UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU FACULTATEA DE DREPT

SPECIALIZAREA: DREPT – ID; CENTRUL TERITORIAL HUNEDOARA

DISCIPLINA: ORGANIZAREA PROFESIILOR JURIDICE LIBERALE

TITLUL REFERATULUI: RĂSPUNDEREA PROFESIILOR JURIDICE LIBERALE

COORDONATOR: CONFERENȚIAR DR. SPINEI SEBASTIAN CONSTANTIN

STUDENT: MARC EMANUEL-FLORIN

ANUL: I (2019-2020)

1
 RĂSPUNDEREA PROFESIILOR JURIDICE LIBERALE

„Libertatea înseamnă răspundere, de aceea majoritatea oamenilor se tem de ea.” — George

Bernard Shaw

Răspunderea juridică prin toate însuşirile şi funcţiile sale se află, fară îndoială, în
centrul întregii răspunderi sociale, poziţie pe care o are din cele mai vechi timpuri şi continuă să
o aibă şi în prezent, dând expresie dreptului în forma sa cea mai concentrată, în care se reflectă
stadiul de evoluţie a întregii vieți sociale în dinamica sa. Aceast a fost definită ca o situaţie
juridică , ca un raport juridic sau ca o instituţie juridică complexă, ca un sistem complex de
norme . Ea constă în reacţia de reprimare venită din partea societăţii, faţă de o acţiune umană
care contravine unei norme, acţiune imputabilă, in principal, individului.
Doctrina românească a îmbrăţişat, în mod predominant, opinia că răspunderea juridică
reprezintă un raport juridic de constrângere care are ca obiect sancţiunea juridică , ca un complex
de drepturi şi obligaţii conexe care se nasc ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite şi care
constituie cadrul de realizare a constrângerii de stat prin aplicarea sancţiunilor juridice în scopul
asigurării stabilităţii raporturilor sociale şi a îndrumării membrilor societăţii în spiritul respectării
ordinii de drept .
Profesiile liberale juridice reprezintă o realitate de necontenstat a societății
contemporane, iar cei care le exercită ocupă un rol important în desfășurarea în condiții optime a
raporturilor juridice dintre personae fizice sau juridice și autorități. Persoana care exercită o
profesie liberală furnizează unei persoane fizice sau juridice, care are libertate de alegere, servicii
non-comerciale, de natură juridică, economic, medical, etc., independente politic, garantate
printr-o deontologie duală: respectarea secretului professional şi compentenţă recunoscută. Cel
ce oferă asemenea servicii poartă o răspundere personală pentru actele sale.
Potrivit definiției, profesia liberală reprezintă o ocupație intelectuală, exercitată de o
persoană pe cont propriu – liber profesionistă – care face parte, în mod obligatoriu, dintr-un
ordin profesional. Deși nu există o reglementare care să definească aceste meserii în mod
concret, profesiile libere joacă un rol important în economie, contribuind la creșterea câștigurilor
și a numărului locurilor de muncă.
Cu toate acestea în cadrul legislativ românesc actual lipsește o abordare coerentă și
consecventă privind definirea și reglementarea profesiilor liberale. Legislația românească
prezintă un mare gol în ceea ce privește cadrul general pentru stabilirea, reglementarea,
exercitarea și controlul legalității practicării profesiilor liberale. Astfel avem în prezent :
 profesii liberale aprobate ca atare în baza unor legi speciale organice ordinare ,
aprobate de Parlament ;
 profesii liberale recunoscute în baza unei Ordonanțe de Guvern privind asociațiile și
fundațiile ;
 profesii reglementate prin recunoașterea diplomelor și calificărilor profesionale.
2
 Parlamentul şi Consiliul European în anul 2005 au definit conceptul de profesii liberale,
ca fiind acele „profesii care sunt exercitate pe baza unor calificări profesionale relevante, cu titlu
personal, având propria lor responsabilitate şi de o manieră profesională independentă, oferind
servicii intelectuale şi conceptuale în interesul clienţilor şi al publicului.

Tipuri de profesii juridice liberale :

 Profesia de notar public
 Profesia de avocat
 Profesia de consilier juridic
 Profesia de executor judecătoresc
 Profesia de practician în insolvență
 Profesia de mediator

RĂSPUNDEREA DIFERITELOR PROFESII JURIDICE LIBERALE

1. Răspunderea notarului public

În literatura juridică de specialitate s-a apreciat că răspunderea civilă a notarului public
poate interveni în cazuri extrem de rare. Constatarea se întemeiază pe caracterul necontencios
al procedurii notariale și pe împrejurarea că majoritatea actelor notariale se îndeplinesc în
prezența părților și în conformitate cu voința lor, dacă aceasta este în concordanță cu legea.
Activitatea notarilor publici se desfăşoară în cadrul unui birou, în care pot funcţiona unul
sau mai mulţi notari publici asociaţi, cu personalul auxiliar corespunzător. Notarul public sau
notarii publici asociaţi, titulari ai unui birou, pot angaja notari stagiari, traducători, alt personal
de specialitate, precum şi personal administrativ şi de serviciu necesar activităţii notariale.
Evidenţa birourilor de notari publici şi lucrările privind numirea şi încetarea funcţiei notarilor
publici se întocmesc de personalul de specialitate notarială din Ministerul Justiţiei.
În circumscripţia unei judecătorii pot funcţiona unul sau mai multe birouri de notari
publici. Numărul notarilor publici şi al birourilor în care aceştia îşi desfăşoară activitatea se
stabileşte de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici.
În cazul în care în circumscripţia unei judecătorii funcţionează mai multe birouri de notari
publici, competenţa teritorială a fiecăruia se întinde pe tot cuprinsul acelei circumscripţii.
În circumscripţia fiecărei Curţi de apel funcţionează câte o Cameră a Notarilor Publici, cu
personalitate juridică. Din Cameră fac parte toţi notarii publici care funcţionează în
circumscripţia Curţii de Apel. Camera Notarilor Publici este condusă de un colegiu director
format dintr-un preşedinte, un vicepreşedinte şi 3–5 membri. Colegiul director este ales de
adunarea generală a membrilor Camerei, pentru o perioadă de 3 ani, dintre notarii publici. Toti
notarii publici se constituie in Uniunea Nationala a Notarilor Publici din Romania.
Legiuitorul a reglementat răspunderea civilă în unele cazuri în care prin activitatea sa
notarul ar produce un prejudiciu unei persoane fizice sau juridice. Astfel, art.38, alin.1 din Legea
36/1995 dispune că răspunderea civilă a notarului public poate fi angajată în condiţiile legii

3
civile pentru încălcarea obligaţiilor sale profesionale, atunci când acesta a cauzat un prejudiciu.
Mai mult, legea prevede obligativitatea încheierii de asigurări de răspundere profesională a
notarului public prin casa de asigurări, constituită în acest scop. Se pune totuşi problema dacă
răspunderea notarului poate fi angajată pe principiile răspunderii civile delictuale sau răspunderii
civile contractuale .
Și în Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995 există mențiune expresă
cu privire la răspunderea civilă a notarului public pentru prejudiciile cauzate prin modul în care
își exercită obligațiile profesionale ce-i revin. Aceasta este garantată prin Casa de asigurări
constituită în condițiile legii și este instituită obligația că la începutul activității sale, notarul
public să devină membru al Casei de asigurari pentru garantarea răspunderii civile, care
funcționează în cadrul Uniunii Naționale a Notarilor Publici, potrivit statutului propriu.
Răspunderea disciplinară a notarului public intervine pentru următoarele abateri:
 întârziere sau neglijenţă în efectuarea lucrărilor;
 lipsa nejustificată de la birou;
 nerespectarea secretului profesional;
 comportament care aduce atingere onoarei sau probităţii profesionale.
Pentru aceste abateri disciplinare Colegiul director al Camerei Notarilor Publici exercită
acţiunea disciplinară împotriva notarilor publici în termen de 60 de zile de la data când a luat
cunostinţă de existenţa unei abateri, dar nu mai târziu de un an de la data săvârşirii ei.
Conform art. 41 din Legea nr. 36/1995, sancţiunile disciplinare care se aplică în raport cu
gravitatea faptelor constau în:
 observaţie scrisă;
 o amendă de la 50.000 lei la 200.000 lei, care se face venit la bugetul Camerei Notarilor
Publici;
 suspendarea din funcţie pe o durată de maximum 6 luni;
 excluderea din profesie.

Activitatea notarială se exercită în cadrul unui serviciu public, iar nu pe baze

contractuale. De la această regulă există o singură excepţie consacrată în art.44, alin.2 din Legea
nr.36/1995 unde se arată: consultaţiile date de notarul public în domeniul juridic notarial sunt
scrise sau verbale şi se dau persoanelor fizice sau juridice, la solicitare sau pe baza de contract cu
durată determinată. Toate acestea ne determină să considerăm că răspunderea notarului public se
angajează în condiţiile dreptului comun privitoare la răspunderea delictuală. Se poate spune că
este o răspundere profesională asemănătoare cu cea a medicului. Dacă se produce un prejudiciu
cu prilejul acordării de consultaţii juridice notariale pe bază de contract, răspunderea notarului
public va fi angajată în condiţiile dreptului comun al răspunderii contractuale.
Și în doctrina franceză problema răspunderii patrimoniale a notarului este la fel de
controversată. Aceasta doctrina este și ea polarizată în jurul a două concepții. Cea dintâi afirmă
că această răspundere are un caracter delictual, iar cealaltă apreciază că este vorba despre o
răspundere contractuală bazată pe regulile specifice contractului de mandat. În mod izolat a

4
fost formulată chiar teza că răspunderea patrimonială a notarului este una bazată pe ideea de
risc.
În literatura de specialitate românească s-a apreciat, totuși, că între notarul public și
beneficiarul serviciilor sale se stabilesc relații contractuale și, din acest motiv, răspunderea
patrimonială a notarului este una civilă contractuală.

2. Răspunderea avocatului
În exercitarea profesiei avocatul este independent şi se supune numai legii, statutului
profesiei şi codului deontologic. Scopul exercitării profesiei de avocat îl constituie promovarea şi
apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi persoanelor
juridice, de drept public şi de drept privat. În exercitarea dreptului la apărare, care este
recunoscut şi garantat de Constituţie, de lege, de pactele şi de tratatele la care România este
parte, avocatul are dreptul şi obligaţia totodată, de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru
realizarea liberului acces la justiţie, pentru un proces echitabil şi soluţionat într-un termen
rezonabil, indiferent de natura cauzei sau de calitatea părţilor.
În activitatea lor, avocaţii au următoarele interdicţii:
 Avocaţii - foşti judecători nu pot pune concluzii la instanţele unde au funcţionat, timp
de 5 ani de la încetarea funcţiei deţinute. Prin instanţe în înţelesul Legii se înţeleg: judecătoriile,
tribunalele, tribunalele specializate, curţile de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Curtea
Constituţională, inclusiv instanţele militare la care avocaţii au funcţionat ca judecători, indiferent
de secţia la care au funcţionat. În cazul în care, avocatul a funcţionat ca judecător la mai multe
instanţe, interdicţia operează pentru fiecare instanţă şi se calculează distinct de la data încetării
activităţii la instanţa respectivă.
 Avocaţii - foşti procurori şi cadre de poliţie nu pot acorda asistenţă juridică la organul
de urmărire penală la care şi-au desfăşurat activitatea timp de 5 ani de la încetarea funcţiei
respective. În cazul în care avocatul - fost procuror sau cadru de poliţie a funcţionat şi în calitate
de judecător, interdicţia priveşte atât instanţele, cât şi organele de urmărire penală, pentru fiecare
dintre acestea durata fiind calculată în mod corespunzător.
 Aceeaşi interdicţie se aplică avocaţilor - foşti procurori cu privire la dreptul de a pune
concluzii la instanţele corespunzătoare parchetului în care au funcţionat.
 Interdicţiile vizează de asemenea şi calitatea de rudă sau afin al avocatului până la
gradul al treilea inclusiv, în acest caz fiind interzisă avocatului exercitarea profesiei în ceea ce
privesc instanţele, parchetele de pe lângă acestea, şi organele de cercetare penală la care lucrează
ruda, soţul sau afinul avocatului.
 Avocatul care se află în exercitarea unui mandat de deputat sau de senator nu poate
acorda asistenţa juridică învinuiţilor sau inculpaţilor şi nici nu îi poate asista în instanţe în
cauzele penale privind:
a) infracţiunile de corupţie, infracţiunile asimilate infracţiunilor de corupţie,
infracţiunile în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, precum şi infracţiunile
împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, prevăzute în Legea nr.

5
 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu
modificările şi completările ulterioare;
b) infracţiunile prevăzute în Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi
consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare; 40
c) infracţiunile privind traficul de persoane şi infracţiunile în legătură cu traficul
de persoane, prevăzute în Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului
de persoane, cu modificările şi completările ulterioare;
d) infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută în Legea nr. 656/2002 pentru
prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, cu modificările ulterioare; e) infracţiunile
contra siguranţei statului, prevăzute în art. 155-173 din Codul penal; f) infracţiunile care
împiedică înfăptuirea justiţiei, prevăzute în art. 259-272 din Codul penal; g) infracţiunile
contra păcii şi omenirii, prevăzute în art. 356-361 din Codul penal.
Avocatul având calităţile menţionate anterior nu poate să pledeze în cauzele civile sau
comerciale împotriva statului, autorităţilor sau instituţiilor publice, companiilor naţionale ori
societăţilor naţionale, în care acestea sunt părţi. De asemenea, nu poate să pledeze în procese
intentate statului român, în faţa instanţelor internaţionale.
În perioada interdicţiei avocatul nu poate presta sub nicio forma asistenţă juridică, nu
poate face uz de calitatea de avocat şi nu poate participa la activitatea organelor profesiei.
Nerespectarea dispoziţiilor legale privitoare la interdicţii, în mod direct sau folosindu-se
de forma de organizare profesională ori de raporturile de conlucrare profesională în scopul
eludării acestora, săvârşeşte abatere disciplinară gravă. Consiliul baroului se poate sesiza şi din
oficiu.
Împotriva deciziei disciplinare pot declara recurs: persoana interesată, decanul baroului
şi preşedintele uniunii, în termen de 15 zile de la comunicare.
Răspunderea civilă a avocaţilor, ca formă a răspunderii juridice civile, reprezintă
consecinţa juridică negativă pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare de către
avocat a obligaţiilor profesionale faţă de client, exprimată prin necesitatea reparării prejudiciului
cauzat clientului.
În cadrul exercitării profesiei, avocatul poate să fie responsabil şi pentru neexecutarea
obligaţiilor de rezultat. Aceste obligaţii presupun îndatorirea avocatului de a efectua anumite
acţiuni, care implică un rezultat concret. În calitate de exemple a acestor obligaţii pot fi
menţionate cele privind respectarea termenului pentru depunerea actelor juridice la autorităţile
publice, instanţe de judecată sau alte instituţii, efectuarea de acţiuni procesuale, participarea la
şedinţe de judecată, întâlniri, negocieri în interesul clientului etc.
Răspunderea penală se aplică și în cazul acestei profesii. Dacă nu se vor respecta
prevederile solemnității ședințelor de judecată, cele ale abținerii proliferării unor expresii
jignitoare la adresa instanţei, părților sau celorlalți, pot atrage răspunderea penală, deoarece
fapta constituie infracțiune. Avocatul poate săvârși și alte infracțiuni, cum ar fi falsul sau
mărturia mincinoasă, conform cărora va răspunde penal. Aceste lucruri țin de nedemnitatea
profesională a avocatului. Însă, avocatul nu va răspunde penal pentru susținerile făcute în fața
instanței dacă acestea sunt concrete și necesare stabilirii adevărului.
6
 Obligaţiile profesionale asumate de către avocaţi pot fi calificate ca obligaţii de mijloace,
care presupun că avocatul urmează să depună toată diligenţa profesională în prestarea serviciului
pentru atingerea rezultatului propus. În cele mai multe cazuri, obligaţiile de mijloace se exprimă
prin asistenţa juridică acordată în cadrul proceselor judiciare sau de reprezentare a clienţilor în
faţa altor autorităţi sau instituţii etc..

3. Răspunderea consilierului juridic

Consilierul juridic asigură apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale statului, ale
autorităţilor publice centrale şi locale, ale instituţiilor publice şi de interes public, ale celorlalte
persoane juridice de drept public, precum şi ale persoanelor juridice de drept privat, în slujba
cărora se află şi în conformitate cu Constituţia şi legile ţării.
Anterior legi 514/2003 privind statutul consilierului juridic aprobată în anul 2003, funcţia
de consilier juridic nu se regăsea în Clasificarea Ocupaţiilor din România, aşa cum a fost
aprobată prin Ordinul nr. 338/334 din 16 iulie 2003 privind completarea Clasificării Ocupaţiilor
dinRomânia emis de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Familiei, publicat in Monitorul
Oficial 543/29.07.2003.
Profesia de consilier juridic face parte din categoria profesiilor juridice, se organizează ca
un corp profesional şi se exercită conform prevederilor Legii nr. 514/2003 privind organizarea şi
exercitarea profesiei de consilier juridic şi prevederilor prezentului statut.
Consilierul juridic în activitatea sa asigură consultanţă şi reprezentarea autorităţii sau
instituţiei publice în serviciul căreia se află ori a persoanei juridice cu care are raporturi de
muncă, apără drepturile şi interesele legitime ale acestora în raporturile lor cu autorităţile
publice, instituţiile de orice natură, precum şi cu orice persoană juridică sau fizică, română sau
străină; în condiţiile legii şi ale regulamentelor specifice unităţii, avizează şi contrasemnează
actele cu caracter juridic. Consilierii juridici pot constitui asociaţii profesionale în scopul apărării
şi promovării intereselor profesionale, în condiţiile legii privind asocierea şi constituirea
persoanelor juridice. Consilierii juridici au drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege potrivit
statutului profesional şi reglementărilor legale privind persoana juridică în serviciul căreia se află
sau cu care are raporturi de muncă. Activitatea de consilier juridic este considerată vechime în
munca juridică în funcţiile de magistrat, avocat, notar public sau alte funcţii juridice, potrivit
dispoziţiilor legale specifice fiecăreia dintre aceste profesii.
Consilierul juridic răspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor prezentei legi şi
ale reglementării legale privind activitatea persoanei juridice în slujba căreia se află. Constatarea
abaterii disciplinare, cercetarea acesteia, procedura de judecată şi sancţiunile disciplinare sunt
cele prevăzute în reglementarea specifică persoanei juridice în slujba căreia se află consilierul
juridic. Autoritatea disciplinară poate fi sesizată de persoana vătămată sau, după caz, de asociaţia
profesională. În activitatea sa profesională consilierul juridic se bucură de protecţia legii, în
condiţiile prevăzute de legea pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
Dispoziţii importante, dar cu caracter general, cuprinde Legea nr. 514/2003 şi în privinţa
răspunderii juridice a consilierilor juridici.O dispoziţie de principiu este cea prevăzută de art. 17
din lege, text potrivit căruia: „Consilierul juridic răspunde juridic pentru încălcarea obligaţiilor
7
profesionale, potrivit legii şi reglementărilor specifice ale domeniului activităţii persoanei
juridice în slujba căreia se află”.
Unele reglementări generale întâlnim în Legea nr. 514/2003 în legătură cu răspunderea
disciplinară a consilierilor juridici. Astfel, potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 514/2003,
consilierul juridic răspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor prezentei legi şi ale
reglementării privind activitatea persoanei juridice în slujba căreia se află. Dispoziţiile alineatului
următor al textului citat sunt şi mai clare în această privinţă. Potrivit acestor prevederi legale,
constatarea abaterii disciplinare, cercetarea acesteia, procedura de judecată şi sancţiunile
disciplinare sunt cele prevăzute în reglementarea specifică persoanei juridice în slujba căreia se
află consilierul juridic. Dispoziţiile legale menţionate sunt elocvente în stabilirea principiului că
şi în materie disciplinară sunt incidente normele corespunzătoare din Statutul funcţionarilor
publici şi din Codul muncii. Aceste dispoziţii nu vizează doar condiţiile de incidenţă ale
răspunderii disciplinare, ci şi procedura de aplicare a acestora.
Spre a stabili dacă ne aflăm sau nu în prezenţa unei nesocotiri a obligaţiilor profesionale
ale consilierului juridic trebuie să ne raportăm atât la obligaţiile prevăzute în Legea nr. 514/2003,
în Statutul profesiei de consilier juridic, cât şi la cele statuate, după caz, de Statutul
funcţionarului public sau de Codul muncii. De asemenea, este de remarcat faptul că legea nu face
distincţie între diferitele forme de răspundere juridică care ar putea deveni incidente în cazul
nesocotirii obligaţiilor profesionale. Prin urmare, dacă condiţiile legii sunt întrunite, consilierul
juridic va putea răspunde, după caz, civil, penal sau disciplinar.

4. Răspunderea executorului judecătoresc

Activitatea executorilor judecătoreşti se desfăşoară în cadrul unui birou în care pot
funcţiona unul sau mai mulţi executori judecătoreşti asociaţi, cu personalul auxiliar
corespunzător. Prin asocierea în cadrul unei societăţi civile profesionale executorul judecătoresc
nu îşi pierde dreptul la biroul individual.
Deşi reprezintă o profesie liberală, executorii judecătoreşti nu pot refuza îndeplinirea unui
act dat în competenţa lor decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, deoarece activitatea
ce o îndeplinesc este afectată de utilitate publică.
Executorii judecătoreşti îşi îndeplinesc atribuţiile în circumscripţia curţii de apel în raza
căreia se află judecătoria pe lângă care funcţionează, dacă prin lege nu se dispune altfel.
Conflictele de competenţă între birourile executorilor judecătoreşti situate în aceeaşi
circumscripţie a unei judecătorii se soluţionează de acea judecătorie, la sesizarea părţii interesate.
Când conflictul intervine între birouri de executori judecătoreşti situate în circumscripţii diferite,
competenţa aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie se află biroul executorului judecătoresc
cel dintâi sesizat. Conflictele de competenţă se soluţionează de urgenţă şi cu precădere. Instanţa
se pronunţă în toate cazurile, motivat, prin încheiere irevocabilă.
În cazul răspunderii penale, în care împotriva executorului judecătoresc s-a luat măsura
arestării preventive ori a arestului la domiciliu sau în cazul în care s-a dispus în primă instanţă
condamnarea ori amânarea aplicării pedepsei, ministrul justiţiei, din oficiu sau la propunerea
Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, va lua măsura suspendării din funcţie
8
a acestuia până la soluţionarea procesului penal, potrivit legii. Legea nr. 188/2000 nu conţine
norme derogatorii de la dreptul comun. Totuşi, răspunderea penală a executorului judecătoresc
este vizată în mod implicit de unele dispoziţii cuprinse în reglementările privitoare la exercitarea
profesiei. Astfel, potrivit art. 44 din Statutul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi al
profesiei de executor judecătoresc, aceştia sunt obligaţi să respecte reglementările legale şi
statutare în materie financiar-contabilă, sub sancţiunea atragerii răspunderii juridice, conform
legii. Este evident că în acest caz legiuitorul are în vedere şi nesocotirea legii penale.
Transgresarea legii penale poate îmbrăca şi alte forme de manifestare, cum sunt falsul, uzul de
fals etc.
În caz de suspendare sau excludere din profesie ştampila, legitimaţia, registrele şi
lucrările executorului judecătoresc suspendat sau exclus vor fi depuse, în termen de 5 zile, sub
luare de semnătură, la Camera executorilor judecătoreşti în a cărei rază teritorială este situat
biroul acestuia. Camera executorilor judecătoreşti are obligaţia de a asigura continuarea
lucrărilor neexecutate.
Dispoziţiile legale privitoare la răspunderea executorului judecătoresc sunt relative
sumare. Mai exact, trebuie să arătăm că doar răspunderea disciplinară este tratată mai amplu atât
de Legea nr. 188/2000, cât şi de Regulamentul de aplicare a acesteia.
Abaterile disciplinare ce pot fi săvârşite de executorii judecătoreşti sunt:
 nerespectarea secretului profesional;
 încălcarea incompatibilităţilor şi interdicţiilor prevăzute de lege;
 săvârşirea unor fapte care aduc atingere onoarei, probităţii profesionale ori bunelor
moravuri;
 neîndeplinirea obligaţiilor privind formarea profesională a executorilor
judecătoreştistagiari, angajaţi pe bază de contract;
 întârzierea sistematică şi neglijenţa în efectuarea lucrărilor;
 absenţa nejustificată de la birou.
Sancţiunile disciplinare ce pot fi aplicate executorilor judecătoreşti, potrivit art. 46 din
Legea nr. 188/2000, sunt:
 mustrarea;
 avertismentul;
 amenda de la 500 la 3000 lei, care se face venit la bugetul Camerei executorilor
judecătoreşti în a cărei rază teritorială este situat biroul executorului judecătoresc
respectiv;
 suspendarea din funcţie pe o durată de la o lună la 6 luni;
 excluderea din profesie.

5. Răspunderea practicianului în insolvență

Persoanele fizice şi juridice străine pot exercita profesia de practician în insolvenţă dacă în
statele în care îşi au domiciliul sau, după caz, sediul profesional au această specializare, certificată de
organismele profesionale recunoscute sau, după caz, de autorităţile publice care le autorizează şi în

9
condiţiile stabilite prin convenţii bilaterale încheiate în acest scop de UNPIR cu organismele similare
din statele respective.
Conform prevederilor art.1 al O.G. 79/1999 aprobată prin Legea nr.505/2002, activitatea de
reorganizare şi lichidare se îndeplineşte de către persoanele fizice şi juridice care au calitatea de
practician în reorganizare şi lichidare şi care sunt administratorii judiciari şi lichidatorii. Practicianul
în insolvenţă care anterior a îndeplinit funcţia de judecător-sindic, devenind practician în insolvenţă
în condiţiile legii, nu poate fi numit în calitate de administrator sau lichidator în raza instanţei în care
a funcţionat, decât după trecerea unei perioade de minimum 3 ani de la încetarea activităţii.

Conform prevederilor art. 2, administratorul este desemnat în condiţiile prevăzute de Legea

nr.64/1995, să îndeplinească atribuţiile prevăzute de această lege şi pe cele stabilite de judecătorul
sindic.
Lichidatorul conform art.3, poate fi desemnat în trei ipostaze diferite :

 în condiţiile prevăzute de Legea nr. 64/1995, să îndeplinească atribuţiile prevăzute de această

lege şi pe cele stabilite de judecătorul sindic în cazurile de lichidare judiciară pe bază de plan
şi faliment;
 în condiţiile stabilite de Legea nr.31/1990, pentru a îndeplini însărcinările primite din partea
adunării generale a acţionarilor/ asociaţilor;
 în condiţiile prevăzute de O.G.U. nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale,
pentru îndeplinirea însărcinărilor primite de la instituţia publică implicată.

Profesia de practician în insolvenţă nu poate fi exercitată la tribunale, tribunalele specializate

şi curţile de apel, nici la parchetele de pe lângă aceste instanţe la care soţul practicianului în
insolvenţă, ruda sau afinul până la gradul al III-lea inclusiv, îndeplineşte funcţia de judecător sau
procuror.
Practicienii în insolvenţă răspund, în desfăşurarea activităţii lor, disciplinar, administrativ,
civil sau penal, după caz. Fiecare membru al UNPIR este obligat ca, în termen de 30 de zile de la
admiterea în UNPIR, să se asigure profesional, prin subscrierea unei poliţe de asigurare valabile,
care să acopere eventualele prejudicii cauzate în îndeplinirea atribuţiilor sale. Riscul asigurat trebuie
să reprezinte consecinţa activităţii practicianului în insolvenţă pe perioada exercitării calităţii sale.
Este exceptat de la această obligaţie practicianul în insolvenţă care este acoperit, în alt stat membru
al Uniunii Europene, al Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană, de o asigurare
de răspundere profesională sau de o garanţie echivalentă. Dacă valoarea poliţei de asigurare este mai
mică decât cuantumul minim stabilit prin Statut sau dacă echivalenta este doar parţială, UNPIR
poate solicita, fie o completare a acesteia, fie o garanţie suplimentară.
Răspunderea disciplinară îmbracă forma unor sancţiuni disciplinare, mergând de la
avertisment scris până la pierderea calităţii de practician în reorganizare şi lichidare, sancţiuni ce se
aplică de Consiliul Superior de Disciplină care funcţionează pe lângă Comitetul Naţional de
Conducere al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Reorganizare şi Lichidare.

10
 Abaterile pentru care se aplica aceste sancţiuni sunt reglementate de art. 38 din Regulamentul
de organizare şi funcţionare al Uniunii şi reprezintă încălcări al interdicţiilor şi obligaţiilor prevăzute
de O.G.79/1999 sau a altor obligaţii legale, precum şi ale normelor de deontologie profesională
promovate prin Codul de etica profesională şi disciplinară al Uniunii.
Răspunderea civilă a practicienilor este guvernată de regulile mandatului, având în vedere că
prin prevederile art.5 alin.(2 ) din O.G nr.79/1999 se arată că răspunderea societăţii comerciale
profesionale care are calitatea de administrator judiciar sau lichidator este aceeaşi cu răspunderea
reglementata de art. 136 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.
Potrivit acestor prevederi răspunderea administratorului persoană juridică este de aceeaşi
natură cu răspunderea administratorului persoană fizică, guvernată potrivit prevederilor art.72 din
Legea nr.31/1990 de dispoziţiile speciale privitoare la mandate.
Acţiunea în răspundere îndreptată împotriva administratorului în condiţiile dreptului comun,
va fi exercitată de societatea comercială în cauză prin persoana desemnată de adunarea generală a
asociaţiilor în timp ce acţiunea în răspundere a administratorului judiciar va putea fi exercitată, dacă
aceasta este delictuală, de către debitorul supus procedurii ori de creditorii acestuia.
Practicianul în reorganizare şi lichidare poate fi subiect al tuturor infracţiunilor încriminate în
Codul penal şi în legile speciale pentru care se cere calitatea de funcţionar în sensul prevederilor art.
147 din Cod, cum ar fi : darea şi luarea de mită, traficul de influenţă, primirea de foloase necuvenite,
delapidarea, omisiunea sesizării organelor judiciare, infracţiuni de fals etc., dar şi a unor infracţiuni
din legi speciale, Legea contabilităţii nr. 82/1991, Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerţului şi
altele.
Mai mult, chiar dacă Legea nr. 64/1995 nu prevede explicit poziţia procesuală a
practicianului în reorganizare şi lichidare din punct de vedere al calităţii sale în procesul penal,
acesta este de fapt un funcţionar public în sensul prevederilor art. 147 coroborate cu prevederile art.
145 din Codul Penal.

6. Răspunderea mediatorului
Mediatorii reprezintă o categorie aparte de intelectuali, cu un rol foarte important în
societate: acela de a contribui la soluţionarea conflictelor.
Pentru a deveni mediator, un absolvent de studii superioare (condiţie obligatorie pentru a
deveni mediator) trebuie să îşi asigure pregătirea de specialitate în domeniul medierii care în
acest moment poate fi asigurată prin urmarea unui curs de formare ca şi mediator organizat de
către un furnizor de formare avizat de către Consiliul de Mediere. Ulterior urmării cursului, se
susţine un examen iar după promovarea acestuia, se parcurge faza de autorizare care are ca şi
finalitate includerea pe Tabloul Mediatorilor, aceasta fiind o certificare a pregătirii profesionale a
mediatorului de către Consiliul de Mediere.
Exercitarea profesiei de mediator este compatibilă cu orice altă activitate sau profesie, cu
excepţia celor prevăzute prin legi speciale, mediatorii putându-şi desfăşura activitatea în cadrul
unei societăţi civile profesionale, al unui birou sau în cadrul unei organizaţii neguvernamentale.
Legea stabileşte fără echivoc faptul că sediul profesional al mediatorului este inviolabil, venind
în sprijinul protecţiei confidenţialităţii procedurii medierii. În acelaşi sens, mediatorul nu poate
11
reprezenta sau asista vreuna dintre părţi într-o procedură judiciară ori arbitrală având ca obiect
conflictul supus medierii.
Mediatorii autorizaţi vor fi înscrişi în tabloul mediatorilor, întocmit de către Consiliul de
Mediere şi publicat în Monitorul Oficial al României. Pe tablou vor fi trecute domeniile medierii
în care aceştia sunt specializaţi precum şi limba străină în care sunt capabili să desfăşoare
medierea.
Răspunderea disciplinară a mediatorului intervine pentru următoarele abateri:

 încălcarea de către mediator a obligaţiei de confidenţialitate, imparţialitate şi neutralitate;

 refuzul de a răspunde cererilor formulate de autorităţile judiciare, în cazurile prevăzute de
lege;
 refuzul mediatorului de a restitui înscrisurile încredinţate de părţile aflate în conflict;
 reprezentarea sau asistarea uneia dintre părţi într-o procedură judiciară sau arbitrală
având ca obiect conflictul supus medierii;
 săvârşirea altor fapte care aduc atingere probităţii profesionale.

Sancţiunile aplicabile în cazul nerespectării de către mediator a obligaţiilor care atrag

răspunderea disciplinară diferă în funcţie de gravitatea faptei, de împrejurările în care a fost
săvârşită, precum şi în funcţie de perseverenţa acestuia în săvârşirea unor astfel de fapte. Astfel,
sancţiunile constau în:

 observaţie scrisă;
 amendă de la 50 lei (RON) la 500 lei (RON);
 suspendarea din calitatea de mediator pe o durată de la o lună la 6 luni;
 încetarea calităţii de mediator;

La aplicarea sancţiunii disciplinare trebuie să se ia în considerare repetarea unei abateri

disciplinare, împrejurare care constituie o circumstanţă agravantă. Consiliul de mediere este cel
care are obligaţia de a ţine evidenţa sancţiunilor disciplinare aplicate fiecărui mediator.
Limitele amenzii se actualizează periodic de către Consiliul de mediere, în funcţie de rata
inflaţiei.
Răspunderea disciplinară a mediatorului nu exclude răspunderea civilă, penală sau
administrativă.
Răspunderea civilă a mediatorului poate fi angajată, în condiţiile legii civile, pentru cauzarea
de prejudicii, prin încălcarea obligaţiilor sale profesionale.

BIBLIOGRAFIE

1. Editura Hamangiu - Codul penal. Codul de procedura penala (2018)

2. www.executori.ro
3. www.scribd.com
12
4. www.juridice.ro

13