Organizarea Și Exercitarea Profesiei de Avocat - Note de Curs

Luminiţa Criştiu-Ninu
Organizarea şi exercitarea profesiei de avocat

- NOTE DE CURS -
INTRODUCERE
© Disciplina organizarea şi exercitarea profesiei de avocat urmăreşte
să familiarizeze studenţii cu una dintre cele mai importante profesii
juridice, avocatura, adresându-se, în primul rând, acelora dintre studenţi care
vor susţine examene de admitere în profesia de avocat.
© Cele mai importante acte normative cu relevanţă pentru materia
studiată, la care cursul va face trimitere, sunt Legea nr. 51/1995 pentru
organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, Hotărârea nr. 64/2011 a
Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România pentru aprobarea
Statutului profesiei de avocat şi Codul deontologic al avocatului român,
aprobat prin Hotărârea nr. 268/2017 a Consiliului Uniunii Naţionale a
Barourilor din România.
Obiectivele cursului
© Obiectivul general al cursului este acela al cunoaşterii reglemen-

tărilor aplicabile organizării şi exercitării profesiei de avocat, a principiilor
care guvernează desfăşurarea activităţii de avocatură şi al însuşirii noţiu-
nilor specifice organizării avocaturii.
© Obiectivele specifice: La finalizarea acestei discipline studenţii vor
fi în măsură să explice regulile şi principiile aplicabile organizării şi
exercitării profesiei de avocat, să descrie principalele repere ale statutului
avocatului, formele de exercitare a profesiei de avocat, drepturile şi îndato-
ririle avocaţilor, să cunoască modalităţile de admitere în profesie, incompa-
tibilităţile şi interdicţiile avocaţilor, cazurile de încetare şi suspendare din
profesie.
© De asemenea, la finalizarea materiei, studenţii vor fi capabili să
utilizeze limbajul juridic specific şi să analizeze situaţii juridice concrete.
6 Organizarea şi exercitarea profesiei de avocat
Competenţe conferite
După parcurgerea acestui curs, studentul va fi capabil:

 să aprecieze dacă profesia de avocat se potriveşte personalităţii
sale, concepţiilor sale despre lume şi viaţă, în general, cunoştinţelor
şi abilităţilor sale dobândite pe parcursul studiilor universitare, în
special;
 să definească în termeni riguroşi, statutul profesional al avocatului
şi să explice principiile de organizare a avocaturii.
Resurse şi mijloace de lucru:
 metode didactice interactive pentru parcurgerea cursului, precum

învăţarea bazată pe proiect, învăţarea bazată pe probleme, învăţare
bazată pe întrebări, asaltul de idei (brainstorming). Prin folosirea
metodelor interactive, rolurile cadrului didactic se diversifică, el
devine moderator, participant alături de studenţi la soluţionarea
problemelor, chiar membru în echipa de lucru. În plus, creşte
gradul de implicare al studentului, de la simplu receptor la parti-
cipant activ;
 utilizarea unor strategii didactice care să pună accent pe construcţia
progresivă a cunoştinţelor şi consolidarea continuă a capacităţilor,
flexibilitatea abordărilor şi parcursul diferenţiat, cultivarea capaci-
tăţii studentului de a se autoevalua, a spiritului reflexiv şi autoexi-
genţei;
 metoda conversaţiei care se referă la dialogul dintre profesor şi
studenţi, în care profesorul va avea, nu doar rol de examinator, ci şi
pe acela de colaborator, întrebând şi răspunzând, în acelaşi timp, la
întrebările studenţilor.
Introducere 7
Structura cursului
 numărul unităţilor de învăţare ce compun cursul: 9

 evaluarea se va face prin intermediul temelor de autocontrol, con-
form modelului din curs.
Cerinţe preliminare
 parcurgerea în prealabil a disciplinei ,,Organizarea profesiilor

juridice”
Durata medie de studiu individual
O unitate de învăţare trebuie parcursă în 2-3 ore de studiu individual.

Unitatea de învăţare I
PRINCIPII ŞI REGULI FUNDAMENTALE
ALE EXERCITĂRII PROFESIEI DE AVOCAT
I.1. Introducere
© Justiţia se înfăptuieşte prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin

celelalte instanţe judecătoreşti prevăzute de lege, potrivit art. 126 din
Constituţia României.
© Potrivit art. 131 din Constituţia României, în activitatea judiciară,
Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără
ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Ministerul
Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în
condiţiile legii.
© Instanţele judecătoreşti şi Ministerul Public alcătuiesc împreună cu
Consiliul Superior al Magistraturii, autoritatea judecătorească din România.
Consiliul Superior al Magistraturii este, potrivit art. 133 din Constituţie,
garantul independenţei justiţiei.
© Ce sunt avocaţii? Fac aceştia parte din autoritatea judecătorească?
Avocaţii nu fac parte din autoritatea judecătorească, însă, fără a fi
învestiţi de stat cu funcţia de a judeca, sunt chemaţi să participe la procesul
de administrare a justiţiei. Ei sunt parteneri indispensabili ai justiţiei, fiind
profesionişti ai dreptului care desfăşoară activităţi conexe actului de jus-
tiţie, în multe dintre cazurile deduse judecăţii, realizarea actului de justiţie
fiind imposibilă fără participarea acestora1. Ei nu sunt funcţionari publici,
fiind asimilaţi acestora numai în situaţia în care atestă identitatea părţilor,
conţinutul şi data unui act.
1 Potrivit art. 38 din lege, în exercitarea profesiei, avocaţii sunt parteneri indispensabili
ai justiţiei, ocrotiţi de lege, fără a putea fi asimilaţi funcţionarilor publici, cu excepţia situa-
ţiilor în care atestă identitatea părţilor, a conţinutului sau datei unui act.
Principii şi reguli fundamentale ale exercitării profesiei de avocat 9
© Exercitarea profesiei de avocat se face în condiţiile şi limitele

impuse de Constituţie, de Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exerci-
tarea profesiei de avocat, de Statutul profesiei şi de Codul deontologic al
avocaţilor din Uniunea Europeană, cod care se aplică şi în România, ca fiind
Codul deontologic al avocatului român, începând cu 1 ianuarie 2007.
© Principiile exercitării profesiei de avocat sunt reguli fundamentale
ce reglementează întreaga activitate specifică profesiei de avocat.
I.2. Obiectivul acestei unităţi de învăţare este acela al

cunoaşterii ideilor diriguitoare care guvernează întreaga activitate a avoca-
turii, indiferent de forma sau modalitatea de exercitare a profesiei, aceste
principii conturând profilul profesional al avocatului şi limitele de exerci-
tare ale profesiei.
I.3. Enumerarea principiilor
Potrivit art. 1 şi 2 din Legea nr. 51/1995, exercitarea profesiei de avo-

cat este supusă următoarelor principii fundamentale:
a) Principiul legalităţii
b) Principiul libertăţii
c) Principiul independenţei
d) Principiul autonomiei şi descentralizării
e) Principiul păstrării secretului profesional
● Principiul legalităţii
● Presupune că:
© Întreaga activitate a avocaţilor se circumscrie unui cadru legal bine
definit, în exercitarea profesiei avocatul supunându-se numai legii, statu-
tului profesiei şi codului deontologic.
© Organizarea avocaturii (structura profesională şi formele de exerci-

tare a profesiei) respectă legea, statutul şi codul deontologic.
● Aspecte care se subsumează principiului legalităţii:
© Profesia de avocat se exercită numai de avocaţi înscrişi în tabloul
baroului din care aceştia fac parte, toate barourile din România alcătuind
Uniunea Naţională a Barourilor din România (U.N.B.R.). În fiecare judeţ şi
în municipiul Bucureşti există şi funcţionează un singur barou, constituit
din toţi avocaţii înscrişi în tabloul avocaţilor2.
© Prin Decizia nr. 15/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
pronunţată în recurs în interesul legii, s-a statuat că fapta persoanei care
exercită activităţi specifice profesiei de avocat în cadrul unor entităţi care
nu fac parte din formele de organizare profesională recunoscute de Legea
nr. 51/1995, constituie infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii
sau activităţi, prevăzută de art. 348 C. pen.
© Prin Decizia nr. XXVII/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
pronunţată în recurs în interesul legii, s-a stabilit că asistenţa juridică
acordată unui inculpat sau învinuit de către o persoană care nu a dobândit
calitatea de avocat în condiţiile Legii nr. 51/1995 echivalează cu o lipsă de
apărare a acestuia.
© Constituirea şi funcţionarea de barouri în afara U.N.B..R sunt
interzise, iar în acest sens, actele de constituire şi înregistrare sunt nule de
drept, nulitate ce poate fi constatată şi din oficiu [art. 5 alin. (4) din statut şi
art. 1 alin. (3) din lege].
© Folosirea fără drept a denumirilor ,,barou”, ,,Uniunea Naţională a
Barourilor din România’’ sau a însemnelor specifice profesiei ori purtarea
robei de avocat în alte condiţii decât cele prevăzute de lege, constituie
infracţiune [art. 59 alin. (6) din lege].
© Există un monopol instituit prin lege cu privire la exercitarea
avocaturii, în sensul că numai avocaţii înscrişi într-un barou-membru al
U.N.B.R. pot exercita în mod legal această profesie.
2 Potrivit art. 3 din Statutul profesiei ,,Este interzisă, sub sancţiunile prevăzute de Lege,
exercitarea oricărei activităţi specifice profesiei de avocat de către o persoană fizică ce nu are
calitatea de avocat înscris într-un barou şi în tabloul avocaţilor sau, după caz, de către orice
persoană juridică, cu excepţia societăţii profesionale de avocaţi cu răspundere limitată”.
© Avocaţii nu pot desfăşura decât acele activităţi prevăzute în mod

expres de lege, respectiv, numai acele activităţi prevăzute în mod limitativ
de art. 3 din lege.
© Activităţile rezervate de lege (prevăzute la art. 3) avocaţilor nu pot fi
îndeplinite de alţi profesionişti sau neprofesionişti ai dreptului. Drept
urmare, exercitarea de către o persoană, fără drept, a oricăreia dintre activi-
tăţile specifice profesiei de avocat, constituie infracţiune [art. 25 alin. (2)
din lege]. Actele specifice profesiei de avocat îndeplinite de către o per-
soană care nu are calitatea de avocat sunt nule [ art. 25 alin. (4) din lege].
© Avocatul este dator să dea clientului său sfaturi juridice în confor-
mitate cu legea şi deontologia profesională, potrivit crezului său pro-
fesional.
© Deşi activitatea sa se circumscrie intereselor clientului său şi s-ar
putea pune problema unei părtiniri a avocatului, cu toate acestea, dacă
interesele clientului său sunt contrare legii, avocatul are datoria să-l infor-
meze pe client asupra caracterului ilegal al demersului iniţiat, să nu dea
curs unui astfel de demers şi să nu se angajeze în efectuarea unui demers
ilicit. Aceasta, deoarece, avocatul, pe de o parte, promovează şi apără drep-
turile şi interesele legitime ale omului (art. 2 din lege), pe de altă parte, are
obligaţia de a stărui pentru realizarea unui proces echitabil şi de a respecta
legea. Activitatea sa profesională nu este pusă în slujba exclusivă a intere-
sului clientului său, ci este pusă şi în slujba justiţiei.
● Principiul libertăţii
● Presupune că, în exercitarea profesiei, avocatul este liber, libertate

care decurge în mod firesc din natura liberală a profesiei, libertatea de
gândire şi de acţiune fiind o caracteristică a acestei categorii profesionale3.
Libertatea profesiei de avocat nu este absolută, ci cunoaşte limitări impuse
de lege, de statut şi de codul deontologic.
3 Potrivit art. 6 din Statut, libertatea şi independenţa profesiei de avocat sunt principii
în baza cărora avocatul promovează şi apără drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale
clienţilor potrivit Legii şi prezentului statut. Aceste principii definesc statutul profesional al
avocatului şi garantează activitatea sa profesională.
● Aspecte care se subsumează principiului libertăţii:

© Avocatul îşi alege liber forma de exercitare a profesiei şi îşi poate
schimba oricând forma aleasă, cu înştiinţarea baroului din care face parte
(art. 5 din lege). Formele de exercitare a profesiei de avocat sunt prevăzute
limitativ de lege. Opţiunea avocatului pentru una dintre formele de
exercitare a profesiei trebuie să fie adusă la cunoştinţa organelor profesiei.
© Alegerea avocatului de către client este liberă, orice persoană având
dreptul să-şi aleagă în mod liber avocatul [art. 2 alin. (4) din lege]. Nimeni
nu poate impune cetăţeanului un anume avocat, cu excepţia cazurilor de
asistenţă juridică obligatorie, a asistenţei judiciare ca formă a ajutorului
public judiciar şi a asistenţei gratuite, când, partea care beneficiază de aceste
facilităţi nu poate refuza avocatul care i-a fost desemnat. În acelaşi
timp, cetăţeanul are dreptul de a renunţa la contractul de asistenţă juridică
sau să îl modifice de comun acord cu avocatul. Renunţarea unilaterală din
partea clientului nu îl scuteşte pe acesta să plătească onorariul cuvenit pentru
serviciile avocaţiale prestate şi cheltuielile efectuate în interesul clientului
(art. 28 din lege).
© Avocatul este liber să accepte sau nu un anumit client sau un anumit
serviciu.
Prin excepţie, avocatul care este desemnat să asigure asistenţa
judiciară ca formă a ajutorului public judiciar nu poate refuza această
sarcină profesională, decât în caz de conflict de interese şi pentru alte motive
justificate. Refuzul nejustificat al avocatului de a prelua cazul sau de a
continua acordarea asistenţei judiciare constituie abatere disciplinară
[art. 72 alin. (1) şi (2) din lege)].
© În situaţia în care avocatul a acceptat un anumit client, are dreptul să
modifice contractul de asistenţă juridică de comun acord cu acesta, potrivit
legii (art. 28 din lege). El poate, de asemenea, să depună oricând mandatul,
renunţând la îndeplinirea serviciului avocaţial.
© În exercitarea profesiei avocatul nu poate fi supus niciunei restricţii,
presiuni sau constrângeri din partea autorităţilor sau altor persoane fizice
sau juridice.
● Principiul independenţei
● Presupune că profesia de avocat este liberă, având o organizare şi o
funcţionare autonomă, în condiţiile legii şi ale statutului profesiei [art. 1
alin. (1) din lege].
© În exercitarea profesiei, avocatul este independent şi se supune numai

legii, statutului profesiei şi codului deontologic [art. 2 alin. (1) din lege].
Independenţa avocatului este garanţia exercitării profesiei, care are ca scop,
între altele, promovarea şi apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor
legitime ale persoanelor4. Acest scop poate intra în conflict cu interesele
autorităţilor, atunci când clientul avocatului este victima unui abuz din
partea autorităţilor sau, dimpotrivă, este cercetat pentru că ar fi abuzat de
funcţia publică deţinută. În aceste condiţii, dacă avocatul nu ar fi independent
faţă de stat, faţă de autorităţile statului, nu ar putea să-şi exercite cu succes
sarcinile profesionale5.
© Independenţa nu este numai o stare de spirit ci şi un statut constituit
din reguli atribuite instituţional ce consacră raporturile dintre avocat şi cei
care înfăptuiesc aplicarea legii prin justiţie, atât în ce priveşte cariera
profesională cât şi în ce priveşte activitatea profesională propriu-zisă.6
● Acest principiu are ca şi componente:
→ independenţa funcţională, adică independenţa avocatului în raport

cu statul.
4 Principiul (a) – Independenţa şi libertatea de a asigura apărarea şi consilierea clientului
său, din Carta principiilor fundamentale ale avocatului european, ,,Avocatul trebuie să
fie liber în sens politic, economic şi intelectual atunci când acţionează în cauza clientului său,
când acordă consultaţii sau când îşi reprezintă clientul. Aceasta înseamnă că avocatul trebuie
să fie independent faţă de stat sau de alte interese puternice şi nu trebuie să permită ca această
independenţă să fie compromisă de presiuni nepotrivite din partea asociaţilor săi. Avocatul
trebuie să rămână, de asemenea, independent faţă de clientul său dacă avocatul doreşte să se
bucure de încrederea terţilor şi a instanţei de judecată. Un avocat nu poate asigura o calitate
înaltă a serviciilor sale fără a rămâne total independent de clientul său. Apartenenţa avocatului
la o profesie liberă şi autoritatea care derivă din această aparte- nenţă îl va ajuta sa-şi menţină
independenţa. Autoreglementarea profesiei va fi privită ca fiind vitală pentru consolidarea
independenţei avocatului. Trebuie menţionat faptul că, în societăţile nedemocratice, avocaţii
pot fi împiedicaţi să acţioneze în cauzele clienţilor lor şi pot fi arestaţi sau executaţi pentru
asemenea încercări.”
5 În Hotărârea din cauza C-110/21 P, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut că
obiectivul misiunii de reprezentare de către un avocat (…) care se exercită în interesul unei
bune administrări a justiţiei, constă, înainte de toate, în protejarea şi în apărarea în condiţii
optime a intereselor mandantului, în deplină independenţă, precum şi cu respectarea legii, a
normelor profesionale şi a normelor deontologice.
6 av. Gh.Florea, Profesia de avocat independentă – condiţie a justiţiei independente şi
imparţiale, www.unbr.ro.
© Aceasta presupune că avocatura are o organizare şi o funcţionare

autonomă [ art. 1 alin. (1) din lege], principiu care se aplică şi în cazul
barourilor [art. 48 alin. (1) din lege]. Organizarea şi funcţionarea avocaturii
sunt în afara oricărei ingerinţe statale, avocatura având o organizare şi o
conducere proprie. Cu alte cuvinte, nu există un drept de control al statului
asupra activităţilor desfăşurate de avocaţi.
© Avocaţii au dreptul de a-şi alege organele profesiei şi au dreptul, ca
în cadrul organelor lor alese - Congresul Avocaţilor, să îşi reglementeze
activitatea, prin adoptarea de acte normative infralegale, administrative.
© Nu există un raport de subordonare al avocatului faţă de instanţe sau
parchete, nici chiar atunci când avocatul exercită asistenţa judiciară din
oficiu.
© Avocatul nu răspunde penal pentru susţinerile făcute oral sau în
scris în faţa organelor judiciare sau a altor autorităţi, dacă susţinerile au
legătură cu apărarea clientului şi sunt necesare în vederea stabilirii adevă-
rului. De asemenea, avocatul nu răspunde nici disciplinar pentru opiniile
juridice exprimate, pentru exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor
prevăzute de lege, precum şi pentru folosirea mijloacelor prevăzute de lege
în vederea pregătirii şi realizării efective a apărării [art. 38 alin. (3) şi (5)
din Legea 51/1995]; cu toate acestea, avocatul nu este apărat pentru neres-
pectarea solemnităţii şedinţei de judecată sau pentru folosirea de cuvinte şi
expresii de natură să aducă atingere autorităţii, demnităţii şi onoarei com-
pletului de judecată, procurorului, celorlalţi avocaţi, părţilor sau reprezen-
tanţilor acestora [art. 38 alin. (4) din Legea nr. 51/1995], astfel de atitudini
reprezentând abatere disciplinară gravă.
© Nu există un drept de control al statului asupra activităţilor desfă-
şurate de avocaţi, controlul profesional şi angajarea răspunderii disciplinare
a avocaţilor fiind în competenţa organelor profesiei de avocat.
© Avocaţii au un sistem de pensii propriu, distinct de sistemul de pensii
al statului, care are caracter privat şi este gestionat de Casa de Asigurări a
Avocaţilor.
→ Al doilea aspect al principiului independenţei se referă la indepen-
denţa în raport cu clientul propriu.
© Avocatul nu este subordonat clientului său şi nu urmează necon-
diţionat interesele acestuia, ci numai în limita în care sunt legitime. El nu
este un simplu mandatar al clientului său, pentru că, în acelaşi timp, el este
şi un partener al justiţiei, şi, prin urmare, trebuie să-l reprezinte pe acesta cu
respectarea cerinţelor legii, folosind cele mai adecvate apărări şi mijloace de
protejare a intereselor clientului său.
© Se consideră încălcat acest principiu, atunci când avocatul are un
interes propriu, el sau persoane apropiate lui, în cauza ce i-a fost încredin-
ţată. De asemenea, şi atunci când avocatul prestează activitatea avocaţială
doar pentru a se face plăcut publicului.
● Principiul autonomiei şi descentralizării
● Acest principiu se referă la organizarea internă a profesiei de avocat

şi este prevăzut în mod expres de art. 48 din Legea nr. 51/1995.
● Aspecte ale principiului autonomiei şi descentralizării:
© Baroul este structura centrală a profesiei prin care avocaţii pot
derula activităţile specifice profesiei de avocat. Profesia de avocat se exer-
cită numai de avocaţii înscrişi în tabloul baroului din care fac parte, potrivit
art. 1 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.
© Baroul are un patrimoniu şi un buget propriu.
© Gestiunea baroului, alegerea organelor de conducere şi disciplinare
la nivelul baroului revine membrilor acestuia.
© Actele emise de barouri în îndeplinirea atribuţiilor care le revin, ca
organe ale profesiei de avocat, sunt asimilate actelor administrative, având
regimul juridic al acestora.
© Baroul asigură exercitarea calificată a dreptului la apărare, com-
petenţa şi disciplina profesiei, protecţia demnităţii şi a onoarei avocaţilor
membri.
© Autonomia baroului nu se confundă cu independenţa acestuia, deoa-
rece fiind o profesie unitară, organizată la nivel naţional, există anumite
politici profesionale care nu pot fi stabilite la nivel de barou şi în cazul
cărora, profesia în ansamblul său se va supune deciziilor adoptate de
organele centrale ale profesiei (de ex., examenul de primire în profesie se
organizează de U.N.B.R., iar nu de fiecare barou în parte; dobândirea
calităţii de avocat definitiv se face în condiţiile absolvirii I.N.P.P.A., care
îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea Consiliului U.N.B.R., etc.).
● Principiul păstrării secretului profesional

© Este reglementat în cuprinsul dispoziţiilor art. 11 din Legea
nr. 51/1995, potrivit cărora, avocatul este dator să păstreze secretul profe-
sional privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost încredinţată, cu excep-
ţiile prevăzute de lege. Păstrarea secretului profesional depăşeşte sfera inte-
resului privat al clientului, fiind o chestiune de interes public, de aceea în
sprijinul acestui principiu stau şi o serie de garanţii7.
© Este un principiu complex care cuprinde obligaţiile dar şi drepturile
pe care avocatul le are în raporturile cu organele statului.
Aspecte ale principiului păstrării secretului profesional:
© Avocatul are dreptul şi obligaţia de a nu divulga informaţiile dez-
văluite de client sau de care a luat cunoştinţă în exerciţiul profesiei şi nici
nu poate fi obligat de autorităţi să le divulge. În acest sens, dispoziţiile
art. 8 alin. (3) din Statutul profesiei prevăd că avocatul nu poate fi obligat
în nicio circumstanţă şi de către nicio persoană să divulge secretul pro-
fesional.8
© Avocatul nu poate fi ascultat ca martor şi nu poate furniza relaţii
niciunei autorităţi sau persoane cu privire la cauza care i-a fost încredinţată,
7 Principiul (b) – Respectarea secretului profesional şi a confidenţialităţii cauzelor ce
i-au fost încredinţate din Carta principiilor fundamentale ale avocatului european ,,Esenţa
profesiei de avocat include şi faptul că acestuia i se vor comunica lucruri, pe care clientul nu
i le-ar spune altei persoane – cele mai intime detalii ale vieţii private sau cele mai valoroase
secrete comerciale – şi că avocatul ar trebui să fie receptiv la informaţiile obţinute pe bază de
încredere. Fără siguranţa confidenţialităţii nu poate exista încredere. Carta pune un accent
special pe dualitatea naturii principiului – respectarea confidenţialităţii nu este doar obligaţia
avocatului, ci este un drept fundamental uman al clientului. Regulile „privilegiului profe-
sional” interzic ca informaţia comunicată avocatului să fie folosită împotriva clientului. În
unele jurisdicţii dreptul la confidenţialitate este privit ca un drept, care aparţine clientului
exclusiv, în timp ce în alte jurisdicţii „secretul profesional” poate necesita ca avocatul să
păstreze secretul clientului său, împărtăşit în bază de încredere, faţă de avocatul părţii adverse.
Principiul (b) conţine toate aceste concepte înrudite – privilegiul profesiei juridice,
confidenţialitatea şi secretul profesional. Datoria avocatului faţă de client rămâne chiar şi după
ce avocatul încetează să mai acţioneze”.
8 Potrivit art. 8 alin. (3) din Statut ,, Avocatul nu poate fi obligat în nicio circumstanţă
şi de către nicio persoană să divulge secretul profesional. Avocatul nu poate fi dezlegat de

secretul profesional nici de către clientul său şi nici de către o altă autoritate sau persoană. Se
exceptează însă cazurile în care avocatul este urmărit penal, disciplinar sau atunci când
există o contestaţie în privinţa onorariilor convenite, exclusiv pentru necesităţi stricte pentru
apărarea sa”.
decât dacă are dezlegare prealabilă, expresă şi scrisă din partea tuturor
clienţilor săi interesaţi în cauză. În acelaşi timp, calitatea de martor are
întâietate faţă de calitatea de avocat cu privire la faptele şi împrejurările
pe care acesta le-a cunoscut înainte de a deveni avocat în cauză [ art. 45
alin. (3) şi (4) din lege].
© Obligaţia de a păstra secretul profesional este absolută, ea se întinde
asupra tuturor activităţilor avocatului, ale asociaţilor săi, ale avocaţilor
colaboratori, ale avocaţilor salarizaţi, inclusiv asupra raporturilor cu alţi
avocaţi. Obligaţia de a păstra secretul profesional revine şi persoanelor cu
care avocatul conlucrează în exercitarea profesiei, precum şi salariaţilor săi,
avocatul având obligaţia să le aducă la cunoştinţă această obligaţie.
© Obligaţia de a păstra secretul profesional este nelimitată în timp, ea
nu se limitează doar la durata contractului de asistenţă juridică şi nici la cea
a calităţii de avocat.
© Excepţii: avocatul poate să folosească informaţiile cu privire la un
fost client, dacă acestea au devenit publice; avocatul poate folosi informa-
ţiile primite de la client dacă este urmărit penal, disciplinar sau există o
contestaţie în privinţa onorariilor convenite, dar numai pentru necesităţi
legate strict de apărarea sa.
© Orice comunicare sau corespondenţă profesională între avocaţi,
între avocat şi client, între avocat şi organele profesiei, indiferent de forma
în care a fost făcută este confidenţială.
© Actele şi lucrările cu caracter profesional aflate asupra avocatului
sau în cabinetul său sunt inviolabile. În acest sens, percheziţionarea avoca-
tului, a domiciliului sau a cabinetului său sau ridicarea de înscrisuri sau
bunuri nu poate fi făcută decât de către procuror, în baza unui mandat emis
în condiţiile legii. Sunt exceptate de la măsura ridicării de înscrisuri şi de la
măsura confiscării înscrisurile care conţin comunicări între avocat şi
clientul său şi înscrisurile care conţin consemnări efectuate de avocat cu
privire la aspectele referitoare la apărarea unui client [ art. 34 alin. (1) şi (2)
din lege].
© Conform art. 147 alin. (2) C. pr. pen., este interzisă reţinerea, pre-
darea şi percheziţionarea corespondenţei sau a trimiterilor poştale ori
primite în raporturile dintre avocat şi suspectul, inculpatul sau orice altă
persoană pe care acesta o apără, cu excepţia situaţiilor în care există date că
avocatul săvârşeşte sau pregăteşte săvârşirea unei infracţiuni dintre cele

prevăzute de art. 139 alin. (2) C. pr. pen.
© Raportul dintre avocat şi client nu poate forma obiectul suprave-
gherii tehnice decât dacă există date că avocatul săvârşeşte sau pregăteşte
săvârşirea unei infracţiuni dintre cele prevăzute de art. 139 alin. (2) C. pr.
pen.. Dacă pe parcursul executării măsurii sau după executarea măsurii
rezultă că activităţile de supraveghere tehnică au vizat şi raporturile dintre
avocat şi suspectul sau inculpatul pe care acesta îl apără, probele obţinute
nu pot fi folosite în cadrul niciunui proces penal, urmând a fi distruse, de
îndată, de către procuror.
© Divulgarea de către avocat a unei informaţii confidenţiale din sfera
privată a clientului său sau care priveşte un secret operaţional sau comer-
cial care i-a fost încredinţat sau de care a luat cunoştinţă în timpul desfă-
şurării activităţilor specifice, constituie infracţiune, potrivit art. 45 alin. (6)
din lege.
I.4. Rezumat
© Potrivit art. 1 şi 2 din Legea nr. 51/1995, exercitarea profesiei de

avocat este supusă următoarelor principii fundamentale: principiul legali-
tăţii; principiul libertăţii; principiul independenţei; principiul autonomiei şi
descentralizării; principiul păstrării secretului profesional.
© Principiul legalităţii presupune că exercitarea profesiei de avocat şi
organizarea avocaturii sunt prevăzute de Lege, Statut şi Codul deontologic.
Activitatea avocaţială nu poate fi îndeplinită decât de avocaţi înscrişi în
barou, toate barourile din România fiind membre ale U.N.B.R.
© Scopul exercitării profesiei de avocat este promovarea şi apărarea
drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanelor. Cu toate
acestea, avocatul nu este subordonat intereselor exclusive ale clientului, ci
este şi partener al justiţiei, de aceea, are dreptul şi obligaţia de a stărui
pentru realizarea liberului acces la justiţie, pentru un proces echitabil şi

într-un termen rezonabil.
© Avocatul are obligaţia de a acţiona numai în limitele legii şi de a da
clientului său sfaturi juridice în conformitate cu legea.
© Principiul libertăţii avocatului presupune că raportul dintre avocat şi
client este liber şi are la bază încrederea în activitatea desfăşurată de
avocat, sens în care ambele părţi pot renunţa unilateral sau de comun acord
la contractul încheiat, în condiţiile legii.
© Independenţa profesiei de avocat se manifestă atât în raporturile
avocaţilor cu statul, acesta neavând drept de control asupra activităţii
desfăşurate de avocaţi, dar şi în raporturile avocaţilor cu clienţii.
© Autonomia şi descentralizarea avocaturii se referă la faptul că
baroul este structura centrală a profesiei, prin care avocaţii pot derula
activităţile specifice profesiei de avocat iar gestiunea baroului, alegerea
organelor de conducere şi disciplinare la nivelul baroului revine membrilor
acestuia. Cu toate acestea, principiul nu este unul absolut deoarece trebuie
privit în corelare cu atribuţiile legale ale U.N.B.R. în privinţa politicilor
profesionale naţionale.
© Păstrarea secretului profesional este o obligaţie a avocatului, încăl-
carea acesteia fiind o abatere disciplinară gravă. Principiul are aplicabilitate
generală, nefiind limitat în timp şi vizează toate aspectele unei cauze care
i-a fost încredinţată. De asemenea, se întinde şi asupra colaboratorilor,
salariaţilor avocatului precum şi asupra organelor profesiei.
© Principiul este de ordine publică, depăşind sfera interesului privat.
I.5. Test de autoevaluare
1. Exercitarea profesiei de avocat este supusă următoarelor prin-

cipii fundamentale:
a) principiul libertăţii;
b) principiul autonomiei şi centralizării;
c) principiul legalităţii.
2. În exercitarea profesiei, avocatul:

a) are libertatea şi independenţa garantate prin lege;
b) nu poate fi supus niciunei restricţii, presiuni, constrângeri sau inti-
midări din partea autorităţilor sau instituţiilor publice ori altor persoane
fizice sau juridice;
c) nu răspunde disciplinar pentru susţinerile făcute oral sau în scris în
faţa instanţelor de judecată, chiar dacă sunt făcute fără respectarea norme-
lor de deontologie profesională.
3. În aplicarea principiului păstrării secretului profesional:

a) avocatul este dator să păstreze secretul profesional doar în privinţa
aspectelor juridice ale cauzei care i-a fost încredinţată;
b) obligaţia de a păstra secretul profesional este absolută şi limitată
doar la perioada de timp în care se oferă clientului servicii juridice;
c) şi salariaţii avocatului au obligaţia de a păstra secretul profesional.
4. Actele de constituire şi de înregistrare a barourilor în afara

UNBR sunt:
a) anulabile, nulitatea putând fi constatată într-un termen de pres-
cripţie de 10 ani;
b) anulabile, nulitatea putând fi constatată doar la cerere;
c) nule de drept.
5. În ceea ce priveşte principiile de exercitare a profesiei de

avocat, este adevărat că:
a) avocatul nu răspunde penal, în nicio situaţie, pentru susţinerile făcute
oral în faţa instanţelor de judecată;
b) nimeni nu poate impune, în nicio situaţie, unei persoane, un anumit
avocat;
c) în exercitarea profesiei avocatul nu poate fi supus niciunei restricţii
sau presiuni din partea autorităţilor sau instituţiilor publice.
Dobândirea cal tăţii de avocat 21
Unitatea de învăţare II
DOBÂNDIREA CALITĂŢII
DE AVOCAT
II.1. Introducere
© Primirea în profesia de avocat presupune îndeplinirea anumitor

condiţii şi parcurgerea anumitor etape.
© Se impune precizarea că nu există o limitare a locurilor care pot fi
ocupate de avocaţi, la nivel naţional, aşa cum există de pildă, în cazul
magistraţilor, judecători şi procurori.
© Totodată, intrarea în profesia de avocat şi definitivarea în profesie
nu atribuie avocaţilor o specializare într-un anumit domeniu juridic, aceştia
putând profesa, potrivit competenţelor şi cunoştinţelor profesionale în orice
domeniu al dreptului: civil, penal, comercial, contencios administrativ şi
fiscal, dreptul muncii şi al asigurărilor sociale, dreptul familiei, dreptul
transporturilor, etc.
II.2. Obiective
Această unitate de învăţare are rolul de a familiariza studenţii cu

modalităţile de accedere în profesia de avocat, atât ca avocat stagiar, cât şi
ca avocat definitiv. De asemenea, transmite informaţii esenţiale despre con-
diţiile de bază pentru primirea în profesia de avocat.
II.3. Condiţii pentru primirea în profesia de

avocat
© Aceste condiţii generale sunt prevăzute de art. 12 din Legea

nr. 51/1995 şi se referă la faptul că o persoană poate fi primită în profesie
dacă:
1. Are exerciţiul drepturilor civile şi politice.
Exerciţiul drepturilor civile îl au persoanele majore, care pot încheia
singure acte civile, potrivit dispoziţiilor art. 38 din Codul civil. În acelaşi
timp, potrivit Constituţiei României, sunt drepturi politice, dreptul de vot şi
dreptul de a fi ales (art. 36 şi 37 din Constituţie), drepturi care aparţin
numai cetăţenilor români.
2. Este licenţiată a unei facultăţi de drept cu durata stabilită de lege.
Această condiţie include, implicit, ca respectiva facultate să fie
acreditată de Ministerul Educaţiei Naţionale, conform legii, şi deşi textul de
lege nu distinge între facultăţile de drept din ţară sau din străinătate, în
privinţa celor licenţiaţi în străinătate, este prevăzută o procedură specială de
intrare în profesie.
3. Nu se găseşte în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute
de lege.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 51/1995 este nedemn de a fi avocat:
→ Cel condamnat prin hotărâre judecătorească definitivă la pedeapsa
închisorii de un an sau mai mare pentru săvârşirea cu intenţie a unei
infracţiuni, pedepsită cu pedeapsa închisorii având un minim special de cel
puţin un an şi reprezentând infracţiune contra vieţii, infracţiune contra
patrimoniului, infracţiune contra înfăptuirii justiţiei, infracţiune de corupţie
sau de serviciu, infracţiune de fals, infracţiune care aduce atingere unor
relaţii privind convieţuirea socială, infracţiune contra securităţii naţionale
sau o infracţiune de genocid, contra umanităţii şi de război, dacă până la
data verificării stării de nedemnitate nu a intervenit reabilitarea, amnistia
postcondamnatorie sau dezincriminarea faptei;
→ Cel care a săvârşit abuzuri prin care au fost încălcate drepturile şi
libertăţile fundamentale ale omului, stabilite prin hotărâre judecătorească,
Dobândirea calităţii de avocat 23
sau a săvârşit abateri disciplinare grave, sancţionate cu măsura excluderii

din profesie, ca sancţiune disciplinară;
→ Cel căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesia
pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească sau disciplinară;
→ Cel în sarcina căruia s-a reţinut, în baza unei hotărâri judecătoreşti
definitive sau prin acte ale organelor profesiei de avocat, fapta de a fi
exercitat sau sprijinit, sub orice formă, exercitarea fără drept de către o
persoană a profesiei de avocat.
4. Este aptă, din punct de vedere medical, pentru exercitarea pro-
fesiei.
Această condiţie se dovedeşte cu certificat medical de sănătate,
eliberat pe baza constatărilor făcute de o comisie medicală constituită în
condiţiile prevăzute în Statutul profesiei.
II.4. Modalităţi de primire în profesie
© Regula→ primirea în profesie se realizează pe bază de examen

organizat de U.N.B.R., la nivel naţional, cel puţin anual.
© Excepţia→ pot accede în profesia de avocat, fără examen, jude-
cătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care şi-au desfăşurat activitatea la
această instanţă timp de cel puţin 5 ani şi au fost eliberaţi din funcţie din
motive neimputabile ( art. 290 din Legea nr. 303/2022).9
© Cererea formulată de persoana care doreşte să fie primită în profesie
se adresează decanului baroului unde solicitantul intenţionează să exercite
profesia.10
9 Art. 38 din Statut: ,,Toate cazurile de primire în profesie cu scutire de examen sunt
soluţionate individual de către consiliul baroului la care s-a depus cererea. Decizia de
primire în profesie va fi comunicată şi U.N.B.R.
(2)Decizia consiliului baroului poate fi atacată de către solicitant sau de preşedintele
U.N.B.R., în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul U.N.B.R.”
10 Cererea se depune sau, după caz, se comunică în două exemplare şi va cuprinde:
a) numele, prenumele şi domiciliul solicitantului;

b) locul şi data naşterii;
c) elementele actului de identitate şi organul emitent;
©Examenul de primire în profesie este de două tipuri:

1. Examen pentru primirea în profesie ca avocat stagiar;
2. Examen pentru primirea în profesie ca avocat definitiv.
d) indicarea diplomei de licenţă eliberate de o instituţie de învăţământ superior acre-

ditată în condiţiile legii, care atestă calitatea de licenţiat al unei facultăţi de drept cu durata
stabilită de lege, precum şi indicarea, dacă este cazul, a îndeplinirii funcţiei de judecător,
procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de 5 ani şi a promovării exa-
menului de definitivat în profesia din care provine ori a îndeplinirii condiţiilor prevăzute de
art. 14 alin. (2), după caz;
e) declaraţia că nu se află în niciunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute la art. 14
din Lege;
f) indicarea cazului de incompatibilitate în care se află, dacă este cazul;
g) precizarea că se solicită dobândirea calităţii de avocat stagiar şi angajamentul de a
realiza, pe perioada stagiului, formarea profesională iniţială în profesia de avocat, respectiv
de a frecventa, ca avocat definitiv, formele de pregătire profesională continuă, în condiţiile
prevăzute de Lege şi de prezentul statut;
h) menţiunea, dacă este cazul, că, potrivit Legii, candidatul poate dobândi calitatea de
avocat definitiv;
i) declaraţia expresă că nu este sau nu a fost înscris într-un alt barou din România. În
caz contrar, se vor indica: baroul, perioada, cauzele retragerii sau încetării activităţii.
(2) Cererea va fi însoţită de următoarele acte depuse în dublu exemplar:
a) copie a actului de identitate şi a actelor de stare civilă;
b) copie a diplomei de licenţă şi, după caz, copii ale înscrisurilor care dovedesc înde-
plinirea, timp de cel puţin 5 ani, a funcţiei de judecător, procuror, notar public, consilier
juridic sau jurisconsult, precum şi promovarea examenului de definitivat în profesia res-
pectivă ori îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (2). În cazul în care se solicită
primirea în profesie pe bază de diplome eliberate de instituţiile de învăţământ superior din altă
ţară, se va depune şi dovada de echivalare, în condiţiile legii;
c) copie a cazierului judiciar, eliberată cu cel mult 15 zile înainte de data depunerii
cererii;
d) certificat privind starea de sănătate a candidatului, eliberat de instituţia sanitară
stabilită de barou conform hotărârii U.N.B.R. Durata de valabilitate a certificatului este de
60 de zile de la data emiterii;
e) certificat eliberat de baroul competent în care solicitantul a mai fost înscris în profesie,
care să ateste cauzele încetării calităţii de avocat ori, dacă este cazul, motivele
respingerii unei cereri anterioare de primire în profesie;
f) două fotografii de tip legitimaţie.
(3) În cazul prevăzut la art. 14 alin. (2), judecătorul care a activat la instanţe inter-
naţionale va prezenta adeverinţă în original şi în traducere legalizată, eliberată de către res-
pectiva instanţă, atestând că acesta a îndeplinit calitatea de judecător şi că încetarea acestei
calităţi a avut loc din motive neimputabile.
© Ambele categorii de examene se susţin în cadrul I.N.P.P.A. şi se

desfăşoară în mod unitar la sediul central al I.N.P.P.A. şi după caz, în
centrele teritoriale ale acestuia11.
© Examenele se susţin în formă scrisă şi constau în rezolvarea unui
test de tip grilă, cu 100 de întrebări din toate materiile de examen (drept
civil, drept procesual civil, drept penal, drept procesual penal, organizarea
şi exercitarea profesiei de avocat), câte 20 de întrebări pentru fiecare
materie. Sunt declaraţi admişi candidaţii care obţin un total de cel puţin 70
de puncte, cu condiţia de a obţine la fiecare disciplină cel puţin 10 puncte.
© După validarea examenului, Consiliul U.N.B.R. dispune primirea în
profesie şi emite decizia de primire în profesia de avocat.
© Consiliul baroului dispune înscrierea în tabloul avocaţilor, la cererea
avocatului, pe baza deciziei de primire în profesie emisă de U.N.B.R.. Prin
urmare, promovarea examenului de admitere în profesie nu acordă direct
dreptul de a exercita profesia, fiind nevoie de înscrierea în tabloul avoca-
ţilor, prin decizie a Consiliului baroului.
11 Art. 33 din Statut:

(2) Examenul va fi anunţat pe pagina web a U.N.B.R. cu cel puţin 60 de zile înainte de
data susţinerii acestuia.
(3) În vederea asigurării caracterului unitar al examenului de primire în profesia de
avocat, Consiliul U.N.B.R., cu luarea în considerare a propunerilor formulate de I.N.P.P.A.,
va stabili data examenului, tematica, bibliografia şi metodologia de examinare, care vor fi
unice la nivelul U.N.B.R. în considerarea numărului de candidaţi, a zonelor din care provine
majoritatea acestora, precum şi a eficienţei organizării examenului, Consiliul U.N.B.R. va
stabili dacă examenul va fi desfăşurat în localitatea sediului central al I.N.P.P.A. şi/sau, după
caz, în unul ori mai multe centre teritoriale ale I.N.P.P.A. Examinarea se face la 5 materii de
examen, din care cel puţin la 3 materii examinarea se face în scris.
(4) Odată cu anunţarea datei examenului de primire în profesie şi a locului/locurilor
organizării examenului, Consiliul U.N.B.R. va face publice, prin intermediul paginii web a
U.N.B.R., tematica şi bibliografia examenului.
(5) Comisia permanentă a U.N.B.R. desemnează comisia naţională de examinare, ai
cărei membri vor fi, în majoritate, avocaţi cadre didactice universitare cu o vechime în pro-
fesia de avocat de cel puţin 10 ani. Din rândul membrilor comisiei naţionale de examinare,
Comisia permanentă a U.N.B.R. stabileşte, cu luarea în considerare a propunerilor ba-
rourilor, componenţa comisiei teritoriale/comisiilor teritoriale care este/sunt delegată/de-
legate la centrul/centrele teritorial/teritoriale de examen. De asemenea, Comisia permanentă
a U.N.B.R. stabileşte materiile la care se organizează probe scrise şi orale şi organizează
activitatea de examen.”
© Înainte de înscrierea în tabloul avocaţilor, avocatul depune în faţa

Consiliului baroului, în cadru solemn, jurământul prevăzut de lege (art. 21
din Legea nr. 51/1995)12.
© Dacă este cazul, avocatul trebuie să îşi rezolve eventuala stare de
incompatibilitate în care se găseşte, deoarece pentru primirea în profesie
avocatul trebuie să nu se găsească în niciunul dintre cazurile de incompa-
tibilitate prevăzute de lege. Pentru cei care la data emiterii deciziei de
primire în profesie aveau o calitate incompatibilă cu profesia de avocat, dacă
nu fac dovada că au renunţat la funcţia sau calitatea care generează
incompatibilitatea, vor fi înscrişi pe tabloul avocaţilor incompatibili.
II.5. Stagiul profesional
© Cei care au fost admişi în profesie după obţinerea licenţei în drept,

ca avocaţi stagiari, au obligaţia de a efectua un stagiu de pregătire pe o
durată de 2 ani, calculată de la data înscrierii în tabloul avocaţilor, perioadă
în care au calitatea de avocaţi stagiari. Parcurgerea integrală a stagiului este
o condiţie pentru obţinerea calităţii de avocat definitiv.13
© În perioada stagiului, avocatul îşi desfăşoară activitatea cu titlul
profesional de avocat stagiar, sub care este înscris în tabloul avocaţilor cu
drept de exercitare a profesiei.
© Examenul pentru primirea în profesia de avocat stagiar asigură
totodată şi primirea în cadrul I.N.P.P.A., pregătirea iniţială în cadrul
Institutului fiind obligatorie pentru toţi avocaţii stagiari. Urmarea cursurilor
I.N.P.P.A. reprezintă principalul mijloc de formare profesională iniţială a
avocaţilor stagiari. Înscrierea în evidenţele I.N.P.P.A. se realizează de
drept, prin efectul înscrierii în barou a avocatului stagiar.
12 La înscrierea în barou avocatul depune în faţa consiliului baroului, în cadru solemn,

următorul jurământ: Jur să respect şi să apăr Constituţia şi legile ţării, drepturile şi libertăţile
omului şi să exercit profesia de avocat cu cinste şi demnitate. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!“(2)
Jurământul poate fi depus şi fără formula religioasă, în acest caz, jurământul va începe cu
formula: „Jur pe onoare şi conştiinţă!“
13 Potrivit art. 288 din Statutul profesiei de avocat, ,,Stagiul profesional reprezintă
perioada parcursă la începutul exercitării profesiei şi are ca scop pregătirea şi formarea

profesională iniţială a avocatului în vederea obţinerii titlului profesional de avocat definitiv.
Stagiul este obligatoriu şi efectiv, cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege.”
© Perioada în care avocatul stagiar urmează cursurile I.N.P.P.A. se

include în durata stagiului. În perioada stagiului, cu acordul avocatului
îndrumător, avocatul stagiar poate urma cursuri de masterat, care sunt luate
în considerare la aprecierea formării profesionale iniţiale în condiţiile
stabilite de U.N.B.R.
© Pentru a fi înscris în tabloul avocaţilor stagiari cu drept de exercitare
a profesiei, avocatul stagiar va înregistra la barou un contract de formare
profesională iniţială, care poate îmbrăca forma unui contract de colaborare
profesională sau a unui contract de salarizare în interiorul profesiei, în-
cheiat cu o formă de exercitare a profesiei, dintre cele prevăzute de lege, sub
îndrumarea unui avocat definitiv cu o vechime de cel puţin 6 ani în profesie
şi care se bucură de reputaţie profesională neştirbită.
© Forma de exercitare a profesiei se angajează faţă de barou:
 să asigure executarea contractului de formare profesională iniţială,
printr-un avocat îndrumător anume desemnat, fiind obligată să îl informeze
pe decan, în scris, asupra oricărei cauze de încetare a îndrumării; îndru-
marea se va realiza conform hotărârilor adoptate de Consiliul U.N.B.R., pe
baza propunerilor formulate de I.N.P.P.A.;
 să asigure plata contribuţiei la fondul de formare profesională ;
 să permită participarea avocatului stagiar la formele de pregătire
profesională iniţială organizate în cadrul I.N.P.P.A., cu respectarea progra-
mului stabilit de I.N.P.P.A. pentru acestea.
© Forma de exercitare a profesiei care a încheiat contractul de formare
profesională are obligaţia de a asigura avocatului stagiar venitul minim
garantat pe economia naţională, distinct de veniturile ocazionale ale avoca-
tului stagiar asigurate din asistenţa judiciară pentru care a fost desemnat de
serviciul de asistenţă judiciară al baroului. Fapta avocatului îndrumător de
a nu asigura avocatului stagiar venitul minim lunar garantat constituie
abatere disciplinară gravă. În plus, Consiliul baroului îi poate interzice să
mai încheie contracte de formare profesională pe o perioadă cuprinsă între
1 an şi 5 ani.
© Avocatul stagiar are ca obligaţii, pe durata stagiului:
 să îşi perfecţioneze pregătirea profesională teoretică şi să îşi însu-
şească tehnica de practică avocaţială;
 să participe la toate conferinţele de stagiu organizate de consiliul

baroului, să pregătească în scris subiectele conferinţelor şi lucrările avoca-
ţiale repartizate de coordonatorul conferinţelor de stagiu;
 să efectueze lucrările avocaţiale repartizate de avocatul îndrumător
şi de serviciul de asistenţă judiciară al baroului;
 să participe la toate manifestările profesionale la care este convocat
de către organele de conducere ale profesiei;
 să desfăşoare o activitate efectivă în profesie şi să anunţe în scris
orice motiv de suspendare a stagiului.
 Avocatul stagiar care urmează cursurile de pregătire şi perfec-
ţionare profesională organizate de I.N.P.P.A. este obligat să îndeplinească
şi îndatoririle ce decurg din această calitate şi să respecte contractul de
formare profesională încheiat cu I.N.P.P.A.
© Nerespectarea îndatoririlor prevăzute mai sus reprezintă abatere
disciplinară.
© Avocatul stagiar are dreptul de a pune concluzii numai la jude-
cătorii, nu şi la celelalte instanţe. Totodată, poate efectua celelalte activităţi
prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. a),b) şi j) din Legea nr. 51/1995, respectiv:
poate acorda consultaţii şi formula cereri cu caracter juridic, poate acorda
asistenţă juridică şi reprezentare în faţa organelor de urmărire penală, a
autorităţilor cu atribuţii jurisdicţionale, a notarilor publici şi executorilor
judecătoreşti, a organelor administraţiei publice, a instituţiilor, a altor
persoane juridice.
© Pregătirea profesională iniţială a avocaţilor stagiari are ca scop
cunoaşterea de către aceştia a aspectelor referitoare la organizarea, funcţio-
narea şi deontologia profesiei de avocat şi însuşirea abilităţilor practice, a
deprinderilor specifice profesiei de avocat, precum şi dezvoltarea cunoş-
tinţelor privind jurisprudenţa română şi europeană. O trăsătură esenţială a
acestei formări profesionale iniţiale a avocaţilor stagiari este aceea că se
desfăşoară concomitent cu exercitarea profesiei de avocat stagiar. Pregă-
tirea profesională se realizează prin: urmarea de către avocaţii stagiari a
cursurilor I.N.P.P.A.; îndrumarea şi formarea profesională în cadrul formei
de exercitare a profesiei cu care a încheiat contractul de colaborare; parti-
ciparea la conferinţele de stagiu organizate de Consiliul baroului; diferite
forme de pregătire profesională organizate de alte instituţii.
© Avocaţii stagiari au obligaţia de a respecta contractul de formare

profesională încheiat cu I.N.P.P.A., iar absenţa repetată de la cursurile
organizate de I.N.P.P.A. şi încălcarea regulamentului sau statutului
Institutului conduc la exmatricularea avocatului stagiar şi pierderea calităţii
de avocat.
© După efectuarea stagiului avocatul stagiar va susţine examenul de
absolvire a I.N.P.P.A..
© După terminarea stagiului, consiliul baroului, prin decizie motivată,
va constata, de la caz la caz, îndeplinirea efectivă a stagiului. Constatarea
se face pe baza raportului avocatului îndrumător şi a celui întocmit de
serviciul de asistenţă judiciară, precum şi, dacă este cazul, pe baza notărilor
consilierului coordonator al stagiului profesional.
© I.N.P.P.A. va comunica fiecărui barou situaţia privind frecventarea
cursurilor, înscrierea la examenul de absolvire şi rezultatele examenului
susţinut de avocaţii stagiari.
© În baza deciziei de constatare a îndeplinirii efective a stagiului,
avocatul stagiar va solicita consiliului baroului avizul pentru înscrierea la
examenul de absolvire a cursurilor I.N.P.P.A.
© Consiliul baroului va hotărî prin decizie înscrierea avocatului stagiar
pentru susţinerea examenului de definitivat, în baza evaluării activităţii sale
de pregătire profesională.
© Examenul de definitivare în profesia de avocat se organizează anual
de U.N.B.R. la nivel naţional şi se desfăşoară, în mod unitar, în centrele
teritoriale ale I.N.P.P.A., potrivit regulamentului de examen de absolvire a
I.N.P.P.A. Examinarea candidaţilor se va face atât cu privire la pregătirea
profesională generală, cât şi cu privire la deprinderile practice specifice
profesiei.
© Calitatea de avocat definitiv se dobândeşte prin promovarea exame-
nului de absolvire a Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea
Avocaţilor.
© În baza rezultatelor examenului de absolvire comunicate de
I.N.P.P.A., Comisia permanentă a U.N.B.R. va emite hotărârea de consta-
tare a calităţii de avocat definitiv, pe care o va comunica barourilor în
vederea efectuării înscrierii în tabloul avocaţilor definitivi şi o va publica
pe pagina web a U.N.B.R.
© Odată cu definitivarea în profesie a avocatului stagiar, acesta poate

deveni titularul unui cabinet individual sau asociat într-o societate civilă
profesională sau societate profesională cu răspundere limitată. În acelaşi
timp, din momentul definitivării sale, avocatul va avea dreptul să pună
concluzii la toate instanţele, cu excepţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi
a Curţii Constituţionale, unde va putea pune concluzii numai după dobân-
direa unei vechimi neîntrerupte în profesie de 5 ani, din momentul defini-
tivării sale.
© Avocatul stagiar respins sau care nu s-a prezentat la examenul de
absolvire a I.N.P.P.A. este înscris din oficiu la următoarea sesiune a
examenului de absolvire. Avocatul stagiar respins sau care nu s-a prezentat
la 3 sesiuni ale examenului de absolvire va fi exclus din profesie.
Suspendarea stagiului. Cazuri:

© lipsă motivată din profesie, atunci când avocatul stagiar nu îşi poate
exercita efectiv stagiul timp de cel puţin 30 de zile, consecutiv, din motive
de sănătate, dovedite cu acte medicale relevante sau ca urmare a unor acte
de autoritate emise de organele competente ale statului, intervenite în
legătură cu obligaţiile cetăţeneşti ale avocatului şi independent de culpa
acestuia;
© încetarea îndrumării profesionale a avocatului stagiar, fără culpa
acestuia; în acest caz îndrumarea va fi preluată de către un alt avocat care
îndeplineşte condiţiile legale şi statutare, însă până la încheierea unui nou
contract de formare profesională, stagiul se suspendă;
© în toate cazurile de suspendare a calităţii de avocat prevăzute de art.
27 din lege14. Se impune menţiunea că în situaţia în care un avocat stagiar
devine incompatibil, acesta nu poate fi înscris în tabloul avocaţilor incom-
patibili şi nu îi poate fi ridicată incompatibilitatea decât dacă avocatul care
s-a obligat să asigure formarea sa profesională este de acord cu suspendarea
14 Calitatea de avocat este suspendată: a) în caz de incompatibilitate, pe durata exis-

tenţei acestei stări; b) pe perioada interdicţiei de a profesa, dispusă prin hotărâre judecă-
torească sau disciplinară; c) în caz de neplată totală sau parţială a taxelor şi a contribuţiilor
profesionale către barou, către U.N.B.R. şi către sistemul propriu de asigurări sociale, timp de
3 luni de la scadenţa acestora şi până la lichidarea integrală a datoriilor; d) la cererea scrisă a
avocatului.
stagiului şi cu executarea contractului iniţial după ridicarea incompatibi-

lităţii. În caz contrar, avocatul stagiar devenit incompatibil trebuie să
prezinte un nou contract de formare profesională iniţială cu un alt avocat.15
II.6. Primirea în profesie ca avocat definitiv
©Anumite categorii de persoane, dată fiind experienţa anterioară în

domeniul juridic, susţin doar examenul de admitere în profesie, nu şi
examenul de definitivare, fiind admişi în profesie ca avocaţi definitivi, în
acest sens fiind scutiţi de parcurgerea stagiului şi de obligativitatea formării
profesionale iniţiale. Intră în această categorie:
→ Cei care anterior primirii în profesie au exercitat profesia de
judecător, procuror, notar public, consilier juridic, jurisconsult, timp de cel
puţin 5 ani înainte şi s-au definitivat în aceste profesii pe bază de examen;
→ Cei care anterior primirii în profesie au îndeplinit timp de cel puţin
5 ani neîntrerupţi, funcţii de specialitate juridică în aparatul Parlamentului,
Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii Constituţionale, Avoca-
tului Poporului, Curţii de Conturi şi Consiliului Legislativ;
→ Avocatul stagiar care a exercitat cel puţin un mandat de parla-
mentar, primar, viceprimar, preşedinte de consiliu judeţean, vicepreşedinte
de consiliu judeţean, dobândeşte, la cerere, calitatea de avocat definitiv.
II.7. Practicarea profesiei în România de către avocaţii

străini
II.7.1. Exercitarea în România a profesiei de către avocaţii

care au obţinut calificarea profesională în unul dintre statele
membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic
European
© Avocaţii care şi-au obţinut calificarea profesională în unul dintre

statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European,
15 În acest sens, T.C. Briciu, C.D. Dinu şi P. Pop, Instituţii Judiciare, ed. a 2-a,
Ed. C.H. Beck, 2016, p. 383.

îşi exercită profesia pe teritoriul României: a) în mod independent sau în

asociere; b) ca avocaţ i salariaţi în România; c) prin prestare de servicii. În
aceleaşi modalităţi îşi pot exercita profesia în România şi avocaţii care
şi-au obţinut calificarea profesională în Confederaţia Elveţiană.
© Avocaţii care profesează în România sub titlul profesional din statul
membru de origine pot desfăşura aceleaşi activităţi profesionale ca şi avo-
caţii care profesează sub titlul profesional obţinut în România, pot acorda
asistenţă juridică şi pot reprezenta persoane fizice sau persoane juridice în
faţa instanţelor române, referitor la dreptul statului membru de origine,
dreptul comunitar, dreptul internaţional, precum şi dreptul românesc, cu
respectarea regulilor de procedură aplicabile în faţa instanţelor române.
© Indiferent de forma de exercitare a activităţii pe teritoriul României,
avocaţii care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine
pot solicita oricând recunoaşterea diplomelor, în vederea admiterii în pro-
fesia de avocat şi a practicării acesteia sub titlul profesional din România.
© În vederea recunoaşterii diplomelor în România, solicitantul va trebui
să susţină, la alegere, un examen de verificare a cunoştinţelor sau să
efectueze un stagiu de 3 ani în domeniul dreptului românesc.
© U.N.B.R. va stabili componenţa comisiei de evaluare, precum şi
conţinutul şi modul de desfăşurare a examenului sau a stagiului, după caz.
© La depunerea cererii de recunoaştere a diplomei, în vederea deter-
minării conţinutului şi modului de desfăşurare a examenului sau a perioa-
dei de stagiu, comisia de evaluare va verifica în prealabil dacă experienţa
profesională dobândită de solicitant este de natură să acopere în tot sau în
parte diferenţele existente între dreptul românesc şi cel al statului membru
de origine în care a fost obţinută diploma, în vederea exceptării parţiale sau
totale de la îndeplinirea condiţiilor mai sus menţionate (verificarea
cunoştinţelor sau efectuarea unui stagiu de 3 ani în România).
II.7.2. Exercitarea cu caracter permanent a profesiei în

România de către avocaţii care au obţinut calificarea profe-
sională în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene şi
ale Spaţiului Economic European
© Avocaţii care provin dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau

al Spaţiului Economic European pot acorda asistenţă juridică şi pot
reprezenta persoane fizice sau persoane juridice în faţa instanţelor române,
referitor la dreptul statului membru de origine, dreptul comunitar, dreptul
internaţional, precum şi dreptul românesc, cu respectarea regulilor de
procedură aplicabile în faţa instanţelor române.
© Avocaţii care îşi exercită în mod permanent activitatea pe teritoriul
României pot dobândi titlul profesional din România fie în condiţiile
prevăzute la art. 94 din Legea nr. 51/1995 (susţinerea unui examen de
verificare a cunoştinţelor sau efectuarea unui stagiu de 3 ani în domeniul
dreptului românesc), fie potrivit art. 103 din aceeaşi lege, respectiv, cei care
profesează sub titlul profesional din statul membru de origine şi care îşi
desfăşoară activitatea efectiv şi cu regularitate, pe o perioadă de cel puţin 3
ani în România, în domeniul dreptului românesc sau al dreptului comunitar
sunt admişi în profesia de avocat în România, fără a fi necesară îndepli-
nirea condiţiilor prevăzute mai sus.
© Avocatul care doreşte să profeseze în România sub titlul profesional
din statul membru în care şi-a obţinut calificarea profesională se înscrie în
tabloul special ţinut de barourile române.
©Autoritatea română competentă înscrie avocatul solicitant pe baza
prezentării unui certificat care atestă înregistrarea lui la autoritatea compe-
tentă din statul membru de origine. Autoritatea română competentă infor-
mează autoritatea competentă din statul membru de origine despre
înscriere. Certificatul trebuie să fie eliberat cu cel mult 3 luni înainte de
formularea cererii de înscriere în tabloul avocaţilor din România.
© Avocaţilor care profesează sub titlul profesional din statul membru
de origine li se asigură reprezentarea corespunzătoare în asociaţiile profe-
sionale ale avocaţilor din România; ei au cel puţin dreptul de a participa la
alegerea organelor de conducere ale acestor asociaţii.
© Avocaţii care profesează sub titlul profesional din statul membru de
origine sunt obligaţi, fie să se asigure pentru răspundere profesională, în
condiţiile stabilite prin statutul profesiei, fie să devină membri ai Casei de
Asigurări a Avocaţilor.
© Avocaţii înscrişi în România sub titlul profesional din statul
membru de origine pot profesa ca salariaţi în oricare dintre formele de
organizare a profesiei, permise pentru avocaţii care profesează sub titlul
profesional obţinut în România.
© Avocaţii care profesează în România sub titlul profesional din statul
membru de origine se supun aceloraşi reguli de conduită profesională
prevăzute în lege şi în statutul profesiei ca şi avocaţii care profesează sub

titlul profesional obţinut în România, pentru activităţile desfăşurate pe
teritoriul ţării şi răspund disciplinar în condiţii similare.
© Retragerea permanentă sau temporară de către autoritatea com-
petentă din statul membru de origine a autorizaţiei de exercitare a profesiei
are ca efect obligatoriu interdicţia temporară sau permanentă ca avocatul în
cauză să profeseze în România sub titlul profesional din statul membru de
origine.
origine şi care îşi desfăşoară activitatea efectiv şi cu regularitate, pe o
perioadă de cel puţin 3 ani în România, în domeniul dreptului românesc sau
al dreptului comunitar sunt admişi în profesia de avocat în România, fără a
fi necesară îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 94 din lege (susţinerea
examenului de verificare a cunoştinţelor sau efectuarea unui stagiu de 3 ani
în domeniul dreptului românesc), cu respectarea prevederilor legii referi-
toare la exerciţiul drepturilor civile şi politice şi la cazurile de nedemnitate
şi incompatibilitate.
© În faţa autorităţii române competente solicitanţii trebuie să facă
dovada desfăşurării cu regularitate a activităţii în România pe o perioadă de
cel puţin 3 ani în domeniul dreptului românesc sau comunitar. În acest
scop avocaţii trebuie să prezinte toate informaţiile şi documentele relevante
cu privire la numărul de cauze în care au acordat asistenţă juridică, precum
şi cu privire la natura acestora. Autoritatea română competentă poate să
verifice caracterul efectiv şi regularitatea activităţii desfăşurate şi poate
cere avocatului, dacă este necesar, să ofere clarificări, în scris sau verbal, cu
privire la informaţiile şi documentele prevăzute mai sus.
origine în România pot oricând să ceară ca diplomele să le fie recunoscute,
în vederea admiterii în profesia de avocat în România şi a exercitării
acesteia sub titlul profesional astfel obţinut.
origine şi care au desfăşurat în mod efectiv şi cu regularitate o activitate
profesională în România pe o perioadă de cel puţin 3 ani, dar pe o perioadă
mai scurtă în domeniul dreptului românesc, pot obţine admiterea în pro-
fesia de avocat şi dreptul de a o practica sub titlul profesional din România,
fără a fi necesară îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 94, cu respectarea
prevederilor legale referitoare la exerciţiul drepturilor civile şi politice şi la

cazurile de nedemnitate şi incompatibilitate, după următoarea procedură:
a) autoritatea română competentă ia în considerare desfăşurarea efec-
tivă şi cu regularitate a activităţii în perioada de cel puţin 3 ani, cunoştinţele
şi experienţa profesională dobândite în România, precum şi orice parti-
cipare la prelegeri şi seminarii despre dreptul românesc sau deontologia
profesiei de avocat;
b) solicitantul pune la dispoziţia baroului român orice informaţie şi
documentaţie relevantă, în special despre cauzele în care a acordat asistenţă
juridică.
© Desfăşurarea efectivă şi cu regularitate a activităţii avocatului în
România şi capacitatea sa de a o continua sunt evaluate pe baza unui interviu
susţinut cu comisia de evaluare.
© Autoritatea română competentă poate, printr-o decizie motivată şi
supusă căilor de atac prevăzute de statutul profesiei, să refuze avocatului
solicitant acordarea titlului profesional de avocat în România, dacă se
consideră că aceasta ar aduce atingere ordinii publice, ca urmare a unor
abateri disciplinare, a unor plângeri şi incidente de orice fel.
© Reprezentanţii U.N.B.R. sunt obligaţi să păstreze confidenţialitatea
informaţiilor primite cu ocazia examinării cererii de acordare a titlului
profesional în România.
II.7.3. Exercitarea în România, prin prestarea de servicii, a

profesiei de către avocaţii provenind din statele membre ale
Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European
© În condiţiile prezentei secţiuni, avocaţii provenind din statele

membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European pot
desfăşura în România activităţi profesionale care pot fi exercitate ocazional
sub forma prestării de servicii.
© Activitatea de prestare de servicii se exercită în România prin
reprezentarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi
persoanelor juridice în justiţie sau în faţa autorităţilor publice, în condiţiile
prevăzute pentru avocaţii stabiliţi în acest stat, fără a fi necesară înscrierea
în barou.
© Pentru exercitarea altor activităţi decât cele de mai sus, avocatul

respectă condiţiile şi regulile de conduită profesională ale statului membru
de origine, precum şi legislaţia română privind profesia, în special cu
privire la incompatibilităţi, la secretul profesional, la relaţiile dintre avocaţi,
la interdicţia ca acelaşi avocat să reprezinte două părţi având interese
contrarii, precum şi la publicitate. Un avocat care nu este stabilit în România
este ţinut de respectarea acestor reguli numai în măsura în care respectarea
lor este justificată obiectiv pentru asigurarea exercitării corecte a activităţilor
de avocat, a demnităţii profesiei şi a respectării regulilor privind
incompatibilitatea.
© Autoritatea română competentă cere avocatului care prestează
servicii dovedirea calităţii sale de avocat.
II.7.4. Practicarea profesiei de către avocatul străin care nu

a obţinut calificarea de avocat într-un stat membru al Uniunii
Europene şi nu provine din Spaţiul Economic European
© Pentru a acorda consultanţă juridică privind dreptul românesc, avo-

catul străin are obligaţia de a susţine un examen de verificare a cunoştin-
ţelor de drept românesc şi de limbă română, organizat de U.N.B.R.
© Avocatul străin poate exercita profesia de avocat în România, la
alegere, în cadrul uneia dintre formele de organizare prevăzute la art. 5 din
Legea nr. 51/1995.
©Avocatul străin nu poate pune concluzii orale sau scrise în faţa
instanţelor judecătoreşti şi a celorlalte organe jurisdicţionale şi judiciare, cu
excepţia celor de arbitraj internaţional.
© Onorariile cuvenite avocatului străin se vor înregistra şi se vor plăti
integral în România.
© Avocatul străin care exercită profesia în România este obligat să se
înscrie în tabloul special ţinut de fiecare barou şi se supune prevederilor
legii, ale statutului profesiei şi ale codului deontologic.
II.8. Rezumat
© Pentru a fi admisă în profesia de avocat, o persoană trebuie să

îndeplinească cumulativ mai multe condiţii: are exerciţiul drepturilor civile
şi politice; este licenţiată a unei facultăţi de drept cu durata prevăzută de
lege; nu se găseşte în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de
lege; este aptă din punct de vedere medical, pentru exercitarea profesiei.
© Admiterea în profesia de avocat se face, ca regulă, prin examen
organizat de U.N.B.R., cel puţin anual şi la nivel naţional, iar cu titlu de
excepţie, fără examen, pentru foştii judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, care au funcţionat la instanţa supremă cel puţin 5 ani şi au fost
eliberaţi din funcţie din motive neimputabile.
© La primirea în profesia de avocat se susţin două tipuri de examen,
respectiv, examen pentru cei care devin avocaţi stagiari şi examen pentru
cei care vor fi admişi în profesie ca avocaţi definitivi.
© Stagiul are o durată de 2 ani şi are ca scop pregătirea şi formarea
profesională iniţială a avocatului în vederea obţinerii titlului profesional de
avocat definitiv.
© Ca regulă, stagiul este obligatoriu. Există, însă, situaţii în care,
avocaţii sunt admişi în profesie ca avocaţi definitivi, fiind vorba despre
persoane care au vechime de cel puţin 5 ani în alte profesii juridice (jude-
cători, procurori, notari, etc.) şi s-au definitivat pe bază de examen în aceste
profesii.
© Avocaţii care şi-au obţinut calificarea profesională în unul dintre
statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European,
îşi exercită profesia pe teritoriul României, în mod independent sau în
asociere, ca avocaţi salariaţi în România sau prin prestare de servicii. Ei pot
desfăşura aceleaşi activităţi profesionale ca şi avocaţii care profesează sub
titlul profesional obţinut în România, pot acorda asistenţă juridică şi pot
reprezenta persoane fizice sau persoane juridice în faţa instanţelor române,
referitor la dreptul statului membru de origine, dreptul comunitar, dreptul
internaţional, precum şi dreptul românesc, cu respectarea regulilor de

procedură aplicabile în faţa instanţelor române.
origine pot solicita oricând recunoaşterea diplomelor, în vederea admiterii
în profesia de avocat şi a practicării acesteia sub titlul profesional din
România. În vederea recunoaşterii diplomelor în România, solicitantul va
trebui să susţină, la alegere, un examen de verificare a cunoştinţelor sau să
efectueze un stagiu de 3 ani în domeniul dreptului românesc.
© Avocaţii care nu au obţinut calificarea de avocat într-un stat
membru al Uniunii Europene şi nu provin din Spaţiul Economic European,
pentru a acorda consultanţă juridică privind dreptul românesc, au obligaţia
de a susţine un examen de verificare a cunoştinţelor de drept românesc şi
de limbă română, organizat de U.N.B.R. Ei nu pot pune concluzii orale sau
scrise în faţa instanţelor judecătoreşti şi a celorlalte organe jurisdicţionale şi
judiciare, cu excepţia celor de arbitraj internaţional.
II.9. Test de autoevaluare
1. Nu va mai susţine examenul de definitivare în profesia de

avocat, cel care anterior primirii în această profesie a fost:
a) notar public, timp de 3 ani;
b) consilier juridic, timp de 6 ani, chiar dacă nu s-a definitivat în
această profesie;
c) judecător, timp de 5 ani, dacă s-a definitivat în profesia de ju-
decător.
2. În ceea ce priveşte avocatul stagiar:

a) poate fi titularul unui cabinet individual de avocat;
b) poate fi suspendat din cauza încetării îndrumării profesionale, din
culpa avocatului stagiar;
c) respins de trei ori la examenul de definitivare în profesie va fi exclus
din profesie.
3. Activitatea unui avocat stagiar poate fi îndrumată:

a) numai de către avocaţi definitivi cu o vechime de cel puţin 6 ani în
această calitate şi care se bucură de o reputaţie profesională neştirbită;
b) de către orice avocat definitiv al baroului respectiv;
c) numai de către avocaţi desemnaţi de Consiliul Baroului.
4. Examenul de primire în profesia de avocat:

a) se organizează la nivel regional de către UNBR ;
b) se organizează în mod unitar la nivel judeţean, în mod obligatoriu,
cel puţin o dată pe an;
c) nu se organizează obligatoriu de două ori pe an.
5. Poate dobândi calitatea de avocat cel care:

a) a absolvit studii superioare de licenţă economice şi un masterat în
drept de 2 ani;
b) este apt din punct de vedere psihologic pentru exercitarea pro-
fesiei;
c) are exerciţiul drepturilor civile şi politice.
Unitatea de învăţare III

INCOMPATIBILITĂŢI, INTERDICŢII ŞI NEDEMNITĂŢI
PRIVIND PROFESIA DE AVOCAT
III.1. Introducere
© Incompatibilitatea reprezintă imposibilitatea unei persoane de a

cumula profesia de avocat cu exerciţiul concomitent al altor profesii/me-
serii/ocupaţii. Cazurile de incompatibilitate reprezintă modalităţi prin care
se asigură independenţa specifică profesiei, precum şi păstrarea demnităţii
şi prestigiului corpului profesional.
© Interdicţiile sunt limitări ale exerciţiului profesiei de avocat, insti-
tuite din raţiuni ce ţin de evitarea conflictului de interese şi asigurarea
aparenţei de imparţialitate a justiţiei.
© Interdicţiile se aseamănă cu incompatibilităţile, urmărind, şi unele şi
celelalte, asigurarea independenţei avocatului. Se deosebesc prin aceea că,
în timp ce incompatibilităţile se referă la toţi avocaţii, interdicţiile vizează
situaţia particulară în care se află un anumit avocat.
III.2. Obiectivele acestei unităţi de învăţare sunt acelea de

a familiariza studenţii cu regimul incompatibilităţilor aplicabile avo-
caţilor, cu situaţiile de incompatibilitate şi întinderea în timp a acestora,
precum şi cu interdicţiile specifice profesiei de avocat. Distinct, sunt pre-
zentate cazurile de nedemnitate privind profesia de avocat şi modalitatea de
verificare a acestor cazuri.
Incompatibilităţi, interdicţii şi nedemnităţi privind profesia de avocat 41
III.3. Incompatibilităţi privind profesia de avocat
© Incompatibilitatea avocatului se defineşte ca fiind imposibilitatea

avocatului de a avea o anumită calitate/funcţie concomitent cu exercitarea
profesiei de avocat.
© Raţiunea instituirii incompatibilităţilor prin lege se explică prin
aceea că avocaţii exercită o profesie de interes public iar rolul avocatului în
sistemul judiciar, acela de partener al justiţiei, impune o serie de îngrădiri
de natură a spori încrederea cetăţenilor în corpul profesional al avocaţilor,
în calitatea prestaţiei avocaţiale, consolidând imaginea în ansamblu a avo-
caturii. În acelaşi timp, aceste interdicţii contribuie la asigurarea indepen-
denţei specifice profesiei de avocat, întrucât exercitarea cumulativă a altor
profesii este de natură să creeze o îndoială asupra imparţialităţii avocatului
şi asupra prestanţei şi calităţii serviciilor oferite în îndeplinirea misiunii pe
care o are în administrarea actului de justiţie.
© Cazurile de incompatibilitate sunt prevăzute de art. 15 din Legea
nr. 51/1995. Astfel, potrivit acestui text de lege, activitatea de avocat este
incompatibilă cu:
→ o activitate salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat;
→ ocupaţiile care lezează demnitatea şi independenţa profesiei de
avocat sau bunele moravuri;
→ exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comerţ.
© În acelaşi timp, potrivit art. 29 din Statutul profesiei de avocat, sunt
incompatibile cu exercitarea profesiei de avocat, dacă legi speciale nu
prevăd altfel:
a) faptele personale de comerţ exercitate cu sau fără autorizaţie;
b) calitatea de asociat într-o societate în nume colectiv, de comanditar
într-o societate în comandită simplă sau în comandită pe acţiuni;
c) calitatea de administrator într-o societate în comandită pe acţiuni;
d) calitatea de administrator unic sau, în cazul unei pluralităţi de admi-
nistratori, aceea de administrator cu puteri depline de reprezentare şi
administrare, de preşedinte al consiliului de administraţie ori de membru în
comitetul de direcţie al unei societăţi cu răspundere limitată;
e) calitatea de preşedinte al consiliului de administraţie sau al consi-
liului de supraveghere ori de membru în comitetul de direcţie sau în
directoratul unei societăţi pe acţiuni.
© Cu toate acestea, potrivit Statutului profesiei de avocat, avocatul

poate fi asociat sau acţionar la societăţile cu răspundere limitată şi la cele
pe acţiuni. De asemenea, poate îndeplini funcţia de membru în consiliul de
administraţie sau în consiliul de supraveghere al unei societăţi pe acţiuni ori
de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi cu răspundere
limitată, cu obligaţia de a aduce acest fapt la cunoştinţa decanului baroului
în care îşi exercită profesia.
© Avocatul va furniza toate explicaţiile asupra condiţiilor în care
exercită funcţia de membru al consiliului de administraţie sau al consiliului
de supraveghere şi va prezenta toate documentele doveditoare în acest sens,
cu respectarea regulilor confidenţialităţii. Dacă consiliul baroului apreciază
că exercitarea funcţiei de membru al consiliului de administraţie sau al
consiliului de supraveghere este ori devine incompatibilă cu demnitatea şi
cu regulile de conduită impuse avocaţilor poate, în orice moment, să
solicite celui interesat să părăsească funcţia pe care o ocupă. Decizia consi-
liului baroului va fi comunicată de îndată avocatului în cauză. Încălcarea de
către avocat a acestor prevederi constituie abatere disciplinară gravă.
© Deşi profesia de avocat este incompatibilă cu o activitate salarizată
în cadrul altor profesii decât aceea de avocat, Curtea Europeană a
Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 14 ianuarie 2014, în Cauza Mateescu
v. România (Cererea nr. 1944/10), a pus în discuţie cadrul nor- mativ care
reglementează organizarea profesiei de avocat, statuând, printre altele,
asupra lipsei de previzibilitate a acestuia16.
16 Dl. Mateescu, medic, a urmat si cursurile Facultăţii de Drept, pe care a absolvit-o in
anul 2006. Înscriindu-se, ulterior, la examenul de primire în avocatură organizat de către

Baroul Bucureşti, a fost declarat admis, decizia fiindu-i validată pe data de 18 decembrie
2007. Pentru a deveni avocat definitiv era necesară terminarea unui stagiu de 2 ani, pe durata
acestuia avocatul având titulatura de avocat stagiar. După epuizarea stagiului, era necesară
susţinerea examenului de definitivare. Cererea de a practica simultan profesia de avocat si de
medic i-a fost respinsă, cu motivarea că petentul trebuie sa opteze pentru practicarea uneia
dintre profesii.
Petentul a contestat în instanţă soluţia de respingere a cererii de a practica simultan
cele două profesii. Instanţa de fond, Curtea de Apel Bucureşti, a apreciat juste argumentele
petentului şi i-a dat câştig de cauză, anulând decizia UNBR. Cu toate acestea, Înalta Curte de
Casaţie si Justiţie a admis recursul declarat de către UNBR, iar, prin Decizia din pe 24 iunie
2009, i-a interzis dreptul de a profesa concomitent ca medic si avocat.
© În afara incompatibilităţilor profesiei de avocat cu o altă pro-
fesie/meserie/ocupaţie, există şi a doua categorie de incompatibilităţi, res-
pectiv, incompatibilităţile avocaţilor prin raportare la organele corpului
profesional.
© Justificarea reglementării acestora este aceea a evitării conflictului
de interese în care s-ar afla avocaţii.
© Astfel, persoanele care au funcţii în cadrul organelor de conducere
ale baroului, U.N.B.R. şi instituţiilor aflate sub autoritatea acesteia, în
cadrul Casei de Asigurări a Avocaţilor şi filialelor acesteia, nu pot participa
la rezolvarea unor cereri, la luarea unor hotărâri ori la încheierea de acte
juridice prin care se produce un folos material pentru acestea, soţul/ soţia
sau pentru rudele sau afinii până la gradul al III-lea inclusiv ale acestora.
© Persoanele enumerate anterior nu pot participa la rezolvarea unor
cereri sau la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice sau juridice cu
care se află în relaţii cu caracter patrimonial.
Petentul a formulat cerere în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, invocând

violarea dreptului la un proces echitabil – Art. 6 din CEDO, iar Curtea a calificat din oficiu
cererea ca vizând şi violarea vieţii private, conform art. 8 din CEDO.
În esenţă, petentul a arătat că legea internă nu prevede nici în reglementările specifice
profesiei de medic, nici în ale celei de avocat, incompatibilităţi exprese ale celor doua
profesii şi prin urmare, lipseşte temeiul legal al respingerii cererii sale. Interzicerea nu este
justificată nici de o măsură necesară într-o societate democratică şi nu este proporţională
scopului ingerinţei. Dimpotrivă, petentul a susţinut că argumentele puteau fi aduse in sens
contrar, practicarea celor două profesii fiind de natură a spori profesionalismul în apărarea
cauzelor de malpraxis medical. Mai mult decât atât, cumulul de profesii poate fi considerat
ca un spor valoric al competentelor profesionale, ca un plus de expertiză.
Curtea a reţinut că scopul Articolului 8 al Convenţiei este de a proteja individul de
interferentele arbitrare ale autorităţilor, si de a determina Statul să menţină o balanţă intre
interesul colectiv si cel general.
Premisa de la care a plecat CEDO a fost că decizia de respingere menţinută de instanţă
constituie o interferentă in viaţa privată. În analiza subsecventă a legalităţii interferenţei,
CEDO a apreciat că este legală, deoarece normele ce guvernează profesiile sus-amintite erau
clare şi accesibile.
În ceea ce priveşte însă previzibilitatea normei, Curtea a reţinut că nicio norma
privitoare la reglementarea profesiei de avocat nu arata, în mod expres, că profesia de medic
este incompatibila cu cea de avocat. Norma legală se referă la ocupaţiile care afectează
demnitatea si independenta profesiei, ori bunele moravuri, nefiind indicat nimic despre
profesia de medic. Având in vedere ca profesia de medic este onorabila, concluzia este ca nu
se poate impune o incompatibilitate intre cele doua profesii. Prin urmare, Curtea a evidenţiat
lipsa previzibilităţii normei in acest caz, şi drept consecinţă, violarea dreptului la viaţă
privată.
© În cazul existenţei unui conflict de interese aceste persoane au

obligaţia să se abţină de la soluţionarea cererii, de la participarea la luarea
hotărârii, informând, în prealabil, în acest sens, organul profesional cores-
punzător. Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care avocatul care
se află în una dintre situaţiile de mai sus, soţul/soţia, rudele sau afinii până
la gradul al III-lea inclusiv, are/au un interes personal de natură patrimo-
nială, care poate influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor.
Încălcarea obligaţiei de abţinere de la soluţionarea cererii/luarea hotărârii
este abatere disciplinară gravă.
© Compatibilităţi. Potrivit art. 16 din Legea nr. 51/1995 exercitarea

profesiei de avocat este compatibilă numai cu:
→ calitatea de deputat sau senator17, consilier în consiliile locale sau
judeţene;
17 Potrivit dispoziţiilor art. 82^1 din Legea nr. 161/19.04.2003, privind unele măsuri
pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în

mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei:
(1) Deputatul sau senatorul care, pe durata exercitării mandatului de parlamentar, doreşte
să exercite şi profesia de avocat nu poate să pledeze în cauzele ce se judecă de către judecătorii
sau tribunale şi nici nu poate acorda asistenţă juridică la parchetele de pe lângă aceste instanţe.
(2) Deputatul sau senatorul aflat în situaţia prevăzută la alin. (1) nu poate acorda
asistenţă juridică suspecţilor ori inculpaţilor şi nici nu îi poate asista sau reprezenta în instanţe
în cauzele penale privind: a) infracţiunile de corupţie, infracţiunile asimilate infracţiunilor
de corupţie, precum şi infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene,
prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de
corupţie, cu modificările şi completările ulterioare; b) infracţiunile prevăzute în Legea nr.
143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu
modificările şi completările ulterioare; c) infracţiunile de trafic şi exploatare a persoanelor
vulnerabile, prevăzute la art. 209-217 din Codul penal; d) infracţiunea de spă- lare a banilor,
prevăzută în Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum
şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism,
republicată; e) infracţiunile contra securităţii naţionale, prevăzute la art. 394-410 şi 412 din
Codul penal, precum şi cele prevăzute de Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a
României; f) infracţiunile contra înfăptuirii justiţiei, prevăzute la art. 266-288 din Codul
penal; g) infracţiunile de genocid, contra umanităţii şi de război, prevăzute la art. 438-445
din Codul penal.(la 01-02-2014, Alin. (2) al art. 82^1 a fost modificat de pct. 5 al art.
130, Titlul II din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012. )(3) Deputatul sau senatorul
→ activităţi şi funcţii didactice în învăţământul superior;

→ activităţi didactice cu conţinut juridic în învăţământul liceal şi
gimnazial;
→ activităţi în domeniul cercetării ştiinţifice sau al creaţiei inte-
lectuale;
→ calitatea de arbitru, mediator, conciliator sau negociator, consilier
fiscal, consilier în proprietate intelectuală, traducător autorizat, practician în
insolvenţă, responsabil cu protecţia datelor cu caracter personal, expert în
executarea contractelor cu finanţare europeană;
→ Alte activităţi prevăzute de lege.
Regimul juridic al incompatibilităţilor
© Cazurile de incompatibilitate se verifică atât la primirea în profesie,
cât şi pe durata exercitării acestei profesii.
© Incompatibilităţile se aplică deopotrivă avocaţilor români şi avo-
caţilor care sunt membri ai unor barouri din alte ţări, atunci când exercită
profesia de avocat în România.
© Se aplică deopotrivă avocaţilor stagiari şi avocaţilor definitivi.
© Incompatibilităţile se verifică şi se constată de consiliul baroului, la
cerere sau din oficiu.
© Avocatul care devine incompatibil are obligaţia de a încunoştinţa
consiliul baroului, în scris, solicitând trecerea sa în tabloul avocaţilor
incompatibili.
© Consiliul baroului hotărăşte atât asupra stării de incompatibilitate
cât şi asupra încetării acesteia.
© Consiliul baroului emite decizii de trecere pe tabloul avocaţilor
incompatibili, la cerere sau din oficiu iar reînscrierea pe tabloul avocaţilor
aflat în situaţia prevăzută la alin. (1) nu poate să pledeze în cauzele civile sau comerciale
împotriva statului, a autorităţilor sau instituţiilor publice, a companiilor naţionale ori a
societăţilor naţionale în care acestea sunt părţi. De asemenea, nu poate să pledeze în procese
intentate statului român, în faţa instanţelor internaţionale.(4) Prevederile alin. (1)-(3) nu se
aplică în cauzele în care avocatul este parte în proces sau acordă asistenţă ori reprezentare
soţului sau rudelor până la gradul IV inclusiv.(la 02-07-2004, Art. 82^1 a fost introdus
de pct. 2 al articolului unic din LEGEA nr. 280 din 23 iunie 2004, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 574 din 29 iunie 2004, care modifică art. I din ORDONANŢA
DE URGENŢĂ nr. 77 din 4 septembrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 640
din 9 septembrie 2003.
cu drept de exercitare a profesiei se face numai la cerere, după încetarea

stării de incompatibilitate.
© Continuarea exercitării profesiei după intervenirea cazului de
incompatibilitate constituie exercitarea fără drept a profesiei de avocat şi
este abatere disciplinară gravă, sancţionată cu excluderea din profesie.
© Exercitarea profesiei de avocat se suspendă pe toată durata exis-
tenţei stării de incompatibilitate.
III.4. Nedemnităţi privind profesia de avocat
© Demnitatea este o condiţie de fond pentru a accede în profesia de

avocat. Astfel, pentru ca o persoană să poată dobândi calitatea de avocat
este necesar ca aceasta să nu se afle în vreunul din cazurile de nedemnitate
impuse de lege.
© Există patru cazuri de nedemnitate prevăzute de lege în mod
limitativ.
© Este nedemn de a fi avocat, potrivit art. 14 din Legea nr.
51/1995:
→ Cel condamnat prin hotărâre judecătorească definitivă la pedeapsa
închisorii de un an sau mai mare pentru săvârşirea cu intenţie a unei
infracţiuni, pedepsită cu pedeapsa închisorii având un minim special de cel
puţin un an şi reprezentând infracţiune contra vieţii, infracţiune contra
patrimoniului, infracţiune contra înfăptuirii justiţiei, infracţiune de corupţie
sau de serviciu, infracţiune de fals, infracţiune care aduce atingere unor
relaţii privind convieţuirea socială, infracţiune contra securităţii naţionale
sau o infracţiune de genocid, contra umanităţii şi de război, dacă până la
data verificării stării de nedemnitate nu a intervenit reabilitarea, amnistia
postcondamnatorie sau dezincriminarea faptei.
Se observă că este vorba despre cazuri de nedemnitate atrase de
condamnări definitive pentru infracţiuni caracterizate de o gravitate deose-
bită. Acest caz de nedemnitate a fost introdus în legislaţie odată cu
modificarea Legii nr. 51/1995 prin Legea nr. 32/11 ianuarie 2023, publicată
în M. Of. nr. 36/12 ianuarie 2023. Anterior modificării, textul de lege
prevedea drept caz de nedemnitate existenţa unei condamnări definitive
pentru o infracţiune intenţionată de natură să aducă atingere prestigiului
profesiei. Însă, prin Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017, Curtea Constitu-
ţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 lit. a)
din Legea nr. 51/1995, considerând că sintagma ,,de natură să aducă
atingere prestigiului profesiei” este neconstituţională. Curtea a apreciat
faptul că această sintagmă nu este clară, precisă şi previzibilă putând duce
la o aplicare diferită şi discriminatorie cu consecinţa unor interpretări
arbitrare. De asemenea, Decizia Curţii s-a bazat şi pe neprezentarea în mod
concret a infracţiunilor care afectează prestigiul profesiei de avocat.
Întrucât legiuitorul nu a intervenit şi nu a modificat textul de lege pentru a-l
pune în acord cu Decizia Curţii Constituţionale a României, printr-o
decizie ulterioară, nr. 230/28 aprilie 2022, Curtea Constituţională a
României a declarat neconstituţionale prevederile art. 14 lit. a) din Legea
nr. 51/1995 în întregul lor.
→ Cel care a săvârşit abuzuri prin care au fost încălcate drepturile şi
libertăţile fundamentale ale omului, stabilite prin hotărâre judecătorească,
sau a săvârşit abateri disciplinare grave, sancţionate prin lege cu măsura
excluderii din profesie, ca sancţiune disciplinară.
→ Cel căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesia,
pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească sau disciplinară. Acest caz
de nedemnitate profesională constituie o limitare în funcţie de durata de
timp stabilită prin hotărârea judecătorească sau disciplinară, urmând ca
nedemnitatea profesională să nu mai existe la sfârşitul acestei perioade.
Aşa cum s-a remarcat de către unii autori18, acest caz de nedemnitate
constituie, în acelaşi timp şi un caz de suspendare din exerciţiul profesiei,
fiind prevăzut de art. 27 lit. b) din Legea nr. 51/1995. În literatura de
specialitate19 s-a opinat faptul că interzicerea exercitării profesiei nu poate
constitui atât caz de nedemnitate cât şi caz de suspendare din profesia de
avocat. Acest lucru nu este posibil întrucât potrivit art. 12 alin. (1) lit. c) din
lege, o condiţie de fond pentru a dobândi calitatea de avocat este ca solici-
tantul să nu se afle în vreunul dintre cazurile de nedemnitate. Or, pe perioada
interdicţiei de a exercita profesia constatată printr-o hotărâre
18 9 Ş. Naubauer, Legea organizării şi exercitării profesiei de avocat explicaţii teoretice
şi practice(articolele 1-27), ed. a 2-a, revăzută şi adăugită, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,
2021, p. 138.
19 Ş. Naubauer, op. cit., p. 146.
judecătorească sau disciplinară, cel în cauză continuă să fie membru al

baroului cât timp este suspendat, chiar dacă este nedemn.
→ Cel în sarcina căruia s-a reţinut, în baza unei hotărâri judecătoreşti
definitive sau prin acte ale organelor profesiei de avocat, fapta de a fi
exercitat sau sprijinit, sub orice formă, exercitarea fără drept de către o
persoană a profesiei de avocat.
© Cât priveşte regimul juridic al cazurilor de nedemnitate, acestea se

verifică atât la primirea în profesie, cât şi pe toată durata de exercitare a
profesiei de avocat, atât pentru avocaţii stagiari, cât şi pentru avocaţii
definitivi.
© Sancţiunea pentru incidenţa unuia dintre cazurile de nedemnitate
este respingerea cererii de acces în profesia de avocat ori încetarea calităţii
de avocat în cazul în care avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă
prevăzută de legea penală şi care îl face nedemn de a fi avocat, potrivit legii.
© Verificarea cazurilor de nedemnitate, cu ocazia reînscrierii în
tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei, precum şi pe întreaga
durată de exercitare a acesteia se face:
→ la sesizare, ca urmare a plângerii oricărei persoane interesate care
se adresează consiliului baroului, pe al cărui tablou figurează înscris
avocatul respectiv, inclusiv ca urmare a sesizării de către avocatul care
conduce asistenţa judiciară de pe lângă fiecare instanţă sau de către instanţe
judecătoreşti şi parchete, care au obligaţia de a înainta consiliului baroului
orice plângere făcută împotriva unui avocat şi să înştiinţeze despre orice
urmărire penală sau judecată pornită împotriva unui avocat.
→ din oficiu, de către consiliul baroului.
© În urma verificărilor efectuate, consiliul baroului va hotărî menţi-
nerea în profesie sau încetarea calităţii de avocat, decizia motivată fiind
comunicată avocatului în cauză şi U.N.B.R. Împotriva acestei decizii pot
face contestaţie avocatul în cauză, respectiv, preşedintele U.N.B.R., con-
testaţia urmând a fi soluţionată de Consiliul U.N.B.R. Consiliul U.N.B.R.
va fixa de îndată termen de soluţionare a contestaţiei, cu citarea avocatului,
a consiliului baroului care a emis decizia de excludere şi a celorlalte
persoane indicate în cerere şi care ar putea furniza informaţii despre cazul
de nedemnitate în care se găseşte avocatul.
© Decizia Consiliului U.N.B.R. rămasă definitivă are autoritate de lucru

judecat faţă de părţi şi de organele profesiei.
© Decizia de excludere pronunţată de consiliul U.N.B.R. se va
comunica avocatului în cauză la sediul profesional principal al acestuia,
baroului în care avocatul este înscris, precum şi preşedintelui U.N.B.R
III.5. Interdicţii privind profesia de avocat
© Legea privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat şi

Statutul profesiei de avocat reglementează mai multe categorii de interdicţii
pentru avocaţi, de natură a menţine şi consolida încrederea în calitatea
prestaţiei avocaţiale şi de a înlătura eventualele prezumţii de subiectivitate
cu referire la activitatea acestora.
© Interdicţii care vizează anumite activităţi specifice profesiei de
avocat:
→ Avocaţii, foşti judecători, nu pot pune concluzii la instanţele unde
au funcţionat timp de 5 ani de la încetarea funcţiei respective. Aceeaşi
interdicţie se aplică şi magistraţilor asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie şi de la Curtea Constituţională, grefierilor şi celuilalt personal
auxiliar al instanţelor judecătoreşti şi al Curţii Constituţionale.
→ În cazul în care avocatul a fost anterior judecător la mai multe
instanţe, interdicţia operează pentru fiecare instanţă şi se calculează separat
de la data încetării activităţii la fiecare dintre aceste instanţe.
→ Avocaţii foşti procurori şi cadre de poliţie nu pot acorda asistenţă
juridică la unitatea de parchet sau de poliţie la care şi-au desfăşurat activi-
tatea, timp de 5 ani de la încetarea funcţiei respective, interdicţia fiind apli-
cabilă şi personalului auxiliar al organelor de urmărire penală.
© Interdicţii care vizează toate activităţile specifice profesiei de
avocat:
→ Dacă interdicţia se aplică în baza unei hotărâri disciplinare, este
interzis avocatului să exercite profesia pe o perioadă de la o lună la un an;
→ În perioada interdicţiei avocatul nu poate presta servicii de asistenţă
juridică, nu poate face uz de calitatea de avocat şi nu poate participa la
activitatea organelor profesiei;
→ Avocatul nu îşi poate exercita profesia, în acelaşi timp, în mai

multe forme de exercitare a profesiei;
→ Avocatul străin nu poate pune concluzii orale sau scrise în faţa
instanţelor judecătoreşti şi a celorlalte organe jurisdicţionale şi judiciare, cu
excepţia celor de arbitraj internaţional;
→ Avocatul stagiar poate pune concluzii numai la judecătorii, prin
urmare, nu poate pune concluzii la celelalte instanţe;
→ Potrivit dispoziţiilor art. 41^1 din Statutul profesiei de avocat, este
interzis avocatului ca în exercitarea oricărei activităţi din cele prevăzute la
art. 3 din lege să colaboreze în orice mod cu persoane fizice sau juridice
care îndeplinesc acte ori desfăşoară fără drept activităţi specifice profesiei
de avocat. Încălcarea acestei interdicţii constituie abatere disciplinară gravă
şi se sancţionează cu excluderea din profesie.
→ Este interzis avocatului ca în exercitarea oricărei activităţi din cele
prevăzute la art. 3 din lege să încheie contracte de asistenţă juridică cu
persoane juridice care au calitatea de mandatari ai altor persoane fizice sau
juridice care sunt beneficiarii activităţilor profesionale ale avocatului.
Încălcarea acestei interdicţii constituie abatere disciplinară gravă şi se
sancţionează cu excluderea din profesie.
© Interdicţii în raport cu clientela:

→ Avocatul nu poate asista sau reprezenta părţi cu interese contrare în
aceeaşi cauză sau în cauze conexe şi nu poate pleda împotriva părţii care
l-a consultat mai înainte în legătură cu aspecte litigioase concrete ale
pricinii.
→ Avocatul nu poate fi ascultat ca martor şi nu poate furniza relaţii
niciunei autorităţi sau persoane cu privire la cauza care i-a fost încredinţată,
decât dacă are dezlegare prealabilă, expresă şi scrisă din partea tuturor
clienţilor săi care sunt interesaţi în cauză.
→ Orice contact dintre avocat şi o persoană cu interese contrare în
cauza în care este angajat, reprezentantul acestei părţi sau un terţ care are
interes în legătură cu soluţia cauzei, nu poate fi stabilit decât cu acordul
expres şi prealabil al clientului şi în prezenţa clientului său sau al unor alte
persoane desemnate de client în acest sens.
→ Dacă a fost ascultat ca martor, avocatul nu mai poate desfăşura
nicio activitate profesională în cauza respectivă.
→ Avocatul nu poate divulga fără drept informaţii confidenţiale

private referitoare la clientul său care vizează un secret operaţional sau
comercial încredinţat acestuia sau de care a luat cunoştinţă în exercitarea
atribuţiilor sale. Încălcarea acestei interdicţii constituie infracţiune.
→ Avocatul nu poate exercita funcţia de expert sau traducător în
aceeaşi cauză în care este angajat ca apărător.
III.6. Rezumat
© Întrucât exercită o profesie de interes public, fiind parteneri ai

justiţiei şi contribuind la înfăptuirea actului de justiţie, legea impune o serie
de îngrădiri pentru avocaţi, care contribuie la sporirea încrederii în presti-
giul corpului profesional şi la evitarea conflictului de interese.
© Avocaţii nu pot desfăşura activităţi salarizate în cadrul altor profesii,
nu pot avea ocupaţii care lezează demnitatea, independenţa profesiei de
avocat şi bunele moravuri şi nu pot efectua fapte materiale de comerţ.
© Avocaţii care au funcţii în cadrul organelor de conducere ale
baroului, ale U.N.B.R. şi ale Casei de Asigurări a Avocaţilor, nu pot parti-
cipa la rezolvarea unor cereri şi la luarea unor hotărâri prin care se produce
un folos material pentru aceştia, soţul/ soţia sau pentru rudele sau afinii
până la gradul al III-lea inclusiv.
© Incompatibilităţile nu sunt absolute, legea prevăzând şi anumite
excepţii, în sensul că anumite profesii/ocupaţii pot fi exercitate în paralel cu
activitatea de avocatură. Astfel, avocaţii pot avea concomitent, şi calitatea
de deputat sau senator, consilier în consiliile locale sau judeţene, pot
exercita funcţii didactice în învăţământul superior, activităţi didactice cu
conţinut juridic în învăţământul liceal şi gimnazial, activităţi în domeniul
cercetării ştiinţifice sau al creaţiei intelectuale. De asemenea, ei pot avea
calitatea de arbitru, mediator, conciliator sau negociator, consilier fiscal,
consilier în proprietate intelectuală, traducător autorizat, practician în
insolvenţă, responsabil cu protecţia datelor cu caracter personal, expert în
executarea contractelor cu finanţare europeană.
© Pentru păstrarea aparenţei de imparţialitate, avocaţii care anterior au

fost judecători, nu pot pune concluzii la instanţele unde au funcţionat timp
de 5 ani de la încetarea funcţiei respective, interdicţia fiind aplicabilă şi
magistraţilor asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de la Curtea
Constituţională, grefierilor şi celuilalt personal auxiliar al instanţelor jude-
cătoreşti şi al Curţii Constituţionale. Aceeaşi interdicţie se aplică şi în cazul
foştilor procurori şi cadrelor de poliţie.
III.7. Test de autoevaluare
1. Calitatea de avocat:
a) este compatibilă cu calitatea de traducător autorizat;
b) este incompatibilă cu calitatea de deputat;
c) este compatibilă cu exercitarea nemijlocită de fapte materiale de
comerţ.
2. Este nedemn de a fi avocat:

a) cel care a săvârşit abuzuri prin care au fost încălcate drepturile şi
libertăţile fundamentale ale omului, stabilite prin acte ale organelor
profesiei de avocat;
b) cel căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesia,
pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească sau disciplinară;
c) cel care a săvârşit abateri disciplinare indiferent de gravitatea
acestora, sancţionate cu amenda disciplinară.
3. Avocatul:
a) care anterior a fost judecător poate pune concluzii la instanţa la
care şi-a desfăşurat activitatea după trecerea unei perioade de 3 ani de la
data la care a încetat să funcţioneze la instanţa respectivă;
b) nu îşi poate exercita profesia, în acelaşi timp, în mai multe forme
de exercitare a profesiei;
c) care a fost ascultat ca martor în aceeaşi cauză, poate formula
numai cereri scrise, dar nu se poate prezenta pentru a pleda în instanţă.
4. În ceea ce-l priveşte pe avocat:

a) acesta nu poate pune concluzii pentru părţi cu interese contrare, dar
poate formula apărări, în scris, pentru acestea;
b) eventuala nedemnitate de a profesa ca avocat se verifică numai la
intrarea în profesie;
c) eventuala nedemnitate de a profesa ca avocat se poate verifica şi
din oficiu de către consiliul baroului.
5. În ceea ce priveşte incompatibilitatea:

a) consiliul baroului hotărăşte asupra existenţei stării de incompa-
tibilitate, dar asupra încetării acesteia hotărăşte instanţa de judecată;
b) aceasta se verifică şi se constată de consiliul U.N.B.R;
c) exercitarea profesiei de avocat se suspendă pe durata stării de
incompatibilitate.
Unitatea de învăţare IV
ACTIVITATEA PROFESIONALĂ A AVOCATULUI
IV.1. Introducere
© Deşi în mod tradiţional, activitatea avocatului este cunoscută socie-

tăţii ca fiind aceea de a pleda, de a asista sau reprezenta justiţiabilii în faţa
instanţelor judecătoreşti, în realitate, activităţile avocatului sunt mult mai
diverse, realităţile economice şi sociale impunând aportul profesional al
avocaţilor în multe alte situaţii decât în procesele din faţa instanţelor.
© În acelaşi timp, este esenţial de reţinut că activităţile pe care avocaţii
le pot desfăşura sunt prevăzute în mod exhaustiv de lege, nicio altă activitate
în afara acestora neputând fi exercitată de avocat în considerarea profesiei
sale (art. 3 din lege).
© În desfăşurarea activităţilor specifice, avocaţii au dreptul să încheie
convenţii de colaborare cu experţi sau cu alţi specialişti (art. 7 din lege).
© Activităţile pe care le poate desfăşura avocatul, potrivit legii, consti-
tuie un monopol al acestei categorii profesionale, neputând fi efectuate de
alte persoane.
IV.2 Obiectivul acestei unităţi de învăţare este acela de

a familiariza studenţii cu sfera activităţilor pe care le poate desfăşura un
avocat în exercitarea atribuţiilor sale profesionale, activităţi care sunt
prevăzute în mod expres de lege şi care nu se limitează doar la a pleda în
faţa instanţelor de judecată. Având aceste cunoştinţe, studentul la facultatea
de drept va fi în măsură să aprecieze dacă astfel de activităţi sunt compatibile
cu abilităţile şi cunoştinţele sale, dacă prezintă atractivitate şi dacă s-ar
potrivi idealurilor sale socio-profesionale.
Activitatea profesională a avocatului 55
IV.3. Enumerarea activităţilor
© Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, activitatea avocatului
se realizează prin:
a) consultaţii şi cereri cu caracter juridic;
b) asistenţă şi reprezentare juridică în faţa instanţelor judecătoreşti, a
organelor de urmărire penală, a autorităţilor cu atribuţii jurisdicţionale, a
notarilor publici şi a executorilor judecătoreşti, a organelor administraţiei
publice şi a instituţiilor, precum şi a altor persoane juridice, în condiţiile
legii;
c) redactarea de acte juridice, atestarea identităţii părţilor, a conţinu-
tului şi a datei actelor prezentate spre autentificare;
d) asistarea şi reprezentarea persoanelor fizice sau juridice interesate
în faţa altor autorităţi publice, cu posibilitatea atestării identităţii părţilor, a
conţinutului şi a datei actelor încheiate;
e) apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor
şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice în raporturile acestora
cu autorităţile publice, cu instituţiile şi cu orice persoană română sau străină;
f) activităţi de mediere;
g) activităţi fiduciare desfăşurate în condiţiile Codului civil;
h) stabilirea temporară a sediului pentru societăţi la sediul profesional
al avocatului şi înregistrarea acestora, în numele şi pe seama clientului, a
părţilor de interes, a părţilor sociale sau a acţiunilor societăţilor astfel
înregistrate;
i) activităţile prevăzute la lit. g) şi h) se pot desfăşura în temeiul unui
nou contract de asistenţă juridică;
j) activităţi de curatelă specială potrivit legii şi Statutului profesiei de
avocat;
k) orice mijloace şi căi proprii exercitării dreptului la apărare, în
condiţiile legii.
IV.3.1. Consultaţii şi cereri cu caracter juridic
© Aceste consultaţii sunt de esenţa profesiei de avocat.

© Ele pot fi acordate în scris sau verbal şi pot consta în: redactarea
pentru client a unor opinii juridice în legătură cu o problemă care prezintă
interes pentru clientul care a apelat la serviciul avocaţial; redactarea unor
proiecte de acte juridice, precum contracte, convenţii de orice fel, statute
ale unor societăţi, instituţii, etc., precum şi asistarea clientului în procedura
de negociere a acestora; participarea în calitate de consultant la activitatea
organelor deliberative ale unor persoane juridice (adunarea generală a
asociaţilor/acţionarilor- în cazul societăţilor, consiliul local în cazul unită-
ţilor administrativ teritoriale, etc.), potrivit legii; participarea la elaborarea
unor proiecte de acte normative, în cadrul grupurilor de lucru constituite în
acest scop; orice alte consultaţii în domeniul juridic.
IV.3.2. Asistenţă şi reprezentare juridică în faţa instanţelor

judecătoreşti, a organelor de urmărire penală, a autorităţilor
cu atribuţii jurisdicţionale, a notarilor publici şi a executorilor
judecătoreşti, a organelor administraţiei publice şi a institu-
ţiilor, precum şi a altor persoane juridice, în condiţiile legii
© În realizarea activităţii de asistenţă şi reprezentare juridică avocatul

poate face uz de toate mijloacele şi operaţiunile permise de lege pe care le
apreciază ca fiind necesare pentru a ocroti eficient şi pentru a apăra
drepturile şi interesele clientului său (art. 91 din Statutul profesiei).
© Asistenţa juridică presupune că avocatul se prezintă alături de
clientul său în faţa organelor judiciare sau a altor autorităţi şi instituţii, pe
când reprezentarea juridică presupune că avocatul compare în faţa
organelor judiciare, a altor autorităţi şi instituţii, în locul clientului său, pe
care îl reprezintă.
© Asistenţa juridică înseamnă dezvoltarea de către avocat în faţa
organelor judiciare sau a altor instituţii şi autorităţi, a unor teze juridice pe
care le propune ca modalitate de soluţionare a cauzei clientului său sau a
unei alte proceduri în care clientul său este implicat. Clientul poate acorda
avocatului dreptul să-l reprezinte, adică să compară în faţa organelor
judiciare, a autorităţilor şi instituţiilor, în locul lui, activităţile care se cir-

cumscriu reprezentării juridice fiind aceleaşi ca şi în cazul asistenţei juridice.
© Există anumite situaţii prevăzute de lege, în care reprezentarea
juridică nu este posibilă, deoarece partea este obligată să se prezinte per-
sonal în faţa organelor judiciare, caz în care este posibilă numai asistarea de
către avocat (de pildă, în cauzele civile de divorţ, prezenţa personală a
reclamantului în instanţă este obligatorie, deci, acesta poate fi doar asistat
de avocat, iar nu reprezentat; în cauzele penale, atunci când inculpatul este
deţinut, prezenţa acestuia în instanţă este obligatorie, etc.).
© Deşi, în principiu, asistarea juridică de către avocat este o facultate,
rămânând la aprecierea părţii dacă apelează sau nu la serviciile unui avocat,
în anumite cazuri asistarea sau după caz, reprezentarea prin avocat devine
obligatorie, partea neputând susţine singură concluzii în faţa organelor
judiciare. Sunt de menţionat aici cazurile în care asistenţa juridică este
obligatorie în materie penală, potrivit dispoziţiilor art. 90 şi 93 Cod
procedură penală.
IV.3.3. Redactarea de acte juridice, atestarea identităţii

părţilor, a conţinutului şi a datei actelor prezentate spre auten-
tificare
© Avocatul are dreptul să ateste acte juridice, confirmând identitatea

părţilor semnatare, conţinutul actelor, precum şi data acestora. Un act
juridic semnat în faţa avocatului, care poartă o încheiere, o rezoluţie, o
ştampilă sau un alt mijloc verificabil de atestare a identităţii părţilor, a
conţinutului şi a datei actului, în baza consimţământului exprimat de părţi,
poate fi prezentat notarului spre autentificare, de către avocat, fără a mai fi
necesară prezenţa părţilor în faţa notarului.
© Avocatul este obligat să ţină evidenţa actelor pe care le-a atestat şi
să le păstreze în arhiva sa profesională, în ordinea întocmirii lor.
© În termen de cel mult 3 zile de la data întocmirii actului, avocatul
este obligat să înregistreze operaţiunea în Registrul electronic al actelor
întocmite de avocaţi conform procedurii prevăzute în Regulamentul de
organizare şi funcţionare a registrului aprobat de consiliul U.N.B.R.
IV.3.4. Asistarea şi reprezentarea persoanelor fizice sau

juridice interesate în faţa altor autorităţi publice, cu posibi-
litatea atestării identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei
actelor încheiate.
© Deşi, tradiţional, asistenţa şi reprezentarea juridică se realizează de

către avocaţi în faţa organelor judiciare sau altor organe cu atribuţii
jurisdicţionale, realităţile economice şi sociale au impus necesitatea acor-
dării dreptului cetăţenilor de a putea fi asistaţi sau reprezentaţi juridic, prin
avocaţi, şi în faţa altor autorităţi fără atribuţii jurisdicţionale. Prin urmare,
în virtutea acestui drept, avocaţii îşi pot asista sau reprezenta clienţii în faţa
autorităţilor administraţiei publice locale sau centrale (primării, consilii
locale, consilii judeţene, prefecturi), a diferitelor instituţii publice (Oficiul
pentru Protecţia Consumatorilor, Direcţii Regim Permise Auto, etc.).
© Şi în acest caz, există posibilitatea avocatului de a atesta identitatea
părţilor, conţinutul şi data actelor juridice încheiate, având aceeaşi obligaţie
de a ţine evidenţa actelor întocmite şi de a le păstra în arhiva sa profe-
sională, în ordinea întocmirii acestora.
IV.3.5. Apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice

specifice a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor
fizice şi juridice în raporturile acestora cu autorităţile publice,
cu instituţiile şi cu orice persoană română sau străină.
© Avocatul poate asista sau reprezenta juridic clientul şi în faţa altor
instituţii publice, a notarilor, a executorilor judecătoreşti, a mediatorilor (în
acest caz putând fi vorba doar despre asistare, nu şi despre reprezentare), a
experţilor, precum şi în faţa unor persoane române sau străine.
IV.3.6.Activităţi de mediere
© Părţile implicate într-o procedură de mediere pot fi asistate de către

avocaţi. Întrucât calitatea de avocat este compatibilă cu aceea de mediator,
se impune menţiunea că atunci când părţile apelează la asistenţa unor
avocaţi în faţa mediatorului, avocaţii trebuie să fie alţii, decât avocatul
mediator.
© Avocatul, care, în calitate de mediator, a desfăşurat activitate de

mediere în legătură cu o anumită dispută sau conflict, nu va putea să dea
consultaţii, sfaturi sau să asiste/reprezinte una din părţile care s-au aflat în
procedura de mediere în legătură cu afacerea respectivă.
IV.3.7. Activităţi fiduciare desfăşurate în condiţiile Codului

civil
© Fiducia este definită expres de art. 773 din Codul civil şi reprezintă
„operaţiunea juridică prin care unul sau mai mulţi constituitori transferă
drepturi reale, drepturi de creanţă, garanţii ori alte drepturi patrimoniale sau
un ansamblu de asemenea drepturi, prezente ori viitoare, către unul sau mai
mulţi fiduciari care le exercită cu un scop determinat, în folosul unuia sau
al mai multor beneficiari. Aceste drepturi alcătuiesc o masă patrimonială
autonomă, distinctă de celelalte drepturi şi obligaţii din patrimoniul
fiduciarului”.
© Potrivit celor mai sus menţionate, fiducia are următoarele carac-
teristici:
→ Reprezintă o operaţiune juridică care implică existenţa a trei părţi
(constituitor, fiduciar şi beneficiar).
→ Poate fi constituită doar cu un scop determinat în folosul unuia sau
mai multor beneficiari.
→ Este o operaţiune juridică complexă care implică mai multe etape,
respectiv transferul de drepturi patrimoniale de la constituitor la fiduciar,
exercitarea acestor drepturi de fiduciar în folosul beneficiarului, transferul
emolumentului către beneficiar.
→ Are ca obiect exclusiv drepturi şi obligaţii corelative patrimoniale.
→ Drepturile care se transmit către fiduciar se constituie într-o masă
patrimonială autonomă, distinctă de celelalte drepturi şi obligaţii din patri-
moniile fiduciarilor.
→ Bunurile ce fac obiectul fiduciei formează un patrimoniu autonom,
denumit patrimoniu fiduciar sau masă patrimonială fiduciară.
Activităţile fiduciare exercitate de avocat pot consta în:

→ primirea în depozit, în numele şi pe seama clientului, de fonduri
financiare şi bunuri, rezultate din valorificarea de titluri executorii după
finalizarea unui litigiu, a unei medieri, a unei proceduri succesorale sau a

lichidării unui patrimoniu;
→ plasarea şi valorificarea, în numele şi pe seama clientului, a fon-
durilor financiare şi a bunurilor încredinţate;
→ administrarea, în numele şi pe seama clientului, a fondurilor sau a
valorilor în care acestea au fost plasate.
© Avocatul fiduciar are o serie de obligaţii de natură a asigura res-

pectarea drepturilor clientului şi buna administrare a raporturilor contrac-
tuale cu acesta. În acest sens avocatul are ca obligaţii:
→ să respecte întocmai limitele şi durata mandatului încredinţat,
prevăzute în mod expres în contractul de asistenţă juridică special încheiat;
→ să acţioneze cu bună-credinţă, profesionalism şi cu diligenţa unui
bun proprietar;
→ să administreze afacerile care i-au fost încredinţate în interesul
exclusiv al clientului;
→ să nu influenţeze clientul, direct sau indirect, în scopul de a obţine
beneficii proprii, altele decât onorariul avocaţial;
→ să îl informeze pe client corect şi prompt cu privire la executarea
mandatului şi a rezultatelor obţinute.
© În exercitarea activităţii fiduciare, avocatul poate desfăşura, potrivit

art. 95 din Statutul avocatului mai multe operaţiuni, precum:
→ activităţi de consultanţă;
→ operaţiuni de conservare a substanţei şi valorii fondurilor financiare
şi a bunurilor încredinţate;
→ operaţiuni de plasare a fondurilor în active mobiliare sau imobi-
liare, valori mobiliare şi alte instrumente financiare, în condiţiile legii;
→ administrarea şi valorificarea plasamentelor efectuate prin contrac-
tarea de operaţiuni materiale şi efectuarea de operaţiuni juridice menite să
sporească valoarea şi lichiditatea plasamentelor;
→ activităţi conexe, cum ar fi completarea declaraţiilor de impozit şi
plata acestora şi a celorlalte datorii ale clientului legate de administrarea
unor asemenea proprietăţi, culegerea fructelor şi încasarea veniturilor sau a
altor rezultate ale investiţiilor, mijlocirea/medierea operaţiunilor financiare,
etc.;
→ orice operaţiuni în numerar privind plăţi, încasări, efectuări de
depozite bancare, compensări, rambursări impuse de natura activităţii
încredinţate.
→ Avocatul va deschide, pentru fiecare client pentru care desfăşoară
activităţi fiduciare, un cont la o bancă reputată (cont fiduciar) destinat
depozitării de fonduri fiduciare. Prin fonduri fiduciare, în sensul prezen-
tului articol, se înţelege orice sumă primită de către avocat cu titlu de fond
iniţial sau rezultată din valorificarea acestuia ori a bunurilor încredinţate. În
contul fiduciar nu pot fi depozitate alte sume decât fonduri fiduciare.
IV.3.8. Stabilirea temporară a sediului pentru societăţi la

sediul profesional al avocatului şi înregistrarea acestora, în
numele şi pe seama clientului, a părţilor de interes, a părţilor
sociale sau a acţiunilor societăţilor astfel înregistrate
© Stabilirea temporară a sediului unor societăţi reglementate de Legea

nr. 31/1990 la sediul profesional al avocatului presupune utilizarea acestui
sediu numai în scopul limitat al constituirii legale şi autorizării funcţionării
societăţii sau, după caz, pentru mutarea sediului ori pentru stabilirea unui
sediu secundar al societăţii în cauză.
© În vederea stabilirii temporare a sediului societăţii în cauză, avocatul
va întocmi şi semna cu reprezentantul societăţii un contract separat de
asistenţă juridică având acest obiect.
© Perioada pentru care sediul societăţii este stabilit la sediul profe-
sional al avocatului nu poate depăşi un an iar dovada sediului se face cu
contractul de asistenţă juridică.
© Avocatul poate îndeplini orice formalităţi necesare în vederea
înregistrării, în numele şi pe seama clientului, a societăţilor reglementate de
Legea nr. 31/1990, a părţilor de interes, a părţilor sociale şi a acţiunilor, în
condiţiile legii.
© În acest scop, va ţine registre de părţi de interes, părţi sociale sau de
acţiuni, emise de societăţile înregistrate de acesta, în numele şi pe seama
clientului.
© La cererea clientului, poate efectua operaţiuni în aceste registre,
inclusiv cesiuni şi constituiri de garanţii.
© La cererea clientului, poate emite extrase din aceste registre.
IV.3.9. Activităţi de curatelă specială
© Desemnarea curatorului special se face în situaţiile prevăzute de

Codul de procedură civilă (în cazul în care persoana fizică, lipsită de
capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu are
reprezentant şi există urgenţă-art. 58 alin. (1) teza I şi alin. (2) C. pr. civ.; în
caz de conflict de interese între reprezentantul legal şi cel reprezentat-art.
58 alin. (1) teza a II-a C. pr. civ.; când o persoană juridică sau o altă entitate
chemată să stea în judecată nu are reprezentant-art. 58 alin. (1) teza a II-a
C. pr. civ.; în cazul în care instanţa dispune citarea prin publicitate -art. 167
alin. (3) C. pr. civ.; în cazul în care părţile nu aleg un mandatar sau nu se
înţeleg asupra unui mandatar comun pentru comunicarea actelor, atunci când
instanţa apreciază că este necesară reprezentarea părţilor -art. 202 alin.
(3) C. pr. civ.; în cazul începerii executării contra moştenitorilor -art.
687 alin. (1) şi (2) C. pr. civ.
© Codul de procedură civilă prevede că instanţa care judecă procesul
poate desemna în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege un curator special,
dintre avocaţii desemnaţi în acest scop de barou, pentru fiecare instanţă
judecătorească, avocatului desemnat curator special urmând a-i fi comu-
nicate de către decan înştiinţarea de numire şi copia încheierii prin care a
fost numit curator special-art. 58 C. pr. civ.
© Fiecare barou organizează un Registru al avocaţilor care pot fi
desemnaţi de instanţele judecătoreşti, în condiţiile legii, în calitate de
curatori speciali, în care sunt înregistraţi toţi avocaţii care au consimţit să
îndeplinească această activitate. U.N.B.R. centralizează registrele barou-
rilor şi ţine evidenţa Registrului naţional al avocaţilor care pot fi desemnaţi
de instanţele judecătoreşti, în condiţiile legii, în calitate de curatori
speciali.
© Avocatul desemnat să îndeplinească serviciul de curatelă poate
refuza exercitarea mandatului numai în caz de conflict de interese sau pentru
alte motive justificate.
© În cazul în care avocatul are calitatea de curator special, sunt
aplicabile toate principiile şi regulile de bază ale relaţiei dintre avocat şi
client.
© Refuzul nejustificat al avocatului desemnat de a exercita atribuţiile
de curator special constituie abatere disciplinară.
IV.4. Contractul de asistenţă juridică
© Pentru exercitarea activităţilor prevăzute de lege de către avocat,

acesta va încheia cu clientul său un contract de asistenţă juridică, contract
care va constitui legea părţilor între aceştia.
© Contractul de asistenţă juridică este o convenţie sinalagmatică, care
dă naştere la două obligaţii reciproce: prestarea serviciilor avocaţiale de
către avocat şi plata contravalorii acestor prestaţii de către client.
© Contractul de asistenţă juridică legal încheiat reprezintă titlu
executoriu cu privire la restanţele neachitate din onorariu şi alte cheltuieli
efectuate de avocat în interesul clientului -art. 30 alin. (5) din Legea
nr. 51/1995 şi art. 124 alin. (1) din Statut.
© Contractul de asistenţă juridică prevede în mod expres obiectul şi
limitele mandatului acordat avocatului, precum şi onorariul cuvenit acestuia.
Faţă de terţi, inclusiv în faţa organelor judiciare, avocatul se legitimează prin
împuternicire avocaţială, emisă în baza contractului.
© Se încheie în formă scrisă, formă care este cerută ad probationem şi
dobândeşte dată certă în momentul înregistrării în registrul oficial de
evidenţă. Poate fi încheiat şi prin mijloace de comunicare de la distanţă, în
acest caz, data încheierii contractului fiind aceea a realizării acordului de
voinţă dintre avocat şi client. Se prezumă că avocatul a luat cunoştinţă de
încheierea contractului la una dintre următoarele date:
a) data la care contractul a sosit prin fax sau e-mail (semnătură
electronică) la sediul profesional al avocatului; dacă transmisiunea prin fax
are loc după ora 19,00, se prezumă că avocatul a luat cunoştinţă în ziua
lucrătoare următoare zilei transmisiunii;
b) data primirii contractului semnat prin scrisoare recomandată cu
confirmare de primire.
© Contractul de asistenţă juridică poate lua forma unei scrisori de
angajament care să indice raporturile juridice dintre avocat şi destinatarul
scrisorii, inclusiv serviciile avocaţiale şi onorariul, semnată de avocat şi
transmisă clientului. În cazul în care clientul semnează scrisoarea sub orice
menţiune expresă de accept a conţinutului scrisorii, aceasta dobândeşte
valoarea unui contract de asistenţă juridică.
© Contractul de asistenţă juridică se consideră a fi fost încheiat în mod

tacit dacă clientul a achitat onorariul menţionat în cuprinsul acestuia,
achitarea onorariului semnificând acceptarea contractului de către client,
caz în care data încheierii contractului este considerată a fi data menţionată
în cuprinsul contractului.
© Contractul de asistenţă juridică poate fi încheiat, în mod excep-
ţional, şi în formă verbală, aplicându-se în mod corespunzător dispoziţiile
art. 44 din lege. Contractul în formă scrisă va fi redactat în cel mai scurt
timp posibil.
© Avocatul va ţine o evidenţă strictă a contractelor încheiate într-un
registru special şi va păstra în arhiva sa câte un exemplar al fiecărui
contract şi un duplicat al delegaţiei avocaţiale.
© În baza contractului de asistenţă juridică avocatul se prezumă a fi
împuternicit să efectueze orice act specific profesiei pe care îl apreciază ca
fiind necesar pentru realizarea drepturilor şi intereselor clientului, în lipsa
unor prevederi contrare.
© Avocatul şi clientul au dreptul să modifice de comun acord contractul
sau să renunţe la acesta.
© Prin contractul de asistenţă juridică avocatul îşi asumă obligaţii de
diligenţă, iar nu de rezultat, având obligaţia de a reprezenta clientul său cu
diligenţa unui bun profesionist.
© Avocatul trebuie să asiste/reprezinte clientul cu competenţă profe-
sională, prin folosirea cunoştinţelor juridice, a abilităţilor practice speci-
fice profesiei şi printr-o pregătire rezonabilă a cazului care i-a fost încre-
dinţat. În acelaşi timp, avocatul va acţiona cu promptitudinea necesară în
realizarea drepturilor şi intereselor clientului, potrivit cu natura fiecărei
cauze.
© Contractul de asistenţă juridică încetează prin: îndeplinirea
mandatului (terminarea procesului, realizarea activităţii avocaţiale care a
făcut obiectul contractului); denunţarea unilaterală din partea avocatului
sau a clientului; acordul părţilor; pierderea calităţii de avocat; decesul uneia
dintre părţi.
IV.5. Rezumat
© Activitatea avocatului nu se rezumă doar la a pleda, a asista sau

reprezenta cetăţenii în faţa instanţelor judecătoreşti, în realitate, avocatul
având dreptul să desfăşoare multe alte activităţi, realităţile economice şi
sociale impunând aportul profesional al avocaţilor şi în alte situaţii decât în
procesele din faţa instanţelor. Cu toate acestea, avocatul nu poate desfăşura
decât acele activităţi prevăzute în mod expres şi limitativ de lege, nicio altă
activitate în afara acestora neputând fi exercitată de avocat în considerarea
profesiei sale (art. 3 din lege).
© În desfăşurarea activităţilor specifice, avocaţii au dreptul să încheie
convenţii de colaborare cu experţi sau cu alţi specialişti (art. 7 din lege).
Activităţile pe care le poate desfăşura avocatul, potrivit legii, constituie un
monopol al acestei categorii profesionale, neputând fi efectuate de alte
persoane.
© Pentru desfăşurarea activităţilor specifice, avocatul încheie îm-
preună cu clientul său un contract de asistenţă juridică, care prevede împu-
ternicirile acordate avocatului. Prin acest contract, avocatul îşi asumă
obligaţia de a asista/reprezenta clientul cu diligenţa unui bun profesionist,
având obligaţia de a-şi folosi cunoştinţele juridice şi abilităţile practice
specifice profesiei pentru realizarea intereselor clientului. Contractul de
asistenţă juridică legal încheiat reprezintă titlu executoriu, în privinţa
onorariului neachitat şi a altor cheltuieli efectuate de avocat în numele
clientului.
IV.6. Test de autoevaluare
1. În ceea ce priveşte contractul de asistenţă juridică sunt vala-

bile următoarele afirmaţii:
a) prin încheierea acestuia avocatul îşi asumă faţă de client o obligaţie
de rezultat, anume finalizarea cu succes a demersului juridic iniţiat;
b) se va încheia în formă scrisă, cerută de lege ad validitatem, iar nu
ad probationem;
c) este o convenţie sinalagmatică.
2. Avocatul:
a) care, în calitate de mediator, a desfăşurat activitate de mediere în
legătură cu o anumită dispută sau conflict, nu va putea să dea consultaţii,
sfaturi sau să asiste/reprezinte una din părţile care s-au aflat în procedura de
mediere în legătură cu afacerea respectivă;
b) poate stabili temporar sediul unei societăţi la sediul său profe-
sional, în vederea constituirii legale şi autorizării funcţionării acesteia, pe o
perioadă de cel mult 2 ani;
c) în cadrul activităţilor fiduciare desfăşurate, va putea influenţa
clientul, în scopul de a obţine beneficii proprii, altele decât onorariul
avocaţial.
3. În ceea ce priveşte activitatea avocatului sunt valabile urmă-

toarele afirmaţii:
a) un act juridic semnat în faţa avocatului, care poartă o încheiere, o
rezoluţie, o ştampilă sau un alt mijloc verificabil de atestare a identităţii
părţilor, a conţinutului şi a datei actului, în baza consimţământului exprimat
de părţi, poate fi prezentat notarului spre autentificare, de către avocat, fără
a mai fi necesară prezenţa părţilor în faţa notarului;
b) avocatul desemnat să îndeplinească serviciul de curatelă nu poate
refuza exercitarea mandatului în nicio situaţie;
c) avocatul poate doar asista clientul în faţa mediatorului, fără, însă,
să-l poată reprezenta.

a) faţă de terţi se legitimează cu contractul de asistenţă juridică;
b) nu are dreptul să denunţe unilateral contractul de asistenţă juridică;
c) nu poate fi numit curator special dacă nu este înscris registrul
avocaţilor care pot fi desemnaţi de instanţele judecătoreşti, în condiţiile
legii, în această calitate.

a) nu poate proceda la punerea directă în executare a contractului de
asistenţă juridică, pentru restanţele neachitate din onorariu şi alte cheltuieli
efectuate în interesul clientului, având nevoie în acest scop de o hotărâre
judecătorească care să constate aceste drepturi;
b) poate să administreze afacerile care i-au fost încredinţate în cadrul
operaţiunilor fiduciare atât în interesul clientului, cât şi în interesul său
personal;
c) refuzul nejustificat al acestuia de a exercita atribuţiile de curator
special, atunci când a fost desemnat, constituie abatere disciplinară.
Unitatea de învăţare V
ASISTENŢA JUDICIARĂ
V.1. Introducere
© Asistenţa judiciară este una dintre formele asistenţei juridice acordate

de avocat conform art. 3 din Legea nr. 51/1991, din considerente care ţin de
asigurarea unor garanţii adecvate pentru protejarea drepturilor procesuale ale
persoanelor care nu dispun de mijloace materiale suficiente pentru a face
faţă cheltuielilor pe care le implică un proces sau pentru exercitarea
dreptului la apărare.
© Se acordă în cazurile expres prevăzute de lege, din oficiu sau
gratuit, avocaţii desemnaţi în acest sens neputând refuza această sarcină
profesională, decât în mod excepţional. Spre deosebire de asistenţa juridică
propriu-zisă, în cazul căreia avocatul este ales de către client, în cazul
asistenţei judiciare avocatul este desemnat de către barou, la solicitarea
clientului, a organului judiciar sau a unei alte autorităţi publice.
V.2. Obiectivul acestei unităţi de învăţare este acela ca

studenţii să diferenţieze asistenţa judiciară de asistenţa juridică, în general,
să cunoască cazurile şi condiţiile în care se acordă această asistenţă, în
materie civilă şi penală, şi care sunt drepturile şi obligaţiile avocatului
desemnat să acorde asistenţă judiciară.
Asistenţa judiciară 69
V.3. Formele asistenţei judiciare (art. 70 din

Legea nr. 51/1995 şi art. 150 din Statutul profesiei de avocat).
Asistenţa judiciară se acordă:

a) în cauzele penale, atunci când apărarea este obligatorie potrivit
dispoziţiilor Codului de procedură penală sau potrivit dispoziţiilor din legi
speciale sau în orice altă situaţie în care organul judiciar consideră necesară
desemnarea unui avocat din oficiu;
b) în cauzele non-penale ca modalitate de acordare a ajutorului public
judiciar;
c) asistenţa judiciară prin avocat, la solicitarea organelor administra-
ţiei publice locale;
d) în situaţii de excepţie, dacă drepturile persoanei lipsite de mijloace
materiale ar fi prejudiciate prin luarea unor măsuri cu întârziere, decanul ba-
roului poate aproba, cu titlu gratuit, acordarea asistenţei de specialitate juridică.
V.3.1. Asistenţa juridică obligatorie în procesul penal20
© Asistenta judiciară (gratuită) este un instrument vital prin care se

asigură respectarea dreptului fundamental privind accesul la justiţie şi are o
20 Recunoaşterea dreptului la apărare este un numitor comun în jurisdicţiile statelor
democratice, drept consacrat în numeroase instrumente internaţionale.

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului prevede in art.11, pct.1: “Orice persoană
acuzată de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul să fie presupusă nevinovată până
când vinovăţia sa va fi stabilită în mod legal în cursul unui proces public în care i-au fost
asigurate toate garanţiile necesare apărării sale”.
Pactul International cu privire la drepturile civile şi politice prevede în art.14, pct.3 că:
”Orice persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni are dreptul, în condiţii de deplină
egalitate, la cel puţin următoarele garanţii: (...) b) să dispună de timpul şi de înlesnirile
necesare pregătirii apărării sale şi să comunice cu apărătorul pe care şi-l alege; (...) d) să fie
prezentă la proces şi să se apere ea însăşi sau să aibă asistenţa unui apărător ales de ea; dacă
nu are apărător, să fie informată despre dreptul de a-l avea şi, ori de câte ori interesul justiţiei
o cere, să i se atribuie un apărător din oficiu, fără plată, daca ea nu are mijloace pentru a-l
remunera. Tot astfel, articolul 6 alineatul (3) litera (c) din CEDO garantează dreptul acuza-
tului de a fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, dacă nu dispune de mijloacele
necesare pentru a plăti un apărător, atunci când interesele justiţiei o cer.
importanţă crucială pentru protecţia drepturilor cetăţenilor într-o societate

democratică. Cel acuzat de săvârşirea unei infracţiuni trebuie să aibă o
posibilitate reală să-şi prezinte cauza în faţa instanţei de judecată iar acest
fapt presupune că atunci când nu are mijloace financiare pentru a-şi angaja
un avocat, trebuie să i se asigure asistenţă juridică gratuită.
© În procesul penal, asistenţa juridică este obligatorie, în cazurile

în care:
→ Suspectul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de
detenţie sau centru educativ, când este reţinut sau arestat, chiar în altă cauză,
când faţă de acesta a fost dispusă măsura de siguranţă a internării medicale,
chiar în altă cauză, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege;
→ Organul judiciar apreciază că suspectul sau inculpatul nu şi-ar
putea face singur apărarea;
→ În cursul procedurii de cameră preliminară şi în cursul judecăţii, în
cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa deten-
ţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.
© Când asistenţa juridică este obligatorie, dacă suspectul sau incul-
patul nu şi-a ales un avocat, organul judiciar ia măsuri pentru desemnarea
unui avocat din oficiu.
© În tot cursul procesului penal, atunci când asistenţa juridică este
obligatorie, dacă avocatul ales lipseşte nejustificat, nu îşi asigură substi-
tuirea sau refuză nejustificat să exercite apărarea, organul judiciar ia măsuri
pentru desemnarea unui avocat din oficiu care să îl înlocuiască, acor-
dându-i acestuia un termen rezonabil şi înlesnirile necesare pentru pregătirea
unei apărări efective.
© Asistenţa juridică este obligatorie şi pentru persoana vătămată sau
partea civilă, atunci când acestea sunt persoane lipsite de capacitate de
exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă sau în cazul în care
organul judiciar apreciază că din anumite motive, persoana vătămată,
partea civilă sau partea responsabilă civilmente nu şi-ar putea face singure
apărarea.
© Delegaţia avocatului din oficiu încetează la prezentarea avocatului
ales.
V.3.2. Asistenţa juridică obligatorie în materie non-penală
© În materie non-penală, în întâmpinarea problemelor generate de

dificultăţile justiţiabililor cu venituri reduse de a plăti taxele de timbru sau
de a-şi putea angaja apărători, legiuitorul a prevăzut anumite forme de ajutor
public judiciar din partea statului.
© Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 90 C. pr. civ., cel care nu este în stare
să facă faţă cheltuielilor pe care le presupune declanşarea şi susţinerea unui
proces civil (în sens larg), fără a primejdui propria sa întreţinere sau a
familiei sale, poate beneficia de asistenţă judiciară, în condiţiile legii
speciale privind ajutorul public judiciar.
© Formele sub care se poate prezenta asistenţa judiciară, potrivit art. 6
din O.U.G. nr. 51/2008 sunt următoarele:
→ plata onorariului pentru asigurarea reprezentării, asistenţei juridice
şi, după caz, a apărării, printr-un avocat numit sau ales, pentru realizarea sau
ocrotirea unui drept ori interes legitim în justiţie sau pentru prevenirea unui
litigiu, denumită în continuare asistenţă prin avocat21;
21 În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Ghid privind art. 6 din
Convenţie), cu referire la asistenţa juridică gratuită în materie non penală, s-a reţinut că art. 6
§ 1 nu implică faptul că statul trebuie să acorde asistenţă juridică gratuită în orice litigiu
referitor la un „drept cu caracter civil” (Airey împotriva Irlandei, pct. 26). În fapt, există o
distincţie clară între art. 6 § 3 lit. c) - care garantează dreptul la asistenţă juridică gratuită în
anumite condiţii în cadrul procedurilor penale - şi art. 6 § 1, care nu face deloc referire la
asistenţa juridică (Essaadi împotriva Franţei, pct. 30). Cu toate acestea, Convenţia vizează
protejarea unor drepturi concrete şi efective, în special dreptul de acces la o instanţă. Astfel,
art. 6 § 1 poate uneori obliga autorităţile să ofere asistenţă din partea unui membru al baroului,
atunci când o astfel de asistenţă se dovedeşte indispensabilă pentru accesul efectiv la o instanţă
(Airey împotriva Irlandei, pct. 26).
Întrebarea dacă art. 6 implică sau nu acordarea de asistenţă, din partea unui consilier
juridic, unui reclamant depinde de circumstanţele individuale ale cauzei (ibidem; Steel şi
Morris împotriva Regatului Unit, pct. 61; McVicar împotriva Regatului Unit, pct. 48). Ce se
doreşte să se cunoască este dacă, având în vedere toate circumstanţele, lipsa asistenţei juridice
va priva reclamantul de un proces echitabil.
Întrebarea dacă art. 6 implică acordarea de asistenţă juridică depinde, în special: de
gravitatea mizei pentru reclamant (Steel şi Morris împotriva Regatului Unit, pct. 61; P., C. şi
S. împotriva Regatului Unit, pct. 100); de complexitatea dreptului sau a procedurii aplicabile
(Airey împotriva Irlandei, pct. 24); de capacitatea justiţiabilului de a-şi prezenta efectiv
cauza (McVicar împotriva Regatului Unit, pct. 48-62; Steel şi Morris împotriva Regatului
Unit, pct. 61); de existenţa unei obligaţii legale de reprezentare printr-un avocat (Airey
→ plata expertului, traducătorului sau interpretului folosit în cursul

procesului, cu încuviinţarea instanţei sau a autorităţii cu atribuţii
jurisdicţionale, dacă această plată incumbă, potrivit legii, celui ce solicită
ajutorul public judiciar;
→ plata onorariului executorului judecătoresc;
împotriva Irlandei, pct. 26; Gnahoré împotriva Franţei, pct. 41 in fine). Acest drept nu este,
însă, absolut şi poate fi, prin urmare, acceptabil să fie impuse limitări cu privire la acordarea
de asistenţă juridică, în special în funcţie: de situaţia financiară a reclamantului (Steel şi Morris
pct. 62); de şansele sale de succes în cadrul procedurii. Astfel, poate exista un sistem de
asistenţă juridică care să selecţioneze cauzele în care se acordă asistenţă. Cu toate acestea,
sistemul instituit de legiuitor trebuie să ofere garanţii substanţiale împotriva arbitrarului
(Gnahoré împotriva Franţei, pct. 41; Essaadi împotriva Franţei, pct. 36; Del Sol împotriva
Franţei, pct. 26; Bakan împotriva Turciei, pct. 75-76, cu trimitere la hotărârea Aerts împotriva
Belgiei în privinţa unei încălcări a fondului dreptului la o instanţă). Trebuie aşadar să ţină cont
în mod concret de calitatea sistemului de asistenţă juridică acordată de stat (Essaadi împotriva
Franţei, pct. 35) şi să se verifice dacă metoda aleasă de autorităţi este conformă Convenţiei
(Santambrogio împotriva Italiei, pct. 52; Bakan împotriva Turciei, pct.
74-78; Pedro Ramos împotriva Elveţiei, pct. 41-45). Este esenţial să se indice motivul
refuzului de a acorda asistenţă juridică şi ca hotărârea să fie pronunţată cu diligenţă (Tabor
împotriva Poloniei, pct. 45-46; Saoud împotriva Franţei, pct. 133-136). În plus, nu este
contrar art. 6 refuzul de a acorda asistenţă juridică unei persoane juridice străine (Granos
Organicos Nacionales S.A. împotriva Germaniei, pct. 48-53).
Statul nu este responsabil pentru actele unui avocat desemnat din oficiu. În fapt, din
independenţa baroului în raport cu statul (Staroszczyk împotriva Poloniei, pct. 133) reiese
că, în esenţă, conduita apărării ţine de justiţiabil şi de avocatul său, fie că acesta din urmă este
desemnat cu titlu de asistenţă juridică din oficiu sau remunerat de clientul său. Conduita
apărării ca atare, în afară de circumstanţe speciale, nu poate angaja răspunderea statului în
temeiul Convenţiei [Tuziński împotriva Poloniei (dec.)]. Cu toate acestea, desemnarea unui
avocat pentru a reprezenta o parte nu asigură, în sine, caracterul efectiv al asistenţei juridice
(Sialkowska împotriva Poloniei, pct. 110 şi 116). Avocatul desemnat din oficiu se poate afla
în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile o lungă durată de timp sau să se eschiveze de la
îndatoririle sale de a acorda asistenţă. În cazul în care sunt notificate, autorităţile naţionale
competente trebuie să-l înlocuiască, fără ca, în ciuda acordării de asistenţă juridică gratuită,
justiţiabilul să fie privat în practică de o asistenţă juridică efectivă (Bertuzzi împotriva Franţei,
pct.30).
Mai presus de toate, este responsabilitatea statului să asigure un echilibru just între
accesul efectiv la justiţie şi independenţa baroului. Curtea a subliniat în mod clar că un
eventual refuz de a interveni din partea unui avocat desemnat să acorde asistenţă juridică
trebuie să îndeplinească în mod obligatoriu standarde de calitate. Or, aceste standarde nu
sunt îndeplinite dacă deficienţele sistemului de asistenţă juridică îi privează pe justiţiabili de
accesul „concret şi efectiv” la o instanţă (Staroszczyk împotriva Poloniei, pct. 135;
Sialkowska împotriva Poloniei, pct. 114 ).
→ scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare

prevăzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silită.
© Asistenţa judiciară poate fi acordată oricând în cursul procesului, în

tot sau numai în parte.
© Prevederile art. 90 din Codul de procedură civilă se completează cu
dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă nr. 51/2008 privind ajutorul public
judiciar în materie civilă.
© Potrivit art. 8 din OUG nr. 51/2008, beneficiază de ajutor public
judiciar în formele prevăzute la art. 6 persoanele al căror venit mediu net
lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării
cererii, se situează sub nivelul echivalentului a 25% din salariul de bază
minim brut pe ţară. În acest caz, sumele care constituie ajutor public
judiciar se avansează în întregime de către stat.
© Dacă venitul mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele
două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul echiva-
lentului a 50% din salariul de bază minim brut pe ţară, sumele de bani care
constituie ajutor public judiciar se avansează de către stat în proporţie de
50%.
© Ca formă a ajutorului public judiciar, asistenţa prin avocat

cuprinde:
→ asistenţa extrajudiciară, care include acordarea de consultaţii în
vederea iniţierii ori soluţionării unui litigiu pentru care legea prevede
acordarea ajutorului public judiciar sau, după caz, în vederea iniţierii unei
proceduri judiciare, arbitrale ori administrativ-jurisdicţionale în cazurile
prevăzute de lege şi pregătirea şi întocmirea documentelor pentru iniţierea
unei proceduri judiciare, inclusiv a unei proceduri prealabile obligatorii sau
facultative, după caz;
→ asigurarea reprezentării şi asistenţei procesuale în faţa instanţelor
judecătoreşti şi a altor organe de jurisdicţie, în condiţiile legii.
© În cazul în care a fost încuviinţată cererea de ajutor public judiciar
sub forma asistenţei prin avocat, cererea împreună cu încheierea de
încuviinţare se trimit de îndată decanului baroului din circumscripţia acelei
instanţe.
© În termen de 3 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a

cererii de ajutor public judiciar, decanul baroului va desemna un avocat
înscris în Registrul de asistenţă judiciară pentru a asigura asistenţa prin
avocat solicitată.
© Avocatului desemnat i se va comunica de către decan înştiinţarea de
numire şi copie a încheierii de încuviinţare a cererii de ajutor public
judiciar, iar beneficiarul ajutorului judiciar va fi înştiinţat de îndată cu privire
la numele avocatului desemnat.
© În toate cazurile, beneficiarul ajutorului public judiciar poate solicita
el însuşi desemnarea unui anumit avocat, cu consimţământul acestuia, în
condiţiile legii.
© Avocatul desemnat să acorde asistenţa judiciară poate refuza
exercitarea mandatului primit numai în caz de conflict de interese sau pentru
alte motive justificate.
© Refuzul nejustificat al avocatului desemnat de a acorda asistenţă
judiciară constituie abatere disciplinară.
© Beneficiarul care în mod nejustificat refuză sau renunţă la serviciile
avocatului desemnat pierde ajutorul public judiciar acordat, fără a mai avea
dreptul la o nouă cerere de ajutor public judiciar în cauza respectivă.
©Decanului baroului îi revine competenţa de a aprecia caracterul
justificat sau nejustificat al refuzului ori renunţării.
© Asistenţa judiciară gratuită poate fi retrasă de către decanul baroului
dacă se dovedeşte că a fost obţinută prin fraudă sau starea de nevoie a
solicitantului a încetat sau s-a ameliorat şi permite plata onorariului.
© Asistenţa extrajudiciară
© Asistenţa prin avocat poate fi şi extrajudiciară şi constă în acordarea
de consultaţii, formularea de cereri, petiţii, sesizări, iniţierea altor asemenea
demersuri legale, precum şi în reprezentarea în faţa unor autorităţi sau
instituţii publice, altele decât cele judiciare sau cu atribuţii jurisdicţionale,
în vederea realizării unor drepturi sau interese legitime.
© Asistenţa extrajudiciară trebuie să conducă la furnizarea unor
informaţii clare şi accesibile solicitantului, în conformitate cu preve-
derile legale în vigoare referitoare la instituţiile competente, şi, dacă este
posibil, la condiţiile, termenele şi procedurile prevăzute de lege pentru
recunoaşterea, acordarea sau realizarea dreptului ori interesului pretins de

solicitant.
© Avocatul care a acordat asistenţă extrajudiciară nu poate acorda
asistenţă judiciară aceleiaşi persoane, în cazul în care beneficiarul asistenţei
extrajudiciare formulează cerere de chemare în judecată pentru valorifi-
carea ori apărarea acelui drept sau interes.
© Asistenţa extrajudiciară se acordă de Serviciul de asistenţă judiciară
constituit la nivelul fiecărui barou, pe baza unei cereri a solicitantului, cerere
care va cuprinde, între altele, şi date privind starea materială a solicitantului
şi a familiei sale, la care se ataşează înscrisuri doveditoare, precum şi dovezi
ale obligaţiilor de întreţinere, precum şi o declaraţie pe propria răspundere
în sensul dacă în ultimele 12 luni solicitantul a mai beneficiat sau nu de
ajutor judiciar şi cuantumul acestui ajutor22.
22 Potrivit art. 154 din Statutul avocatului: (...)

(2) Asistenţa extrajudiciară se acordă de către serviciul de asistenţă judiciară pe baza
unei cereri care va cuprinde următoarele menţiuni:
a) obiectul şi natura solicitării;
b) identitatea şi codul numeric personal;
c) domiciliul şi starea materială ale solicitantului şi ale familiei sale;
d) dovezi privind veniturile solicitantului şi ale familiei sale;
e) dovezi cu privire la obligaţia de întreţinere sau de plată.
(3) Cererea va cuprinde, pe lângă menţiunile prevăzute la alin. (2), şi o declaraţie pe
propria răspundere a solicitantului în sensul de a preciza dacă în cursul ultimelor 12 luni a
mai beneficiat de ajutor public judiciar, iar în caz afirmativ, în ce formă, pentru ce cauză şi
în ce cuantum. Modelul cererii de acordare a asistenţei extrajudiciare este cuprins în anexa nr.
XXXII.
(4) Dovada stării materiale a solicitantului se face, în principal, cu următoarele
documente:
a) adeverinţa eliberată de autorităţile competente sau de către angajator, după caz, din
care să rezulte veniturile profesionale ale solicitantului şi ale celorlalţi membri ai familiei
supuse impozitării, potrivit legii impozitului pe venit, realizate în perioada prevăzută de
legislaţia privind ajutorul public judiciar ori sumele încasate cu titlu de pensie, indemnizaţie
de şomaj sau asigurări sociale şi altele asemenea, încasate în aceeaşi perioadă;
b) livretul de familie şi, după caz, certificatele de naştere ale copiilor;
c) certificatul de persoană cu handicap al solicitantului sau al copilului, după caz;
d) declaraţie pe propria răspundere din care să reiasă că solicitantul şi ceilalţi membri
ai familiei nu beneficiază de alte venituri suplimentare;
e) declaraţie pe propria răspundere privind situaţia patrimonială a solicitantului şi a
familiei sale;
© Cererea de acordare a asistenţei extrajudiciare se depune la Serviciul

de asistenţă judiciară şi se soluţionează în cel mult 15 zile lucrătoare prin
decizie de admitere sau de respingere a cererii.
© În baza deciziei de admitere a cererii, decanul baroului desemnează
un avocat din Registrul de asistenţă judiciară al baroului.
© Decanul baroului poate aproba acordarea asistenţei extrajudiciare de
către un avocat ales de persoana căreia i se acordă asistenţă judiciară.
© În caz de respingere a cererii, decizia poate fi contestată la consiliul
baroului, în termen de 5 zile de la comunicarea acesteia.
© Contestaţia se soluţionează în regim de urgenţă, în prima şedinţă a
consiliului baroului.
f) declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că solicitantul şi/sau celălalt

părinte, natural ori adoptiv, ori, după caz, o altă persoană căreia i s-a încredinţat copilul în
vederea adopţiei sau care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgenţă sau
care a fost numită tutore se ocupă de creşterea şi îngrijirea copilului şi că acesta nu este
încredinţat sau dat în plasament niciunui organism privat autorizat ori serviciu public autorizat
sau niciunei persoane juridice;
g) dovada eliberată de autorităţile competente privind situaţia bunurilor impozabile ale
solicitantului sau, după caz, ale celorlalţi membri ai familiei;
h) alte acte necesare stabilirii dreptului la acordarea de asistenţă judiciară, potrivit legii,
(5) Cererea însoţită de documentele justificative se depune la serviciul de asistenţă
judiciară şi va fi soluţionată, în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data înregistrării,
prin decizie de admitere sau respingere, după caz,
(6) În cazul admiterii cererii, decizia va cuprinde următoarele:
a) denumirea actului;
b) denumirea organului emitent;
c) temeiul legal şi de fapt pentru emiterea deciziei;
d) persoana căreia i se acordă asistenţă extrajudiciară;
e) tipul sau forma asistenţei extrajudiciare acordate;
f) data eliberării, funcţia şi semnătura persoanei care a eliberat actul respectiv.
(7) În baza deciziei de admitere, decanul baroului va desemna un avocat înscris în
registrul de asistenţă judiciară. Decanul baroului poate desemna un avocat ales de către
persoana căreia i se acordă asistenţa extrajudiciară, dacă avocatul este înscris în registrul de
asistenţă judiciară, iar avocatul şi-a dat acordul pentru numire.
(8) În termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii, decizia prevăzută la alin. (5) va fi
comunicată solicitantului.
(9) Decizia de respingere poate fi contestată în termen de 5 zile de la comunicare, la
consiliul baroului.
(10) Contestaţia prevăzută la alin. (9) va fi soluţionată de către consiliul baroului în
regim de urgenţă, în prima şedinţă a consiliului baroului de după data înregistrării ei.
V.4. Organizarea activităţii de asistenţă judiciară
© Barourile îndeplinesc următoarele atribuţii în ceea ce priveşte

organizarea activităţii de asistenţă judiciară:
→ Organizează serviciile de asistenţă judiciară atât la nivelul fiecărui
barou, cât şi la sediul fiecărei instanţe judecătoreşti;
→ Organizează şi actualizează Registrul de asistenţă judiciară al
fiecărui barou pe baza cererilor avocaţilor, aprobate de consiliul baroului;
→ Desemnează avocaţii înscrişi în Registrul de asistenţă judiciară
pentru acordarea asistenţei judiciare, ţinând cont de experienţa profesională
şi de calificarea avocatului, precum şi de natura şi complexitatea cazului,
de celelalte desemnări ale acestuia potrivit legii şi de gradul de angajare al
avocatului;
→ Efectuează controlul asupra acordării asistenţei judiciare de către
avocaţii din cadrul baroului;
→ Organizează şi execută programe de popularizare a sistemului de
asistenţă judiciară;
→ Îndeplinesc orice alte atribuţii prevăzute de lege sau de Regula-
mentul-cadru pentru organizarea serviciilor de asistenţă judiciară.
© Fiecare barou organizează Registrul de asistenţă judiciară în care
sunt înscrişi avocaţii care pot fi desemnaţi pentru acordarea asistenţei
judiciare şi extrajudiciare.
© Registrul este public, se păstrează pe suport de hârtie şi în format
electronic şi se publică pe pagina de internet a fiecărui barou.
© U.N.B.R. organizează Registrul naţional de asistenţă judiciară,
constituit din registrele de asistenţă judiciară ale tuturor barourilor.
© Registrul naţional de asistenţă judiciară se publică pe pagina de
internet a U.N.B.R. şi se actualizează în mod automat odată cu actualizarea
datelor din registrul fiecărui barou.
© Pentru înscrierea în Registrul de asistenţă judiciară, avocatul depune
o cerere la baroul din care face parte.
© Înscrierea avocatului în Registrul de asistenţă judiciară se efectuează
în baza deciziei consiliului baroului.
© Consiliul baroului poate, motivat, să refuze înscrierea în
registru sau să radieze din registru un avocat în următoarele cazuri:
a) dacă avocatului solicitant i s-a aplicat o sancţiune disciplinară;
b) dacă avocatul este învinuit pentru săvârşirea unei infracţiuni de

drept comun;
c) dacă s-a constatat încălcarea repetată a dispoziţiilor legii privind
organizarea şi exercitarea profesiei de avocat sau calitatea inferioară a
asistenţei judiciare acordate;
d) dacă avocatul a refuzat să îndeplinească activitatea de curator după
ce a fost numit sau a fost înlocuit din această calitate din motive imputabile
acestuia.
© Radierea din registru poate fi dispusă pentru o perioadă de un an, iar
dacă se constată săvârşirea consecutivă a trei sau a mai multor abateri de la
obligaţiile prevăzute de lege, radierea se poate dispune pentru o perioadă de
până la 3 ani.
© Decizia de radiere din registru se aduce la cunoştinţa publicului prin
afişare pe pagina de internet a baroului, precum şi pe pagina de internet a
U.N.B.R.
© Activitatea de asistenţă judiciară este organizată şi la nivelul
Serviciilor de asistenţă judiciară.
© Baroul organizează serviciile de asistenţă judiciară la sediile tuturor
instanţelor judecătoreşti din judeţ, în spaţii destinate exclusiv desfăşurării
acestei activităţi.
© Serviciile de asistenţă judiciară sunt conduse de un avocat definitiv,
numit de consiliul baroului, şi sunt coordonate de un membru al consiliului.
Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile serviciilor de asistenţă judiciară se
realizează potrivit regulamentului aprobat de consiliul baroului, în baza
Regulamentului-cadru pentru organizarea serviciilor de asistenţă judiciară,
aprobat de consiliul U.N.B.R.
V.5. Remuneraţia avocatului pentru asistenţa judiciară şi

extrajudiciară
© Onorariile pentru asistenţa judiciară în oricare dintre formele prevă-

zute de lege se stabilesc prin protocol încheiat între U.N.B.R, Ministerul
Justiţiei şi Ministerul Public.
© Fondurile necesare pentru plata acestor onorarii se asigură din taxele
judiciare de timbru.
© Prin actul de încuviinţare a asistenţei judiciare, organul judiciar

stabileşte şi valoarea provizorie a onorariului avocatului.
© Avocatul care acordă asistenţă judiciară nu are dreptul să primească
de la beneficiar niciun fel de sume de bani ori alte recompense, nici chiar
cu titlu de acoperire a cheltuielilor.
© După acordarea asistenţei judiciare avocatul întocmeşte un referat
scris cu privire la prestaţia avocaţială, referat supus confirmării organului
judiciar şi care, în funcţie de durata, complexitatea activităţii desfăşurate de
avocat şi particularităţile cauzei, poate menţine sau majora onorariul iniţial
stabilit.
© Plata onorariilor pentru asistenţa judiciară acordată se face lunar, în
termen de 45 de zile de la depunerea deconturilor de către barouri la organul
judiciar competent.
© În cazul în care avocatul este sancţionat disciplinar, nu va mai primi
onorariul pentru asistenţa judiciară acordată în acel caz.
V.4. Rezumat
© Asistenţa judiciară este una dintre formele asistenţei juridice acordate

de avocat conform art. 3 din Legea nr. 51/1991, din considerente care ţin de
asigurarea unor garanţii adecvate pentru protejarea drepturilor procesuale ale
persoanelor care nu dispun de mijloace materiale suficiente pentru a face
faţă cheltuielilor pe care le implică un proces sau pentru exercitarea
dreptului la apărare.
© Se acordă în cazurile expres prevăzute de lege, din oficiu sau
gratuit, avocaţii desemnaţi în acest sens neputând refuza această sarcină
profesională, decât în mod excepţional.
© Avocatul este desemnat de către barou, la solicitarea clientului, a
organului judiciar sau a unei alte autorităţi publice.
© Asistenţa judiciară este acordată în cauzele penale, atunci când
asistenţa juridică a suspectului/inculpatului sau a celorlalte părţi este
obligatorie, în cauzele non-penale, ca modalitate de acordare a ajutorului

public judiciar precum şi la solicitarea organelor administraţiei publice
locale.
© În vederea acordării asistenţei judiciare barourile organizează servicii
de asistenţă judiciară la sediile tuturor instanţelor judecătoreşti,
conduse de un avocat definitiv, numit de consiliul baroului.
© Avocaţii care asigură asistenţa judiciară sunt înscrişi în Registrul de
asistenţă judiciară ţinut de către fiecare barou.
V.5. Test de autoevaluare
1. În ceea ce priveşte Registrul de asistenţă judiciară:

a) înscrierea avocatului în Registrul de asistenţă judiciară se efectuează
în baza deciziei consiliului baroului;
b) înscrierea avocatului în Registrul de asistenţă judiciară se efec-
tuează în baza deciziei decanului baroului;
c) radierea din registru poate fi dispusă pentru o perioadă de un an, iar
dacă se constată săvârşirea consecutivă a trei sau a mai multor abateri de la
obligaţiile prevăzute de lege, radierea se poate dispune pentru o perioadă de
până la 5 ani.
2. În cazul în care a fost încuviinţată cererea de ajutor public

judiciar sub forma asistenţei prin avocat:
a) beneficiarul ajutorului public judiciar poate solicita el însuşi
desemnarea unui anumit avocat, cu consimţământul acestuia;
b) avocatul desemnat nu poate refuza în niciun caz această sarcină
profesională;
c) refuzul nejustificat din partea avocatului desemnat de a prelua cazul
sau de a continua executarea constituie infracţiune.
3. Avocatul:
a) care a acordat asistenţă extrajudiciară nu poate acorda asistenţă
judiciară aceleiaşi persoane, pentru valorificarea ori apărarea aceluiaşi
drept sau interes, în cazul în care beneficiarul asistenţei extrajudiciare

formulează cerere de chemare în judecată pentru valorificarea ori apărarea
acelui drept sau interes;
b) desemnat să acorde asistenţa judiciară nu poate refuza exercitarea
mandatului primit în nicio situaţie;
c) care refuză să acorde asistenţa judiciară atunci când a fost desemnat,
săvârşeşte o infracţiune.
4. Avocatul:
a) care coordonează Serviciul de asistenţă judiciară este numit de către
decanul baroului;
b) desemnat să asigure asistenţa judiciară ca formă a ajutorului public
judiciar, trebuie să fie înscris în Registrul de asistenţă judiciară;
c) înscris în Registrul de asistenţă judiciară, poate fi radiat din acesta
numai dacă este învinuit de săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu
profesia, care aduce atingere onoarei şi demnităţii corpului profesional al
avocaţilor.
5. Avocatul:
a) care acordă asistenţă judiciară nu are dreptul să primească de la
beneficiar niciun fel de sume de bani sau alte recompense, nici chiar cu
titlu de acoperire a cheltuielilor;
b) care este sancţionat disciplinar nu va mai primi onorariul pentru
asistenţa judiciară acordată în acel caz;
c) care a refuzat să îndeplinească activitatea de curator după ce a fost
numit din motive neimputabile acestuia, nu va putea fi înscris în Registrul
de asistenţă judiciară.
Unitatea de învăţare VI
FORMELE ŞI MODALITĂŢILE DE EXERCITARE
A PROFESIEI DE AVOCAT
VI.1. Introducere
Înscrierea în tabloul avocaţilor nu este suficientă pentru practicarea

profesiei, avocaţii urmând a profesa în cadrul uneia dintre formele de exer-
citare a profesiei expres şi limitativ prevăzute de lege. Formele de exerci-
tare a profesiei de avocat sunt individuale (cabinete individuale) sau
asociative (cabinete asociate, societate civilă profesională, societate civilă
profesională cu răspundere limitată). Există o serie de principii generale
privind organizarea şi funcţionarea formelor de exercitare a profesiei, acti-
vitatea profesională în cadrul formei alese în vederea practicării avocaturii
urmând a se supune unor reguli anume prevăzute de lege.
VI.2. Obiectivul acestei unităţi de învăţare este acela de

a familiariza studenţii cu entităţile prevăzute de lege în cadrul cărora
avocaţii îşi pot exercita profesia. Deşi este o profesie liberală, avocaţii nu o
pot exercita oricum, ci numai în cadrul uneia dintre formele de exercitare a
profesiei expres şi limitativ prevăzute de lege. În acelaşi timp, studenţii
trebuie să cunoască principiile aplicabile formelor de exercitare a profesiei
precum şi modalităţile în care avocaţii pot să-şi exercite profesia în cadrul
acestora.
Formele şi modalităţile de exercitare a profesiei de avocat 83
VI.3. Enumerarea formelor de exercitare a

profesiei de avocat
Potrivit art. 5 din Legea nr. 51/1995 formele de exercitare a pro-

fesiei de avocat sunt:
→ cabinete individuale
→ cabinete asociate
→ societăţi civile profesionale
→ societăţi profesionale cu răspundere limitată
VI.4. Reguli de bază privind organizarea şi funcţionarea

formelor de exercitare a profesiei
Dispoziţiile Legii nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea

profesiei de avocat şi ale Statutului avocatului conturează o serie de reguli
generale, cu valoare de principii, care stau la baza funcţionării formelor de
exercitare a profesiei de avocat.
©Fapta unei persoane care exercită activităţi specifice profesiei de
avocat în cadrul unor entităţi care nu fac parte din formele de organizare
profesională recunoscute de prezenta lege constituie infracţiune şi se
pedepseşte potrivit legii penale-art. 25 alin. (3) din lege.
© Avocatul este liber să aleagă şi să îşi schimbe oricând forma de
exercitare a profesiei, cu condiţia să fie una dintre formele de exercitare a
profesiei prevăzute de lege, iar în caz de schimbare a formei alese iniţial, să
înştiinţeze baroul din care face parte.
© Un avocat nu îşi poate exercita profesia, în acelaşi timp, în mai multe
forme de exercitare a profesiei, opţiunea sa pentru una dintre formele de
exercitare a profesiei fiind exclusivă.
© Numai avocatul definitiv poate fi titular al unei forme de exercitare
a profesiei. Avocaţii stagiari nu pot înfiinţa forme de exercitare a profesiei,
dar pot lucra ca avocaţi salariaţi sau colaboratori în cadrul formelor de
exercitare a profesiei legal înfiinţate.
© În oricare dintre formele de exercitare a profesiei avocatul îşi va

începe activitatea profesională numai după obţinerea aprobărilor din partea
© Avocatul este obligat să înştiinţeze în scris baroul din care face parte
despre orice modificare intervenită în forma de exercitare a profesiei,
respectiv: în caz de înstrăinare a formei de exercitare a profesiei; în caz de
lichidare a formei de exercitare a profesiei; în caz de transformare sau
reorganizare a formei de exercitare a profesiei.
© Barourile ţin evidenţa separată a avocaţilor pentru fiecare formă de
exercitare a profesiei. Înfiinţarea formelor de exercitare a profesiei,
transmiterea drepturilor, încetarea formelor de exercitare a profesiei sunt
supuse înregistrării în evidenţele baroului.
© Titularul cabinetului individual şi avocatul asociat nu pot presta
activităţi profesionale în afara formei de exercitare a profesiei pentru care
au optat. Drept urmare:
→ avocatul care este titular al unui cabinet individual nu îşi poate
exercita profesia în cadrul unei societăţi civile profesionale sau cu răs-
pundere limitată ( exceptând cazul în care a optat pentru schimbarea formei
de exercitare a profesiei);
→ avocatul asociat îşi poate exercita profesia numai în cadrul socie-
tăţii civile profesionale sau cu răspundere limitată.
© Avocatul titular al unui cabinet individual nu poate avea calitatea de
avocat colaborator sau de avocat salarizat în interiorul profesiei. Titularul
îşi va desfăşura activitatea numai în cadrul propriului cabinet individual,
cabinet care, în condiţiile legii, poate încheia convenţii de asociere sau de
grupare.
© Avocatul asociat nu poate avea calitatea de avocat colaborator sau
de avocat salarizat în cadrul profesiei.
© Avocatul salarizat în interiorul profesiei şi avocatul colaborator nu
pot desfăşura activitatea în această calitate, în mai multe forme de
exercitare a profesiei, opţiunea lor urmând a fi unică, prin alegerea unei
singure forme de exercitare a profesiei.
© Avocatul colaborator are dreptul de a avea clientelă proprie numai
în cadrul formei de exercitare a profesiei la care colaborează şi în condiţiile
informării corespunzătoare a baroului, iar avocatul salarizat în interiorul
profesiei nu poate avea clientelă proprie. În ceea ce-l priveşte pe avocatul
colaborator care are clientelă proprie, acesta are obligaţia de a aduce la

cunoştinţa avocatului titular al formei de exercitare a profesiei, clienţii
personali. Avocatul colaborator este răspunzător personal faţă de client şi
are obligaţia de a nu prejudicia forma de exercitare a profesiei căreia îi
aparţine.
© Formele de exercitare a profesiei pot colabora profesional între
acestea, iar convenţia de conlucrare profesională se înregistrează la barou.
Încheierea unei convenţii de conlucrare profesională nu afectează sub nicio
formă existenţa şi individualitatea formelor de exercitare a profesiei, care
se păstrează.
© Toate formele de exercitare a profesiei pot angaja personal auxiliar,
care poate fi cu studii juridice sau fără studii juridice. Personalul auxiliar cu
studii superioare juridice nu poate desfăşura activităţi specifice profesiei de
avocat.
© O formă de exercitare a profesiei se poate transforma în oricare dintre
celelalte forme de exercitare a profesiei prevăzute de lege, fără a intra în
lichidare, cu respectarea dispoziţiilor legale şi statutare.
© Cererea de înregistrare, modificare, transformare, reorganizare,
transmitere, încetare sau lichidare a formei de exercitare a profesiei se
depune la barou, urmând a fi soluţionată de consiliul baroului.
© În caz de înstrăinare a formei de exercitare a profesiei, contractele
încheiate anterior de către transmiţător cu avocaţii stagiari rămân în fiinţă
pe durata convenită şi se preiau de către dobânditor, dacă dobânditorul
îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a coordona activitatea unui
avocat stagiar.
© Formele de exercitare a profesiei pot fi înstrăinate numai între avocaţi
definitivi, aflaţi în exerciţiul profesiei şi pot fi lichidate la încetarea calităţii.
© Toate formele de exercitare a profesiei au dreptul la sediu profe-
sional, principal sau secundar, sediul principal fiind situat în circumscripţia
baroului în care avocaţii sunt înscrişi iar sediul secundar în circumscripţia
altui barou din ţară sau chiar din străinătate unde sunt luaţi în evidenţă.
© Toate formele de exercitare a profesiei au dreptul să utilizeze
ştampilă, antet şi parafă.
© Formele de exercitare a profesiei pot emite şi utiliza pe cheltuiala

lor şi cu mijloace proprii, formulare tipizate, personalizate cu elementele de
identificare ale formei de exercitare a profesiei.
VI. 5. Formele de exercitare a profesiei
VI.5.1. Cabinetul individual
© Este o formă individuală de exercitare a profesiei, în care îşi exercită

activitatea un avocat definitiv titular, singur sau împreună cu avocaţi
colaboratori sau salarizaţi în interiorul profesiei.
© Avocatul titular este avocatul fondator al formei de exercitare a
profesiei.
© Se individualizează prin denumire, compusă din numele avocatului
titular, urmat de sintagma ,, cabinet de avocat.”
© Avocatul definitiv titular reprezintă cabinetul în relaţia cu terţii şi tot
acesta este cel care poate încheia contracte de colaborare sau de salarizare
în numele cabinetului individual; avocaţii colaboratori sau salarizaţi trebuie
să aibă drept de exercitare a profesiei.
© Două sau mai multe cabinete individuale se pot grupa în scopul de a
a-şi crea facilităţi tehnico-economice în vederea exercitării profesiei, însă,
cabinetele individuale îşi păstrează individualitatea în relaţia cu clienţii. În
acest sens, se încheie o convenţie de grupare în formă scrisă iar denumirea
cabinetelor grupate va avea o formulă în care se vor regăsi: numele fiecărui
avocat titular de cabinet, urmate de sintagma ,, cabinete de avocat grupate”.
VI.5.2. Cabinetele asociate
© Reprezintă o asociere de cabinete individuale, constituită în vederea

exercitării în comun a profesiei. Cabinetele individuale se pot asocia şi cu
societăţile civile profesionale.
© Se individualizează prin denumire care va avea formula: numele
tuturor avocaţilor titulari, urmate de sintagma ,,cabinete de avocat
asociate”.
© Drepturile şi obligaţiile avocaţilor titulari ai cabinetelor individuale

îşi păstrează individualitatea şi nu pot fi cedate.
© Convenţia de asociere se încheie în scris, având forma prevăzută în
Statut şi se depune la barou pentru verificarea condiţiilor de legalitate de
către consiliul baroului. În termen de cel mult o lună de la înregistrarea
cererii, consiliul va dispune înregistrarea convenţiei, după constatarea
prealabilă a legalităţii acesteia.
© Relaţia avocaţilor cu clienţii se va stabili în numele formei
asociative de exercitare a profesiei, iar nu în numele cabinetelor individuale
din care aceştia provin.
© Cabinetele asociate nu pot încheia angajamente cu clienţi care au
interese contrare iar unul dintre cabinetele asociate nu poate accepta un
client sau o cauză anume, dacă un alt cabinet parte a asocierii se opune
justificat.
VI.5.3. Societatea civilă profesională
© Este constituită din doi sau mai mulţi avocaţi definitivi, care îşi aduc
aportul în natură şi/sau în bani la constituirea unui patrimoniu de
afectaţiune necesar desfăşurării activităţii profesionale.
© Societatea civilă profesională nu are personalitate juridică, însă în
cazul unui litigiu în care aceasta este parte, are capacitatea de a sta în
judecată în nume propriu, ca reclamantă sau pârâtă.
© În afara avocaţilor titulari, în cadrul societăţii civile profesionale îşi
pot desfăşura activitatea şi avocaţi colaboratori sau salarizaţi în interiorul
profesiei.
© Societatea civilă profesională şi avocaţii colaboratori sau salarizaţi
nu pot acorda asistenţă juridică unor persoane cu interese contrare.
© În situaţia în care în societatea civilă profesională există numai doi
avocaţi titulari iar unul dintre cei doi asociaţi ai societăţii civile profe-
sionale este suspendat din exerciţiul profesiei, fără să aibă loc o cesionare
către un terţ a părţilor sociale, în termen de trei luni, sau o reorganizare a
societăţii civile profesionale în altă formă de exercitare a profesiei,
societatea rămasă cu un singur avocat titular asociat va intra în lichidare.
© Societatea se poate reorganiza prin absorbţie, fuziune, divizare
totală sau parţială. Divizarea se realizează prin împărţirea patrimoniului de
afectaţiune profesională între una sau mai multe forme de exercitare a

profesiei de avocat, care există sau care iau astfel, fiinţă.
© Societatea civilă profesională se individualizează prin denumire care
este alcătuită conform formulei: numele a cel puţin unuia dintre avocaţii
asociaţi, urmat de sintagma ,, societate civilă de avocaţi”.
© Serviciile avocaţiale se îndeplinesc faţă de un client al societăţii
civile profesionale de oricare dintre avocaţii asociaţi, desemnat de avocatul
coordonator al societăţii, fără a se cere punctul de vedere al clientului, cu
excepţia situaţiei în care se acordă clientului asistenţă juridică şi reprezen-
tare la instanţe, parchete, organe de cercetare penală sau alte autorităţi,
atunci când în contractul de asistenţă juridică este menţionat numele avoca-
tului desemnat ori acceptat de client precum şi interdicţia de substituire a
acestuia.
© Societatea civilă profesională este coordonată de un avocat
coordonator sau de către avocatul asociat desemnat de acesta, coordona-
torul fiind cel care reprezintă forma de exercitare a profesiei în relaţia cu
terţii.
VI.5.4. Societatea profesională cu răspundere limitată
© Este o formă asociativă de exercitare a profesiei, constituită prin

asocierea a cel puţin doi avocaţi definitivi, indiferent dacă aceştia sunt
titulari sau asociaţi şi într-o altă formă de exercitare a profesiei.
© Este singura formă de exercitare a profesiei care are personalitate
juridică, personalitate care se dobândeşte la data înregistrării la barou a
deciziei consiliului baroului în a cărui rază teritorială se află sediul
principal al societăţii.
© Se individualizează prin denumire reprezentată de formula: numele
a cel puţin unuia dintre asociaţi, urmată de sintagma ,,societate profesională
de avocaţi cu răspundere limitată.”
© Societatea are patrimoniu propriu, destinat exclusiv activităţii pro-
fesionale. Prin urmare, obligaţiile şi răspunderea societăţii sunt garantate cu
patrimoniul propriu iar asociaţii răspund personal numai în limita aportului
fiecăruia.
© Întrucât societatea civilă profesională poate fi constituită şi din
avocaţi care sunt titulari sau asociaţi în alte forme de exercitare a profesiei,
forma de exercitare a profesiei din care provine asociatul îşi poate înceta
activitatea profesională pe perioada în care acesta are calitatea de asociat în
societatea civilă profesională cu răspundere limitată, făcându-se menţiunea
corespunzătoare de încetare a activităţii în tabloul avocaţilor.
© În cazul în care societatea profesională cu răspundere limitată
asigură asistenţă sau reprezentare juridică a unui client în faţa organelor
judiciare sau a altor autorităţi, în contractul de asistenţă juridică încheiat cu
clientul va fi menţionat numele avocatului ales sau acceptat de client şi
menţiunea privind existenţa sau nu a dreptului de substituire.
© Din punct de vedere fiscal, societatea ţine contabilitatea în partidă
simplă, iar plata impozitului pe venit se va face de către fiecare asociat, în
raport cu veniturile proprii obţinute.
© În cadrul societăţii civile profesionale cu răspundere limitată îşi pot
desfăşura activitatea şi avocaţi salarizaţi în interiorul profesiei precum şi
avocaţi colaboratori.
© Actul constitutiv şi statutul societăţii se încheie în formă scrisă, având
forma prevăzută în Statutul profesiei, iar în măsura în care, printre bunurile
subscrise ca aport la capitalul societăţii se va afla şi un bun imobil, actele mai
sus menţionate se încheie în formă autentică.
© Actul constitutiv al societăţii se depune spre verificare la consiliul
baroului în a cărui rază teritorială se află sediul principal al societăţii.
© Societatea este condusă de adunarea generală a asociaţilor.
© În cazul transmiterii părţilor sociale, retragerii sau decesului unui
asociat, bunurile şi drepturile de orice fel, aduse ca aport la capitalul
societăţii de către respectivul asociat rămân proprietatea societăţii, dacă
prin lege, actul constitutiv sau statutul acesteia nu se prevede altfel.
© Un asociat se poate retrage oricând din societate, cu condiţia de a
notifica în scris celorlalţi asociaţi şi baroului din care face parte, intenţia de
retragere, cu cel puţin trei luni înainte. Desocotirea asociaţilor se va face
amiabil, cu respectarea prevederilor cuprinse în statutul profesiei iar în caz
de neînţelegeri devin aplicabile dispoziţiile statutare privind arbitrajul.
© Asociatul căruia îi încetează calitatea de avocat, deoarece a pierdut
dreptul de exercitare a profesiei, asociatul care a fost pus sub interdicţie,
asociatul care a fost exclus din societate precum şi asociatul care s-a retras,
are la dispoziţie un termen de trei luni pentru a-şi cesiona părţile sociale. În
cazul în care, la expirarea acestui termen părţile sociale nu au fost cedate,
acestea se vor anula, urmând să aibă loc o modificare a statutului societăţii,

în mod corespunzător.
© În cazul în care în societate rămâne un singur asociat, acesta nu poate
deţine calitatea de asociat unic mai mult de trei luni. În măsura în care, la
expirarea termenului de trei luni societatea nu este transformată în cabinet
individual, aceasta se dizolvă de drept şi intră în lichidare.
VI.6. Modalităţile de exercitare a profesiei de avocat
© Avocatul îşi poate exercita profesia, la alegere, în una din urmă-

toarele modalităţi prevăzute de lege:
→ avocat titular al unui cabinet individual;
→ avocat asociat în cadrul cabinetelor asociate;
→ avocat asociat în cadrul societăţii civile profesionale de avocaţi;
→ avocat asociat în cadrul societăţii profesionale cu răspundere
limitată;
→ avocat colaborator;
→ avocat salarizat în interiorul profesiei.
VI.6.1. Avocatul titular al unui cabinet individual
© Îşi poate exercita profesia în cadrul acestui cabinet singur sau

împreună cu avocaţii colaboratori sau salarizaţi în interiorul profesiei.
© În cadrul cabinetului individual există un singur avocat titular.
© în cazul în care două sau mai multe cabinete individuale se asociază,
avocatul titular al cabinetului individual va pierde această calitate şi va
dobândi calitatea de avocat asociat. La încetarea asocierii, va înceta cali-
tatea de avocat asociat iar acesta va redobândi calitatea de avocat titular.
© Avocatul titular al unui cabinet individual şi avocatul asociat nu pot
presta activităţi în afara formei de exercitare a profesiei pentru care au
optat.
© Avocatul titular al cabinetului individual nu poate avea calitatea de
avocat colaborator sau de avocat salarizat în interiorul profesiei. În acelaşi
timp, nu poate avea calitatea de avocat titular al unui cabinet individual decât
un avocat definitiv.
VI.6.2. Avocatul asociat
© Potrivit art. 215 din Statutul profesiei de avocat, dobândeşte cali-

tatea de avocat asociat, după caz:
a)avocatul titular al cabinetului individual care se asociază potrivit
legii (asocierea cabinetelor individuale);
b)avocatul asociat într-o societate civilă profesională;
c)avocatul asociat într-o societate profesională cu răspundere limitată;
d)avocatul devenit avocat asociat ca urmare a transformării ori reor-
ganizării formei de exercitare a profesiei căreia i-a aparţinut în calitate de
avocat titular al cabinetului individual sau în cadrul unor cabinete asociate
ori de avocat asociat într-o societate civilă profesională.
© Poate avea calitatea de avocat asociat numai un avocat definitiv.
© Avocatul asociat nu poate desfăşura activităţi profesionale în afara
formei de exercitare a profesiei pentru care a optat şi nu poate avea calita-
tea de avocat colaborator sau de avocat salarizat în interiorul profesiei.
VI.6.3. Avocatul colaborator
© Potrivit art. 216 din Statut colaborarea este o modalitate de exercitare

a profesiei de avocat prin care un avocat consacră activitatea sa unei forme
de exercitare a profesiei de avocat.
©Pot încheia contracte de colaborare numai avocaţii titulari ai unor
cabinete individuale şi avocaţii asociaţi.
© Un avocat definitiv poate încheia contract de colaborare cu orice
formă de exercitare a profesiei. Dacă respectiva formă de exercitare a pro-
fesiei nu are sediul în raza baroului din care face parte avocatul colaborator,
aceasta va trebui să-şi deschidă un sediu secundar pe raza baroului din care
face parte avocatul colaborator, urmând ca acesta să fie sediul profesional
al avocatului colaborator, în acest sens fiind Decizia Consiliului U.N.B.R.
nr. 320/8 martie 2008.
© Colaborarea se exercită în baza unui contract de colaborare încheiat
în formă scrisă între avocatul colaborator şi titularul cabinetului individual
sau coordonatorul celorlalte forme de exercitare a profesiei de avocat. Dacă
avocatul colaborator este stagiar, contractul va cuprinde şi clauze de formare
profesională iniţială.
© Contractul de colaborare poate fi denunţat de oricare dintre părţi, cu

înştiinţarea celeilalte/celorlalte părţi cu cel puţin 3 luni înainte, în situaţia în
care nu există dispoziţii contractuale mai favorabile.
© Avocatul colaborator nu are dreptul la clientelă personală în afara
formei de exercitare a profesiei la care colaborează. Orice client personal
trebuie adus la cunoştinţa avocatului titular/coordonator al formei de
exercitare a profesiei la care avocatul colaborator îşi desfăşoară activitatea.
© Avocatul colaborator nu poate activa în aceeaşi calitate în mai multe
forme de exercitare a profesiei.
© În activitatea desfăşurată pentru clienţii personali, avocatul
colaborator este direct răspunzător şi are obligaţia de a nu prejudicial forma
de exercitare a profesiei căreia îi aparţine.
© Lucrările profesionale efectuate pentru clientela personală a
avocatului colaborator se vor efectua prin intermediul formei de exercitare
a profesiei, iar în contractul de asistenţă juridică se va menţiona expres
caracterul de „client personal” al avocatului colaborator.
©Rezultatele financiare obţinute de avocatul colaborator din contrac-
tele încheiate pentru clienţii personali (onorariile) vor fi încasate integral
sau parţial de avocatul colaborator, după caz, în raport cu clauzele con-
tractului de colaborare, fără a se afecta în niciun mod cuantumul retroce-
dărilor lunare de onorarii, prevăzute în contractul de colaborare.
© Pentru activitatea desfăşurată în cadrul asistenţei judiciare a baroului,
avocatul colaborator va păstra rezultatele financiare obţinute.
VI.6.4. Avocatul salarizat în interiorul profesiei
© Salarizarea în interiorul profesiei este o modalitate de exercitare a

profesiei de avocat prin care un avocat consacră activitatea sa unei forme
de exercitare a profesiei căreia îi este subordonat în legătură cu determinarea
condiţiilor concrete de muncă.
© Activitatea avocatului se va desfăşura în baza unui contract de
salarizare încheiat cu titularul cabinetului individual sau coordonatorul
celorlalte forme de exercitare a profesiei. Contractul de salarizare va conţine
obligatoriu menţiunile cuprinse în anexa nr. X la Statutul profesiei iar dacă
avocatul salariat este stagiar, va conţine şi menţiuni privind formarea sa
profesională.
© Contractul de salarizare poate fi denunţat de oricare dintre părţi, cu

obligaţia înştiinţării celorlalte părţi, cu cel puţin 3 luni înainte, în lipsa unor
dispoziţii contractuale mai favorabile.
© Avocatul salarizat în interiorul profesiei nu poate activa în această
calitate în mai multe forme de exercitare a profesiei.
©Avocatul salarizat în interiorul profesiei nu are dreptul la clientelă
proprie.
VI.7. Rezumat
© Avocaţii pot să practice avocatura în cadrul uneia dintre formele de

exercitare a profesiei expres şi limitativ prevăzute de lege.
© Formele de exercitare a profesiei de avocat sunt individuale
(cabinete individuale) sau asociative (cabinete asociate, societate civilă
profesională, societate civilă profesională cu răspundere limitată). Potrivit
art. 5 din Legea nr. 51/1995 formele de exercitare a profesiei de avocat sunt:
cabinete individuale; cabinete asociate; societăţi civile profesionale;
societăţi profesionale cu răspundere limitată.
© Avocatul este liber să aleagă şi să îşi schimbe oricând forma de
exercitare a profesiei, cu singura condiţie de a fi una dintre formele de
exercitare a profesiei prevăzute de lege iar în caz de schimbare a formei
alese iniţial, să înştiinţeze baroul din care face parte.
© Un avocat nu îşi poate exercita profesia, în acelaşi timp, în mai multe
forme de exercitare a profesiei, opţiunea sa pentru una dintre formele de
exercitare a profesiei fiind exclusivă.
© Titularul cabinetului individual şi avocatul asociat nu pot presta
au optat.
© Drept urmare, avocatul care este titular al unui cabinet individual nu
îşi poate exercita profesia în cadrul unei societăţi civile profesionale sau cu
răspundere limitată (exceptând cazul în care a optat pentru schimbarea
formei de exercitare a profesiei) iar avocatul asociat îşi poate exercita pro-
fesia numai în cadrul societăţii civile profesionale sau cu răspundere
limitată.
VI.6. Test de autoevaluare
1. În ceea ce priveşte forma de exercitare a profesiei sunt valabile

următoarele afirmaţii:
a) odată aleasă o formă de exercitare a profesiei, aceasta nu poate fi
schimbată;
b) avocatul nu îşi poate exercita profesia în acelaşi timp în mai multe
forme de exercitare a acesteia;
c) în cabinetul individual îşi exercită profesia doi avocaţi definitivi,
singuri sau împreună cu avocaţi colaboratori.
2. În cazul formelor de exercitare a profesiei de avocat:

a) titularul cabinetului individual şi avocatul asociat nu pot presta
au optat;
b) avocatul asociat poate avea calitatea de avocat colaborator în
cadrul profesiei;
c) avocatul colaborator îşi poate desfăşura activitatea, în această
calitate, în mai multe forme de exercitare a profesiei de avocat.
3. Avocatul:
a) titular al unui cabinet individual nu poate avea calitatea de avocat
colaborator sau de avocat salarizat în interiorul profesiei;
b) salarizat în interiorul profesiei nu poate desfăşura activitatea în
această calitate, în mai multe forme de exercitare a profesiei;
c) titular al unui cabinet individual îşi poate exercita profesia în
acelaşi timp în cadrul unei societăţi civile profesionale sau cu răspundere
limitată.
4. Societatea civilă profesională de avocaţi:

a) este constituită din cel puţin un avocat definitiv şi doi sau mai
mulţi avocaţi colaboratori;
b) nu are personalitate juridică;
c) aceasta şi avocaţii colaboratori sau salarizaţi nu pot acorda asis-
tenţă juridică unor persoane cu interese contrare.
5. În ceea ce priveşte formele de exercitare a profesiei de avocat

sunt valabile următoarele afirmaţii:
a) avocatul stagiar poate fi asociat într-o societate profesională de doi
avocaţi, cu condiţia ca celălalt asociat să fie avocat definitiv;
b) în caz de înstrăinare a formei de exercitare a profesiei, contractele
încheiate anterior de către transmiţător cu avocaţii stagiari rămân în fiinţă
pe durata convenită şi se preiau de către dobânditor, chiar dacă dobân-
ditorul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a coordona
activitatea unui avocat stagiar;
c) formele de exercitare a profesiei pot fi înstrăinate numai între avocaţi
definitivi, aflaţi în exerciţiul profesiei.
Unitatea de învăţare VII

DREPTURILE ŞI ÎNDATORIRILE AVOCAŢILOR
VII.1.Introducere
În exercitarea activităţii sale, avocatul are o serie de drepturi şi

îndatoriri prevăzute de Legea nr. 51/1995, de Statutul profesiei de avocat şi
de Codul deontologic, aceste drepturi şi îndatoriri configurând limitele
profesiei de avocat, conturând sfera activităţilor desfăşurate şi contribuind
la realizarea scopului activităţii avocaţiale.
Drepturile şi îndatoririle se manifestă cu precădere în diferitele tipuri
de interacţiuni pe care avocaţii le stabilesc cu cetăţenii pentru care realizează
serviciile avocaţiale, cu instituţiile sistemului judiciar, cu alte profesii
juridice. De aceea, vorbim despre drepturile şi obligaţiile avocatului în
relaţiile cu clienţii, cu organele profesiei de avocat, cu instituţiile sistemului
judiciar, cu alte instituţii.
VII.2. Obiectivul acestei unităţi de învăţare este acela de

însuşire a noţiunilor referitoare la drepturile şi îndatoririle avocaţilor, drep-
turi şi îndatoriri care conturează profilul avocatului, rolul acestuia pentru
sistemul de justiţie, standardele profesionale la care trebuie să se ridice în
interacţiunea sa cu organele judiciare şi cu justiţiabilii.
VII.3. Drepturile avocaţilor
© Avocatul are dreptul să asiste şi să reprezinte persoanele fizice sau

juridice în faţa instanţelor judecătoreşti, a organelor de urmărire penală, a
Drepturile şi îndatoririle avocaţilor 97
instituţiilor şi autorităţilor publice, a altor persoane fizice sau juridice23.
Asistarea clientului implică dreptul de a-l sfătui, de a-i susţine cauza, de a
pleda pentru client, de a acţiona în interesul acestuia. Reprezentarea clien-
tului implică aceleaşi drepturi de natură profesională pentru avocat, ca şi
asistarea, diferenţa fiind aceea că în cazul reprezentării clientul nu însoţeşte
avocatul în faţa organelor judiciare sau a altor instituţii.
© Pentru asigurarea asistării/reprezentării clientului, este necesară
încheierea contractului de asistenţă juridică între avocat şi client sau între
avocat şi mandatarul clientului, contract ce se încheie în formă scrisă şi
dobândeşte dată certă la data înregistrării în registrul oficial de evidenţă.
© În numele şi în interesul clientului său, avocatul are dreptul de a
formula cereri, notificări, memorii sau petiţii către autorităţi, instituţii,
organe ale administraţiei publice, persoane fizice sau juridice, în vederea
ocrotirii drepturilor şi intereselor clientului.
© Avocatul are dreptul de a pune concluzii în faţa instanţelor judecă-
toreşti sau a altor organe cu activitate jurisdicţională, în condiţiile prevăzute
de lege. Avocatul definitiv poate pune concluzii la toate instanţele
judecătoreşti, cu menţiunea că la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi la
Curtea Constituţională pot pune concluzii numai avocaţii definitivi care au
o vechime de cel puţin 5 ani în profesie, de la data definitivării. Avocatul
stagiar nu poate pune concluzii decât la judecătorie.
© Avocatul are dreptul să stăruie pentru realizarea liberului acces la
justiţie, pentru asigurarea dreptului clientului său la un proces echitabil şi
într-un termen rezonabil. Acest drept există indiferent de natura cauzei sau
de calitatea părţilor asistate/reprezentate.
© Avocatul are dreptul să accepte sau nu un anumit client. În acelaşi
timp, avocatul are dreptul, după încheierea contractului de asistenţă
juridică, să denunţe unilateral acest contract, sau să îl modifice de comun
23 Potrivit art. 91 din Statutul profesiei de avocat ,,(1) În condiţiile legii, avocatul
asigură asistenţă şi reprezentare juridică în faţa instanţelor judecătoreşti, a organelor de
urmărire penală, a autorităţilor cu atribuţii jurisdicţionale, a notarilor publici şi a executorilor
judecătoreşti, a organelor administraţiei publice, a instituţiilor şi a altor persoane juridice,
pentru apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor, libertăţilor şi
intereselor legitime ale persoanelor.
(2) Asistarea şi reprezentarea clientului cuprinde toate actele, mijloacele şi operaţiunile
permise de lege şi necesare ocrotirii şi apărării intereselor clientului”.
acord cu clientul. În caz de denunţare unilaterală a contractului, avocatul

are obligaţia corelativă de a lua din timp măsurile necesare pentru apărarea
intereselor clientului, precum notificarea acestuia, acordarea unui timp
suficient pentru ca acesta să îşi poată angaja un alt avocat, predarea
documentelor şi a bunurilor la care clientul este îndreptăţit şi înştiinţarea
organelor judiciare.
© În exercitarea profesiei, avocatul are dreptul de a obţine datele cu
caracter personal necesare îndeplinirii atribuţiilor legale de asigurare a
accesului justiţiabilului la justiţie într-un termen rezonabil şi de acordare a
asistenţei juridice. Aceste informaţii nu pot fi utilizate decât în scopul
pentru care au fost cerute, fiind interzisă, sub sancţiunile prevăzute de lege,
divulgarea lor către terţe persoane sau utilizarea lor pentru crearea unei
baze de date personale.
© Avocatul are dreptul la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor
efectuate în interesul procesual al clientului. Onorariul se cuvine avocatului
pentru activitatea profesională desfăşurată şi se stabileşte liber între avocat
şi client, în limitele legii şi ale statutului profesiei, fiind prevăzut expres în
contractul de asistenţă juridică. Deşi onorariile sunt, în principiu, supuse
negocierii, în Statutul profesiei există reglementate o serie de criterii de
stabilire a acestora, de interdicţii, de contestaţii şi reclamaţii privind ono-
rariile. În acelaşi timp, consiliul U.N.B.R. a stabilit un tablou al onorariilor
minimale, cu caracter de recomandare, pentru serviciile avocaţiale, însă
avocaţii pot conveni cu clienţii onorarii superioare acestora. Contestaţiile şi
reclamaţiile privind onorariile se soluţionează de decanul baroului. Decizia
decanului poate fi atacată la consiliul baroului, a cărui hotărâre este
definitivă.
© Avocatul desemnat să acorde asistenţa judiciară are dreptul la un
onorariu stabilit de organul judiciar. Acest onorariu se va stabili de organul
judiciar în faţa căruia a fost desfăşurată activitatea avocaţială în funcţie de
natura şi volumul activităţii desfăşurate şi va fi fixat în limitele prevăzute în
Protocolul încheiat între Ministerul Justiţiei, Ministerul Public – Parchetul
de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Uniunea Naţională a
Barourilor din România.
© Avocatul desemnat să asigure asistenţa judiciară are dreptul să
refuze executarea mandatului în caz de conflict de interese sau pentru alte
motive justificate.
© Avocatul are dreptul să desfăşoare activităţi fiduciare în numele şi

pe seama clientului, ceea ce înseamnă:
→ primirea în depozit, în numele şi pe seama clientului, de fonduri
financiare şi bunuri, rezultate din valorificarea titlurilor executorii, după
finalizarea unui litigiu, a unei medieri, a unei proceduri succesorale, a
lichidării unui patrimoniu;
→ plasarea şi valorificarea, în numele şi pe seama clientului, a fondu-
rilor financiare şi a bunurilor încredinţate;
→ administrarea, în numele şi pe seama clientului, a fondurilor sau a
valorilor în care acestea au fost plasate.
© Avocatul are dreptul la libertate şi independenţă profesională.
Libertatea şi independenţa avocatului sunt reglementate de lege în interesul
cetăţeanului, căruia avocatul îi asigură asistenţă sau reprezentare juridică.24
© În exercitarea atribuţiilor sale, avocatul nu poate fi supus niciunei
restricţii, presiuni, intimidări sau constrângeri din partea autorităţilor sau
instituţiilor publice sau din partea vreunei persoane fizice sau juridice.
© Avocatul are dreptul să păstreze secretul profesional cu privire la
orice aspect al cauzei care i-a fost încredinţată, cu excepţia cazurilor expres
prevăzute de lege.25
În acest sens, avocatul nu poate fi obligat de nicio autoritate sau
persoană, în nicio circumstanţă, să divulge secretul profesional.
Avocatul nu poate fi dezlegat de secretul profesional nici măcar de
către clientul său, şi de nicio altă autoritate sau persoană, cu excepţia acelor
situaţii în care: avocatul este urmărit penal sau disciplinar şi când există o
contestaţie asupra onorariilor convenite, exclusiv pentru necesităţi legate de
apărarea sa.
Avocatul poate, însă, folosi, informaţii referitoare la un fost client,
dacă acestea au devenit publice.
24 Potrivit art. 6 din Statutul profesiei de avocat ,, Libertatea şi independenţa profesiei

de avocat sunt principii în baza cărora avocatul promovează şi apără drepturile, libertăţile şi
interesele legitime ale clienţilor potrivit Legii şi prezentului statut. Aceste principii definesc
statutul profesional al avocatului şi garantează activitatea sa profesională”
25 Potrivit art. 113 din Statutul avocatului, ,,avocatul este confidentul clientului în
legătură cu cazul încredinţat. Confidenţialitatea şi secretul profesional garantează încrederea

în avocat şi constituie obligaţii fundamentale ale avocatului.”
© Avocatul are dreptul să aleagă forma de exercitare a profesiei în

care îşi va desfăşura activitatea şi are dreptul să schimbe oricând forma de
exercitare a profesiei aleasă, cu obligaţia înştiinţării baroului din care face
parte.
© Avocatul are dreptul de a-şi alege una dintre modalităţile de exer-
citare a profesiei, respectiv, îşi poate exercita profesia ca:
→ avocat titular al cabinetului individual;
→ avocat asociat în cadrul unor cabinete asociate;
→ avocat asociat în cadrul societăţii civile profesionale de avocaţi;
→ avocat asociat în cadrul societăţii profesionale cu răspundere
limitată;
→ avocat colaborator;
→ avocat salarizat în interiorul profesiei.
© Indiferent de forma de exercitare a profesiei pe care a ales-o,
avocatul are dreptul să încheie convenţii de colaborare cu experţi şi alţi
specialişti, în condiţiile prevăzute de lege şi de statutul profesiei.
© Societăţile civile profesionale şi societăţile profesionale cu
răspundere limitată pot încheia astfel de convenţii numai cu acordul tuturor
asociaţilor acestora.
© Avocatul decide în mod liber alegerea experţilor, executorilor,
specialiştilor, etc., cu care intenţionează să colaboreze.
© Avocatul are dreptul la sediu profesional şi la sedii secundare.
Avocatul, titular al unui cabinet individual, cabinetele asociate,
societatea civilă profesională şi societatea profesională cu răspundere limi-
tată au dreptul la sediu profesional în circumscripţia baroului în care sunt
înscrişi în tabloul avocaţilor, oricare dintre avocaţii titulari sau asociaţi.
În acelaşi timp, avocatul are dreptul şi la sedii secundare, în alt
barou din ţară sau din străinătate, unde va fi luat în evidenţă, înfiinţarea
sediului secundar aprobându-se la cerere, de către consiliul baroului în
circumscripţia căruia se află sediul secundar.
© Avocatul are dreptul de a utiliza ştampilă, care va fi aplicată pe actele
emise.
© Avocatul are dreptul de a participa la formele de pregătire profe-
sională stabilite de către organele profesiei, pregătirea fiind de mai multe
feluri: iniţială (în timpul stagiului), continuă (a avocaţilor definitivi),
pregătirea organizată de barou, U.N.B.R., I.N.P.P.A. sau alte instituţii.
© Avocatul are dreptul de a alege şi de a fi ales în organele de

conducere ale profesiei, atât la nivelul baroului, cât şi la nivel central, în
condiţiile prevăzute de lege şi de statutul profesiei. Nu pot face parte din
organele de conducere ale profesiei avocaţii care au datorii scadente la
taxele şi contribuţiile stabilite pentru formarea bugetului U.N.B.R. şi al
baroului, precum şi la fondurile Casei de Asigurări a Avocaţilor din
România şi ale filialelor. Legea şi statutul profesiei impun anumite condiţii
de vechime pentru ocuparea anumitor funcţii:
pentru alegerea ca membru în consiliul baroului, este necesară o
vechime continuă de cel puţin 8 ani în profesie;
pentru alegerea în calitate de decan al baroului este necesară o
vechime de cel puţin 10 ani în profesie şi de cel puţin 5 ani în calitate de
membru al baroului respectiv;
pentru a fi membru în organele de conducere ale U.N.B.R. este
necesară o vechime neîntreruptă în profesie de cel puţin 8 ani.
© Avocatul are dreptul la pensie, în conformitate cu prevederile Legii
nr. 72/2016, care, la art. 1 prevede că, dreptul la asigurări sociale al avoca-
ţilor se exercită prin sistemul unic, propriu şi autonom de pensii şi alte
drepturi de asigurări sociale.
Avocaţii care continuă activitatea în profesia de avocat după
îndeplinirea condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă, contribuie în
continuare la fondurile sistemului de asigurări.
Avocatul care îndeplineşte condiţiile de pensionare prevăzute de
lege are dreptul de a solicita continuarea exercitării profesiei, cererea de
continuare a activităţii fiind soluţionată de consiliul baroului.
Avocatul care nu doreşte continuarea exercitării profesiei de
avocat după îndeplinirea condiţiilor legale de ieşire la pensie, va solicita
încetarea calităţii de avocat prin renunţarea expresă la exerciţiul profesiei,
având obligaţia să asigure finalizarea cauzelor în care a fost angajat sau să
îşi asigure substituirea.
© Avocatul are dreptul de a fi arbitru în cadrul Curţii de Arbitraj
Profesional, dacă îndeplineşte condiţiile legale, respectiv, este avocat
definitiv cu o vechime de cel puţin 10 ani în profesie şi se bucură de o bună
reputaţie.
© Avocatul are dreptul la ocrotire specială în exercitarea profesiei,

protecţie care este prevăzută de lege în beneficiul clientului dar şi în scopul
prezervării independenţei corpului profesional al avocaţilor.26Astfel:
Percheziţionarea avocatului, a domiciliului, sau a cabinetului său,
precum şi ridicarea de înscrisuri sau de bunuri de la acesta, nu poate fi făcută
decât de procuror, în baza unui mandat emis în condiţiile legii. Nu pot fi
ridicate de la avocat şi nici confiscate înscrisurile care conţin comunicări
între avocat şi clientul său şi înscrisurile care conţin consemnări efectuate de
avocat cu privire la aspecte ale apărării clientului.
Relaţia avocatului cu clientul său nu poate face obiectul unei
supravegheri tehnice decât dacă există date că avocatul a săvârşit sau pre-
găteşte săvârşirea unei infracţiuni dintre cele prevăzute de art. 139 alin. (2)
Cod procedură penală; dacă, după punerea în executare a măsurii rezultă că
activităţile de supraveghere tehnică au surprins şi raporturile avocatului cu
clientul său, suspect sau inculpat în cauză, probele astfel obţinute nu pot fi
folosite în procesul penal, urmând a fi distruse de procuror.
Avocatul nu răspunde penal pentru susţinerile făcute oral sau în
scris, în formă adecvată şi cu respectarea prevederilor legale, în faţa instan-
ţei de judecată, a organelor de urmărire penală, a altor organe administra-
tive de jurisdicţie, numai dacă aceste susţineri sunt în legătură cu apărarea
în acea cauză şi sunt necesare în vederea stabilirii adevărului.
Anumite infracţiuni săvârşite împotriva avocatului sunt pedepsite
mai aspru, reprezentând variante agravate ale acestora, de pildă infracţiu-
nea de ultraj judiciar, care constă în ameninţarea, lovirea sau alte violenţe,
vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori
omorul, săvârşite împotriva unui avocat în legătură cu exercitarea profesiei,
şi se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune,
ale cărei limite se majorează cu jumătate – art. 279 alin. (4) C. pr. pen.
26 Potrivit art. 34 din Legea nr. 51/1995: ,,Pentru asigurarea secretului profesional,
actele şi lucrările cu caracter profesional aflate asupra avocatului sau în cabinetul său sunt
inviolabile. Percheziţionarea avocatului, a domiciliului ori a cabinetului său sau ridicarea de
înscrisuri şi bunuri nu poate fi făcută decât de procuror, în baza unui mandat emis în condiţiile
legii.”
VII.4. Îndatoririle avocaţilor
VII.4.1. În raporturile cu clientul avocatul are o serie de

îndatoriri de natură să asigure calitatea serviciului avocaţial
prestat.
© Avocatul este dator să studieze temeinic cauzele ce i-au fost

încredinţate, fie că a fost angajat de client, fie că fost desemnat de organul
judiciar, să se prezinte la toate termenele de judecată în faţa instanţei sau la
chemările organului de urmărire penală, ori la alte instituţii, conform
mandatului încredinţat.
© Avocatul trebuie să manifeste conştiinciozitate şi probitate profe-
sională, să pledeze demn în faţa judecătorilor şi în prezenţa părţilor, să
depună note de concluzii scrise atunci când dificultatea cauzei cere acest
lucru sau când instanţa de judecată dispune astfel.
© Avocatul are obligaţia de a se abţine de la încheierea unui anga-
jament cu clientul pentru preluarea unei cauze atunci când nu poate acorda
o asistenţă competentă potrivit cu natura şi dificultatea cauzei.
© Avocatul trebuie să pregătească cauzele temeinic, să acţioneze
prompt, în funcţie de natura cauzei, potrivit cu experienţa şi crezul său
profesional.
© Avocatul are obligaţia să depună toată diligenţa necesară pentru
îndeplinirea serviciului profesional care i-a fost încredinţat, pentru
mandatul încredinţat având o obligaţie de diligenţă, iar nu de rezultat.
© Avocatul este obligat să se abţină de la asistarea şi sfătuirea unui
client, în vederea realizării de către acesta de acte sau fapte ce ar putea
constitui infracţiuni. Avocatul este îndreptăţit să se retragă imediat şi să
renunţe la asistarea şi reprezentarea clientului în cazul în care acţiunile şi
scopurile acestuia, aparent legale la începutul asistenţei şi/sau al reprezen-
tării, se dovedesc, pe parcursul acesteia, ca fiind infracţionale.
© Avocatul are obligaţia de a-şi gestiona corespunzător timpul şi de
a-şi evalua corespunzător gradul de ocupare profesională şi extraprofe-
sională, astfel încât să trateze adecvat fiecare cauză în care a fost angajat.
© Avocatul va respecta opţiunile clientului în ceea ce priveşte
finalitatea asistenţei pe care i-o acordă, însă acest lucru nu înseamnă că va
abdica de la independenţa sa şi de la crezul său profesional. În acest sens,
are obligaţia de a se consulta cu clientul său, în ceea ce priveşte strategia şi

mijloacele pe care le va utiliza pentru realizarea apărării, dar este dator să
rămână responsabil pentru tehnicile şi procedurile alese şi să îl informeze
pe client asupra consecinţelor şi costurilor procedurilor27.
© Avocatul are îndatorirea să îl informeze pe client în legătură cu
activitatea desfăşurată în cadrul asistenţei sau reprezentării acestuia şi va
răspunde cu promptitudine solicitărilor de informare din partea clientului.
© Avocatul are obligaţia de a-şi asigura substituirea în cazurile
prevăzute de lege. În cazul în care avocatul este împiedicat să îndeplinească
serviciul avocaţial, îşi va asigura substituirea, chiar şi printr-un avocat care
îşi desfăşoară activitatea în altă formă de exercitare a profesiei, dacă are
acordul prealabil al clientului. Obligaţia de a-şi asigura substituirea există şi
atunci când împotriva avocatului s-a dispus măsura suspendării din exer-
ciţiul profesiei, urmând să îşi asigure substituirea în cel mult 15 zile de la
comunicarea măsurii suspendării. Tot astfel, avocatul care renunţă la
exerciţiul profesiei, cu cel puţin 60 de zile înainte de data prevăzută pentru
încetarea activităţii, are obligaţia să finalizeze toate cauzele pe care le-a
angajat sau să-şi asigure substituirea.
© Avocatul este obligat să restituie clientului actele care i-au fost
predate şi să-i predea bunurile care i-au fost încredinţate în legătură cu
exercitarea profesiei. În exercitarea profesiei, avocatul poate folosi ca
mijloace de probă copii ale actelor încredinţate de client, iar la cererea
clientului, are obligaţia de a-i restitui acestuia actele originale.
27 Potrivit art. 135 din Statutul profesiei, ,, (1)În activitatea de consiliere avocatul va
acţiona cu tact şi răbdare pentru a înfăţişa şi a explica clientului toate aspectele cazului în care
îl asistă şi/sau îl reprezintă. Avocatul va căuta să folosească cel mai potrivit limbaj în raport
cu starea şi experienţa clientului, pentru ca acesta să aibă o reprezentare corectă şi completă
asupra situaţiei sale juridice.
(2) Avocatul se va consulta adecvat cu clientul pentru a stabili scopul, modalităţile şi
finalitatea consilierii, precum şi soluţiile tehnice pe care ie va urma pentru a realiza, când
este cazul, asistenţa şi reprezentarea clientului.
(3) Avocatul va respecta opţiunile clientului în ceea ce priveşte scopul şi finalitatea
asistenţei şi reprezentării, fără a abdica de la independenţă şi crezul său profesional.
(4) Avocatul se va consulta permanent cu clientul în legătură cu strategia şi mijloacele
tehnice şi tactice adoptate pentru atingerea scopurilor pentru care a fost angajat. Avocatul nu
este obligat să urmeze acele tehnici şi proceduri legale indicate arbitrar de client şi păstrează
responsabilitatea pentru acestea, în măsura în care clientul a fost rezonabil informat asupra
costurilor şi consecinţelor posibile ale acestor tehnici şi proceduri.”
© Avocatul este obligat să prezinte clientului, la cerere, situaţia

privind cheltuielile efectuate pentru îndeplinirea serviciului profesional ce
i-a fost încredinţat şi a căror rambursare o solicită.
© Avocatul are obligaţia de a păstra secretul profesional. Divulgarea,
fără drept, a unei informaţii confidenţiale legate de viaţa privată a clientului
său, sau care priveşte un secret operaţional sau comercial care i-a fost
încredinţat, sau de care a luat cunoştinţă în timpul derulării activităţii
specifice de avocat, constituie infracţiune. Obligaţia de a păstra secretul
profesional este absolută şi nelimitată în timp şi se întinde asupra tuturor
activităţilor avocatului, ale asociaţilor săi, ale colaboratorilor săi, ale
avocaţilor salarizaţi, asupra celorlalte categorii de salariaţi, cărora avocatul
are obligaţia de a le aduce la cunoştinţă această obligaţie. Încălcarea obliga-
ţiei de a păstra secretul profesional constituie abatere disciplinară gravă.
© Avocatul are obligaţia de a evita conflictul de interese28. Avocatului
îi este interzis să apere clienţi cu interese contrare, întrucât într-un astfel de
caz ar fi pus în situaţia de a folosi informaţiile încredinţate de un client în
defavoarea acestuia sau chiar împotriva lui, iar strategia şi mijloacele de
apărare ar fi cunoscute de adversarul clientului. De aceea, avocatul nu
poate asista sau reprezenta părţi cu interese contrare în aceeaşi cauză sau în
cauze conexe şi nu poate pleda împotriva părţii care l-a consultat mai înainte
în legătură cu aspectele litigioase ale pricinii. 29În cazul în care
28 Principiul (c) – Prevenirea conflictelor de interese, fie între mai mulţi clienţi, fie
între clientul său şi el însuşi din Carta principiilor fundamentale ale avocatului european:
,,Pentru a-şi exercita în mod corespunzător profesia, avocatul trebuie să evite conflictul de
interese. Astfel, avocatul nu poate să reprezinte doi clienţi în aceeaşi cauză, daca ei sunt în
conflict sau dacă există riscul de conflict între interesele acestor clienţi. De asemenea,
avocatul trebuie să se abţină să reprezinte un client nou, dacă avocatul posedă vreo informaţie
confidenţială obţinută de la un client sau fost client de-al său. Avocatul nu ar
trebui să reprezinte 4 un client, dacă există un conflict între interesele acestuia şi interesele
avocatului. Dacă un asemenea conflict apare în timp ce avocatul acţionează în interesul
clientului său, acesta trebuie să înceteze reprezentarea. Acest principiu trebuie privit în strânsă
legătură cu principiile (b) (confidenţialităţii), (a) (independenţei) şi (e) (loialităţii).”
29 Art. 114 din Statutul profesiei de avocat: (1)Avocatul nu trebuie să fie sfătuitorul şi
nici reprezentantul sau apărătorul a mai mult de un client într-una şi aceeaşi cauză, atunci
când interesele clienţilor sunt conflictuale ori când există, în mod real, riscul de a apărea un
astfel de conflict de interese.
(2) Avocatul trebuie să se abţină să se mai ocupe de cauzele tuturor clienţilor implicaţi,
atunci când intervine un conflict între interesele acestora, când secretul profesional riscă să fie
violat sau când independenţa sa riscă să fie ştirbită.
avocatul a adus la cunoştinţa tuturor clienţilor săi posibilitatea existenţei

conflictului de interese şi consecinţele nefavorabile ale acestui conflict, iar
fiecare dintre clienţi şi-a dat acordul expres cu privire la prestarea de către
avocat a activităţii avocaţiale, se va considera inexistent acest conflict.
Încălcarea obligaţiei de a evita conflictul de interese constituie abatere
disciplinară gravă. Dincolo de sancţionarea disciplinară a avocatului, încăl-
carea obligaţiei de a evita conflictul de interese poate îmbrăca formă
penală, fapta avocatului care, în înţelegere frauduloasă cu o persoană cu
interese contrare în aceeaşi cauză, în cadrul unei proceduri judiciare sau
notariale, vatămă interesele clientului său sau ale persoanei reprezentate
constituind infracţiunea de asistenţă de reprezentare neloială.
© Avocatul înscris în registrul de asistenţă judiciară are obligaţia să
acorde asistenţa juridică gratuită, atunci când a fost desemnat.
VII.4.2. Îndatoririle avocatului în raport cu profesia
© Avocatul este obligat să respecte solemnitatea şedinţelor de judecată

şi să pledeze cu demnitate. Avocatului îi este interzis să folosească expresii
care ar putea leza instanţa şi participanţii la proces, atât în şedinţa de
judecată, cât şi în afara acesteia.
© Avocatul are obligaţia de a efectua la începutul exercitării profesiei
un stagiu de pregătire profesională, a cărui durată este de 2 ani.
© Avocaţii stagiari, după înscrierea în barou, au obligaţia să urmeze
cursurile I.N.P.P.A. Cursurile I.N.P.P.A. reprezintă principalul mijloc de
formare profesională iniţială a avocaţilor stagiari. Absenţa repetată de la
cursurile I.N.P.P.A. conduce la exmatricularea avocatului stagiar.
© Avocaţii stagiari au obligaţia de a participa şi la celelalte forme de
pregătire şi formare profesională iniţială, în afara cursurilor organizate de
I.N.P.P.A., respectiv, conferinţele organizate de consiliul baroului, precum
(3) Avocatul nu poate accepta o cauză a unui nou client dacă secretul informaţiilor
încredinţate de un client anterior riscă să fie afectat sau atunci când cunoaşterea de către avocat
a cauzelor unui client anterior îl favorizează nejustificat pe noul client.
(4) În cazul în care avocaţii practică profesia într-o formă asociativă, în colaborare sau
în conlucrare cu alţi avocaţi, dispoziţiile alin. (1)-(3) se aplică tuturor avocaţilor
şi alte forme de pregătire profesională realizate în cadrul unor instituţii
agreate de U.N.B.R.30
© Avocaţii definitivi au obligaţia de a frecventa formele de pregătire
profesională continuă. Ei sunt obligaţi să îşi actualizeze permanent pregă-
tirea profesională, în domeniile în care îşi exercită profesia, în acest sens
urmând formele de pregătire profesională continuă organizate de barou,
I.N.P.P.A. sau formele de exercitare a profesiei în cadrul cărora îşi
desfăşoară activitatea. Pregătirea profesională continuă are o durată de 60
de ore în decursul a trei ani consecutivi, aproximativ 20 de ore/an. Statutul
profesiei prevede că pregătirea profesională continuă presupune lărgirea
cunoştinţelor şi competenţelor în noi domenii ale dreptului, în domeniul
procedurilor şi al legilor aplicate în Uniunea Europeană, precum şi dobân-
direa certificării pregătirii profesionale continue la standardele compatibile
cu pregătirea profesională a avocaţilor din celelalte state membre ale Uniunii
Europene. Modalităţile de pregătire sunt: activităţile coordonate de
Departamentul de pregătire profesională continuă al I.N.P.P.A; cursuri,
seminare, reuniuni, conferinţe, congrese, alte forme de pregătire organizată
pentru actualizarea cunoştinţelor şi tehnicilor de exercitare a profesiei;
pregătirea on-line; redactarea şi publicarea de note, articole, studii pe
probleme juridice; activităţi organizate în cooperare cu instituţii de învăţă-
mânt sau instituţii de realizare a pregătirii profesionale în domenii conexe
activităţii de avocat; orice altă activitate recunoscută de organele profesiei.
© Avocatul este obligat să participe la toate şedinţele convocate de
consiliul baroului, la activităţile profesionale şi la şedinţele organelor de
conducere din care face parte. Absentarea repetată şi în mod nejustificat
constituie abatere disciplinară.
30 Potrivit art. 289 din Statutul profesiei ,, În decursul perioadei de stagiu, pregătirea şi
formarea profesională iniţială a avocaţilor stagiari se realizează şi prin:

a) îndrumare şi formare profesională în cadrul formei de exercitare a profesiei cu care
avocatul stagiar se află în raporturi contractuale de colaborare sau în calitate de salarizat în
interiorul profesiei;
b) conferinţe de stagiu organizate de consiliul baroului, conform unei programe stabilite
de I.N.P.P.A.;
c) alte forme de pregătire profesională realizate în cadrul unor instituţii agreate de
U.N.B.R.”
© Avocatul este obligat să ţină evidenţele cerute de lege, de statutul

profesiei cu privire la cauzele în care a fost angajat31. În acest sens, el trebuie
să ţină: evidenţa contractelor de asistenţă juridică, într-un registru de
evidenţă al acestor contacte; registrul de înregistrare al actelor atestate de
avocat cu privire la identitatea părţilor, conţinutul şi data actelor; registrul
de înregistrare a activităţilor fiduciare; registrul de înregistrare a părţilor de
interes, a părţilor sociale şi/sau acţiunilor societăţilor. Nerespec- tarea
obligaţiei de ţinere a acestor evidenţe constituie abatere disciplinară.
© Avocatul are obligaţia să se abţină de la exercitarea oricărei acti-
vităţi profesionale în cazul în care există sau survine un conflict de interese.
Nerespectarea acestei obligaţii constituie abatere disciplinară gravă.
© Avocatul este obligat să se abţină de la desfăşurarea unor activităţi
de natură a aduce atingere drepturilor profesionale rezervate avocaţilor prin
lege şi statutul profesiei. Nerespectarea acestor obligaţii constituie abatere
disciplinară gravă.
© Avocatul are obligaţia să poarte robă, în condiţiile legii, în faţa
tuturor instanţelor judecătoreşti, precum şi în faţa Curţii Constituţionale din
România. Purtarea robei în afara incintei instanţei judecătoreşti este
interzisă, cu excepţia cazului în care avocatul este delegat de organele
profesiei să reprezinte baroul sau U.N.B.R. într-o anume împrejurare care
impune această ţinută.
© Avocatul are obligaţia să poarte insignă şi să deţină legitimaţie de
avocat, cu care se identifică în faţa instanţelor judecătoreşti, a organelor de
urmărire penală, a autorităţilor cu atribuţii jurisdicţionale, a notarilor
31Potrivit art. 239 alin. (2) din Statul profesiei de avocat ,,Avocatul este obligat să ţină
următoarele evidenţe:
a) contractele de asistenţă juridică;
b) registrul de evidenţă a contractelor de asistenţă juridică, al cărui model este
prezentat în anexa nr. XVII;
c) registrul de înregistrare a actelor juridice atestate de avocat cu privire la identitatea
părţilor, conţinutul şi data actelor, în condiţiile art. 3 alin. (1) lit. c) şi d) din Lege, al cărui
model este prezentat în anexa nr. XVIII;
d) registrul de înregistrare a activităţilor fiduciare, în condiţiile art. 3 alin. (1) lit. g) din
Lege, al cărui model este prezentat în anexa nr. XIX;
e) registrul de înregistrare a părţilor de interes, a părţilor sociale şi/sau a acţiunilor
societăţilor, în condiţiile art. 3 alin. (1) lit. h) din Lege, al cărui model este prezentat în anexa
nr. XX.
publici şi a executorilor judecătoreşti, a organelor administraţiei publice şi

a instituţiilor publice, precum şi a altor persoane juridice şi fizice, inclusiv
în faţa avocaţilor, cu care intră în contact în exercitarea activităţilor sale.
© Avocatul are obligaţia să achite, la termenul stabilit, taxele şi
contribuţiile la formarea bugetului baroului, a bugetului U.N.B.R. şi a
bugetului sistemului de asigurări al avocaţilor32.
© Avocatul este obligat să se asigure pentru răspunderea profesională.
Prin răspundere profesională se înţelege acoperirea daunelor efective
suferite de client şi rezultate din exercitarea profesiei cu nerespectarea
prevederilor legii, ale statutului şi a regulilor deontologice33.
© Avocatul are obligaţia să înştiinţeze în scris baroul din care face parte
cu privire la orice modificare intervenită în forma de exercitare a profesiei,
în cazurile în care intervine înstrăinarea prin acte între vii a formei de
exercitare a profesiei sau de lichidare a acesteia, precum şi în cazul
transformării sau reorganizării formei de exercitare a profesiei.
32 Potrivit art. 235 din Statutul profesiei de avocat, ,, Cuantumul şi termenul de plată a
taxelor şi contribuţiilor prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin decizie a baroului, respectiv a
Consiliului U.N.B.R. şi se aduc la cunoştinţa avocaţilor înscrişi în tabloul avocaţilor cu drept
de exercitare a profesiei în maximum 15 zile de la data adoptării acestora. Contribuţiile către
bugetul asigurărilor sociale nu pot fi mai mici decât suma stabilită de Consiliul U.N.B.R., care
va ţine seama de cerinţa acoperirii nevoilor curente de plată ale C.A.A.
(3) La stabilirea contribuţiei avocaţilor la bugetului baroului, consiliul baroului va lua
în considerare contribuţia la formarea bugetului U.N.B.R. Contribuţia baroului la formarea
bugetului U.N.B.R. se virează lunar, la termenul stabilit de Consiliul U.N.B.R., în contul
special constituit în acest scop.
(4) Depăşirea termenului de plată a contribuţiilor prevăzute în prezentul articol atrage
suspendarea calităţii de avocat, în condiţiile legii.
(5) Distinct de măsura suspendării calităţii de avocat, depăşirea termenului de plată a
contribuţiilor prevăzute de prezentul articol atrage obligaţia de plată a majorărilor de întârziere
în cuantum de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere, aplicat la suma datorată”.
33 Potrivit art. 231 din Statutul profesiei de avocat, ,, Societatea civilă profesională şi
societatea profesională cu răspundere limitată pot încheia asigurare profesională în care să

fie cuprinşi toţi avocaţii care îşi exercită profesia în calitate de asociaţi, colaboratori sau
salarizaţi în interiorul profesiei. Primele de asigurare profesională achitate de avocat sau de
formele de exercitare a profesiei reprezintă cheltuieli profesionale obligatorii, legal datorate,
integral deductibile pentru anul fiscal în curs, în condiţiile legii. Neîndeplinirea obligaţiilor
prevăzute în prezentul articol atrage neînscrierea în tabloul anual al avocaţilor cu drept de
exercitare a profesiei.”
© Avocatul are obligaţia de a informa decanul baroului din care face

parte despre situaţia unui conflict cu un alt avocat, decanul baroului
urmând a soluţiona conflictul potrivit regulilor prevăzute în statutul profe-
siei. În acelaşi timp, conflictele cu magistraţii sau cu alte autorităţi publice
vor fi aduse, de îndată, la cunoştinţa decanului baroului, care va decide
asupra măsurilor ce vor fi luate.
© Avocatul are obligaţia să folosească mijloace oneste în ceea ce
priveşte dobândirea clientelei. Practicile de dobândire a clientelei nu pot fi
similare cu cele ale unui comerciant, pentru că avocatul nu este comerciant.
Tocmai de aceea, legea şi statutul profesiei impun un regim special în ceea
ce priveşte publicitatea activităţii avocatului. Principiile care stau la baza
publicităţii formelor de exercitare a profesiei sunt următoarele:
→ mijloacele de publicitate asigură numai informarea publicului cu
privire la activitatea desfăşurată de forma de exercitare a profesiei, neputând
fi folosite ca reclamă, în scopul dobândirii de clientelă;
→ publicitatea realizată trebuie să fie veridică, să respecte secretul
profesional, să fie realizată cu demnitate şi prudenţă;
→ publicitatea nu se poate referi la identitatea clienţilor şi nu se poate
baza pe comparaţia cu alte forme de exercitare a profesiei.
© Sunt acceptate în vederea realizării publicităţii anunţuri de publi-
citate, în condiţiile prevăzute în statutul profesiei; invitaţii la conferinţe,
evenimente profesionale; cărţi de vizită profesionale; adrese de e-mail şi
adresă de internet; pagină web; publicarea de articole în reviste sau alte
publicaţii de specialitate, etc.
VII.5. Rezumat
© În exercitarea activităţii sale, avocatul are o serie de drepturi şi

îndatoriri prevăzute de Legea nr. 51/1995, de Statutul profesiei de avocat şi
de Codul deontologic. Aceste drepturi şi îndatoriri se manifestă în relaţiile
cu clienţii, cu organele profesiei de avocat, cu instituţiile sistemului judi-
ciar, cu alte instituţii.
© Printre numeroasele drepturi pe care le are în exercitarea profesiei,

se remarcă dreptul de a asista şi reprezenta persoanele fizice şi juridice în
faţa organelor judiciare şi a altor instituţii, ceea ce implică dreptul avocatului
de a da sfaturi clientului său, de a-i susţine cauza, de a pleda pentru clientul
său şi de a acţiona în interesul acestuia.
© Pentru exercitarea acestor drepturi, în numele şi pe seama clientului,
avocatul încheie cu persoana asistată/reprezentată un contract de asistenţă
juridică care va constitui legea părţilor pentru avocat şi client.
© Pentru activitatea avocaţială prestată, avocatul are dreptul la plata
unui onorariu, care este negociat între avocat şi client.
© Avocatul are obligaţia de a pregăti temeinic cauzele în care a fost
angajat, de a acţiona cu profesionalism şi onestitate, de a acţiona prompt,
potrivit cu natura cauzei, cu experienţa sa şi crezul său profesional.
© În exercitarea atribuţiilor sale, avocatul îşi asumă o obligaţie de
diligenţă, iar nu de rezultat.
VII.6. Test de autoevaluare
1. Avocatul:
a) are dreptul să stabilească cu clientul un onorariu care nu poate fi mai
mare decât cel minimal prevăzut în tabloul onorariilor stabilit de
consiliul U.N.B.R.;
b) desemnat să asigure asistenţa judiciară are dreptul, pe lângă ono-
rariul stabilit de organul judiciar, şi la un onorariu plătit de justiţiabil;
c) care îndeplineşte condiţiile de pensionare prevăzute de lege are
dreptul de a solicita continuarea exercitării profesiei, cererea de continuare
a activităţii fiind soluţionată de consiliul baroului.
2. Avocatul:
a) are dreptul de a-şi face reclamă în scopul dobândirii clientelei,
inclusiv prin prezentarea identităţii clienţilor pe care i-a avut;
b) care lipseşte de la şedinţele convocate de consiliul baroului, săvâr-
şeşte o abatere disciplinară, indiferent de motivele absenţei sale;
c) va aduce la cunoştinţa decanului baroului conflictul cu un alt

avocat.
3. Avocatul:
a) care este împiedicat să îndeplinească serviciul avocaţial, îşi va
asigura substituirea, numai printr-un avocat care îşi desfăşoară activitatea
în aceeaşi formă de exercitare a profesiei;
b) are obligaţia de a-şi asigura substituirea atunci când împotriva
avocatului s-a dispus măsura suspendării din exerciţiul profesiei, în cel
mult 30 de zile de la comunicarea măsurii suspendării;
c) care renunţă la exerciţiul profesiei, cu cel puţin 60 de zile înainte
de data prevăzută pentru încetarea activităţii, are obligaţia să finalizeze
toate cauzele pe care le-a angajat sau să-şi asigure substituirea.
4. Avocatul are obligaţia:

a) de formare profesională, numai atunci când este stagiar, nu şi după
ce s-a definitivat în profesie;
b) de a purta robă, numai în faţa instanţelor judecătoreşti, nu şi a
Curţii Constituţionale a României;
c) să prezinte clientului, la cerere, situaţia privind cheltuielile efec-
tuate pentru îndeplinirea serviciului profesional ce i-a fost încredinţat şi a
căror rambursare o solicită.
5. În ceea ce priveşte ocrotirea avocatului sunt valabile urmă-

toarele afirmaţii:
a) cabinetul avocatului nu poate fi percheziţionat în nicio cir-
cumstanţă;
b) nu pot fi ridicate de la cabinetul avocatului înscrisuri care conţin
comunicări ale avocatului cu clientul său;
c) relaţia dintre avocat şi clientul său poate face, în anumite condiţii,
obiect al unor măsuri de supraveghere tehnică.
Transferul, suspendarea şi încetarea calităţii de avocat 113
Unitatea de învăţare VIII

TRANSFERUL, SUSPENDAREA ŞI ÎNCETAREA
CALITĂŢII DE AVOCAT
VIII.1. Introducere
© Transferul unui avocat dintr-un barou într-un alt barou este expresia
libertăţii profesionale a acestuia, care implică şi mobilitatea sa, având ca
situaţie premisă iniţiativa avocatului interesat de transfer de a se înscrie
într-un alt barou, din motive personale, familiale, profesionale, etc., şi constă
în scoaterea acestuia de pe tabloul baroului de unde se efectuează transferul
şi luarea în evidenţa baroului unde se transferă.
© Suspendarea calităţii de avocat înseamnă o încetare provizorie,
temporară a exerciţiului profesiei, în cazurile şi condiţiile prevăzute de
lege.
© Încetarea calităţii de avocat constă în pierderea definitivă a dreptului
de a exercita profesia de avocat.
VIII.2. Obiectivul unităţii de învăţare este acela ca

studenţii să cunoască cazurile şi condiţiile în care un avocat poate beneficia de
mobilitate profesională, schimbând baroul pe al cărui tablou este înscris
precum şi cazurile de excepţie şi condiţiile în care exerciţiul profesiei de
avocat încetează, fie temporar, fie definitiv.
VIII.3. Transferul în profesia de avocat
© Presupune mutarea avocatului dintr-un barou în altul.

© Avocatul poate să solicite, din motive justificate, transferul său
într-un alt barou. În acest sens, va adresa o cerere decanului baroului de la
care doreşte să se transfere.
© Cererea de transfer va fi însoţită de actele pe care se întemeiază şi
de un certificat eliberat de baroul de la care se solicită transferul. Certificatul
va indica datele personale, profesionale şi disciplinare ale solicitantului şi
va atesta că solicitantul a achitat la zi taxele şi contribuţiile profesionale
către barou, U.N.B.R. şi sistemul propriu de asigurări sociale.
© În procedura de transfer vor fi implicate atât baroul de la care se
solicită transferul, cât şi baroul la care se solicită transferul.
© Consiliul baroului de la care se solicită transferul va elibera
certificatul privind avizarea cererii de transfer, cerere pe care o va înainta,
împreună cu dosarul de înscriere în profesie, baroului la care se solicită
transferul.
© Cererea de transfer va fi soluţionată de către consiliul baroului la care
se solicită transferul, în baza raportului întocmit de un consilier delegat, care
verifică dosarul de înscriere în profesie al avocatului care solicită transferul
precum şi certificatul emis de baroul de la care se solicită transferul.
© Examinarea cererii de transfer implică şi verificarea de către consiliul
baroului a respectării de către avocatul solicitant a reglementărilor legale
privind organizarea şi funcţionarea formelor de exercitare a profesiei de
avocat, totodată, şi a respectării condiţiilor de primire în profesia de avocat.
© Decizia cu privire la transfer (de admitere sau de respingere) se
comunică avocatului solicitant şi baroului din care acesta face parte.
Consiliul baroului va face menţiuni corespunzătoare în tabloul avocaţilor.
© Decizia prin care s-a respins cererea de transfer va fi motivată şi
poate fi contestată, în termen de 15 zile de la comunicare, la consiliul
U.N.B.R.
VIII.4. Suspendarea calităţii de avocat
© Cazurile de suspendare a calităţii de avocat sunt prevăzute de art. 27

din Legea nr. 51/1995.
© Suspendarea este obligatorie şi facultativă.
© Cazurile de suspendare obligatorie a avocatului din exerciţiul
profesiei sunt următoarele:
→ în caz de incompatibilitate, pe durata existenţei acestei stări;
→ pe perioada interdicţiei de a profesa, dispusă prin hotărâre judecă-
torească sau disciplinară;
→ în caz de neplată totală sau parţială a taxelor şi a contribuţiilor
profesionale către barou, către U.N.B.R. şi către sistemul propriu de
asigurări sociale, timp de trei luni de la scadenţa acestora şi până la lichi-
darea integrală a datoriilor34;
→ la cererea scrisă a avocatului pentru motive personale sau
profesionale;
→ ca urmare a neexecutării unei amenzi disciplinare. Dacă avocatului
i-a fost aplicată o amendă disciplinară cuprinsă între 500 şi 5000 lei,
aceasta se va face venit la bugetul baroului, urmând a fi plătită în termen de
30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii disciplinare. Neachitarea
amenzii în acest termen atrage suspendarea de drept din exerciţiul
profesiei, până la achitarea sumei.
© Suspendarea facultativă a avocatului din exerciţiul profesiei poate
interveni în cazul în care împotriva avocatului a fost pusă în mişcare
acţiunea penală sau s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea unei
infracţiuni de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, până la
pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive.
© Constatarea incidenţei unui caz de suspendare se face:
→ ca urmare a sesizării avocatului în cauză, acesta fiind dator să
înştiinţeze consiliul baroului de îndată despre orice situaţie care ar putea
34Lichidarea integrală a datoriilor presupune şi plata majorărilor de întârziere, în acest
sens fiind Decizia nr. 711/12 decembrie 2009 a Consiliului U.N.B.R., prin care au fost
interpretate prevederile art. 27 lit. c) din Legea nr. 51/1991 privind organizarea şi exercitarea
profesiei de avocat şi a prevederilor art. 49 lit. c) din Statutul profesiei de avocat; a se vedea
în acest sens, T.C. Briciu, C.C. Dinu, P. Pop, Instituţii judiciare, ed. a 2-a, Ed. C.H. Beck,
p. 398.
conduce la suspendarea exerciţiului profesiei, nerespectarea acestei obli-

gaţii fiind abatere disciplinară;
→ ca urmare a sesizării din oficiu, decanul şi consiliul baroului având
posibilitatea de a se sesiza pe orice cale cu privire la existenţa situaţiilor care
impun suspendarea exerciţiului dreptului de a profesa.
© În toate cazurile asupra suspendării decide consiliul baroului, după
ascultarea avocatului în cauză.
© Decizia consiliului baroului este executorie, despre aceasta
făcându-se menţiune în tabloul avocaţilor şi în tabloul avocaţilor incom-
patibili. Decizia consiliului baroului poate fi contestată la consiliul U.N.B.R.
în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia, iar eventuala contestaţie
formulată nu suspendă executarea. Dacă suspendarea a fost dispusă pentru
neplata taxelor şi contribuţiilor profesionale, la cererea avocatului în
cauză, consiliul baroului, după verificarea temeiurilor cererii şi a achitării
taxelor şi contribuţiilor, poate dispune încetarea măsurii suspendării şi
ştergerea menţiunilor din tablou.
© Exercitarea profesiei de avocatul al cărui drept de exercitare a
profesiei este suspendat, în perioada măsurii suspendării, constituie abatere
disciplinară gravă.
VIII.4.1. Efectele suspendării calităţii de avocat:
© Exercitarea profesiei de către avocatul al cărui drept de exercitare a

profesiei a fost suspendat, în perioada măsurii suspendării, constituie aba-
tere disciplinară gravă.
© Avocatul împotriva căruia s-a dispus măsura suspendării este
obligat ca în termen de cel mult 15 zile de la data comunicării măsurii să îşi
asigure substituirea, iar nerespectarea acestei obligaţii constituie abatere
disciplinară.
© În cazul avocatului stagiar, stagiul se suspendă în cazurile prevăzute
de lege pentru suspendarea calităţii de avocat.
VIII.4.2. Ridicarea suspendării intervine:
© ca urmare a admiterii contestaţiei formulată la consiliul U.N.B.R.,

împotriva deciziei consiliului baroului prin care s-a dispus suspendarea;
© ca urmare a încetării stării de incompatibilitate, la cererea avocatului

suspendat sau din oficiu, de către consiliul baroului. Consiliul baroului
verifică periodic (trimestrial) precum şi înainte de întocmirea tabloului anual
al avocaţilor menţinerea situaţiei care a justificat suspendarea;
© ca urmare a încetării interdicţiei de a profesa, dispusă prin hotărâre
judecătorească sau disciplinară, la cererea avocatului;
© după achitare taxelor şi contribuţiilor profesionale, atunci când
măsura suspendării a fost luată pe acest temei;
© la cererea scrisă a avocatului, atunci când suspendarea a intervenit
ca urmare a manifestării sale de voinţă.
VIII.5. Încetarea calităţii de avocat
© Cazurile de încetare a calităţii de avocat sunt prevăzute de art. 26

din Legea 51/1995 şi sunt următoarele:
→ renunţarea scrisă la exerciţiul profesiei de către avocat;
→ decesul avocatului;
→ excluderea din profesie ca urmare a sancţiunii disciplinare aplicate
avocatului;
→ condamnarea definitivă a avocatului la pedeapsa închisorii de un an
sau mai mare pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni, infracţiune
pedepsită cu pedeapsa închisorii având un minim special de cel puţin un an
şi reprezentând infracţiune contra vieţii, infracţiune contra patrimoniului,
infracţiune contra înfăptuirii justiţiei, infracţiune de corupţie sau de
serviciu, infracţiune de fals, infracţiune care aduce atingere unor relaţii
privind convieţuirea socială, infracţiune contra securităţii naţionale sau o
infracţiune de genocid, contra umanităţii şi de război, dacă până la data
verificării stării de nedemnitate nu a intervenit reabilitarea, amnistia
postcondamnatorie sau dezincriminarea faptei.
© Încetarea dreptului avocatului de a exercita profesia ca urmare a
pensionării sale nu atrage în mod necesar pierderea calităţii de avocat,
deoarece în cazul în care avocatul îndeplineşte condiţiile de pensionare are
dreptul de a solicita continuarea exercitării profesiei. Cererea de continuare
a exercitării profesiei se soluţionează de către consiliul baroului pe baza
unui aviz medical privind menţinerea capacităţii fizice şi psihice necesare
exercitării profesiei de avocat. Avizul medical se prezintă anual de către

avocat pentru înscrierea în tabloul avocaţilor. Decizia de respingere a
solicitării de menţinere în activitate poate fi contestată la consiliul
U.N.B.R. de către avocatul solicitant în termen de 15 zile de la comunicare.
© Avocatul care renunţă la exerciţiul profesiei va formula o cerere în
scris şi cu cel puţin 60 de zile înainte de data prevăzută pentru încetarea
activităţii sale, este obligat să finalizeze toate cauzele angajate sau să-şi
asigure substituirea. În acest sens, va prezenta baroului lista cauzelor
nefinalizate şi va indica şi numele avocaţilor care le vor prelua.
© În cazul decesului avocatului, cauzele acestuia vor fi preluate de către
colaboratorii ori asociaţii săi iar în lipsa unor colaboratori sau asociaţi, de
către avocaţi desemnaţi de consiliul baroului.
© În caz de excludere din profesie ca sancţiune disciplinară, decizia de
excludere se va comunica avocatului în cauză, baroului în care acesta este
înscris, precum şi preşedintelui U.N.B.R. Excluderea din profesie este cea
mai gravă dintre sancţiunile disciplinare ce pot fi aplicate avocaţilor, pentru
abateri disciplinare grave, sau pentru fapte care aduc atingere prestigiului
profesiei.
© Încetarea calităţii de avocat se constată prin decizie a consiliului
baroului şi are drept consecinţă radierea celui în cauză din tabloul avo-
caţilor.
VIII.6. Rezumat
© Avocatul poate să solicite, pentru motive justificate, personale şi

profesionale, transferul într-un alt barou, în decizia de transfer fiind
implicate consiliile barourilor, de la care se solicită transferul, şi respectiv,
la care se intenţionează transferul. Decizia de respingere a cererii de
transfer poate fi atacată în termen de 15 zile de la comunicare la consiliul
U.N.B.R.
© Exerciţiul profesiei de avocat poate fi suspendat, în cazurile şi
condiţiile prevăzute de lege, existând cazuri de suspendare obligatorie şi
cazuri de suspendare facultativă a calităţii de avocat. Decanul şi consiliul

baroului se pot sesiza din oficiu cu privire la intervenirea uneia dintre
situaţiile care atrag suspendarea avocatului din exerciţiul profesiei. În
acelaşi timp, avocatul aflat într-o astfel de situaţie are obligaţia de a
încunoştinţa de îndată consiliul baroului despre orice situaţie care ar putea
duce la suspendarea exerciţiului profesiei, nerespectarea acestei obligaţii
fiind abatere disciplinară. Suspendarea din exerciţiul profesiei se dispune
de către consiliul baroului, decizia consiliului putând fi atacată la consiliul
U.N.B.R.
© Încetarea calităţii de avocat înseamnă pierderea definitivă a
dreptului de a profesa, fie ca urmare a manifestării de voinţă a avocatului,
exprimată în acest sens (prin renunţare scrisă la exerciţiul profesiei), fie ca
urmare a intervenirii unor cauze independente de voinţa avocatului (deces)
sau a unor situaţii generate de conduita acestuia (condamnare definitivă
pentru o faptă care îl face nedemn de a fi avocat, excluderea din profesie ca
sancţiune disciplinară). Încetarea calităţii de avocat se constată prin decizie
a consiliului baroului din care face parte avocatul şi are drept consecinţă
radierea acestuia din tabloul avocaţilor.
VIII.7. Test de autoevaluare
1. Încetarea calităţii de avocat:

a) înseamnă pierderea temporară a dreptului de a exercita profesia; b)
poate avea loc numai ca urmare a conduitei culpabile a acestuia; c)
poate avea loc ca urmare a renunţării scrise la exerciţiul profesiei.
2. În ceea ce priveşte suspendarea din exerciţiul profesiei de

avocat, sunt valabile următoarele afirmaţii:
a) constatarea existenţei unui caz de suspendare se poate face, şi din
oficiu de consiliul baroului;
b) continuarea exercitării profesiei pe perioada suspendării constituie
abatere disciplinară gravă;
c) ridicarea suspendării poate interveni şi în perioada stării de incom-

patibilitate, ca urmare a cererii formulate de avocat în acest sens.
3. În ceea ce priveşte transferul avocatului sunt valabile urmă-

toarele afirmaţii:
a) decizia de respingere a cererii de transfer emisă de consiliul
baroului este irevocabilă şi nu poate fi contestată;
b) cererea de transfer va fi soluţionată de consiliul baroului la care se
solicită transferul;
c) cererea de transfer va fi depusă la consiliul U.N.B.R.

a) va putea fi suspendat din această calitate (caz de suspendare facul-
tativă), ca urmare a neexecutării unei amenzi disciplinare în termen de 30
de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii disciplinare;
b) va fi suspendat din această calitate pe durata stării de incompati-
bilitate (caz de suspendare obligatorie);
c) în cazul decesului avocatului, cauzele acestuia vor fi preluate de
către colaboratorii ori asociaţii săi iar în lipsa unor colaboratori sau asociaţi,
de către avocaţi desemnaţi de consiliul baroului.
5. Încetarea calităţii de avocat:

a) are drept consecinţă trecerea avocatului pe tabloul avocaţilor
incompatibili;
b) nu intervine automat ca urmare a pensionării avocatului;
c) se constată prin decizie a consiliului U.N.B.R.
Reguli privind deontologia profesională a avocatulu 121
Răspunderea disciplinară a avocaţilor 137
Unitatea de învăţare nr.

IX
RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ A AVOCAŢILOR
IX.1. Introducere
© Răspunderea avocaţilor – ca o componentă a răspunderii juridice

generale – apare ca firească, în contextul necesităţii menţinerii unui climat
de legalitate şi disciplină în cadrul unei profesii de elită, cum este cea de
avocat. În cazul corpului profesional al avocaţilor, legea şi statutul profesiei
nu prevăd ca în cazul altor profesii juridice (de pildă, magistraţii) care sunt
faptele săvârşite de avocaţi care ar putea atrage răspunderea disciplinară.
© Dispoziţiile Legii privind organizarea şi exercitarea profesiei de
avocat prevăd cu titlu general (art. 85) că avocatul răspunde disciplinar
pentru nerespectarea prevederilor prezentei legi sau ale statutului, pentru
nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale
baroului sau ale U.N.B.R. precum şi pentru orice fapte săvârşite în legătură
cu profesia sau în afara acesteia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea
şi prestigiul profesiei, ale corpului de avocaţi sau ale instituţiei.
© În principiu, răspunderea disciplinară este angajată pentru fapte ce
constau în încălcarea îndatoririlor pe care avocatul le are în relaţia cu
clienţii, cu instanţele de judecată şi celelalte organe judiciare, cu alte
organe ale statului, cu ceilalţi avocaţi, cu organele profesiei de avocat. Nu
doar faptele săvârşite în exerciţiul profesiei pot constitui abateri discipli-
nare, ci şi faptele săvârşite în afara profesiei, dacă acestea sunt de natură să
aducă prejudicii onoarei şi prestigiului profesiei de avocat.
© De asemenea, art. 265 din Statutul profesiei de avocat arată că
“protecţia onoarei şi a prestigiului profesiei, respectarea legii, a statutului
profesiei şi a deciziilor obligatorii ale organelor profesiei sunt încredinţate
organelor constituite potrivit dispoziţiilor legii”.
IX.2. Obiectivele acestei unităţi de învăţare sunt acelea

de însuşire a cunoştinţelor referitoare la cazurile şi termenele în care poate
fi atrasă răspunderea disciplinară a avocatului, la instanţele disciplinare ale
avocaţilor, la procedura anchetării disciplinare a avocaţilor şi sancţiunile ce
pot fi aplicate acestora.
IX.3. Natura juridică a răspunderii disciplinare
© Răspunderea disciplinară are o existenţă aparte de celelalte tipuri de

răspundere care pot fi angajate în ceea ce-i priveşte pe avocaţi, respectiv,
răspunderea civilă, disciplinară şi administrativă, putând coexista împreună
cu acestea. Potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. (4) din Legea nr. 51/1995
răspunderea disciplinară a avocatului nu exclude răspunderea penală sau
civilă a acestuia. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 266 din Statutul
profesiei, răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea civilă, penală
sau administrativă.
© Dacă pentru aceeaşi faptă pentru care se desfăşoară o procedură
disciplinară, avocatul este şi urmărit penal sau judecat, procedura discipli-
nară se suspendă până la soluţionarea definitivă a cauzei. Pe perioada cât
este suspendată procedura disciplinară cursul termenului de prescripţie
pentru exercitarea acţiunii disciplinare se suspendă şi se reia după soluţio-
narea definitivă a cauzei.
IX.4. Sfera răspunderii disciplinare şi termenul în care

poate fi angajată
© Avocatul va răspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor

din Legea nr. 51/1995 sau ale Statutului profesiei, pentru nerespectarea
deciziilor obligatorii ale organelor de conducere ale baroului sau ale
UNBR, precum şi pentru orice alte fapte săvârşite în legătură cu profesia
sau în afara profesiei, care sunt de natură a prejudicia onoarea şi prestigiul
profesiei, ale corpului de avocaţi, ale instituţiei. Fapta poate fi săvârşită de
avocat în nume propriu sau în numele formei de exercitare a profesiei în
care îşi desfăşoară activitatea.35
© Abaterea disciplinară va fi una gravă ori de câte ori sunt încălcate
dispoziţii din Legea nr. 51/1995 sau din Statutul profesiei de avocat, care
prevăd această sancţiune.
© Acţiunea disciplinară se exercită în termen de cel mult un an de la
data luării la cunoştinţă de către consiliul baroului, despre săvârşirea abaterii
disciplinare, dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârşirii acesteia, acesta
fiind termenul de prescripţie a răspunderii disciplinare.
IX.5. Instanţele disciplinare
© Instanţele disciplinare nu reprezintă instanţe de drept comun, ci sunt

constituite în interiorul corpului profesional, din avocaţi cu o anumită
vechime în profesie şi care îndeplinesc anumite condiţii. Posibilitatea exer-
citării unor căi de atac împotriva unora dintre hotărârile disciplinare la
instanţa de contencios administrativ şi fiscal nu are semnificaţia adăugării a
încă unei instanţe disciplinare, acestea fiind cele strict prevăzute de lege şi
statutul profesiei, constituite în interiorul corpului profesional, ca o reafir-
mare a autonomiei şi independenţei profesiei de avocat.
IX.5. 1. Comisia de disciplină a baroului
© Judecă în complet format din 3 membri avocaţi, în primă instanţă,

abaterile disciplinare săvârşite de avocaţii înscrişi pe tabloul acelui barou,
cu excepţia abaterilor săvârşite de decanul baroului şi de membrii
35 Potrivit art. 265 din Statut, fapta săvârşită de avocat, în nume propriu sau în numele
şi pentru forma de exercitare a profesiei din care face parte, prin care se încalcă dispoziţiile
legii, ale statutului profesiei, deciziile obligatorii ale organelor profesiei la nivel naţional sau
ale consiliului baroului în care avocatul este înscris sau în care acesta îşi are sediul secundar
şi care este de natură să prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei, ale corpului de avocaţi
sau ale instituţiei constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit art. 88 din Lege.
consiliului U.N.B.R., care atrag competenţa personală de judecare în primă

instanţă, în favoarea comisiei centrale de disciplină.
© Ea este alcătuită dintr-un număr de 5 până la 11 membri, avocaţi,
aleşi de adunarea generală a baroului pe o perioadă de 4 ani, membrii
acesteia fiind aleşi dintre avocaţii cu o vechime de minimum 10 ani în
profesie. Este coordonată de un preşedinte ales dintre membrii acesteia.
© Consiliul baroului va desemna un secretar care nu va fi şi membru
în comisia de disciplină şi care îndeplineşte şi funcţia de grefier.
IX.5.2.Comisia centrală de disciplină
© Este constituită la nivelul U.N.B.R. şi este alcătuită din reprezen-

tanţii barourilor desemnaţi de adunările generale ale acestora (fiecare barou
are dreptul la câte un reprezentant ales de Congresul avocaţilor). Membrii
comisiei centrale de disciplină se aleg dintre avocaţii cu o vechime mai mare
de 15 ani în profesie.
© Este coordonată de unul dintre membrii acesteia, în calitate de
preşedinte, desemnat de Congresul avocaţilor. Din completele de judecată
nu pot face parte soţul sau rudele până la gradul al patrulea, inclusiv, ale
membrilor consiliului baroului din care face parte avocatul trimis în
judecată, ale membrilor consiliului U.N.B.R. şi nici soţul sau rudele până la
gradul al patrulea inclusiv ale celui care a declanşat procedura disciplinară
prin plângerea sa.
© Comisia centrală de disciplină judecă: ca instanţă de fond, în complet
compus din trei membri, abaterile disciplinare săvârşite de membrii
consiliului U.N.B.R. şi de decanii barourilor; în complet compus din 5
membri, contestaţiile declarate de avocatul interesat, decanul baroului şi
preşedintele U.N.B.R. împotriva deciziilor pronunţate de comisiile de
disciplină ale barourilor şi recursurile împotriva încheierilor prin care s-a
dispus măsura suspendării din funcţie a avocatului.
IX.5.3.Consiliul U.N.B.R.
© Judecă recursul declarat împotriva deciziei pronunţate în procedura

disciplinară de comisia centrală de disciplină ca instanţă de fond, consiliul
funcţionând în această ipoteză în plenul său, cu excepţia avocatului im-
plicat în cauză.
© Judecă recursul împotriva încheierii prin care instanţa disciplinară a

luat măsura suspendării avocatului din exerciţiul profesiei, până la jude-
carea definitivă a cauzei, în cazul cercetării unei abateri disciplinare grave.
IX.6. Căi de atac
© Împotriva hotărârilor pronunţate de comisia centrală de disciplină şi

împotriva hotărârilor pronunţate de către consiliul U.N.B.R. atunci când
judecă ca instanţă disciplinară în plenul său, partea interesată poate formula
contestaţie la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel
Bucureşti.
IX.7. Sesizarea abaterilor disciplinare
© Modalităţile prin care o faptă săvârşită de avocat este dedusă anche-

tei disciplinare sunt plângerea şi sesizarea.
© Acestea pot fi formulate de: a) avocatul care conduce asistenţa
judiciară de pe lângă fiecare instanţă, acesta având obligaţia de a anunţa în
scris, consiliul baroului, în legătură cu faptele comise de avocat; b) instan-
ţele judecătoreşti şi parchetele, care sunt obligate să înainteze consiliului
baroului orice plângere formulată împotriva unui avocat şi să aducă la
cunoştinţă orice urmărire penală sau judecată care se desfăşoară împotriva
unui avocat; c) orice persoană interesată (client, parte adversă, alt avocat)
poate formula la consiliul baroului o plângere împotriva unui avocat; d) din
oficiu, consiliul baroului se poate sesiza prin hotărâre care se consemnează
în procesul-verbal de şedinţă.
© Plângerea se adresează consiliului baroului pe al cărui tablou figu-
rează avocatul, cu drept de exercitare a profesiei.
© Dacă avocatul este pensionar care îşi continuă activitatea în pro-
fesie, este incompatibil sau s-a retras din profesie, plângerea se adresează
baroului în care avocatul este sau a fost înscris în tabloul avocaţilor.
IX.8. Procedura anchetei disciplinare
© Anchetarea abaterii disciplinare, ca şi exercitarea acţiunii discipli-

nare sunt de competenţa consiliului baroului.
© Simpla formulare a unei plângeri sau a unei sesizări împotriva avo-
catului nu este suficientă pentru exercitarea acţiunii disciplinare, ci, în
prealabil, are loc anchetarea abaterii disciplinare ce se pretinde a fi fost
săvârşită de avocat.
© În vederea realizării anchetei disciplinare, consiliul baroului desem-
nează un consilier pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile. În
cazul în care abaterea disciplinară s-a săvârşit pe raza altui barou, consiliul
baroului poate decide efectuarea de cercetări prin comisie rogatorie, de către
consiliul baroului în raza teritorială a căruia s-a săvârşit fapta.
© Anchetarea abaterii disciplinare pretins săvârşită de către un
membru al consiliului U.N.B.R. sau de către decanul baroului se efectuează
de către consiliul U.N.B.R. În acest sens, consiliul baroului va desemna unul
dintre consilierii săi pentru efectuarea cercetării prealabile disciplinare.
© În ambele cazuri, consilierul desemnat să efectueze cercetarea
prealabilă disciplinară se poate abţine sau poate fi recuzat de avocatul
cercetat. Cererea de recuzare se formulează în scris şi se soluţionează de
consiliul baroului, respectiv, de consiliul U.N.B.R., în absenţa consilierului
recuzat.
© Anchetarea abaterii disciplinare se va face cu celeritate. În vederea
efectuării cercetărilor se va proceda la convocarea în scris, prin scrisoare
recomandată, cu confirmare de primire, a avocatului cercetat, trimisă la
sediul său profesional. Convocarea se poate face şi printr-un mijloc de
comunicare ce asigură conservarea dovezii şi a datei la care s-a făcut
înştiinţarea, ori prin remitere directă sub luare de semnătură.
© Asigurarea dreptului la apărare al avocatului cercetat este esenţială
însă nu poate conduce la blocarea anchetei sau la întârzierea acesteia iar
refuzul avocatului cercetat de a da curs convocării constituie o încălcare a
îndatoririlor sale profesionale şi nu va împiedica efectuarea cercetărilor.
© Cercetarea se va efectua numai după încunoştinţarea avocatului cu
privire la obiectul anchetei disciplinare, acesta urmând a lua cunoştinţă de
conţinutul plângerii/sesizării.
© Avocatul cercetat poate da explicaţii scrise în legătură cu fapta pentru

care este cercetat.
© În cursul anchetei disciplinare, preşedintele U.N.B.R., decanul
baroului sau consilierul delegat vor convoca, în vederea ascultării, persoana
care a formulat plângerea, precum şi orice alte persoane care pot oferi
informaţii despre faptă, vor verifica înscrisurile relevante şi vor culege
informaţii prin mijloacele prevăzute de lege.
© După efectuarea cercetării, consilierul delegat întocmeşte un referat
scris care va cuprinde: a) faptele cercetate şi probele administrate; b) po-
ziţia şi apărările celui cercetat;
c) propunerea privind soluţionarea plângerii sau sesizării.
© Referatul întocmit va fi înregistrat la secretariatul decanului
baroului, respectiv al U.N.B.R., în cel mult 30 de zile de la încunoştinţarea
sa privind efectuarea anchetei disciplinare.
© În şedinţa care urmează datei la care a fost înregistrat referatul,
consiliul U.N.B.R. sau după caz, consiliul baroului, procedează la anche-
tarea abaterii disciplinare, pe baza referatului şi a lucrărilor care au stat la
baza întocmirii acestuia. Consiliul U.N.B.R. sau după caz, consiliul
baroului, poate chema avocatul anchetat în vederea audierii sale.
© După efectuarea anchetei disciplinare, consiliul baroului, sau după
caz, consiliul U.N.B.R., decide: a) exercitarea acţiunii disciplinare; b)
clasarea cauzei; c)completarea cercetărilor.
© Soluţia se comunică în termen de cel mult 15 zile de la adoptarea
deciziei, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin
remitere directă, sub luare de semnătură, avocatului cercetat, la sediul
profesional principal al acestuia, precum şi cu adresă de comunicare,
preşedintelui U.N.B.R. De asemenea, în acelaşi termen, va fi comunicată şi
persoanei care a făcut plângerea, la domiciliul indicat de aceasta. Aceasta
din urmă nu are posibilitatea să formuleze cale de atac împotriva soluţiei de
clasare.36
36 Prin Decizia nr. 773/26 octombrie 2013 a Consiliului UNBR, s-a stabilit că plân-
gerile şi contestaţiile formulate împotriva deciziilor Consiliului baroului prin care s-a dispus
clasarea cauzei sunt inadmisibile. Consiliul UNBR nu are posibilitatea legală să oblige
organul de conducere al baroului să exercite acţiunea disciplinară şi nici nu se poate substitui
acestuia, exercitând el însuşi acţiunea disciplinară.
IX.9. Exercitarea acţiunii disciplinare
© În situaţia în care, în urma anchetei disciplinare, se decide exerci-

tarea acţiunii disciplinare, consiliul U.N.B.R., respectiv, consiliul baroului,
vor desemna consilierul care va susţine acţiunea disciplinară în faţa
instanţei disciplinare.
© Exercitarea acţiunii disciplinare este de competenţa consiliului
baroului iar exercitarea acţiunii disciplinare privind pe decanii barourilor şi
pe membrii consiliului U.N.B.R. este de competenţa consiliului U.N.B.R..
© Acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de cel mult 1 an
de la data luării la cunoştinţă de către consiliul baroului despre săvârşirea
abaterii, dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârşirii acesteia.
© Acţiunea disciplinară se redactează în scris, va fi motivată în fapt şi
în drept, va indica persoanele care urmează a fi citate în faţa instanţei
disciplinare şi va fi semnată de către decanul baroului, respectiv, de către
preşedintele U.N.B.R..
© În caz de abatere disciplinară gravă, pe baza unui referat motivat,
întocmit de consilierul desemnat de consiliul U.N.B.R., sau după caz, de
consiliul baroului, preşedintele U.N.B.R. sau decanul pot solicita comisiei
de disciplină competente suspendarea exerciţiului dreptului de a profesa
pentru avocatul cercetat, potrivit dispoziţiilor referitoare la ordonanţa
preşedinţială din Codul de procedură civilă. Instanţa disciplinară poate
dispune măsura suspendării avocatului din exerciţiul profesiei, în caz de
abatere disciplinară gravă, până la soluţionarea definitivă a cauzei.
© Încheierea prin care s-a dispus suspendarea poate fi atacată cu recurs
în termen de 5 zile de la comunicare, recurs care este suspensiv de execu-
tare şi va fi judecat de urgenţă. Competenţa de soluţionare a recursului
aparţine comisiei centrale de disciplină sau consiliului U.N.B.R., în plenul
său, atunci când comisia centrală de disciplină este instanţă disciplinară de
fond.
© Preşedintele comisiei de disciplină va fixa de îndată termen de
judecată, cu citarea avocatului, a organului profesiei care a exercitat acţiu-
nea şi a celorlalte persoane indicate în acţiune.
© Procedura de citare în faţa instanţelor disciplinare se face prin
scrisoare recomandată cu confirmare de primire cu conţinut declarat, la
sediul profesional principal al avocatului.
© În cazul în care comunicarea nu este posibilă conform celor de mai

sus, procedura de citare şi comunicare se va realiza în conformitate cu
regulile privitoare la citarea şi comunicarea actelor de procedură cuprinse
în Codul de procedură civilă.
© În faţa instanţei disciplinare avocatul se va înfăţişa personal. În cursul
şedinţelor avocatul poate fi asistat de un alt avocat.
© Şedinţa instanţei disciplinare nu este publică nici în etapa cercetării
procesului, nici în faza dezbaterilor în fond, iar lucrările şedinţei se
consemnează într-o încheiere.
© Procedura în faţa instanţei disciplinare este guvernată de principiile
contradictorialităţii, oralităţii dezbaterilor şi dreptului la apărare.
© Lipsa părţilor regulat citate nu împiedică judecata, instanţa
disciplinară putându-se pronunţa pe baza actelor şi a dovezilor administrate
în cauză.
© Instanţa disciplinară hotărăşte cu majoritate de voturi şi pronunţă o
decizie disciplinară.
IX.10. Decizia disciplinară
© Decizia disciplinară rămasă definitivă are autoritate de lucru judecat

faţă de părţi şi de organele profesiei.
© Decizia de excludere sau de suspendare din profesie se va comunica
avocatului în cauză la sediul profesional principal al acestuia, baroului în
care avocatul este înscris, precum şi preşedintelui U.N.B.R.
© Decizia privind aplicarea celorlalte sancţiuni disciplinare prevăzute
de lege ori încetarea acţiunii disciplinare se comunică, de asemenea, în
condiţiile mai sus menţionate.
© Calea de atac declarată împotriva măsurii de suspendare dispuse
prin încheiere precum şi cea împotriva deciziei disciplinare au caracter
devolutiv şi determină controlul de legalitate şi de temeinicie a acestora de
către organul competent. Calea de atac se depune şi se înregistrează la
secretariatul baroului, respectiv la secretariatul U.N.B.R., iar, după expi-
rarea termenelor de declarare a contestaţiei, se înregistrează la comisia de
disciplină care a pronunţat hotărârea, care o va înainta, de îndată, împreună
cu dosarul cauzei, instanţei disciplinare competente.
© Împotriva deciziei disciplinare adoptate de comisia de disciplină, se

poate formula, contestaţie, de către avocatul sancţionat, decanul baroului şi
preşedintele U.N.B.R., în termen de 15 zile de la comunicare. Contestaţia
declarată împotriva deciziei emise de comisia de disciplină se judecă de
comisia centrală de disciplină.
© Împotriva deciziei disciplinare adoptate de comisia centrală de
disciplină, ca instanţă disciplinară de fond, se poate formula recurs, care este
de competenţa consiliului U.N.B.R., constituit ca instanţă disciplinară în
plenul său, la care nu poate participa avocatul implicat în cauză.
© Căile de atac au caracter devolutiv, urmând a se analiza în judecarea
contestaţiei şi a recursului atât aspecte de legalitate, cât şi aspecte de temei-
nicie ale deciziei atacate. Prin urmare, se pot administra probe în procedura
contestaţiei/recursului, se pot readministra probele deja administrate în faţa
instanţei disciplinare care a judecat în primă instanţă, se poate reindivi-
dualiza sancţiunea disciplinară aplicată de instanţa disciplinară de fond, se
poate reaprecia situaţia de fapt reţinută.
© Împotriva soluţiilor pronunţate de comisia centrală de disciplină şi a
celor pronunţate de consiliul U.N.B.R., acesta din urmă constituit ca instanţă
disciplinară, se poate formula contestaţie la secţia de contencios
administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.
© Contestaţia poate fi exercitată de partea interesată, respectiv, avocatul
sancţionat, decanul baroului sau preşedintele U.N.B.R.
IX.11. Sancţiunile disciplinare aplicabile avocaţilor
© Sancţiunile se vor aplica avocatului cercetat în funcţie de gravitatea

faptei comise şi circumstanţele referitoare la faptă şi la persoana sa. În
principiu, nu sunt indicate anumite fapte care ar atrage o sancţiune sau alta
dintre cele prevăzute de lege iar aprecierea sancţiunii este lăsată la latitu-
dinea instanţei de disciplină. Cu toate acestea, Statutul profesiei prevede că
repetarea săvârşirii faptelor care constituie abateri disciplinare constituie
circumstanţe agravante ce vor fi luate în considerare la aplicarea sancţiunii.
În acelaşi timp, anumite dispoziţii legale din Legea nr. 51/1995 sau din
Statutul profesiei califică anumite fapte ca fiind abateri disciplinare grave.37
37 De pildă: nerespectarea solemnităţii şedinţei de judecată, folosirea unor cuvinte sau
expresii de natură a aduce atingere autorităţii, demnităţii şi onoarei completului de judecată,

© În situaţii de excepţie, Statutul profesiei prevede în cazul unor abateri

disciplinare grave, inclusiv sancţiunea aplicabilă avocatului în cauză, lipsind
practic instanţa disciplinară de atributul individualizării sanc- ţiunii. De
pildă, continuarea exercitării profesiei după intervenirea cazului de
incompatibilitate atrage sancţiunea excluderii din profesie, potrivit art.
30 alin. (3) din Statutul profesiei; absenţa repetată de la cursurile I.N.P.P.A.,
precum şi actele de încălcare a statutului şi regulamentului I.N.P.P.A.
conduc la exmatricularea avocatului stagiar, cu consecinţa pier- derii calităţii
de avocat stagiar [ art. 299 alin. (2) din Statutul profesiei].
© Potrivit art. 88 din Legea nr. 51/1995, sancţiunile disciplinare care
se pot aplica avocaţilor, în cazul săvârşirii de abateri disciplinare sunt:
a) mustrarea;
b) avertismentul;
c) amendă de la 500 lei la 5.000 lei, care se face venit la bugetul
baroului.
© Plata amenzii se va face în termen de 30 de zile de la data rămânerii
definitive a hotărârii disciplinare.
© Neachitarea în acest termen atrage suspendarea de drept din exer-
ciţiul profesiei, până la achitarea sumei.
© Limitele amenzii disciplinare se actualizează periodic de către
consiliul U.N.B.R., în funcţie de rata inflaţiei;
procurorului, celorlalţi avocaţi, şi părţilor ori reprezentanţilor acestora din proces [art. 38
alin. (2) din Legea nr. 51/1995]; susţinerile făcute oral sau în scris, în formă inadecvată şi cu
nerespectarea solemnităţii, în faţa instanţelor de judecată, a organelor de urmărire penală sau
a altor organe administrative de jurisdicţie, chiar şi dacă sunt în legătură cu consultaţiile oferite
justiţiabililor ori cu formularea apărării în acea cauză ori pentru susţinerile făcute în cadrul
consultaţiilor verbale sau consultaţiilor scrise acordate clienţilor, dacă ele sunt făcute cu
nerespectarea normelor de deontologie profesională [art. 38 alin. (3) din Legea nr.
51/1995]; încălcarea de către avocaţi a restricţiilor şi interdicţiilor cărora trebuie să se supună
potrivit legii [art. 43 din Statut]; folosirea formei de organizare a profesiei ori a raporturilor
de conlucrare profesională în scopul eludării interdicţiilor stabilite de lege ( art. 43 din Statutul
profesiei); exercitarea profesiei de către avocatul al cărui drept de exercitare a profesiei a fost
suspendat, în perioada măsurii suspendării (art. 53 din Statutul profesiei); fapta avocatului
definitiv care a preluat îndrumarea profesională a unui avocat stagiar de a nu asigura
îndrumarea necesară şi venitul minim lunar garantat al avocatului stagiar [art. 303 alin. (2) din
Statutul profesiei]; etc.
d) interdicţia de a exercita profesia pe o perioadă de la o lună la

un an;
© În perioada interdicţiei avocatul nu poate presta sub nicio formă
asistenţă juridică, nu poate face uz de calitatea de avocat şi nu poate participa
la activitatea organelor profesiei;
e) excluderea din profesie.
© Împotriva deciziei disciplinare pot declara recurs persoana inte-
resată, decanul baroului şi preşedintele U.N.B.R., în termen de 15 zile de la
comunicare.
IX.12. Efectele sancţionării disciplinare a avocaţilor
În raport cu prevederile legale aplicabile, se pot reţine următoarele:

© Mustrarea şi avertismentul nu produc, în mod particular, efecte
specifice, însă, dacă avocatul va săvârşi şi alte abateri după sancţionarea
anterioară cu mustrare sau avertisment, acestea pot constitui circumstanţe
agravante şi pot determina instanţa disciplinară să aleagă o sancţiune
disciplinară mai aspră.
© Amenda aplicată ca sancţiune disciplinară trebuie achitată în termen
de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii disciplinare.
Neachitarea amenzii în termen atrage suspendarea de drept din exerciţiul
profesiei, până la achitarea integrală a acesteia.
© Avocatul care a fost sancţionat cu interdicţia de a exercita profesia
va păstra calitatea de avocat întrucât această interdicţie este una temporară.
Numai că, interdicţia se va nota în tabloul avocaţilor iar în perioada inter-
dicţiei avocatul nu poate presta activitatea avocaţială, nu poate acorda
asistenţă juridică, nu poate face uz de calitatea de avocat şi nu poate participa
la activitatea organelor profesiei.
© Avocatul care a fost sancţionat cu excluderea din profesie, va fi radiat
din tabloul avocaţilor şi nu mai poate relua exercitarea profesiei. În cazul în
care intenţionează înscrierea într-o nouă procedură de concurs, înscrierea sa
la examen va fi respinsă pe motiv de nedemnitate, potrivit dispoziţiilor art.
14 lit. c) din Legea nr. 51/1995.
© În cazul în care avocatul sancţionat este titular al unui cabinet
individual de avocatură, iar sancţiunea aplicată este excluderea din profesie
sau interdicţia de a profesa pe o perioadă determinată, vor fi afectaţi şi

avocaţii salarizaţi sau colaboratori ai cabinetului individual, deoarece ei nu
îşi mai pot desfăşura activitatea în cabinetul respectiv. Avocaţii salarizaţi
nu au clientelă proprie iar avocatul colaborator are dreptul la clientelă
personală numai în cadrul formei de exercitare a profesiei cu care
colaborează. În momentul în care avocatul titular este exclus din profesie,
cabinetul individual se desfiinţează iar avocaţii salarizaţi şi colaboratori nu
vor mai putea presta activitatea avocaţială. În aceeaşi măsură va fi afectat şi
un avocat stagiar a cărui îndrumare o asigură avocatul titular al unui
cabinet individual, exclus din profesie sau căruia i s-a interzis dreptul de a
profesa, pe o perioadă determinată, stagiul primului avocat urmând a fi
suspendat până la încheierea unui nou contract de formare profesională.
© În cazul în care avocatul sancţionat este asociat într-o societate
civilă profesională sau într-o societate profesională cu răspundere limitată,
iar sancţiunea aplicată este excluderea din profesie, se pune problema chiar
a existenţei formei asociative de exercitare a profesiei. În cazul în care
societatea profesională cu răspundere limitată are numai doi asociaţi, dacă
din orice motive, în asociere rămâne un singur asociat, acesta nu poate deţine
calitatea de asociat unic mai mult de 3 luni, iar în situaţia în care societatea
nu este transformată în cabinet individual, se dizolvă de drept şi intră în
lichidare.
IX.13. Rezumat
© În cazul corpului profesional al avocaţilor, legea şi statutul profesiei

nu prevăd ca în cazul altor profesii juridice (de pildă, magistraţii) care sunt
faptele săvârşite de avocaţi care ar putea atrage răspunderea disciplinară.
© Dispoziţiile Legii privind organizarea şi exercitarea profesiei de
avocat prevăd cu titlu general că avocatul răspunde disciplinar pentru
nerespectarea prevederilor legii sau ale statutului, pentru nerespectarea
deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale baroului sau ale
uniunii, precum şi pentru orice fapte săvârşite în legătură cu profesia sau în

afara acesteia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea şi prestigiul
profesiei, ale corpului de avocaţi sau ale instituţiei.
© Abaterea disciplinară va fi una gravă ori de câte ori sunt încălcate
dispoziţii din Legea nr. 51/1995 sau din Statutul profesiei de avocat, care
prevăd această sancţiune.
© Acţiunea disciplinară se exercită în termen de cel mult un an de la
data luării la cunoştinţă de către consiliul baroului, despre săvârşirea abaterii
disciplinare, dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârşirii acesteia, acesta
fiind termenul de prescripţie a răspunderii disciplinare.
© Instanţele disciplinare care judecă abaterile săvârşite de avocaţi sunt
comisia de disciplină a baroului, comisia centrală de disciplină şi consiliul
U.N.B.R.
© Modalităţile prin care o faptă săvârşită de avocat este dedusă anchetei
disciplinare sunt plângerea şi sesizarea. Acestea pot fi formulate de: a)
avocatul care conduce asistenţa judiciară de pe lângă fiecare instanţă; b)
instanţele judecătoreşti şi parchetele, care sunt obligate să înainteze
consiliului baroului orice plângere formulată împotriva unui avocat;
c) orice persoană interesată.
© Simpla formulare a unei plângeri sau a unei sesizări împotriva
avocatului nu este suficientă pentru exercitarea acţiunii disciplinare, ci, în
prealabil, are loc anchetarea abaterii disciplinare ce se pretinde a fi fost
săvârşită de avocat. În vederea realizării anchetei disciplinare, consiliul
baroului desemnează un consilier pentru efectuarea cercetării disciplinare
prealabile.
© Anchetarea abaterii disciplinare este de competenţa consiliului
baroului sau după caz, a consiliului U.N.B.R., tot aceste organe având
competenţa de a exercita acţiunea disciplinară.
© Procedura în faţa instanţelor disciplinare se desfăşoară în şedinţă
nepublică şi este guvernată de principiile contradictorialităţii, oralităţii
dezbaterilor şi dreptului la apărare.
© Sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate avocaţilor sunt: mus-
trarea, avertismentul, amenda de la 500 lei la 5000 lei, interdicţia de a
exercita profesia pe o perioadă de la o lună la un an şi excluderea din
profesie.
Test de autoevaluare
1. Răspu1. Răspunderea disciplinară a avocatului:

a) exclude răspunderea civilă pentru aceeaşi faptă;
b) poate consta în interdicţia de a exercita profesia pe o perioadă de la
o lună la 3 ani;
c) poate consta în excluderea din profesie a avocatului.
2. În perioada interdicţiei de a exercita profesia, ca sancţiune

disciplinară:
a) avocatul nu poate desfăşura activităţi specifice profesiei, dar poate
participa la activitatea organelor profesiei;
b) avocatul nu va fi radiat din tabloul avocaţilor dar interdicţia se va
nota în acest tablou;
c) avocatul îşi va pierde calitatea de avocat.
3. În ceea ce priveşte răspunderea disciplinară a avocatului:

a) simpla formulare a unei plângeri sau a unei sesizări împotriva
acestuia nu este suficientă pentru exercitarea acţiunii disciplinare;
b) şedinţa instanţei disciplinare nu este publică în etapa cercetării
procesului, dar este publică în faza dezbaterilor în fond;
c) amenda disciplinară aplicată avocatului se face venit la bugetul

a) în caz de abatere disciplinară gravă, decanul baroului poate solicita
secţiei de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti suspendarea
exerciţiului dreptului de a profesa pentru avocatul cercetat;
b) în situaţia în care, în urma anchetei disciplinare, se decide exerci-
tarea acţiunii disciplinare, consiliul U.N.B.R., respectiv, consiliul baroului,
vor desemna consilierul care va susţine acţiunea disciplinară în faţa
instanţei disciplinare;
152
Raporturile dintre avocaţi 153
Organizarea şi exercitarea profesiei de avocat
c) fapta săvârşită de avocat va fi calificată drept abatere disciplinară

gravă ori de câte ori instanţa disciplinară va aprecia astfel, în funcţie de
circumstanţele concrete ale cauzei.

a) repetarea săvârşirii faptelor care constituie abateri disciplinare
constituie circumstanţe agravante ce vor fi luate în considerare la aplicarea
sancţiunii;
b) repetarea săvârşirii faptelor care constituie abateri disciplinare va
conduce la calificarea următoarei abateri disciplinare săvârşite, ca fiind
abatere disciplinară gravă, indiferent dacă legea o califică sau nu astfel;
c) neplata amenzii disciplinare în termenul prevăzut de lege atrage
încetarea calităţii de avocat.

Organizarea Și Exercitarea Profesiei de Avocat - Note de Curs

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Organizarea Și Exercitarea Profesiei de Avocat - Note de Curs

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Luminiţa Criştiu-Ninu

Organizarea şi exercitarea profesiei de avocat

© Obiectivul general al cursului este acela al cunoaşterii reglemen-

După parcurgerea acestui curs, studentul va fi capabil:

Resurse şi mijloace de lucru:

 metode didactice interactive pentru parcurgerea cursului, precum

 numărul unităţilor de învăţare ce compun cursul: 9

 parcurgerea în prealabil a disciplinei ,,Organizarea profesiilor

Durata medie de studiu individual

O unitate de învăţare trebuie parcursă în 2-3 ore de studiu individual.

© Justiţia se înfăptuieşte prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin

© Exercitarea profesiei de avocat se face în condiţiile şi limitele

I.2. Obiectivul acestei unităţi de învăţare este acela al

I.3. Enumerarea principiilor

Potrivit art. 1 şi 2 din Legea nr. 51/1995, exercitarea profesiei de avo-

© Organizarea avocaturii (structura profesională şi formele de exerci-

© Avocaţii nu pot desfăşura decât acele activităţi prevăzute în mod

● Presupune că, în exercitarea profesiei, avocatul este liber, libertate

● Aspecte care se subsumează principiului libertăţii:

© În exercitarea profesiei, avocatul este independent şi se supune numai

● Acest principiu are ca şi componente:

→ independenţa funcţională, adică independenţa avocatului în raport

4 Principiul (a) – Independenţa şi libertatea de a asigura apărarea şi consilierea clientului

© Aceasta presupune că avocatura are o organizare şi o funcţionare

● Principiul autonomiei şi descentralizării

● Acest principiu se referă la organizarea internă a profesiei de avocat

● Principiul păstrării secretului profesional

şi de către nicio persoană să divulge secretul profesional. Avocatul nu poate fi dezlegat de

avocatul săvârşeşte sau pregăteşte săvârşirea unei infracţiuni dintre cele

© Potrivit art. 1 şi 2 din Legea nr. 51/1995, exercitarea profesiei de

pentru realizarea liberului acces la justiţie, pentru un proces echitabil şi

I.5. Test de autoevaluare

1. Exercitarea profesiei de avocat este supusă următoarelor prin-

2. În exercitarea profesiei, avocatul:

3. În aplicarea principiului păstrării secretului profesional:

4. Actele de constituire şi de înregistrare a barourilor în afara

5. În ceea ce priveşte principiile de exercitare a profesiei de

© Primirea în profesia de avocat presupune îndeplinirea anumitor

Această unitate de învăţare are rolul de a familiariza studenţii cu

II.3. Condiţii pentru primirea în profesia de

© Aceste condiţii generale sunt prevăzute de art. 12 din Legea

sau a săvârşit abateri disciplinare grave, sancţionate cu măsura excluderii

II.4. Modalităţi de primire în profesie

© Regula→ primirea în profesie se realizează pe bază de examen

a) numele, prenumele şi domiciliul solicitantului;

©Examenul de primire în profesie este de două tipuri:

d) indicarea diplomei de licenţă eliberate de o instituţie de învăţământ superior acre-

© Ambele categorii de examene se susţin în cadrul I.N.P.P.A. şi se

11 Art. 33 din Statut:

© Înainte de înscrierea în tabloul avocaţilor, avocatul depune în faţa

II.5. Stagiul profesional

© Cei care au fost admişi în profesie după obţinerea licenţei în drept,

12 La înscrierea în barou avocatul depune în faţa consiliului baroului, în cadru solemn,

perioada parcursă la începutul exercitării profesiei şi are ca scop pregătirea şi formarea

© Perioada în care avocatul stagiar urmează cursurile I.N.P.P.A. se

 să participe la toate conferinţele de stagiu organizate de consiliul

© Avocaţii stagiari au obligaţia de a respecta contractul de formare

© Odată cu definitivarea în profesie a avocatului stagiar, acesta poate

Suspendarea stagiului. Cazuri:

14 Calitatea de avocat este suspendată: a) în caz de incompatibilitate, pe durata exis-

stagiului şi cu executarea contractului iniţial după ridicarea incompatibi-

II.6. Primirea în profesie ca avocat definitiv

©Anumite categorii de persoane, dată fiind experienţa anterioară în