Sunteți pe pagina 1din 8

UNIVERSITATEA ,,LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

Facultatea de Drept
Specializare: Drept ID

RĂSPUNDEREA JURIDICĂ A AVOCAȚILOR


- Referat -

Autor :
Stînga Andrada-Ioana

Sibiu
-2022-

1
Cuprins

1. Introducere....................................................................................................................................2
2. Considerații generale.....................................................................................................................2
3. Răspunderea juridică.....................................................................................................................3
4. Concluzii.........................................................................................................................................7
5. Bibliografie.....................................................................................................................................7

1. Introducere
Profesiile liberale reprezintă o realitate de necontestat a societății contemporane, iar
cei care le exercită ocupă un rol important în desfășurarea în condiții optime a raporturilor
juridice dintre persoanele fizice sau juridice și autorități.
Profesia liberală reprezintă o ocupație intelectuală, exercitată de o persoană pe cont
propriu (liber-profesionistă) care face parte, în mod obligatoriu, dintr-un ordin profesional.
Deși nu există o reglementare care să definească aceste meserii în mod concret, profesiile
liberale joacă un rol important în economie, contribuind la creșterea câștigurilor și a
numărului locurilor de muncă.
Rolul avocaturii într-o societate este unul fundamental – de a face supremaţia legii
efectivă, de a promova drepturile omului, de a-i ajuta pe cei defavorizaţi şi de a da voce celor
care nu au o influenţă politică.
Răspunderea juridică se defineşte ca fiind “acea formă a răspunderii sociale, stabilită
de stat în urma încălcării normelor de drept printr-un fapt ilicit şi care determină suportarea
consecinţelor corespunzătoare de către cel vinovat, inclusiv prin utilizarea forţei de
constrângere a statului în scopul restabilirii ordinii de drept astfel lezate”.

2. Considerații generale
Avocatura este o instituţie cu o îndelungată tradiţie istorică. Se poate afirma că
avocatura a evoluat paralel cu justiţia şi a fost influenţată de organizarea politică şi statală.
Originea avocaturii este plasată, de majoritatea autorilor, în Roma. Instituţia avocaturii este
atribuită lui Romulus, în epoca căruia funcţionau aşa numiţii „patroni”; ei aveau misiunea de
a asista, în formă gratuită, pe justiţiabili. În epoca legii acţiunilor, „patronii” au fost utilizaţi
numai de către patricieni.
Organizarea avocaturii pe baze profesionale a început să fie o caracteristică a
societăţilor moderne. Totuşi, nu au lipsit tendinţele de desfiinţare a corporaţiilor profesionale

2
de avocaţi. Aşa s-a întâmplat la începuturile Revoluţiei franceze. Se considera în această
tumultuoasă epocă istorică că monopolul unor profesii legale constituie o „ofensă adusă
libertăţii individuale”. Avocatura a devenit astfel o profesie liberă într-un mod absolut: lipsită
de condiţii profesionale şi de orice control public.
Rolul avocaturii într-o societate este unul fundamental – de a face supremaţia
legiiefectivă, de a promova drepturile omului, de a-i ajuta pe cei defavorizaţi şi de a da voce
celor care nu au o influenţă politică. Totuşi, pentru a deveni astfel, profesia juridică însăşi
arenevoie de schimbări semnificative, în special în domeniul admiterii în profesie,
instruiriiiniţiale şi continue a avocaţilor, calificării profesionale şi calităţii serviciilor juridice,
şigaranţiilor efective de exercitare a profesiei.
În ţara noastră organizarea avocaturii începe odată cu adoptarea Regulamentelor
organice. Pe baza Regulamentelor organice se constituie în Muntenia şi Moldova câte un corp
restrâns de avocaţi, care la început erau salariaţide stat şi funcţionau pe lângă instanţele
penale. Avocatura a fost organizată pe baze moderne printr-o lege din anul 1864. Modelul
noii legislaţii a fost cel francez.
Avocatul este persoana care, având o calificare juridică superioară, asigură apărarea
justiţiabililor în faţa instanţelor judecătoreşti sau a altor autorităţi publice, în condiţiile
determinate de lege. Rolul avocatului nu poate fi redus la apărarea intereselor legitime ale
justiţiabililor în faţa organelor judiciare.
Scopul exercitării profesiei de avocat îl constituie promovarea și apărarea drepturilor,
libertăților și intereselor legitime ale persoanelor fizice și juridice de drept public și privat. În
exercitarea dreptului de apărare recunoscut și garantat de Constituție, de lege, de pactele și de
tratatele la care România este parte, avocatul are dreptul și obligația de a stărui, prin toate
mijloacele legale, pentru realizarea liberului acces la justiție.

3. Răspunderea juridică
Răspunderea juridică constă într -un raport instituit de norma juridică, între autorul
încălcării normelor juridice şi stat, reprezentat prin agenţii unei autorităţi, care pot fi
instanţele de judecată, funcţionarii de stat sau alţi agenţi ai puterii publice. În domeniul
fiecărei ramuri de drept s-au conturat forme specifice ale răspunderii juridice și anume:
răspunderea penală, răspunderea civilă și răspunderea disciplinară.
 RĂSPUNDEREA PENALĂ
Răspunderea penală a avocatului este una dintre formele grave de răspundere
reglementate de lege ce implică aplicarea legii penale în cazul în care se constată că, în
exercitarea profesiei de avocat, se săvârşeşte, cu vinovăţia prevăzută de lege, o faptă
incriminată de lege ca fiind infracţiune.
În acest sens, sunt dispoziţiile art. 37 alin. 5 din Legea nr. 51/1995, republicată, care
prevedecă „avocatul este obligat să respecte solemnitatea şedinţelor de judecată şi să nu
folosească expresii jignitoare faţă de completul de judecată, faţă de ceilalţi avocaţi sau faţă de
părţile din proces. Încălcarea acestor dispoziţii poate antrena răspunderea disciplinară fiind
considerată abatere disciplinară gravă, dar nu exclude şi răspunderea penală, a avocatului,
după caz.

3
Răspunderea penală a avocatului a fost concepută de legiuitor din perspectiva a două
finalităţi diferite:
a) răspunderea penală în contextul exercitării fără drept a profesiei (răspundere
aplicabilă, în realitate, „pseudo-avocaţilor”);
b) răspunderea penală circumstanţiată specificului profesiei de avocat.
Obligaţiile impuse avocatului prin lege şi statut nu ne pot conduce laconcluzia
neresponsabilităţii penale a avocatului în legătură cu activitatea sa profesională. Astfel, de
pildă, nerespectarea dispoziţiilor art. 37 alin. (5) din Legeanr. 51/1995, privitoare la
solemnitatea şedinţelor de judecată, la abţinerea de la folosirea unor expresii jignitoare la
adresa instanţei, părţilor sau celorlalţi avocaţi poate antrena răspunderea penală a persoanei
vinovate. Evident că fapta constituie infracţiune doar dacă sunt întrunite elementele
constitutive ale uneia dininfracţiunile prevăzute de legea penală.
Avocatul poate săvârşi, în exerciţiul funcţiei sale, şi alte infracţiuni, cum arfi
infracţiunile de fals, încercarea de a determina mărturia mincinoasă etc. De asemenea,
avocatul poate fi subiect şi a altor infracţiuni prevăzute de legea penală,răspunderea urmând
să se stabilească în condiţiile dreptului comun. Săvârşirea unor asemenea infracţiuni poate
determina, în condiţiile art. 13 lit. a) din Legea nr.51/1995, nedemnitatea profesională a
avocatului.
 RĂSPUNDEREA CIVILĂ
Răspunderea civilă a avocaţilor, ca formă a răspunderii juridice civile, reprezintă
consecinţa juridică negativă pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare de către
avocat a obligaţiilor profesionale faţă de client, exprimată prin necesitatea reparării
prejudiciului cauzat clientului.
Răspunderea civilă a avocatului poate fi angajată numai în condiţiile dreptului comun.
Ea trebuie să se raporteze la obligaţiile avocatului, la conţinutul contractului de asistenţă
juridică şi mai cu seamă la natura obligaţiilor asumate de avocat. Obligaţiile avocatului nu
sunt, în principiu, obligaţii de rezultat, ci de mijloace. Pe de altă parte, poziţia avocatului faţă
de client nu este una de strictă subordonare, ci de relativă independenţă. Toate aceste
elemente trebuie să fie avuteîn vedere de instanţele judecătoreşti sesizate cu acţiuni în
stabilirea răspunderiicivile a avocatului.
În practica profesională pot fi întâlnite diferite exemple de neexecutare a obligaţiilor
de către avocaţi, cum ar fi:
- omiterea termenului procesual;
- nerespectarea conflictului de interese;
- nerespectarea clauzei de confidenţialitate;
- necunoaşterea prevederii legale sau efectuarea unei cercetări juridice insuficiente;
- acordarea unei consultaţii, care contravine prevederilor legii.
Fiecare avocat cunoaşte individual principiile şi regulile generale de răspundere civilă
faţă de beneficiarii asistenţei juridice. Vom evidenţia aspectele practice, asupra cărora merită

4
să gândească avocaţii, atunci când negociază contracte de asistenţă juridică, nemijlocit acordă
asistenţa şi ulterior răspund pentru calitatea acesteia.
Statutul determină şi limitele în care avocaţii sunt obligaţi să se asigure pentru
răspundere profesională. Astfel, avocaţii stagiari trebuie să se asigure pentru un risc asigurat
în valoare de minimum 3.000 de euro anual, iar avocaţii definitivi, pentru un risc anual în
valoare de minimum 6.000 de euro anual [art. 218 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat].
Primele de asigurare profesională, achitate de avocat şi de societăţile civile
profesionale de avocaţi reprezintă cheltuieli profesionale obligatorii, legal datorate şi integral
deductibile pentru anul fiscal în curs. Statutul determină şi care sunt consecinţele
nerespectării obligaţiei profesionale anterior menţionate. Potrivit art. 218 alin. 7 din Statut,
neîndeplinirea obligaţiilor de plată a primelor de asigurare poate atrage neînscrierea în
Tabloul anual al avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei, cu toate consecinţele prevăzute
de lege şi de statut.
Răspunderea civilă a avocatului poate fi angajată numai în condiţiile dreptului comun.
Ea nu este însă operantă pentru simplul fapt al pierderii procesului. Ea trebuie să se raporteze
la obligaţiile avocatului, la conţinutul contractului de asistenţă juridică şi mai cu seamă la
natura obligaţiilor asumate de avocat. Obligaţiile avocatului nu sunt, în principiu, obligaţii de
rezultat, ci de mijloace.
 RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ
Principiul răspunderii disciplinare a avocatului este înscris în art. 70 din Legea nr.
51/1995. Potrivit acestui text: „Avocatul răspunde disciplinar pentru nerespectarea
prevederilor prezentei legi sau ale statutului, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii
adoptate de organele de conducere ale baroului sau ale uniunii, precum şi pentru orice fapte
săvârşite în legătură cu profesia sau în afara acesteia, care sunt de natură să prejudicieze
onoarea şi prestigiul profesiei sau aleinstituţiei”.
Răspunderea disciplinară a avocatului este angajată numai dacă avocatul săvârşeşte
fapta cu vinovăţie şi este de natură a prejudicia, „onoarea şi prestigiul profesiei sau ale
instituţiei". Sesizarea consiliului baroului pentru faptele comise de orice avocat se face în
scris de către avocatul care conduce asistenţa judiciară de pe lângă fiecare instanţă.
Organele de jurisdicţie disciplinară sunt:
- Comisia de disciplină a baroului;
- Comisia centrală de disciplină;
- Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România.
Săvârșirea de abateri disciplinare atrage răspunderea disciplinară a avocatului.
Răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea civilă, penală sau administrativă. Acțiunea
disciplinară poate fi exercitată în termen de cel mult un an de la data săvârșirii abaterii.
Repetarea unei abateri disciplinare constituie o circumstanță agravantă, luată în considerare la
aplicarea sancțiunii.
Membrii comisiei permanente care sunt anchetaţi nu pot participa la dezbaterile
privind luare a deciziei de exercitare a acţiunii disciplinare. În toate cazurile acţiunea
disciplinară poate fiexercitată în termen de cel mult un an de la data săvârşirii abaterii.

5
Organele de jurisdicţiedisciplinară sunt organizate la nivelul fiecărui barou şi
respectiv în cadrul U.N.B.R.. după cum urmează:
1. Comisia de disciplină, este organizată şi funcţionează în cadrul fiecărui barou, judecă
în primăinstanţă abaterile disciplinare săvârşite de avocaţii din acel barou, în complet
format din 3 membrii;
2. Comisia centrală de disciplină, este organizată şi funcţionează în cadrul U.N.B.R.,
care judecă: cainstanţă de fond, în complet de 3 membrii, abaterile disciplinare
săvârşite de membrii Consiliului U.N.B.R. şi de decanii barourilor; în contestaţie, în
complet format din 5 membrii, potrivit prevederilor Statutului profesiei;
3. Consiliul U.N.B.R., ca instanţă de fond, judecă recursul declarat împotriva deciziei
disciplinare a Comisiei centrale de disciplină. Ca instanţă disciplinară este constituit
în plenul său, în afară depersoana implicată în cauză.
Pe durata urmăririi penale sau a judecării faptei care constituie abatere disciplinară,
procedura disciplinară se suspendă, urmând să fie reluată după soluționarea cauzei. Pe
perioada suspendării procedurii de anchetare și judecată pentru săvârșirea unei abateri
disciplinare, cursul termenului prevăzut la art. 71 alin. (4) din lege este oprit. Cursul
termenului se reia după soluționarea definitivă a cauzei. Președintele comisiei de disciplină
va fixa, de îndată, termen de judecată cu citarea avocatului, a organului profesiei care a
exercitat acțiunea și a celorlalte persoane indicate în acțiune.
Dispozițiile privind procedura judecării acțiunilor disciplinare prevăzute în prezentul
statut se completează cu prevederile Codului de procedură civilă. Căile de atac exercitate
împotriva hotărârilor instanțelor disciplinare de fond se judecă și au regimul căii de atac a
recursului prevăzut de Codul de procedură civilă în cazurile în care hotărârile nu se atacă cu
apel.
Sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate avocaţilor în conformitate cu prevederile
Legii nr. 51/1995, republicată, sunt următoarele:
- mustrarea;
- avertismentul;
- amenda de la 50 lei la 500 lei, care se face venit la bugetul baroului. Plata amenzii se face în
termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii disciplinare. Neachitarea în
acest termen atrage suspendarea de drept din exercițiul profesiei, până la achitarea sumei
- interdicţia de a exercita profesia pe o perioadă de o lună la un an;
- excluderea din profesie.
În perioada interdicției avocatul nu poate presta sub nici o formă asistență juridică, nu
poate face uz de calitatea de avocat și nu poate participa la activitatea organelor profesiei.
Art. 25 al Legii, care se referă la retragerea licenţei pentru exercitarea profesiei de
avocat,prevede în mod explicit că licenţa se retrage în cazul:
 neexercitării repetate, în decursul unui an, a atribuţiilor, dacă anterior avocatului i s-
au aplicat sancţiuni disciplinare;

6
 exercitării profesiei de avocat după suspendarea de drept a activităţii avocatului sau
netransmiterii, de către avocatul a cărui activitate este suspendată, la Consiliul Uniunii
Avocaţilor alicenţei şi a legitimaţiei în termenul stabilit;
 încălcării sistematice de către avocat a condiţiilor de acordare a asistenţei juridice
garantate de stat;
 refuzului repetat, nemotivat, de a acorda asistenţă juridică garantată de stat la
solicitarea oficiilor teritoriale ale Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică
Garantată de Stat;
 depistării circumstanţelor care adeveresc acţiunile nelegitime ale avocatului la
obţinerea licenţei;
 încălcării grave, de o singură dată, a normelor Codului deontologic al avocatului;
 rămânerii definitive a sentinţei instanţei judecătoreşti de condamnare a avocatului;
 pierderii, de către avocat, a cetăţeniei Republicii Moldova după obţinerea licenţei
pentru exercitarea profesiei de avocat;
 încălcării grave a prevederilor contractului de asistenţă juridică;
 neindicării, în contractul de asistenţă juridică, a onorariilor încasate de la client sau
indicării unor sume diminuate.
Decizia disciplinară se adoptă cu majoritate de voturi. Odată rămasă definitivă,
decizia este obligatorie faţă de părţi şi faţă de organele profesiei. În acest sens, art. 272 din
Statut dispune chiar că o atare decizie are „autoritate de lucru judecat”. Decizia de aplicare a
unei sancţiuni disciplinare, precum şi cea de încetare a acţiunii disciplinare se comunică
avocatului în cauză, decanului baroului în care avocatul este înscris şi preşedintelui Uniunii
Naţionale a Barourilor din România.

4. Concluzii
Profesiile liberale reprezintă o realitate de necontestat a societății contemporane.
Înființarea şi dezvoltarea profesiilor liberale în România a adus până în prezent, mai multe
tipuri de abordări, în funcție de factorii politici şi de interesele pe care diferitele grupuri
profesionale le-au promovat printr-un lobby mai mult sau mai putțin organizat şi eficient
Aşa cum arătam de la bun început, instituţia răspunderii avocatului este una firesacă în
construcţia legislativă şi organizatorică a acestei profesii. Cu excepţia modului în care s-a
instituit termenul de un an, prevăzut de art. 87 al. 4 din Lege şi art. 266 al. 2 din Statut,
celelalte reglementări sunt, în principiu, oportune şi corect legiferate.
Atât timp cât legiuitorul condiționează calitatea de avocat de demnitatea
„omului-avocat”, reperele demnității unui avocat prin prisma unei hotărâri definitive de
vinovăție penală trebuie definite. Aceste repere sunt necesare, nu numai pentru a exista o
viziune unitară, dar și pentru a se evita arbitrariu și impredictibilitatea.

7
5. Bibliografie
Sebastian Spinei – Organizarea profesiilor juridice liberale, ed. Universul Juridic,
București, 2010.
Traian Cornel Briciu, Instituții juridice, ed. C.H. Beck, București, 2012
Claudiu Constantin Dinu “Răspunderea penală a avocatului “ ,Editura Hamangiu,
Iulie, 2017.
Gheorghe Moroianu – Statutul profesiilor liberale, Editura Universul juridic,
Bucuresti, 2008.
Ioan Les – Organizarea sistemului judiciar, a avocaturii si a activitatii notariale,
Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997.
Ligia Danila – Organizarea si exercitarea profesiei de avocat ,Editia a II-a, Editura
C.H. Beck, Bucuresti, 2008.
Legea nr. 51/1995 privind adoptarea Statutului profesiei de avocat.

S-ar putea să vă placă și