Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Etica si deontologie
Deontologia avocatului
2015
CUPRINS
Sectiunea 1. Deontologie profesionala. Notiune.
Sectiunea 2. Legalitatea exercitarii profesiei de
avocat
Sectiunea 3. Reguli deontologice privind relatia
avocatului cu magistratii
Sectiunea 4. Pastrarea secretului profesional
Sectiunea 5. Reguli deontologice privind relatia
dintre avocat si client
Sectiunea 6. Concluzii
Legalitatea este primul principiu enuntat de Legea nr. 51/1995 (in continuare
Legea avocatului), conform caruia in exercitarea profesiei, avocatul este independent si se
supune numai legii, statutului profesiei si codului deontologic.
Ca atare, exercitarea profesiei de avocat este deschisa doar avocatilor inscrisi
in cadrul Uniunii Nationale a Barourilor din Romania (in continuare, UNBR). Se pune un
accent deosebit (mai ales in ultimii ani) pe interdictia exercitarii oricarei activitati
specifice profesiei de avocat de catre o persoana fizica ce nu are calitatea de avocat
inscris intr-un barou si in tabloul avocatilor sau, dupa caz, de catre orice persoana
juridica, cu exceptia societatilor profesionale de avocat, sub sanctiunile prevazute de lege
(vezi cazul barourilor paralele). Este o prohibitie ce decurge din insusi principiul
legalitatii.
Tot o ramificatie a principiului legalitatii este si faptul ca avocatul este limitat
la a exercita in activitatea sa profesionala doar acele activitati prevazute de Lege.
In virtutea legalitatii, avocatul poate invoca, in exercitarea profesiei sale, doar
legislatie nationala, comunitara sau internationala, daca e consacrata prin tratate
internationale la care Romania este parte sau a aderat ulterior. De asemenea, avocatul
promoveaza si apara drepturile, libertatile si interesele legitime (conforme cu legea) ale
clientilor sai.
Avocatul poate oferi clientului sfaturi juridice exclusiv corespunzatoare legii.
El poate actiona doar in limitele Legii, Statutului si Codului deontologic, potrivit crezului
sau profesional. Este tot o aplicatie a principiului legalitatii, care guverneaza exercitarea
profesiei de avocat, in ansamblul sau.
4 Ibidem
5 art. 39 alin. (6) din Legea avocatului
6 art. 236 din Statut
7 art. 2.3.1 din Codul deontologic
Avocatul nu poate accepta o cauza unui nou client, daca secretul informatiilor
incredintate de un vechi client risca sa fie violat sau atunci cand cunoasterea de catre
avocat a cauzelor vechiului sau client ar favoriza pe noul client in mod nejustificat.14
Mai mult decat atat, avocatul nu poate fi ascultat ca martor si nu poate furniza relatii
niciunei autoritati sau persoane cu privire la cauza care i-a fost incredintata, decat daca
are dezlegarea prealabila, expresa si scrisa din partea tuturor clientilor sai interesati in
cauza. Cu toate acestea, calitatea de martor are intaietate fata de calitatea de avocat cu
privire la faptele si imprejurarile pe care acesta le-a cunoscut inainte de a fi devenit
aparator sau reprezentant al vreunei parti in cauza.15
Avocatul nu actioneaza decat atunci cand este imputernicit de clientul sau. Avocatul
poate totusi sa actioneze intr-un caz in care a fost insarcinat de un alt avocat care il
reprezinta pe client sau in care a fost numit de o instanta competenta.16
In continuare, vom enumera cateva elemente care tin de relatia dintre avocat si client,
fara a epuiza subiectul.
2. Conflictul de interese
Conform Statutului25, exista conflict de interese in situatiile urmatoare:
a). in activitatea de consultanta cand, la data solicitarii sale, avocatul care are obligatia de a
da clientului sau o informatie completa, loiala si fara rezerve, nu isi poate indeplini misiunea
fara a compromite interesele unuia sau ale mai multor clienti, prin analiza situatiei prezentate,
prin utilizarea mijloacelor juridice preconizate sau prin concretizarea rezultatului urmarit
b). in activitatea de asistare si aparare, atunci cand, la data sesizarii sale, asistarea mai multor
parti ar determina avocatul sa prezinte o alta aparare, diferita de aceea pentru care ar fi optat
daca i-ar fi fost incredintata apararea intereselor unei singure parti, inclusiv in ceea ce
priveste tehnicile si mijloacele profesionale ale apararii
c). atunci cand, prin modificarea sau evolutia situatiei ce i-a fost prezentata initial, avocatul
descopera una din dificultatile aratate la lit. a) si b)
Contrarietatea de interese poate fi inlaturata de avocat prin informarea clientilor si
obtinerea acordului acestora pentru a incerca sa concilieze aceasta situatie sau daca toti
clientii isi dau acordul expres si prealabil pentru prestarea activitatii de asistenta juridica in
continuare.
Cu exceptia unui acord intre parti, avocatul trebuie sa se abtina a se ocupa de
cauzele tuturor clientilor implicati, atunci cand se iveste un conflict de interese, cand avocatul
apreciaza ca nu poate asigura apararea drepturilor si intereselor legitime ale fiecarui client in
parte, cand secretul profesional risca sa fie violat sau cand independenta sa risca sa fie
lezata.26
Sectiunea 6. Concluzii
Legea care reglementeaza organizarea si exercitarea profesiei de avocat
reglementeaza o materie atat de dinamica, incat necesita completari si modificari aproape in
mod constant, insa deontologia profesionala a avocatului este un element care nu sufera
schimbari conceptuale, ramanand neschimbata in fata schimbarilor evolutive socioeconomice care determina revizuirea prevederilor legale, ca ansamblu.
Este de mentionat ca, desi reglementarea deontologiei avocatului in actele
normative mentionate este una amanuntita si aproape deloc lacunara, neajunsurile care
frizeaza aceasta tagma in Romania a facut ca teoria si realitatea practica sa coincida foarte
putin. Astfel, nerespectarea anumitor principii deontologice, din pacate, nu este de
neconceput.
Deontologia profesionala a exercitarii profesiei de avocat este un element
demn de luat in calcul pentru tinerii aspiranti ai sistemului judiciar romanesc, care poate
determina alegerii unui drum sau a altuia, din punct de vedere profesional. Este o conditie
sine qua non studierea acesteia pentru a verifica daca aceasta profesie se potriveste
candidatului, pentru ca, mai presus de statutul social, remuneratia financiara etc., etica
profesionala specifica unei profesii este cea care defineste persoana care o exercita, iar in
cazul unei neconcordante, nici exercitarea profesiei nu poate fi una completa si calitativa.
BIBLIOGRAFIE:
Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de
avocat, republicata in temeiul art. VI din Legea nr. 270/2010
privind modificarea si completarea Legii nr. 51/1995 (publicata in
M. Of. nr. 872 din 28 decembrie 2010), cu modificarile si
completarile ulterioare
Statutul profesiei de
avocat,
adoptat
prin
Hotararea
nr.