport profesional al unui avocat sau avocat stagiar din
Republica Moldova cu un avocat dintr-un alt stat;
(b) activitatea profesională a unui avocat sau avocat stagiar din
Republica Moldova într-un alt stat, indiferent dacă avocatul se află sau nu acolo.
(4) Scopul prezentului Cod rezidă în reglementarea standardelor de
integritate şi de conduită ce urmează a fi respectate de avocați, în formarea şi
promovarea unei culturi profesionale adecvate, prevenirea abaterilor
disciplinare, informarea publicului cu privire la conduita profesională a
avocaților, crearea unui climat de încredere şi respect reciproc în societate.
(5) Libertatea şi independența profesiei de avocat sunt atribute exclusive
ale persoanei ce exercită profesia de avocat în temeiul Legii cu privire la
avocatură şi al prezentului Cod.
(6) Normele de deontologie profesională reglementate de prezentul Cod
sunt destinate să garanteze îndeplinirea de către avocat a misiunii sale pentru
buna funcționare a justiţiei şi realizarea drepturilor justiţiabililor.
(7) Jurământul avocatului constituie esența juridico-morală de exercitare
a profesiei.
(8) În exercitarea dreptului său de a asista şi a reprezenta clientul în fața
tuturor organelor de drept, a instanțelor de judecată, a autorităților și instituțiilor
publice și private, avocatul este în drept să aplice orice mijloc legal de
exercitare a dreptului de apărare.
 (9) În cadrul procedurilor disciplinare, avocatul urmează să coopereze,
în mod rezonabil, cu Comisia de etică și disciplină pentru exprimarea poziției
sale.

Capitolul I
Principii generale
1. Independența (1) Exercitând profesia de avocat, fiecare avocat este
obligat să întreprindă acțiuni corespunzătoare pentru a-și asigura independența
și libertatea de exercitare a profesiei. Îndatoririle multiple ale avocatului îi
impun acestuia independența absolută, liberă de orice influență, derivată din
propriile interese sau din cele ale persoanelor-terțe.
(2) Avocatul trebuie să evite orice prejudiciere a independenței sale și
să vegheze la respectarea eticii profesionale.
2. Încrederea și integritatea morală (1) Relațiile dintre avocat și client
sunt bazate pe onestitate, probitate, echitate, corectitudine, sinceritate și
confidențialitate.
(2) Responsabilitatea avocatului include și comportamentul acestuia în
exercitarea profesiei și în afara ei. Comportamentul avocatului în afara
exercitării profesiei poate conduce la sancțiuni doar în cazuri excepționale.
3. Confidențialitatea (1) Natura misiunii avocatului este prezumată a fi
depozitarul secretelor clienților săi și al comunicărilor confidențiale, fiind un
drept și o datorie fundamentală a avocatului. Obligația de a păstra secretul
profesional este absolută și nelimitată în timp.
(2) Obiectul secretului profesional îl constituie chestiunile pentru care o
persoană a solicitat asistență juridică, esența consultațiilor oferite de avocat,
procedeele de strategie și tactică ale apărării sau reprezentării, datele privind
persoana care a solicitat asistență și alte împrejurări care rezultă din activitatea
profesională a avocatului.
(3) Obiectul confidențialității se extinde asupra tuturor activităților
profesionale ale avocatului și ale angajaților biroului asociat sau cabinetului,
după caz.
(4) Nici o presiune sau ingerință a unei autorități publice sau de altă
natură nu-l poate obliga pe avocat să divulge secretul profesional, cu excepția
cazurilor prevăzute expres de lege, sau pentru a intenta o acțiune ori pentru a
asigura apărarea în cadrul unui litigiu dintre avocat și client.
4. Competența Avocatul realizează activitatea încredinţată bazându-se
pe competenţa sa profesională. Avocatul are obligația să-și îmbunătățească
continuu formarea profesională și să depună eforturi pentru aşi menține un nivel
înalt al calificării profesionale.
5. Incompatibilități Profesia de avocat în Republica Moldova este
incompatibilă cu:
 a) orice funcție retribuită, cu excepția funcțiilor legate de activitatea
științifică și didactică, precum și de activitatea în calitate de arbitru al judecății
arbitrale (arbitrajului), mediator;
b) activitatea de întreprinzător;
c) activitatea de notar.
6. Publicitatea personală (1) Publicitatea avocatului trebuie să fie
veridică și exactă, ca formă și conținut, respectându-se secretul profesional și
alte principii esențiale ale profesiei, nu trebuie să conțină informații înșelătoare
sau care ar putea induce în eroare sau ar afecta imaginea profesiei ori reputația
colegilor.
(2) Reglementările detaliate și restricțiile referitoare la publicitatea
avocatului se conțin în Statutul profesiei de avocat.
(3) Oficiul avocatului nu poate fi amplasat în incinta clădirilor în care
funcționează organele de urmărire penală, procuratura, instanțele de judecată,
precum și la domiciliul acestuia. Amplasarea oficiului avocatului în incinta
propriului domiciliu este posibilă numai cu condiţia rezervării unei încăperi,
dedicate activităţilor profesionale, cu intrare externă separată.

Capitolul II Relațiile cu clienții

1. Interesul clientului Sub rezerva respectării normelor legale și a
normelor deontologice, avocatul are obligația să apere interesele clientului său,
inclusiv în raport cu propriile interese, cu interesele altui avocat sau interesele
statului.
2. Relaţiile cu clienţii (1) Avocatul acționează doar atunci când este
împuternicit de clientul său, în baza contractului de asistență juridică, ori dacă
este numit din oficiu, la cererea organului de urmărire penală sau a instanței de
judecată, sau dacă acordă, la solicitare, asistență juridică gratuită garantată de
stat.
(2) Avocatul își consultă clientul în mod conștiincios și își informează
cu diligență clientul cu privire la evoluția cauzei ce i-a fost încredințată.
(3) Avocatul nu este în drept să accepte o cauză dacă este sigur că nu are
competența necesară pentru a se ocupa de această cauză, exceptând cazul în
care cooperează cu un alt avocat care are competența respectivă.
(4) Avocatul nu poate accepta o cauză atunci când, din pricina altor
obligații, se află în imposibilitate să se ocupe de ea cu promptitudine sau să
consulte corect clientul.
(5) În cazul în care avocatul se află în imposibilitatea de a-și exercita
atribuțiile, trebuie să se asigure că respectivul client poate contracta, în timp
util, un alt avocat care să-i ofere asistența juridică necesară, pentru a evita
prejudicierea clientului.
(6) Relațiile cu clientul trebuie să fie oficiale, bazate pe respect reciproc.
(7) Deși interesul clientului este primordial, avocatul nu-și va subordona
integritatea personală și profesională clientului său. Avocatul nu este în drept să
accepte o propunere frauduloasă și este obligat să acționeze în conformitate cu
legea.
(8) Avocatul nu va face promisiuni cu privire la rezultatul sarcinii
preluate, indiferent de faptul cât de previzibil este acesta, în special când
rezultatul depinde de decizia instanței de judecată, a unei autorități publice sau a
unui terț.

Capitolul III
Conflictul de interese
(1) Avocatul nu este în drept să consulte, să reprezinte ori să apere mai
mult de un client în una și aceeași cauză atunci când interesele acestora sunt
conflictuale sau dacă există realmente riscul de a apărea un astfel de conflict de
interese.
(2) Avocatul trebuie să se abţină de a se mai ocupa de cauzele tuturor
clienților implicați în cazul în care intervine un conflict de interese al acestora,
când secretul profesional riscă să fie violat sau dacă independența sa riscă să fie
pusă la îndoială.
(3) Avocatul nu este în drept să accepte o cauză a unui client nou, dacă
secretul informațiilor încredințate de un vechi client riscă să fie violat sau atunci
când cunoașterea de către avocat a cauzelor vechiului client îl favorizează pe
noul client în mod nejustificat.

Capitolul IV
Onorariile avocaților
1. Stabilirea onorariilor (1) Avocatul trebuie să-și informeze clientul
privitor la onorariu, iar valoarea însumată a onorariilor trebuie să fie echitabilă
și justificată. În cazurile patrimoniale, onorariul poate fi stabilit în cotă
procentuală.
(2) Când avocatul solicită achitarea unei sume din onorariu cu titlu de
cheltuieli efectuate în avans și/sau a onorariului, aceasta nu trebuie să
depășească estimarea rezonabilă a onorariului și a cheltuielilor probabile în
cauză.
(3) În cazul neachitării datoriilor aferente onorariilor și cheltuielilor,
avocatul este în drept să renunțe la cauza respectivă și să se retragă respectând
dispoziţiile prezentului Cod.
2. Împărţirea onorariilor cu o persoană care nu este avocat Avocatului îi
este interzis să împartă onorariul cu o persoană care nu este avocat. Prevederea
menționată nu se aplică sumelor sau compensațiilor vărsate de către avocat
moștenitorilor unui avocat decedat sau unui avocat care și-a dat demisia pentru
a se prezenta ca succesor al clientelei acestuia.

Capitolul V
Relaţiile cu instanţele de judecată și alte organe jurisdicționale
 (1) Avocatul este obligat să manifeste un comportament respectuos în
fața instanțelor de judecată, solicitându-le acestora respectul şi tratamentul
reciproc în calitate de avocat. Avocatul care se prezintă în faţă instanțelor de
judecată sau care participă la o procedură judiciară trebuie să respecte regulile
de conduită aplicabile în instanța de judecată. Obligația de a respecta aceste
reguli nu limitează avocatul să obiecteze împotriva acțiunilor judecătorului sau
să exercite alte drepturi procedurale.
(2) Avocatul apără și reprezintă clientul în mod conștiincios, fără a ține
cont de propriile sale interese sau de interesele unei terţe persoane și nici de alte
circumstanțe ce l-ar putea influența.
(3) Avocatul nu este în drept să furnizeze judecătorului, cu bună-știinţă,
o informație falsă sau de altă natură, să-l inducă pe acesta în eroare. Avocatul nu
poartă răspundere pentru veridicitatea informațiilor prezentate de către client.
(4) Normele aplicabile în cazul relațiilor dintre avocat și judecător se
aplică în egală măsură și altor organe jurisdicționale.

Capitolul VI
Raporturile dintre avocaţi
1. Colegialitatea (1) Colegialitatea impune nişte relații bazate pe
încredere, în interesul clientului, pentru a evita procesele inutile și orice
comportament susceptibil să afecteze reputația profesiei.
(2) Colegialitatea nu poate fi în contradicție cu interesele avocaților și
interesele clientului.
(3) Avocatul este obligat să manifeste față de orice coleg avocat un
comportament colegial şi respectuos.
(4) Adresându-se către un alt coleg avocat sau vorbind despre acesta,
avocatul este obligat, înainte de a pronunța numele și prenumele acestuia, să
utilizeze formulele "domnul avocat", "doamna avocat", iar în adresarea către
președintele Uniunii Avocaților, membrii Consiliului Uniunii Avocaților,
decanul Baroului, membrii Comisiei pentru etică şi disciplină, membrii
Comisiei de licențiere a profesiei de avocat, membrii Comisiei de cenzori și
către șeful Biroului Asociat de avocați să utilizeze cuvântul "maestre".
2. Cooperarea dintre avocaţii din state diferite (1) Este de datoria
oricărui avocat ca, la solicitarea unui avocat dintr-un alt stat, să se abțină să
accepte o cauză pentru care nu are competența necesară. Într-o astfel de situație,
el trebuie să-și ajute colegul să intre în contact cu un alt avocat care să aibă
capacitatea de a-i oferi serviciul cerut.
(2) Atunci când avocații din două state diferite activează împreună,
amândoi au datoria de a ține cont de diferențele care pot exista între sistemele
lor de drept, barourile lor, competențele şi obligațiile lor profesionale.
3. Corespondența transmisă între avocaţi (1) Avocatul, care adresează
unui alt avocat o comunicare căreia dorește să i se confere un caracter
"confidențial", va trebui să precizeze acest lucru din momentul expedierii
respectivei comunicări.
(2) În cazul în care destinatarul comunicării nu îi conferă acesteia un
caracter "confidențial", avocatul va trebui să o returneze expeditorului fără a lua
cunoștință de conţinutul acesteia.
4. Onorariile pentru recomandare (1) Avocatul nu poate nici să pretindă
și nici să accepte din partea altui avocat sau din partea vreunui terț un onorariu,
un comision sau altă compensație pentru faptul că a recomandat un avocat unui
client sau că a trimis un client la un avocat.
(2) Avocatul nu poate oferi nimănui un onorariu, un comision și nici o
altă compensație pentru că i-a fost prezentat un client.
5. Comunicarea cu partea adversă Avocatul nu poate intra în relație
directă cu o persoană, cu privire la o anumită cauză, atunci când știe că această
persoană este reprezentată sau asistată de un alt avocat, exceptând cazul în care
el are acordul colegului său și se angajează să-l informeze pe acesta.
6. Schimbarea avocatului (1) Un avocat nu poate succeda altui avocat în
apărarea intereselor unui client, într-o cauză determinată, decât cu condiția ca,
în prealabil, să-și fi anunțat colegul.
(2) În cazul în care, în interesul clientului, se impune întreprinderea unor
măsuri urgente, înainte de a putea fi îndeplinite condițiile stabilite în alineatul
de mai sus, avocatul poate întreprinde aceste măsuri cu condiția de a-l informa
neîntârziat pe predecesorul său.
7. Pregătirea avocaţilor începători (1) Pentru a spori încrederea și
cooperarea dintre avocați, în interesul clienților, este necesar să fie promovată
instruirea continuă în scopul unei bune pregătiri în domeniul jurisprudenței,
inclusiv a normelor procedurale aplicabile. În acest scop, avocatul este obligat
să se implice cu toată diligența în pregătirea la nivel avansat a avocaților
începători.
(2) În calitate de avocat-îndrumător al unui stagiar poate fi avocatul care
întruneste înalte calități morale și profesionale, exercitând profesia de cel puțin
5 ani, și dispune de condiții suficiente pentru a asigura stagiul profesional.
8. Litigiile dintre avocaţi (1) Atunci când un avocat este de părere că un
coleg avocat a încălcat o normă deontologică, el trebuie să-l atenţioneze asupra
acestui lucru.
(2) Atunci când între avocați apare un diferend personal, de natură
profesională, aceștia trebuie săl soluționeze mai întâi pe cale amiabilă.
(3) Înainte de a porni o procedură împotriva unui coleg, avocatul trebuie
să-l informeze pe decanul Baroului pentru a-i permite să-și dea concursul în
vederea soluționării diferendului pe cale amiabilă. Decanul Baroului, la
solicitarea avocaților aflați în conflict, poate interveni în calitate de mediator al
diferendului.

Capitolul VII
 Regulile de comportament al avocatului în societate
(1) Avocatul va avea un comportament demn care să nu prejudicieze
imaginea profesiei în societate.
(2) În cazul în care nu au fost create condițiile necesare pentru purtarea
robei, avocatul nu este sancționat disciplinar.
(3) În deplasările efectuate în afara teritoriului Republicii Moldova,
avocatul va respecta regulile care se impun avocaților în statul respectiv.