UNIVERSITATEA TRANSILVANIA din BRAŞOV

FACULTATEA DE DREPT

ETICA SI INTEGRITATE ACADEMICA

DEONTOLOGIA PROFESIEI DE AVOCAT

AUTORI:
BUDEA ELENA DIANA
ANUL III
COORDONATOR
PROF.DR.COSMA MARIUS DANIEL

2022
 CUPRINS

CAPITOLUL I: EXERCITAREA PROFESIEI DE AVOCAT

1. Caracterizarea profesiei. Principii si reguli fundamentale de exercitare a
profesiei.....................................................................................................................4
2. Organizarea profesiei de avocat..................................................................6
2.1. Baroul................................................................................................8
3. Asistența judiciară.......................................................................................10
4. Primirea în profesia de avocat.....................................................................11
4.1. Dobândirea calitații de avocat..........................................................11
4.2. Avocații stagiari...............................................................................12
4.3. Definitivarea in profesie..................................................................13
4.4. Tabloul avocaților............................................................................14

CAPITOLUL II: INCOMPATIBILITATI SI INTERDICTII. INCETAREA

PROFESIEI DE AVOCAT
5. Incompatibilități si interdicții..........................................................................15
5.1. Incompatibilități............................................................................15
5.2. Interdicții.......................................................................................16
6. Încetarea si suspendarea calitații de avocat. Transferul avocatului................17
6.1. Încetarea calității de avocat...........................................................17
6.2. Suspendarea calității de avocat.....................................................17
6.3. Transferul avocatului într-un alt barou.........................................18
7. Drepturile si obligațiile avocatului. Regulile de deontologie profesională.....18
7.1. Drepturile avocaților.......................................................................18
7.2. Îndatoririle avocaților.....................................................................25
8.Răspunderea profesională a avocatului.............................................................32
8.1. Răspunderea disciplinară................................................................32
8.2. Răspunderea civilă..........................................................................33
8.3. Răspunderea penală............................................................................34
CONCLUZII......................................................................................................35
BIBLIOGRAFIE................................................................................................36
 LISTĂ DE ABREVIERI

f.a.- fără an;

INPPA-Institutul National pentru Pregatirea si Perfectionarea Avocatilor;
p.- pagină;
pct.- punctul;
Pp.-paginile.
U.N.B.R.-Uniunea Nationala a Barourilor din Romania;
vol.- volumul;
 CAPITOLUL I
EXERCITAREA PROFESIEI DE AVOCAT

1.1. Caracterizarea profesiei. Principii si reguli fundamentale de

exercitare a profesiei
Profesia de avocat este o profesie liberă și independentă, având organizare și
funcționare autonome, în condițiile legii nr.51/1995 și ale statutului profesiei.
Avocatura reprezintă o profesie liberală, avocatul fiind persoana cu studii
superioare juridice, care asistă ori reprezintă persoana fizică și persoana juridică în
raportul acestora cu autoritățile publice, cu instituțiile și cu orice persoana română ori
străină. Orice persoană are dreptul să își aleagă în mod liber avocatul care să o
reprezinte. Atât profesia cât şi reprezentanţii ei au avut de-a lungul timpului un statut
şi o imagine extrem de controversate.1 Activitatea de asistență judiară este una
complexă, care se poate desfășura prin mai multe planuri și diferite forme.
Avocatura este o profesie ce presupune o dublă determinare. Pe de o parte,
aceasta este o profesie liberă în raport cu alte instituții ale statului și ca modalitate de
exercitare.2 Pe de altă parte, aceasta este o profesie structurală, având o organizare
specifică, supusă anumitor condiții etice și profesionale.3
Scopul profesiei de avocat este reprezentat de de promovarea, apărarea
drepturilor și libertăților sau intereselor legitime ale presoanelor fizice sau juridice. În
exercitarea dreptului la apărare, atât pe plan naționat cât și internațional, avocatul are
dreptul, dar și obligația de a încerca prin toate mijloacele legale să realizeze liberul
acces la justiție, pentru un proces echitabil soluționat într-un termen rezonabil.
Profesia de avocat se poate exercita numai de către avocații înscriși în tabloul
baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naționale a Barourilor din
România (U.N.B.R). Constituirea și funcționarea de barouri în afara Uniunii Naționale
a Barourilor sunt interzise.

1
Sebastian Spinei,. Organizarea profesiilor juridice liberale, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2010, p. 38.
2
Ibidem, p. 41.
3
Ibidem.
4
 În exercitarea profesiei sale avocatul este independent și se supune doar legii,
statutului profesiei și codului deontologic. Principiile fundamentale ale exercitării
profesiunii de avocat sunt enumerate chiar la art. 1 din Statut. Astfel, exercitarea
profesiei de avocat este guvernată de următoarelel principii fundamentale, expres
recunoscute de lege: principiul legalităţii, al libertăţii, principiul independenţei,
autonomiei şi descentraluzării şi principiul păstrării secretului profesional.
De asemenea, mai pot fi reţinute ca principii următoarele: monopolul avocaţilor
asupra activităţilor specifice profesiei, principiul confraternităţii şi respectului
reciproc, pricipiul demnităţii şi onoarea profesiei de avocat, principiul conform căruia
avocatul îndeplineşte o funcţie de ordin public, dar şi o funcţie de ordin privat,
exercitarea profesiei cu bună-credinţă şi principiul confidenţialităţii sau al secretului
profesional.4
Dintre principiile fundamentale, principiul legalităţii poate fi considerat
primordial în cadrul desfăşurării activităţii avocatului. Legislaţia profesiei afirmă în
mod explicit acest principiu, prevăzând că, avocatul, în exercitarea profesiei, se supune
doar legii, statutului profesiei, dar şi Codului Deontologic. 5 Acest principiu mai
presupune și faptul că exercitarea profesiei se face numai în cadrul U.N.B.R.
Principiul libertății reprezintă esența profesiei. Acest principiu se
concretizează în libertatea de exprimare, de conștiință, posibilitatea oricărui justițiabil
de a-și alege liber avocatul, libertatea în încheierea contractului de asistență juridică
între avocat și client, libertatea de a angaja cauze și de a oferi consultații juridice pe
întreg teritoriul României.
Principiul indepenței reflectă, pe de o parte independența profesiei, iar, pe
de altă parte, independența avocatului ca un reprezentant al profesiei. Pentru a se putea
bucurea de încredere din partea terțelor persoane, avocatul trebuie să rămână
independent față de clietul său. În exercitarea profesiei, avocatul este independent și
se supune doar legii și reglementărilor profesionale. Independența presupune o dublă
valentă: independenţa profesiei faţă de stat, organizarea internă a profesiei se
realizează prin intermediul principiului autonomiei. Avocatul este independent în

4
Ligia Cătună, Nicoleta Bedrosian, Lucian Drăgoi, Carmen Tufariu, Teodora Blidariu,
Alexandra Nicola, Iulia Tâmplaru, Organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Sinteze și grile,
Ediția a II-a , Editura Universul Juridic, București, 2014, p. 13.
5
Art. 2 alin.1 din Legea nr. 51/1995, art. 3 alin.1 din Statut.
5
interiorul profesiei, dar şi faţă de clientul său. Avocatul mai este independent şi în ceea
ce priveşte stabilirea onorariilor sale. Independenţa nu poate să excludă răspunderea
profesională a avocatului.
Principiul păstrării secretului profesional constituie un suport esenţial în
desfăşurarea activităţii avocatului.Secretul profesional rezultă chiar din lege. Acesta
asigură garantarea demnităţii persoanei şi a confidenţialităţii informaţiilor deţinute.
Păstrarea secretului profesional reprezintă o obligaţie absolută şi nelimitată în timp,
fiind o obligaţie de ordine publică. Avocatul nu poate să încalce această obligaţie
decât cu acordul expres şi scris din partea clientului. Păstrarea secretului profesional
presupune şi interdicţia de a apăra anumite părţi cu interese contrare şi de a pleda
împotriva unui fost client. Aceasta implică imposibilitatea ascultării unui avocat ca
martor în legătură cu informaţiile pe care le-a dobândit în exercitarea profesiei.
Totodată, este în strânsă legătură cu inviolabilitatea sediului profesional.
Principiul autonomiei și descentralizării reflectă acel drept recunoscut
avocatului și formelor de exercitare a profesiei de a se administra singur. Profesia de
avocat are o organizare, funcționare și o conducere autonomă, stabilite în condițiile
legii.6 Din punct de vedere organizatoric, avocații sunt separați de stat și de organele
acestuia, dar și de alte profesii judiciare, respectiv notari, magistați etc.7

2. Organizarea profesiei de a avocat

Structura descentralizată elementară a profesiei de avocat este reprezentată de
Barou, iar structura de la nivel național este Uniunea Națională a Barourilor din
România (U.N.B.R). În art. 9 din Lege sunt prevăzute în mod principal, sintetic,
funcțiile structurilor profesiei, indicând că barourile și U.NB.R asigură exercitarea
calificată a dreptului de apărare, competența și disciplina profesională, protecția
demnității și onoarei avocaților care sunt membri.
Statutul detaliză aceste principii care fac referire la atributele generale ale
organelor profesiei. Conform dispozițiilor statutului, acestea au sarcina permanentă de
a asigura exercitarea calificată a dreptului de apărare organizând într-un mod
6
Art. 49 din Lege, art 4 din Statut.
7
http://www.online.consultantavocat.ro
6
corespunzător primirea în profesie, pregătirea profesională inițială și pregătirea
continuă a avocaților, respectarea cu strictețe a deontologiei și disciplinei profesionale.
Totodată, barourile și U.N.B.R. au obligația, din oficiu sau la cerere, să
acționeze prin toate mijloacele legale pentru protecția profesiei de avocat, a demnității
și onoarei corpurilor de avocați.8 Toate barourile din România, care sunt constituite
conform legilor privind profesia de avocat, sunt membre de drept ale U.N.B.R.9
Constiturirea și funcționarea de barouri în afară U.N B.R. sunt strict interzise.
Actele de constituire și de înregistrare ale barourilor în afară U.N.B.R. sunt nule de
drept. Nulitatea poate fi constatată oricând la cererea U.N.B.R., a barourilor membre,
Ministerului Public și poate fi constatată din oficiu de către instanță.10

2.1. Baroul
Elementul organizatoric fundamental al avocaturii este baroul. În fiecare județ
și în Municipiul București există și funcționează, în temeiul Legii, doar un singur
barou, persoană juridică de interes public. Baroul este format din toți avocații care
sunt înscriși pe Tabloul avocaților, care au sediul profesional principal în localitățile
de pe raza acestuia.11 Baroul are organozare de sine stătătoare și un patrimoniu
propriu.Sediul baroului se află în orașul de reședință al județului, respectiv în
Municipiul București.
Conform art. 43 din Lege și art. 63 din Statut, contribuția avocaților la
realizarea bugetului Baroului este stabilită de consiliul baroului.
Organele de conducere ale baroului sunt reprezentate de:
a) adunarea generală;
b) consiliu;
c) decanul.

8
Art. 12, alin 1-3 din Statut.
9
Art. alin. 2 din Statut.
10
Art. 5 alin. 4 din Statut.
11
Art. 5 alin. 1 din Statut, art. 9 alin. 2 din Lege.
7
 În cadrul baroului îşi desfăşoară activitatea şi o comisie de cenzori, dar şi o
comisie disciplinară. Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile acestora sunt
reglementate conform Statutului profesiei de avocat.
a) Adunarea generală
Adunarea generală este formată din toti avocații care sunt înscriși în tabloul
baroului cu drept de exercitare a profesiei.12 În condițiile legii, adunarea generală a
baroului poate fi ordinară și extraordinară.
Adunarea generală ordinară se întrunește anual, în primul trimestru, fiind
convocată de consiliul baroului.13 Data la care are loc adunarea generală ordinară se
stabilește de către consiliul baroului în prima ședință ce are loc în luna ianuare a
fiecărui an.14 Adunarea generală extraordinată poate fi convocată de către consiliul ori
comisia de cenzori ale baroului. La cererea a peste o treime din totalul numărului
membrilor baroului, consiliul are obligația de a convoca adunarea genereală
extraordinară în termen de cel mult 15 zile de la primirea cererii.
Adunarea generală a baroului adoptă hotărâri care sunt obligatorii pentru
membrii baroului, conform condițiilor prevazute de lege și de statutul profesiei de
avocat. De asemenea, adunarea genreală mai poate adopta și rezoluții și moțiuni.15
b) Consiliul baroului
Consiliul baroului este constituit din 5 până la 15 membri, aleși pe o perioadă
de 4 ani.16 Conform art. 71 alin. 1 din Statut, membrii consiliului sunt avocați
definitivi cu o vechime neîntreruptă în profesie de cel puțin 8 ani.
Consiliul baroului se întrunește în ședință cel puțin o dată pe lună, la sediul
baroului. Lucrările șsedinței sunt consemnate în registrul de procese-verbale și se
semnează de toți consilierii prezenți la ședință. Organele U.N.B.R. și avocații interesați
pot consulta registrul.
În exercitarea atribuțiilor sale, consiliul baroului adoptă hotărâri și decizii.17
Consiliul baroului are următoarele atribuţii principale:

12
Art. 50 alin. 1 din Lege.
13
Art. 51 alin. 1 din Lege.
14
Art. 67. alin 1 din Statut.
15
Art. 70 din Statut.
16
Art 53. alin. 1 din Lege.
17
Art. 73 din Statut.
8
 - adoptă hotărâri pentru aplicarea şi respectarea prevederilor legii şi
ale statutului profesiei;
- duce la îndeplinire hotărârile Consiliului U.N.B.R. şi ale adunării
generale a baroului;
- hotărăşte asupra stării de incompatibilitate, dar şi asupra încetării
acesteia;
- sesizează comisia disciplinară cu judecarea abaterilor disciplinare
ale avocaţilor;
- alege prodecanul baroului etc.

c) Decanul
Decanul baroului are atribuţii administative şi de reprezentare. Decanul
baroului este ales de către adunarea generală a baroului dintre avocaţii definitivi cu o
vechime neîntreruptă în profesie de cel puţin 8 ani. Acesta trebuie să fie membru al
baroului de cel puţin 5 ani.18
Cele mai importante competenţe ale decanului sunt:
- reprezentarea baroului în raporturile acestuia cu persoanele fizice
şi juridice din ţară şi din străinătate;
- convocarea şi prezidarea şedinţelor consiliului baroului;
- aprobarea cererilor de asistenţă juridică gratuită;
- ordonanţarea cheltuielilor baroului etc.
În exercitarea atribuţilor sale, decanul emite decizii. Aceste decizii se
consemnează într-un registru special, ținut la sediul baroului. Registrul poate fi
consultat de către orice avocat interesat sau de organele U.N.B.R. Deciziile pe care
decanul le emite pot fi atacate la consiiul baroului, în termen de 15 zile de la data
comunicării.19 Prodecanul este persoana care îl înlocuieşte pe decan la cererea ori în
absenţa acestuia.
În cazul în care decanul şi prodecanul sunt în imposibilitate temporară de a-
și exercița funcțiile, consiliul baroului are posibilitatea de a delega un consilier
pentru a îndeplini, în tot ori în parte, atribuțiile decanului.20

18
Art. 74 din Statut.
19
Art. 76 alin. 2 din Statut.
20
Art. 55 alin. 2-3 din Lege.
9
3. Asistenţa judiciară
3.1. Cazurile si condițiile în care se acordă asistență judiciară
Există o formă particulară de exercitare a asistenţei judiciare, respectiv cea prin
care se asigură apărarea din oficiu în procesele penale.
Barourile acordă asistență judiciară, în cazurile prevăzute de lege în următoarele
forme:
- în cauzele penale, în care apărarea are caracter obligatoriu potrivit
dispoziţiilor Codului de procedură penală;
- în orice alte cauze decât cele penale, ca modalitate de acordare a
ajutorului pubic judiciar, în condiţiile legii;
- asistenţa judiciară prin intermediul avocatului, acordată la
solicitarea organelor administraţiei publice locale.
În anumite cazuri excepţionale, dacă drepturile persoanei lipsite de mijloace materiale
necesare ar fi prejudiciate prin întârziere, decanul baroului poate aproba acordarea cu
titlu gratuit a asistenţei de specialitate juridică, în condiţiile legii.
Avocatul desemnat de către decanul baroului să acorde ajutor public judiciar nu
poate să refuze această atribuţie profesională decât în situaţia conflictului de interese
ori pentru alte motive justificate. Refuzul nejustificat în de a prelua cazul ori de a
continua executarea acestuia constituie abatere disciplinară, în condiţiilel legii.
În ceea ce priveşte refuzul nejustificat al beneficiarului ori renunţarea
unilaterală şi nejustificată a acestuia la asistenţa acordată de avocatul desemnat, acesta
conduce la încetarea ajutorului public sub forma asistenţei prin avocat.
Avocatul care acordă asistenţă judiciară în aceasta modalitate nu are dreptul să
primească de la client ori de la cel apărat niciun fel de remuneraţie ori de alte mijloace
de recompensă, nici cu titlu de acoperire a cheltuielilor de judecată.21
Asistenţa judiciară gratuită poate fi retrasă de către decanul baroului, în situaţia
în care se dovedeşte că a fost obţinută fără prezentarea stării materiale reale a părţii sau
în situaţia în care această stare materială s-a ameliorat și permite plata onorariului.
Remunerația cuvenită avocatului va fi suportată, în condițiile legii de partea
care a obținut ilicit asistența judiciară absolută.22

21
Speranţa Daniela Maria Georgescu Bona, Organizarea. si etica profesiilor juridice p. 88.
22
Art. 161 din Statut.
10
4. Primirea în profesia de avocat
4.1. Dobândirea calității de avocat
Poate fi membru al unui barou din România persoana care îndeplinește
următoarele condiții:
- are exerciţiul drepturilor civile şi politice;
- este licenţiat al unei facultăţi de drept cu durata stabilită de lege;
- nu se găseşte în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de
legea nr. 51/1995;
- este apt, din punct de vedere medical, pentru exercitarea profesiei.
Îndeplinirea condiției prevăzute la lit. d) este necerar a fi dovedită cu certificat
medical de sănătate, eliberat pe baza constatarilor făcute de o comisiei medicală
constituită conform condițiilor prevăzute în statutul profesiei. Membrul unui barou din
străinătate are posibilitatea de a exercita profesia de avocat în România, în cazul în
care îndeplinește condițiile prevăzute de legea nr. 51/1995.
Pentru acordarea consultanței juridice privind dreptul românesc, avocatul străin
are obligația de a susține un examen de verificare a cunoștințelor de drept românesc
și de limba română, acesta fiind organnizat de U.N.B.R.23
Persoana care dorește să fie admisă în profesie trebuie să formuleze o cerere.
Această cerere se adresează decanului baroului unde solicitantul dorește să exercite
profesia de avocat.24
Conform art. 15 din Statut cererea formulată de persoana care dorește să fie
admisă în profesie se depune în doua exemplare, aceasta cuprinzând:
- numele, prenumele şi domiciliul solicitantului;
- locul şi data naşterii;
- elementele actului de identitate şi organul emitent;
- indicarea diplomei de licenţă eliberată de o instituţie de învâţământ
superior acerditată în condiţiile legii care atestă calitatea de licenţiat al unei facultăţi de
drept ;
- declaraţia din care să reiasă ca nu se află în vreunul dintre cazurile
nedemnitate prevăzute de art. 13 din Lege;

23
Speranța Daniela Maria Georgescu Bona, Organizarea si etica profesiilor juridice p. 77.
24
Art. 14 din Statut.
11
 - declaraţia solicitantului că nu se află în nici unul dintre cazurile de
incompatibilitate prevăzute la art. 14 din Lege sau că înţelege să renunţe la orice stare
de incompatibilitate, în cel mult 2 luni de la data comunicării deciziei de primire în
profesia de avocat, sub sancţiunea prevăzută la art. 24 alin. 2 din Lege;
- angajamentul de a realiza formare profesională iniţială în profesia de
avocat, pe toată perioada stagiului în condiţiile prevăzute de Lege şi de Statutul
profesiei;
- declaraţia expresă că nu este ori nu a fost înscris într-un alt barou din
România.
Cererea de primire în profesie se va afişa în cel mult trei zile de la înregistrare la
sediul baroului, afişarea constatându-se prin proces verbal. Orice persoană poate face
opoziție la cererea de primire în profesia de avocat în termen de 10 zile de la afișare.
Primirea în profesie se are loc pe baza unu examen la nivel național organizat
de U.N.B.R. 25
Conform art. 33 alin. 2 din Statut examenul de primire în profesie se
organizează de către consiliul baroului, în fiecare an, în mod obligatoriu, în ultimul
semestru al anului, la o dată unică valabilă pentru toate barourile, cu consultarea
baroului București. În ceea ce privește data examenului, aceasta va fi anunțată într-un
ziar de mare tiraj cu cel puțin 60 de zile înaintea examenului.
Subiectele examenului la probele scrise se vor trage la sorți de către Comisia de
examen, exclusiv dintre subiectele unice stabilite la art. 33. alin. 3 din Statut.26
După ce examenul este validat, consiliul baroului va dispune primirea în
profesie a candidaților admiși și va emite decizia de primire în profesie.27
4.2. Avocații stagiari
Art. 275 din Statut definește perioada de stagiu profesional ca fiind perioada
parcursă la începutul exercitării profesiei, având drept scop pregătirea și formarea
profesională inițială a avocatului în vederea obținerii titlului profesional de avocat
definitiv. Durata stagiului este de 2 ani, calculată începând cu data înscrierii în Tabloul
avocaților.

25
Art. 16 din Lege.
26
Art. 34 din Statut.
27
Art. 37 din Statut.
12
 În cadrul acestei perioade, îndrumarea profesională a avocatului stagiar se
asigură de avocatul îndrumător care a consimțit în acest sens prin contractul încheiat.28
Activtatea avocatului stagiar este îndrumată numai de avocați definitivi ce au o
vechime de cel puțin 6 luni în această calitate, caren se bucură de o reputație
profesională neștirbită,29 îndeplinesc condițiile stabilite prin hotărâre a consiliului
baroului și sunt titulari ai unor cabinete individuale ori avocați asociați.
Avocatul stagiar este supus tuturor dispozițiilor legale deontologice și
statutare.30 Există și anumite limitări cu privire la exercitarea profesiei avocatului
stagiar.
Astfel, acesta poate pune concluzii numai la judecătorie și poate efectua
activități prezăute la art. 3 alin. 1 lit. a) și b) din Lege.
După terminarea perioadei de stagiu, consiliul baroului, prin decizie motivată,
va constata îndeplinire în totalitate a stagiului, pe baza raportului avocatului
îndrumător și a celui al serviciului de asistență judiciară, precum și a notărilor
consilierului coordonator al stagiului profesional.31

4.3. Definitivarea in profesie.

După efectuarea stagiului avocatul este obligat să susțină examenul de
definitivare.
Calitatea de avocat definitiv se dobândește în baza unui examen organizat de
Uniunea Națională a Barourilor din România ( U.N.B.R.), anual și la nivel național
potrivit prezentei legi și Statutului profesiei de avocat ori prin promovarea examenului
de absolvire a Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților, în
condițiile prevăzute în cadrul Statutului profesiei de avocat.
Susținerea examenului de definitivare are loc în cadrul Institutului Național
pentru Perfecționarea Avocaților. Acesta de desfășoară în mod unitar, pe centre
teritoriale, având la bază o metodologie elaborată și aprobată de Consiliul U.N.B.R.
Tematica examenului de definitivare are caracter unic la nivelul U.N.B.R.,iar
selectarea subiectelor se face de comisia națională de examene.

28
Art. 288 din Statut.
29
Art. 17 din Lege.
30
Art. 279 alin. 1 din Statut.
31
Art. 291 din Statut.
13
 După promovarea examenului avocatul dobândește titlul profesional de avocat
definitiv, acesta urmând a fi înscris în Tabloul avocaților definitivi. Avocatul definitiv
are obligația de a frecventa formele de pregătire profesională continuă organizate de
barou, I.N.A.P. ori de formele de exercitare a profesiei , în condițiile prevăzute de
Statutul profesiei de avocat.
Baroul are obligația de a întocmi anual tabloul avocaților definitivi și stagiari în
ordine alfabetică. A doua parte a tabloului va cuprinde cabinete asociate, societățile
civile profesionale și societățile profesional cu răspundere limitată, indicându-se sediul
și avocații care îl compun.

4.4 Tabloul avocaților

Profesia de avocat se poate exercita numai de avocații care sunt înscriși în
Tabloul avocaților.
Conform art. 23 din legea de organizare a profesie, Baroul are îndatorirea să
întocmească anual tabloul avocaților definitivi și stagiari. Avocații sunt încriși în
ordine alfabetică în cadrul Tabloului, cu menționarea numelui, prenumelui, titlului
științific, datei înscrierii în barou, sediul profesional, forme de exercitare a profesiei,
dar și a instanțelor la care au dreptul să pună concluzii.32
Potrivit art. 22 din Lege, avocații stagiari au posibilitatea de a pune concluzii
doar la judecătorii. Avocatul definitiv are dreptul să pună concluzii la toate instanțele,
cu excepția Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde va putea pune concluzii numai
daca are o vechime neîntreruptă în profesie de cel puțin 5 ani de la definitivare.
A doua parte a Tabloului cuprinde cabinetele asociate, societățile civile
profesionale și societățile profesionale cu răspundere limitată, indicându-se sediul și a
avocaților ce le compun. Prin strădania baroului, tabloul anual al avocaților și
modificările survenite sunt comunicate la începutul fiecărui an instanțelor
judecătorești, organelor de urmărire penală și autorităților administrative ale județului
sau municipiulu București, dar și U.N.B.R.
Înscrierea avocaților în tablou se efectuează pe baza licenței de exercițiu al
profesiei, confirmată din trei în trei ani pe baza dovezii frecventării formelor de
pregătire preofesională continuă orgenizate de către barouri și U.N.B.R.

32
Art. 44-48 din Statut.
14
 Consiliul baroului emite deciziile de trecere pe tabloul avocaților incompatibili,
la cerere ori din oficiu, iar reînscrierea pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a
profesiei se face numai la cerere, după ce starea de incompatibilitate încetează.

CAPITOLUL II
INCOMPATIBILITATI SI INTERDICTII. INCETAREA CALITATII DE
AVOCAT

5. Incompatibilități si interdicții
5.1. Incompatibilități
Calitatea de avocat presupune un statut profesional și social exemplar. De aceea
este în interesul profesieie ca membrii săi să aibă, anterior și pe durata exercitării
profesiei de avocat, o carieră și o conduită impecabile.
Incompatibilitățile reprezintă situațiile ori stările în care avocatului nu îi este
permis să se afle pentru că acestea se află în contradicție sau în conflict cu principiile,
datele definitorii sau prestigiul profesiei.
Conform art. 14 din Lege exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu:
- activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat;
- ocupaţiile care lezează demnitatea şi independenţa profesiei de avocat ori bunele
moravuri;
- exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comerţ.
Potrivit dispoziţiilor exprese de la art. 15 din Lege, exercitarea profesiei de
avocat este compatibilă însă cu:
- calitate de deputat sau senator, consilier în consiliile locale ori judeţene;
- activităţi şi funcţii didactice în cadrul învăţământului juridic superior;
- activitatea literală şi publicistică;
- calitatea de arbitru, mediator, conciliator ori negociator, consilier fiscal, consilier în
proprietate intelectuală, consilier în proprietate industrială, traducător autorizat,
administrator ori lichidator în cadrul procedurilor de reorganizare şi lichidare judiciară,
în condiţiile legii.

15
 Starea de incompatibilitate se verifică la primirea în profesie, dar şi pe durata
exercitării acesteia. Cazurile de incompatibilitate prevăzute de Lege se verifică şi se
constată de către consiliul baroului, uneori şi din oficiu. Avocatul care a devenit
incompatibil este obligat să informeze în scris consiliul baroului, solicitând mutarea de
pe Tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei pe Tabloul avocaţilor
incompatibili cu exercitarea profesiei.
Continuarea exercitării profesiei de avocat după apariţia situaţiei de
incompatibilitate constituie exercitarea fără drept a profesiei de avocat, cu
consecinţele prevăzute de lege.33

5.2. Interdicţii
Principiul libertăţii, care conduce activitatea avocatului, presupune, printre
altele, faptul că acesta poate exercita activitatea de asistenţă în faţa oricărei instituţii
sau autorităţi şi în orice cauză. Raţiuni ce privesc prestigiul profesiei, care trebuie
protejată de suspiciunile care ar putea apărea cu privire la unii avocaţi, impun însă ca
prestarea asistenţei avocaţiale să nu fie permisă în anumite cazuri şi pe diferite
intervale de timp.
O primă categorie de interdicţii se referă la situaţia în care, anterior primirii în
profesie, avocatul a îndeplinit funcţia de magistrat ori poliţist.
Conform art. 19 alin. 4 din Lege, avocaţii foşti judecători nu pot pune concluzii
la instanţele unde au funcţionat, iar foştii procurori şi cadre de poliţie nu au
posibilitatea de a acorda asistenţă juridică la unitatea de urmărire penală la care şi-au
desfăşurat activitatea timp de 2 ani de la încetara respectivei funcţii.
A doua categorie de interdicţii se referă la situaţia în care avocatul se află în
relaţii de familie cu magistraţii sau cadre de poliţie. Conform art. 20 din Lege, profesia
de avocat nu poate fi exercitată la instanţele, precum şi la parchetele de pe lângă
acestea, inclusiv la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori la parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, unde soţul avocatului ori ruda sau afinul său până la gradul
al treile inclusiv îndeplineşte funcţia de judecător ori pe cea de procuror, indiferent de
secţia, direcţia, serviciul ori biroul în care îşi desfăşoară activitatea.

33
Art. 31 din Statut.
16
 Totodată, avocaţii sunt ţinuţi şi de restricţiile ori interdicţiile prevăzute de legi
speciale.34
Avocatul care se află în exercitarea unui mandat de deputat ori de senator nu
are posibilitatea de a pleda în cauzele ce se judecă de către judecătorii ori tribunale şi
nici nu are posibilitatea de a acorda asistenţă juridică la parchetele de pe lângă acestea.
Avocatul deputat ori senator nu are posibilitatea de a acorda asistenţă juridică
învinuiţilor ori inculpaţilor în cauze penale privind infracţiuni grave ( infracțiuni de
corupție). De asemenea, avocatul deputat ori senator nu are dreptul de a pleda în cauze
civile ori comerciale împotriva statului sau a altor instituţii publice.
Avocatul care nu respectă prevederile legale și pe cele statutare ce fac referire la
interdicții ori care se folosește de forma de organizare profesională sau de raporturile
conlucrare profesională stabilite în condițiile legii, în scopul eludării interdicțiilor,
săvârșește o gravă abatere disciplinară.35

6. Încetarea si suspendarea calitații de avocat. Transferul avocatului

6.1. Încetarea calității de avocat
Conform art. 26 din Lege, calitatea de avocat încetează în următoarele situații:
- prin renunţarea scrisă la exerciţiul profesie;
- prin deces;
- prin excluderea din profesie ca sancţiune disciplinară;
- în cazul în care avocatul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune
ce îl face nedemn de a fi avocat.

6.2. Suspendarea calităţii de avocat

Calitatea de avocat se suspendă în următoarele situaţii:
- pe întreaga durată a existenței unei stări de incompatibilitate;
- în temeiul unei hotărâri judecătorești sau disciplinare de interdicție
temporară de a exercita profesia;

34
Art. 42 din Statut.
35
Art. 43 din Statut.
17
 - în caz de neplată a taxelor către barou, către U.N.B.R. ori către sisitemul
de asigurări timp de 3 luni de la data scadenței acestora. Suspenarea se menține până la
lichidarea integrală a datoriilor;
- la cererea scrisă a avocatului.
Totodată, dreptul de a exercita profesia de avocat, poate fi susupendat în situaţia
în care împotriva avocatului s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru ori s-a dispus
trimiterea în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni ce ar putea să aducă atingere
prestigiului profesiei, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive.36

6.3. Transferul avocatului

În cadrul art. 55-57 din Statut este reglementată instituția transferului în cadrul
unu alt barou.
Atunci când există anumite motive justificate un avocat poate solicita transferul
într-un alt barou. Pentru transfer acesta se va adresa cu cerere decanului baroului de la
care dorește să se transfere. Consiliul acestui barou va aviza cererea primită și o va
înainta baroului la care s-a solicitat transferul. Acesta din urmă se va pronunța prin
intermediul deciziei Consiliului. Decizia poate fi contestată în termen de 15 zile de la
comunicare la Consiliul U.N.B.R.

7. Drepturile si obligațiile avocatului. Regulile de deontologie profesională

Din totalitatea raporturilor în care avocatul este implicat rezultă un ansamblu de
drepturi și de obligații ce îi revin acestuia. Apartenența la un corp profesional
structurat, raportul juridic pe care îl are cu clientul, relația cu statul, cu organele
judiciare și alte instituții repezintă tot atâtea izvoare de drepturi și obligații.

7.1. Drepturile avocatului

1. Dreptul la ocrotire legală
Actul avocațial și independeța avocatului trebuie ocrotite de lege.
Reglemetările profesiei dau formă acestui principiu, prevăzând faptul că în
exercitarea profesiei de avocat și ăn legătură cu aceasta avocatul beneficiază de

36
Art. 50 din Statut.
18
protecția legii.37 În punerea în aplicare a acestei reguli, cadrul normativ constituie un
sistem de protecție a persoanei și funcției avocatului.
Așadar, se prevede că instanțele judecătorești și celelalte organe de jurisdicție,
organele de urmărire penală, autoritățile și instituțiile publice, persoanele fizice ori
juridice au obligația să perimită și să asigure avocatului desfășurarea neîntreruptă a
activității sale.
Conform art. 37 alin. 2-3 din Lege, legiuitorul apelează la incriminarea penală
și la sancționarea mai aspră a anumitor fapte săvârșite împotriva avocatului în timpul
exercitării profesiei și în legătură cu aceasta. Aceste fapte sunt reprezentate
infracţiunile de ameninţare şi lovirea şi alte violenţe.
Conform art. 37 alin. 6 din Lege, avocatul nu răspunde penal pentru susţinerile
făcute oral ori în scris, în mod adecvat şi cu respectarea prevederilor alin. 5, în faţa
instanţelor de judecată, a organelor de urmărire penală ori a altor organe administrative
de jurisdicţie şi numai dacă aceste susţineri au legătură cu apărarea în acea cauză şi
sunt necesare în stabilirea adevărului.
2. Dreptul de a acorda asistenţă juridică
Menirea şi raţiunea de a fi a profesiei este acordarea asistenţei de specialitate
oricărei persoane care solicită acest lucru. În acest sens, în Stutul profesiei se prevede
în mod expres că avocatul înscris în Tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a
profesiei are dreptul de a exercita activităţile specifie profesiei potrivit Legii,
Statutului, codului deontologic, dar şi regulamentului baroului din care face parte.
Asistenţa juridică poate lua forma oricărei activităţi atribuite profesiei.
În mod clar, condiţia pentru ca un avocat să poată exercita aceste activităţi este
aceea ca el să se supună formalităţilor esenţiale cerute de lege: emiterea deciziei de
primite în cadrul baroului, înscrierea pe Tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a
profesiei, încheierea unui contract de asistenţă juridică etc.
Din dreptul de a acorda asistenţă juridică rezultă drepturi subsecvente, care
reflectă detalii ale acestui tipar de activitate:
- dreptul de a renunța la contractul de asistență juridică;
- dreptul de a păstra secretul profesional;
- dreptul la contactul cu clientul;

37
Art. 4 din Lege.
19
 - dreptul la onorariu și la acoperirea cheltuielilor efectuate în interesul
clientului s. a.
3. Dreptul la păstrarea secretului profesional
Statutul profesie prevede că secretul profesional vizează toate informaţiile şi
datele de orice fel, în orice formă şi pe orice suport, furnizate avocatului de către client
având drept scop acordarea asistenţei juridice şi în legătură cu care clientul a solititat
păstrarea confidenţialităţii, precum şi orice documente redactate de avocat, care conţin
ori se bazeză pe informaţiile ori datele furnizate de către client în scopul acordării
asistenţei juridice şi a căror confidenţialitate fost cerută de client.38
Păstrarea secretului profesional reprezintă în egală măsură un principiu esențial
al activității desfășurate de avocat și o obligație principală a acestuia.
Avocatul trebuie să se bucure de un drept respectat de autorități și protejat în
mod adecvat de sistemul normativ, numai în acest mod principiul putând opera, iar
obligația va fi respectată, în interesul clientului, dar și în interesul general al societății.
Avocatul nu poate fi obligat in nicio împrejurare și de către nico persoană să
divulge secretul profesional. Pentru asigurarea secretului profesional, actele și lucrările
ce au caracter profesional aflate asupra avocatului ori în cabinetul său sunt inviolabile.
Conform art. 33 alin. 1 din Lege, percheziționarea avocatului, a domiciliului sau
a cabinetului acestuia ori ridicarea de înscrisuri și bunuri nu poate fi făcută decât de
către procuror, în baza unui mandat emis în condițiile legii. Orice comunicare ori
corespondență profesională între avocați, între avocat și client, între avocat și organele
profesiei, indiferent care este forma în care a fost făcută este confidențială ( art. 10
alin. 1 din Statut).
Conform art. 33 alin. 1 din Lege, nu vor putea fi ascultate şi înregistrate, cu
niciun fel de mijloace tehnice, convorbirile telefonice ale avocatului şi nici nu va putea
fi interceptată şi înregistrată corespondenţa acestuia ce are caracter profesional, decât
în condiţiile şi cu procedura prevăzută de lege.
Conform art. 114 alin. 3 lit. d) din Statut, constituie atingere a independenței
avocatului și, drept urmare, trebuie evitate și înlăturate de către avocat, prin orice
mijloace legale, existența oricăror presiuni ce au drept scop nerespectarea secretului
profesional.

38
Art. 215 din Statut.
20
Avocatul nu poate fi dezlegat de secretul profesional de către clientul său, dar nici de
către o autoritate ori o persoană.39 Corespondența și informațiile comunicate între
avocați, ori dintre avocat și client, indiferent de tipul de suport, nu pot fi în niciun caz
folosite ca probe în justiție și nici nu pot fi lipsite de caracterul lor confidențial ( art. 4
alin. din Staut).
4. Dreptul la contactul cu clientul
Legea de organizare a profesiei consimte asupra principiului potrivit căruia
contactul dintre avocat și clientul său nu poate fi împiedicat ori controlat, direct ori
indirect, de către niciun organ al statului.40 Contactul cu clientul ar fi greu de realizat în
cazul în care acesta s-ar afla în stare de lipsire de libertate, custodia organelor
specializate ale statului. Pentru astfel de împrejurări, legea prevede că, în situația în
care clientul se află în stare de arest ori detenție administrația locului de arest sau
detenție are obligația de a lua măsurile ce sunt necesare pentru respectarea dreptului
avocatului de a lua contact cu clientul.41
Avocatul are și dreptul de a refuza contactul cu clientul în prezența
reprezentantului organului de urmărire penală ori de cercetare penală sau a oricărei
autorități publice, precum și în situația în care există sau are cunoștință de un sistem de
control al contactului cu clientul său.42
5. Dreptul la onorariu și la acoperirea cheltuielilor efectuate în
interesul clientului
Reglementările profesiei stabilesc în acest sens un principiu obișnuit, potrivit
căruia, pentru activitatea sa profesională, avocatul are dreptul la onorariu, dar și la
acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul clientului său.43
Onorariul repezintă suma de bani primită de avocat de la clientul său pentru activitatea
profesională îmdeplinită.44 Onorariile se stabilesc în funcţie de dificultatea, amploarea
ori durata cazului.
Conform Statutului, stabilirea în mod corect a cuantumului onorariului depinde
de fiecare dintre următoarele elemente:

39
Art. 8 alin . 3 din Statut.
40
Art. 34 alin. 1 din Lege.
41
Art. 34 alin. 3 din Lege.
42
Art. 212 din Statut.
43
Art. 132 din Statut, art. 20 din Lege.
44
http://legeaz.net
21
 - timpul şi volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatlui primit
ori activităţile cerute de client;
- natura, noutatea şi gradul de dificultate al cazului;
- importanţa intereselor în cauză;
- ipoteza în care acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe
avocat să accepte un alt mandat, din partea altei persoane, dacă această împrejurare
poate fi constatată de client fără a fi necesare investigaţii suplimentare;
- notorietatea, titlurile, experienţa, vechimea în muncă, reputaţia şi
specializarea avocatului;
- colaborarea cu experţii ori alţi specialişti determinată de natura, obiectul,
complexitatea şi dificultatea cauzei;
- avantajele şi rezultatele obţinute pentru profilul clientului, ca urmare a
activităţii efectuate de avocat;
- situaţia financiară a clientului;
- constrângerea de timp în care avocatul este obligat de circumstanţele
cauzei să acţioneze pentru a asigura servicii legale de calitate.
Regula în această materie este reprezentată de faptul că onorariile se stabilesc
liber între avocat şi client, în limitele impuse de lege şi de statut. Este interzisă fixarea
unor onorarii minime recomandate ori maxime de către organele profesiei, de către
formelele de exercitare a profesiei ori de către avocaţi.45
Conform art. 134 alin. 1 din Statut, onorariile pot fi stabilite astfel:
- onorarii orare;
- onorarii fixe;
- onorarii de succes;
- onorarii rezultate din combinarea acestor criterii.
În cadrul statutului este instituită o altă regulă, respectiv cea care interzice
avocatului să îşi stabilească onorariile în baza unui pact „de quoata litis.”
Codul deontologic defineşte „de quoata litis” ca fiind acea convenţie prin care
clientul se angajează să îi verse avocatului o parte din ce obţine de pe urma cauzei, fie
o suma de bani, fie un alt bun ori valoare.

45
Art. 133 alin. 1 din Statut.
22
 De asemenea, sunt interzise şi onorariile ce reprezintă, dobândirea sub orice
formă, a unor „aporturi din afacere”, adică din activitatea juridică realizată de către
avocat. Avocatul poate încasa onorarii numai de la clientul său ori de la un mandatar al
acestuia.
Conform art. 137 alin. 1 din Statut, contestaţiile şi reclamaţiile cu privire la
onorarii se soluţionează de către decanul baroului, printr-o decizie motivată, după
ascultarea părților. Cheltuielile făcute de avocat în interesul clientului său se estimează
anticipat la momentul încheirii contractului și se stabilesc pe măsura informării
documentate a clientului cu privire la cuantumul și destinația acestora.
Conform art. 30 din Statut, părțile au posibilitatea de a suplimenta aceste
cheltuieli, pe parcursul desfășurării contractului, prin acte adiționale. Prin contractul de
asistență juridică, va fi stabilit și modul de administrare a sumelor predate de client
avocatului cu titlu de cheltuieli în interesul clientului.46
6. Dreptul la sediu profesional și la spații în sediile instanțelor
judecătorești
Pentru a-și putea desfășura activitatea în condiții optime, avocații au dreptul de
a-și înființa sedii profesionale private.
Conform art. 35 din Lege, avocatul care profesează individual, cabinetele
asociate, societatea civilă profesională și societatea profesională cu răspundere limitată
au dreptul la sediu profesional în circumscripția baroului în care sunt înscriși, dar și la
sedii secundare în alt barou din țară ori din stăinătate unde aceștia sunt luați în
evidență. Totodată, Ministerul Justiției are obligația de a asigura spațiile necesare în
vederea desfășurării activității avocaților în cadrul sediilor instanțelor judecătorești. 47
Cheltuielile ce privesc amenajarea și întreținerea acestor spații sunt efectuate de
barouri.48
În același timp, și Serviciile de asistență judiciară își desfșoară activitatea în
spațiie de care dispun în mod gratuit din inițiativa Ministerului Justiției, situate în
sediile instanțelor judecătorești ( art. 36 din Lege).
7. Dreptul de a alege și de a fi ales în organele de conducere ale
profesiei

46
Art. 30 alin. 2 teza a doua din Lege.
47
Art. 36 din Lege.
48
Art. 160 alin. 2 din Statut.
23
 Fundamentul acestor drepturi este reprezentat de caracterul democratic al
acestei profesii. Chiar dacă orice avocat are dreptul de a alege organele profesiei,
pentru a putea fi ales într-o astfel de funcție este necesară, după caz, îndeplinirea
anumitor condiții suplimentare.
Astfel, atât membrii consiliului baroului, cât și cei care constituie organele de
conducere ale U.N.B.R. trebuie să fie avocați definitivi cu o vechime neîntreruptă în
profesie de cel puțin 8 ani. Decanul baroului trebuie să fie avocat definitiv cu o
vechime neîntreruptă în profesie de cel puțin 8 ani și membru al baroului de cel puțin 5
ani.49
8. Dreptul la asigurări sociale
Profesia de avocat dispune de propriul sistem de asigurări sociale, care se
bazează pe contribuția acestora, dar și pe alte surse. 50 Casa de Asigurări a Avocaților
(C.A.A.), instituție de interes public ce are personaltate juridică, patrimoniu și buget
propriu, organizată și funcționând în cadrul U.N.B.R., reprezină organismul care
gestioneză dreptul la pensie și ajuoare sociale și contribuțiile de asigurări sociale ale
avocaților.
Conform art. 37 alin. 3 din Lege, timpul dedicat profesiei de avocat este
considerat vechime în muncă. Alin. 4 al aceluiași articol prevede că avocatul are
dreptul la recuperarea capacității de muncă.
9. Alte drepturi de care avocații beneficiază
- dreptul de a utiliza ștampila, parafa și antetul;
- dreptul de participare la formele de pregătire profesională stabilite de
către organele profesiei ;
- dreptul de a renunța la contractul de asistență juridică;
- dreptul de a refuza preluarea oricărei cauze sau de denunțare unilaterală
a unei prestații în curs de executare, dej angajate;
- dreptul de a iniția demersurile necesare pentru o consiliere comună a
părților aflate în conflict în încercarea de a rezolva relația dintre respectivii clienți
într-un mod amiabil, profitabil tuturor;
- dreptul de a evalua o anumită situație cu relevanță pentru clientul său în
folosul altei persoane;
49
Art. 74 din Statut.
50
Art. 32 din Lege.
24
 - dreptul de retenție asupra bunurilor încredințate, excepție făcând
înscrisurile oficiale care i-au fost puse la dispoziție, în situația în care clientul
datorează restanțe din onorarii și din cheltuielite efectuate în interesul acestuia.

7.2 Îndatoririle avocaţilor

Obligațiile avocatului pot fi grupate, în funcție de raportul în cadrul căruia se
nasc, în obligații față de client, față de instanțe sau alte autorități în fața cărora clientul
este asistat, față de profesie și colegi, față de adversari, față de restul partenerilor
sociali și profesionali etc.
Ansamblul obligațiilor avocatului poate fi considerat un incontestabil cod de
conduită etică și profesională. Astfel de codificări au fost efectiv întreprinse de către
reprezentanții profesiei din alte structuri juridice.
Așadar, în anul 1998 a fost adoptat Codul deontologic al avocaților din Uniunea
Europeană. Acesta se aplică și avocaților din România, începând din 1 ianuarie 2007,
ca urmare a aderării țării noastre la structura politică europeană. Reglementările
interne din cadrul materiei expun o serie de obligații punctuale ce le revin avocaților.
Însă, există și dispoziții cu caracter general, care stau la baza acestor regelementări.
Astfel, art. 14 din Statut instituie exercițiul liber al profesiei, demnitatea,
conștiința, independența, umanismul, onoarea, și sentimentul de colegialitate ca fiind
principii esențiale ale profesiei de avocat și îndatoriri ale acesteia.
În același texte este subliniat și faptul că avocatul are îndatorirea de a respecta
aceste principii în activitatea sa profesională și în viata privată.
- Obligații în raport cu clientul
Beneficiarul principal al activității avocatului este clientul căruia i se acordă asistență.
Drept urmare, cea mai mare parte a îndatoririlo avocatului se raportează la relația cu
clientul. Un scop important al instituirii și respectării acestor îndatoriri o constituie și
crearea, menținerea și consilidarea încrederii publice în profesie.

 Obligația de independență. Conform art. 114 din Statut, în exercitarea

profesiei sale avocatul este independent, în sensul că activitatea acestuia nu poate fi
motivată decât în interesul clientului, apreciat în limitele impuse de lege.

25
Tot conform Statutului, consilierea și reprezentarea unui client îl obligă pe avocat să
privească cauza respectivă dintr-o perspectivă proprie și să acorde clientului sfaturi
dezinteresate.51
Reprezintă atingere a independenței avocatului și, ca atare trebuie evitate și
eliminate de către avocat, prin intermediul oricăror mijloace legale:
- existenţa unui interes propriu sau al persoanelor apropiate lui în cauya ce
i-a fost atribuită;
- prestarea de activități avocațiale cu scopul de a se face plăcut clienților,
magistraților ori publicului;
- prestarea de activități avocațiale din simplă complezență;
- existența oricăror presiuni având drept scop nerespectarea secretului
profesional.
 Obligaţia de diligenţă profesională. Termenul „diligenţă” desemnează
efortul, stăduinţa.52 Efortul trebuie să fie continuu, depus cu grijă şi atenţie. Un astfel
de efort trebuie să caracterizeze activitatea avocațială, potrivit mai multor texte din
reglementările profesiei.
Art. 115 din Statut prevede că avocatul trebuie să depună toată diligența pentru
apărarea libertăților, drepturilor, dar și intereselor legitime ale clientului.
Avocatul are datoria de a-și sfătui clientul cu promptitudine, în mod corespunzător,
corect și cu stăduință. Avocatul își informează clientul în ceea ce privește evoluția
cazului ce i-a fost încredințat.53
Avocatul are datoria de a studia în mod temeinic cauzele ce i-au fost
încredințate, anajate ori cele din oficiu, să se prezinte la fiecare termen la instanțele de
judecatăori la organele de urmărire penală sau la alte instituții, conform mandatului
încredințat, să manifeste conștiinciozitate și onestitate profesională, să depună
concluzii scrise sau note de ședință oricând natura ori dificultatea cauzei cere aceasta
sau instanța de judecată dispune în acest sens.54
 Obligația de competență profesională. Această obligație este inclusă
în reglementări sub forma unei prevederi cu caracter generic, adică avocatul trebuie să
51
Art. 141 alin. 1 teza I.
52
www.avocatura.com
53
Art. 116 din Statut.
54
Art. 38 din Lege.
26
reprezinte și să asiste clientul cu competență profesională prin utilizarea unor
cunoștințe juridice adecvate, abilităților practice specifice și prin pregătirea rezonabilă
necesară pentru reprezentarea precisă a clientului.55
Este prevăzută și o obligație concretă a avocatului, conform căreai avocatul este
îndatorat să evalueze datele speței și să se abțină să se angajeze ori de cte ori este
conștient că nu poate acorda o asistență și reprezentare competente.
Cu toate acestea, în anumite situații și împrejurări care prezintă caracter de
urgență pentru apărarea și/sau protejarea drepturilor și intereselor clientului, avocatul
poate asista clientul chiar dacă în acel moment nu deține o competență profesională
adecvată cu natura cauzei, dacă prin întârziere s-ar aduce atingere drepturilor și
intereselor clientului. În aceste cazuri avocatul se va limita doar la ceea ce în mod
rezonabil este necesar potrivit cu împrejurările și prevederile legale.56
 Obligația de bună- credință. Art. 139 alin. 2 enunță acest principiu
indispensabil în drept. Conform acestui articol, avocatul trebuie să se abțină ca
intenționat să ignore obiectivele și scopul reprezentării stabilite de către client, astfel
încât să eșueze în atingerea lor prin mijloace rezonabile, permise de lege și de statutul
profesiei, sau să prejudicieze un client pe durata relațiilor profesionale.
 Obligația de loialitate. Multiple rațiuni, firești, impun avocatului
obligația de loialitate față de clientul său.
Avocatul nu poate reprezenta ori asista părți cu interese contrare în aceeși cauză
ori în cauze conexe și nu poate pleda împotriva părții care l-a consultat mai înainte în
legătură cu aspectele litigioase ale concrete ale speței.57
Conform art. 119 alin. 2 din Statut, avocatul trebuie să se abțină să se mai ocupe
de cauzele tuturor clienților implicați, atunci când apare un conflict între interesele
acestora, când secretul profesional riscă să fie afectat ori când independența sa riscă să
fie știrbită.
În același timp, avocatului îi este interzis să accepte o cauză a unui nou client,
daca secretul informațiilor transmise de un client anterior riscă să fie afectat ori atunci

55
Art. 138 alin. 2 din Statut.
56
Art. 138 alin. 5 din Statut.
57
Art. 44 alin. 1 din Lege.
27
când cunoașterea de către avocat a cauzelor unui client anterior îl favorizează în mod
nejustificat pe noul client.58
 Obligația de a ține sub control gradul de ocupare profesională și
extraprofesională. Pentru ca asitența juridică asigurată să fie de calitate, fiecărei
sarcini angajate trebuie să i se aloce timpul necesat și efortul adecvat.
Statutul prevede că avocatul va ține în permanență sub control gradul său de
ocupare profesională și extraprofesională, astfel încât să poată trata adecvat fiecare
cauză, în concordanță cu natura circumstanțelor și specificul cauzei. Acesta este
obligat să refuze un client ori de câte ori este conștient că nu poate oferi clientului cu
promptitudine servicul solicitat.
Conform art. 139 alin 5-6, absența nejustificată în mod repetat, fără a se
asigura o substituire legală și competentă cu acordul prealabil al clientului, neglijarea
cauzelor clientului, constituie abatere disciplinară.
 Obligația avocatului de a se consulta adecvat și permanent cu
clientul și de a respecta opțiunile acestuia. În de consiliere, avocatul trebuie să
acționeze cu tact și cu răbdare pentru a explica clientului toate aspectele cazului în care
îl asistă ori îl reprezintă pe acesta. Avocatul va căuta să utilizeze cel mai potrivit
limbaj în funcție de starea și experiența clientului, pentru ca acesta să aibă o
reprezentare corectă și completă cu privire la situația sa juridică.
Avocatul se va consulta cu clientul într-un mod adecvat pentru a stabili scopul,
modalitățile și finațitatea consilierii, dar și soluțiile tehnice pe care le va urma pentru a
efectua, când este cazul, asistarea și reprezentarea clientului.
Avocatul va ține cont de opțiunile clientului cu privire la scopul și finalitatea
asistenței și reprezentării, fără a renunța la independența și crezul său profesional.
Avocatul se va consulta în permanență cu clientul său în legătură cu strategia,
mojloacele tehnice și tactice utilizate pentru atingerea scopurilor pentru care a fost
angajat. Avocatul nu este obligat să respecte acele tehnici și proceduri legale indicate
arbitrar de către client și păstreză responsabilitatea pentru acestea, în măsura în care
clientul a fost rezonabil informat cu privire la costurile și consecințele posibilie ale
acestor tehnici și proceduri.59

58
Art. 119 alin. 3 din Statut.
59
Art. 140 din Statut.
28
 În situația în care avocatul asistă sau reprezintă în comun mai multi clienți, se
va consulta în permanență cu fiecare, pe tot parcursul reprezentării, cu privire la
deciziile care trebuie luate și motivele determinante în adoptarea acestora, în așa fel
încât fiecare client să poată lua propriile decizii, în baza unor informații complete.
 Obligația de a avertiza clientul cu privire la consecințele oricărui
demers.
Îndrumara clientului nu se rezumă doar la expunerea unor prevederi legale, ci
va avea în vedere și urmările de ordin moral, economic, social și politic care ar putea
relevanță în situația respectivă. De fiecare dată când clientul propune un demers asupra
căruia avocatul consideră că va avea consecințe legale negative, avocatul va atenționa
clientul cu privire la consecințe, ori, după caz, va putea denunța contractul de asistență
juridică.60
 Obligația de informare. Avocatul are obligația să informeze rezonbil
clientul cu privire la situația actuală a asitenței și reprezentării și de a răspunde cu
punctualitate oricăror solicitări de informare din partea clientului.
Avocatul va explica clientului circumstanțele cauzei, situația actuală, posibilele
evoluții viitoare și eventualele rezultate, în mod rezonabil, în conformitate cu
împrejurările concrete ale cazului.
În situația în care clientul este o persoană juridică, avocatul are obligația de a
informa exclusiv reprezentanții legali ori persoanele expres desemnate în contract în
acest scop. Avocatul are obligația de a comunica clientului infromațiile pe care le
deține în legătură cu situația acestuia chiar și în cazul în care comunicarea lor ar
contraveni interesului său personal.61
 Obligații cu privire la bunurile și fondurile clientului.
De vreme ce, în unele împrejurări, activitatea avocatului implică administrarea
unor elemente ale patrimoniului clientului, toate operațiunile de acest fel trebuie
desfășurate într-o modalitate tranparentă și corectă.
Așadar, avocatul va ține separat evidența bunurilor aparținând clienților săi ori
unor terțe părți, care i-au fost încredințate în legătură cu exercitarea profesiei.

Ioan Leș, Organizarea sistemului judiciar, a avocaturii și a acivității notariale, Editura

Lumina Lex, București, 1997
60
Art. 141 din Statut.
61
Art. 146 din Statut.
29
 În ceea ce privește fordurile financiare, acestea vor fi păstrate în conturi
distincte, deschise la o anumită instituție financiară legal constituită și autprizată să
funcționeze, potrivit prevederilor legale.
Evidența separată a celorlalte categorii de bunuri va fi păstrată de către avocat
într-o manieră în care să confere siguranță păstrarii identității acestora.62
 Obligații în caz de încetare a mandatului. În oricare dintre cazurile de
încetare a mandatului, avocatul are obligația să ia din timp util și în mod rezonabil
măsuri necesare pentru apărarea intereselor clientului, cum ar fi: notificarea acestuia,
acordarea unui interval de timp suficient clientului pentru a angaja un alt avocat,
preadarea documentelor şi a bunurilor la care clientul este îndreptăţit şi informarea
organelor judiciare.63
 Obligaţia de restituire a actelor încredinţate.
Pentru efectuarea activităţilor specifice, avocatul foloseşte diverse înscrisuri
pentru studiu, spre a le depune ca probe etc. În mod normal, acesta este obligat să
restituie actele ce i-au fost încredinţate persoanei de la care le-a primit.64
La art. 220, Statutul conține o normă de recomandare și o serie de reguli
procedurale cu privire la această obligație, arătând că, în activitatea sa profesioală,
avocatul poate folosi, ca mijloc de probă, copii de pe actele încredințate de către client,
păstrând actele originale în vedere prezentării la solicitarea instanței.
Totodată, se indică faptul că, la cerere, avocatul este obligat să restituie actele
originale ce i-au fost încredințate, către persoana de la care le-a primit și că, în acest
sens, avocatul va întocmi un proces-verbal semnat de client ori le va expedia printr-o
scrisoare recomandată cu confirmare de primire și cu conținut declarat.
 Obligația de confidențialitate.
Avocatul este confidentul clientului în legătură cu cauza încredințată.
Confidențialitatea și secretul profesional garanteză încrederea în avocat și reprezintă
obligații fundamentale ale avocatului.65
Pentru protejarea datelor clientului, Statutul profesiei impune avocatului o serie
de obligații precise

62
Art. 148 alin. 1-3 din Statut.
63
Art. 154 alin. 1 din Statut.
64
Art. 43 din lege.
65
Art. 118 din Statut.
30
 Astfel, în scopul asigurării secretului profesional, avocatul păstreză
documentele/lucrările numai la sediul profesional ori în spațiile avizate în acest sens de
către consiliul baroului. Sediul profesional se poate regăsi și în locuința avocatului.
Sediul profesional și celelate spații în care avocatul își desfășoară activitatea
trebuie să garanteze păstrarea secretului profesional. Actele și lucrările ce au caracter
profesional sunt inviolabile. Pentru a se asigura secretul profesional, avocatul are
îndatorirea de a se opune la percheziționarea domiciliului, a sediului profesional
principal, secundar și al biroului de lucru, precum și la percheziția corporală, cu privire
la documentele ori lucrările cu caracter profesional aflate în aceste locuri ori asupra
sa.
Avocatul are îndatorirea de a se opune și la ridicarea înscrisurilor și bunurilor ce
constau în acte și lucrări cu caracter profesional dacă nu sunt îndeplinite condițiile
articolului 33 din Lege. Avocatul are obligația ca, de îndată, să îl informeze pe decanul
baroului despre cele întâmplate. Avocatul este obligat să respecte secretul profesional
și în privința strategiilor, tacticilor și acțiunilor recomandate și desfășurat pentru
client.66
Legea de organizare a profesiei de avocat indică o serie de lămuriri în legărtură
cu poziția avocatului la informațiile aflate anterior și independent de nașterea raporului
juridic și profesional cu clientul, respectiv calitatea de martor are prioritate față de
calitatea de avocat cu privire la faptele și împrejurările pe care acesta le-a cunoscut
înainte de a deveni reprezentant ori apărător al vreuneia dintre părțile din cauză. Dacă
a fost ascultat în calitate de martor, avocatul nu mai poate desfășura nici o activitate
profesională în privința acelei cauze.67
 Alte obligații ale avocatului:
- avocatul are obligaţia de a acţiona cu promptitudine în reprezentarea
clientului, potrivir cu natura cauzei;
- avocatul va face tot posibilul în momentele oportune să îşi consilieze
clientul cu privire la posibilitatea soluţionării conflictului pe cale amiabilă ori printr-o
cale amiabilă alternativă, potrivită în a proteja drepturile şi interesele legitime ale
acestuia;68

66
Art. 139 alin. 4 din Statut.
67
Art. 44 alin. 3-4 din Lege.
68
Art. 123 din Statut.
31
 - avocatul are îndatorirea de a-i prezenta clientului, la cerere, situația
privind cheltuielile făcute pentru îndeplinirea serviciului profesional ce i-a fost
încredințat și a căror restituite o solicită;
- avocatul este obligat să se asigure de răspunderea profesională.

8.Răspunderea profesională a avocatului

8.1. Răspundere disciplinară
Răspunderea disciplinară reprezintă acea formă a răspunderii juridice care are
drept temei încălcarea unor îndatoriri profesionale. Fapta prin care sunt încalcate
aceste obligații se numește abatere disciplinară.
Avocatul răspunde disciplinar penru nerespectarea legii, a statutuli, a anumitor
decizii obligatorii adoptate de organele de conducere ale baroului ori ale U.N.B.R., dar
și pentru orice alte fapte săvârșite în legătură cu profesia ori în afara acesteia, fapte ce
sunt de natură să prejudicieze prestigiul și onoare profesiei.
După unii autori, este necesară instituirea obligației de a încheia o asigurare de
răspundere profesională, cum se este și cazul notarilor publici.69
Potrivit reglementărilor, instanțele disciplinare, adică instituțiile abilitate să
cerceteze posibilele abateri și să dispună cu privire la fapta sesizată sunt:
- Comisia de disciplină a baroului;
- Comisia centrală de disciplină;
- Consiliul U.N.B.R.
Conform art. 71 alin. 1 din Lege, acţiunea disciplinară îi aparţine baroului, care
poate fi sesizat de orice persoană interesată ori se poate sesiza din oficiu.
În acelaşi timp, avocatul care conduce asistenţa judiciară de pe lângă fiecare
instanţă are îndatorirea de a sesiza în scris consiliul baroului faptele săvârşite de orice
avocat, în condiţiile prevăzute la art. 70 din Lege. Totodată, instanţele şi parchetele
sunt obligate să înainteze consiliului baroului orice plângere făcută contra unui avocat

69
Ioan Leș, Organizarea sistemului judiciar, a avocaturii și a acivității notariale, Editura
Lumina Lex, București, 1997, p. 196.
32
şi să îl informeze despre orice acţiune de urmărire penală ori de judecată începută
împotriva unui avocat.70
Potrivit art. 73 alin.1 din Lege, sacțiunile disciplinare sunt următoarele:
- mustrarea;
- avertismentul;
- amenda de la 500.000 lei la 5.000.000 lei;
- interdicţia de exercitarea a profesiei pe o perioadă de la o lună la un an
- excluderea din profesie.

8.2 Răspunderea civilă

Răspunderea civilă are drept fundament principiul instituit de art. 1349 C. civ.,
potrivit căruia orice faptă a omului care produce altuia prejudiciu, obligă pe acela din a
cărui greşeală s-a cauzat, a-l repara.
Astfel, producerea unui prejudiciu dă naștere unei obligații de desdăunare, în
sarcina celui care l-a produs și în favoarea persoanei prejudiciate. Despăgubirea este
întotdeauna de ordin patrimonia, realizându-se prin repararea în natură a prejudiciului
ori prin plata unui echivalent bănesc.71
Activitatea profesională a avocatului poate implica și ea acțiuni și inacțiuni comise din
neglijență sau din alte cauze, care pot crea prejudicii clientului. Asemenea fapte
constituie delicte civile, din care rezultă obligația de repararea a daunelor.
Statutul folosește, în sensul ce tocmai a fost analizat, sintagma „răspundere
profesionlă”, princare se înţelege acoperirea daunelor efective suferite de client şi
generate de exercitarea procesiei cu nerespectarea prevederilor Legii, ale regulilor
deontologice şi ale prezentului Statut. Răspunderea civilă a avocatului are două
particularităţi.
Prima particularitate este reprezentată de caracterul obligaţiei avocatului faţă de
client, respectiv, faptul că acesta este o obligaţie de diligenţă, şi nu una de rezultat.
Obligaţia de rezultat sau determinată este cea precizată scrict sub aspectul
obiectului şi scopului urmărit, în cadrul căreia debitorul se angajează ca, prin
desfăşurarea unei activităţi, să atingă un rezultat determinat.

70
Art. 70 alin . 2-3 din Lege.
71
Călina Jugastru, Drept civil. Obligații, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2007, pp. 121-122.
33
 Obligaţia de diligenţă ori de mijloace este caracterizată prin faptul că ea nu are
ca finalitate atingerea anumitui rezultat determinat, ci constă în depunerea întregului
efort necesar pentru realizarea rezultatului ( ex.obligația medicului față de pacient, a
avocatului față de client etc.).72
Drept urmare, răspunderea avocatului nu va putea fi angajată doar pentru
simplul fapt că acesta nu a câștigat un proces. Cel ce se consideră prejudiciat în acest
fel de către avocat va trebui să facă dovada vinovăției avocatului, constând în
deficiența mijloacelor folosite.
Pe de altă parte, îndeplinirea unor acte de către avocat constituie importante
obligații de rezultat, neîndeplinirea culpabilă a acestora putând genera obligația de
despăgubire. (ex. redactarea unei cereri, a unui înscris etc.). A doua particularitate este
reprezentată de necesitatea de a evidenția existența unui instrument ce are funcțiuni
speciale, reglementat de normele de organizare a profesiei și operând în materie, mai exact
asigurarea obligatorie pentru răspunderea profesională.
Potrivit art. 218 alin. 7 din Statut, neîndeplinirea obligației de asigurare pentru
răspunderea profesională a avocatului atrage neînscrierea în Tabloul anual al
avocaților cu drept de exercitare a profesiei.

8.3. Răspunderea penală

Răspunderea penală intervine în cazul săvârșirii unei infracțiuni.
Avocații pot fi subiecți autori (subiecţi activi) ai unei infracțiuni în legătură cu
exercitarea profesiei, precum: divulgarea secretului profesional ori a secretului
economic, abuzul de încredere, gestiunea frauduloasă, traficul de influenţă mărturia
mincinoasă etc.
Potrivit art. 13 şi 26 lit d) din Lege, condamnarea pentru o asemenea infracțiune
atrage starea de nedemnitate și excluderea din profesie a avocatului.

72
Constantin Stănescu, Corneliu Bîrsan, Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, Editura All
Educational, București, 1998, pp. 7-8.
34
 CONCLUZII

Asadar, in societatea noastrã, intemeiatã pe respect fat de justitie, avocatul

îndeplineste un rol eminent. Misiunea sa nu se limiteazã doar la executarea fidelã a
unui mandat n cadrul legii. El este indispensabil justitiei si justitiabililor si are sarcina
de a apára drepturile si libertatile acestora: el este deopotriva sfatuitorul si aparatorul
clientului sáu.
Profesia de avocat este definità ca o profesie liberà si independent, supusà
respectärii normelor pe care ea si le-a impus, este un mijloc esential de apàrare a
drepturilor omului in fata statului si altor puteri din societate. Reglementarea acestei
profesii o gasim in Legea nr. 51 din 1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de
avocat, cu modificärile si completärile ulterioare.
Nu poate sã profeseze ca avocat decât avocatul ce este înscris in Tabloul
avocatilor intocmit de baroul din care face parte.
Avocatul trebuie sa-si indeplineascã functiile sale avându-se in vedere câteva
principii fundamentale: principiul legalitatii, principiul libertatii, principiul
independentei, principiul autonomiei si descentralizärii precum si principiul pästràrii
secretului profesional.

35
 BIBLIOGRAFIE

II. Tratate, cursuri universitare si alte lucrari de specialitate

1. Sebastian Spinei,. Organizarea profesiilor juridice liberale, Editura Universul
Juridic, Bucureşti, 2010.
2. Ligia Cătună, Nicoleta Bedrosian, Lucian Drăgoi, Carmen Tufariu, Teodora
Blidariu, Alexandra Nicola, Iulia Tâmplaru, Organizarea și exercitarea profesiei de
avocat. Sinteze și grile, Ediția a II-a , Editura Universul Juridic, București, 2014
3. Speranța Daniela Maria Georgescu Bona, Organizarea și etica profesiilor
juridice, Editura Nagard, Lugoj.
4. Nicolau Ingrid Ileana, Organizarea profesiilor juridice, Note de curs,
Universitatea Spiru Haret Bucureşti.
5. Ioan Leș, Organizarea sistemului judiciar, a avocaturii și a acivității notariale,
Editura Lumina Lex, București, 1997.
6. Călina Jugastru, Drept civil. Obligații, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2007.
7. Constantin Stănescu, Corneliu Bîrsan, Drept civil. Teoria generală a obligațiilor,
Editura All Educational, București, 1998.

III. Acte normative

1. Legea nr. 51/ 1995

IV. Surse Internet

http://www.online.consultantavocat.ro
http://legeaz.net
www.avocatura.com

36