Contractul de donaţie

I. Aspecte generale privind contractele civile.

În cea mai generală şi mai sintetică formulare, art. 1166 din Noul Cod Civil defineşte contractul civil
ca fiind „acordul de voinţe dintre două sau mai multe persoane cu intenţia de a constitui, modifica sau stinge
un raport juridic”. Din economia redactării textului rezultă că esenşial pentru prefigurarea contractului este
acordul de voinţă manifestat în scopul de a da naştere, a modifica sau a stinge drepturi subiective şi obligaţii
civile.
S-a acceptat în mod constant în literatura noastră juridică împrejurarea că termenul de contract este
sinonim şi deci echivalent celui de convenţie1.
Deşi de inspiraţie franceză, definiţia dată de Noul Cod Civil se aseamănă fără a se identifica însă cu
aceea formulată de art. 1101 din Codul civil francez2. Potrivit acestui text, contractul este o convenţie
particulară generatoare de drepturi şi obligaţii, aşa încât între convenţie şi contract există un raport ca de la
parte la întreg.
Doctrinar s-a acreditat şi ideea că termenul de convenţie ar avea un sens mai larg decat cel de
contract. Astfel, daca ea are ca obiect naşterea unei obligaţii poate fi privită ca şi un contract.
Această teorie îşi are sorgintea în vechiul drept roman, în care exista o netă deosebire între contracte
şi convenţii: pe când contractul dădea naştere unei obligaţii garantate printr-o actiune, conventia sau simplul
pact (pactum nudum) nu producea decat o obligatie naturala neocrotita printr-o actiune in justitie.
Distinctia a fost preluata si in literatura noastra juridica de data relativ recenta, potrivit careia
conventia ar fi genul iar contractul specia. Astfel, conventia a fost considerata ca acordul de vointa intervenit
intre persoane in scopul de a crea orice fel de efecte juridice pe cand contractul este specia de conventie prin
care se creeaza obligatii3.
Pornind de la aceste precizari prealabile, definitia doctrinara a contractului civil este aceea potrivit
careia contractul este acordul de voinţe dintre două sau mai multe persoane cu intenţia de a constitui,
modifica sau stinge un raport juridic.
Materia contractelor speciale, ca parte integranta a dreptului civil, are ca obiect de reglementare
instrumentele juridice prin intermediul carora se realizeaza, de regula, circulatia bunurilor (de exemplu,
vanzarea-cumpararea, schimbul, imprumutarea), folosinta si conservarea lor (de exemplu, locatiunra,
depozitul) ori crearea de valori (de exemplu, antrepriza).
Astfel fiind, regimul juridic al contractelor civile reprezinta o parte importanta- atat teoretic cat si
practic- a dreptului privat, in general, si a dreptului civil, in special.

II. Noţiunea contractului de donaţie.

Orice persoana poate dispune de patrimoniul sau fie cu titlu oneros, fie cu titlu gratuit.
Contractele cu titlu oneros sunt contractele prin care, conform art. 1172, alin. 1 din Noul Cod Civil:
„fiecare parte urmăreşte să îşi procure un avantaj în schimbul obligaţiilor asumate”.
Contractele cu titlu gratuit sunt contractele prin care, conform art. 1172, alin. 2 din Noul Cod Civil:
„una dintre părţi urmăreşte să procure celeilalte părţi un beneficiu, fără a obţine în schimb vreun avantaj”.
Liberalitatea este actul juridic prin care o persoana dispune cu titlu gratuit de bunurile sale, in tot sau
in parte, in favoarea altei persoane.
Liberalitatile sunt donatia si legatul testamentar.
Donatia este contractul prin care, cu intentia de a gratifica, o parte numita donator, dispune in mod
irevocabil de un bun in favoarea celeilalte parti, numita donator.
Prin contractul de donatie are loc transmiterea dreptului de proprietate (sau alt drept real si chiar
drept de creanta) din patrimonial donatorului in patrimoniul donatarului, fara echivalent. Ca efect, are loc si
o micsorare a patrimoniului donatorului, concomitent cu o marire a patrimoniului donatarului.
III. Caracterele juridice ale contractului de donaţie.
1
I. Dogaru, Contractul. Consideratii teoretice si practice, Editura Scrisul românesc, Craiova, 1983, p. 8;
2
În textul francez, “le contrat est une convention par laquelle une ou plusieurs personnes s'obligent, envers une ou plusieurs autres, à donner, à
faire ou à ne pas faire quelque chose” (contractul este conventia prin care una sau mai multe persoane se obligã fatã de una sau mai multe altele
sã dea, sã facã sau sã nu facã ceva);
3
I. P. Filipescu, Drept civil, Teoria generalã a obligatiilor, Editura Actami, Bucuresti, 1994, p. 16;
1
 Din definitia donatiei rezulta ca este un contract unilateral, sub aspectul obligatiei la care da nastere,
esentialmente gratuit, translativ de proprietate, solemn si, in principiu, irevocabil4.

A) Donaţia este un contract unilateral

Deşi actul juridic se încheie prin acordul celor două părţi, numai una dintre acestea are obligaţii
contractuale, respectiv donatorul.
Donatarul nu se obliga fata de donator, lui revenindu-i numai indatorirea de recunostinta, de
multumire fata de acesta, care rezulta din lege, si nu din contract; care este sanctionata prin posibilitatea data
donatorului de a revoca donatia pentru cauza de ingratitudine .
Obligaţia de recunoştinţă a donatarului este, în general, o obligaţie morală şi deci, neîndeplinirea ei
nu poate atrage în mod direct sancţiuni juridice5.
Jurisprudenta a stabilit ca, spre deosebire de contractele sinalagmatice unde cauza fiecareia dintre
obligatiile partilor contractante o constituie executarea prestatiei promise de cealalta parte, in contractele cu
titlu gratuit cauza obligatiei celui care dispune consta in intentia de a mari patrimoniul celui gratificat, fara a
primi in schimb o contraprestatie .
Sunt situatii, insa, cand donatia devine contract sinalagmatic. Este cazul donatiei cu sarcina, cand
donatarului ii revin obligatii determinate.
Aceasta sarcina poate fi:
1) In folosul donatarului (de exemplu, sa urmeze cursurile unei facultati);
2) In folosul donatorului (de exemplu, sa-i plateasca o datorie);
3) In folosul unei terte persoane (de exemplu o stipulatie pentru altul).
Daca donatarul consimte la o astfel de donatie, el va trebui sa execute sarcina impusa. In caz de
neexecutare, donatorul va putea cere executarea silita a acelei sarcini sau revocarea donatiei6.

B) Donaţia este un contract solemn

Caracterul solemn al contractului de donatie rezulta din art. 1011, alin. 1 din Noul Cod Civil, potrivit
caruia donatia, sub sanctiunea nulitatii absolute trebuie incheiata in forma autentica.
Forma solemna este ceruta „ad validitatem”, pentru a proteja pe donator contra sugestiilor si
captatiilor care se pot exercita contra vointei sale si pentru a se asigura respectarea principiului
irevocabilitatii donatiilor.
Sanctiunea nerespectarii formei autentice este nulitatea absoluta a contractului de donatie. Fiind
nulitate absoluta, poate fi invocata de orice persoana interesata si chiar din oficiu de catre instanta. Cu toate
acestea, donatia ramane valabila daca, dupa decesul donatorului, mostenitorii sai sau reprezentantii
donatorului o ratifica sau o executa voluntar.
Pentru bunurile mobile, pe langa forma autentica, pentru incheierea contractului de donatie,
legiuitorul a prevazut si existenta unui act estimativ semnat de catre donator si donatar. Acest act va
cuprinde descrierea si evaluarea bunurilor mobile care au fost donate si poate fi cuprins in contractul de
donatie sau poate consta intr-un inscris autentic separat ori intr-un inscris sub semnatura privata semnat de
ambele parti. Lipsa actului estimativ nu duce insa la nulitatea donatiei, el fiind cerut ad probationem .
De la caracterul solemn al donatiei exista si exceptii. Acestea sunt:
 darurile manuale(bunurile mobile corporale, care sint predate donatorului fara nici o formalitate);
 donatiile indirecte(o persoana doreste sa gratifice pe o alta, dar nu prin intermediul contractului
de donatie, ci al unui alt act juridic);
 donatiile deghizate(o donatie este deghizata cand este facuta sub forma unui contract cu titlu
oneros, in sensul ca o parte declara nereal ca a primit echivalentul banesc in schimbul folosului
prestat de ea. Cel care pretinde ca un contract cu titlu oneros ascunde, in realitate, o liberalitate,
are obligatia sa faca dovada sustenirilor sale).
Nerespectarea formei solemne nu atrage nulitatea donatiei in cazul darurilor manuale, care se
perfecteaza prin predare (traditiune) si a donatiilor indirecte, pentru care se cere respectarea formei actului
juridic pe calea caruia se realizeaza liberalitatea .

4
Veronica Stoica, Drept Civil. Contracte speciale, vol I, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2009, p. 89;
5
J. M a n o l i u , St. R ă u s c h i , Drept civil. Contracte, vol. I, Editura Graphix, Iaşi, 1984, p. 174;
6
Aspazia Cojocaru, Contracte civile, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2008, p. 58-59;
2
 C) Donaţia este un contract translativ de proprietate

Contractul de donatie are un caracter translativ de proprietate, avand ca efect transmiterea unui drept
de proprietate ori a unui alt drept real principal sau de creanta. Pentru validitatea donatiei nu este necesara
predarea bunului donat, ci simplul acord de vointa al partilor in forma prescrisa de lege.
Bunul poate fi predat o data cu incheierea contractului, dar poate fi predat si la o data ulterioara, in
conditiile in care partile au prevazut o clauza in acest sens. Altfel, predarea bunului se face imediat, donatia
fiind un contract cu executare uno ictu7.
Precizăm însă, că donaţia este translativă de proprietate numai prin natura sa, contractul putând
transmite valabil şi un alt drept (de exemplu, un alt drept real sau un drept de creanţă).
Ca excepţie, amânarea transferului dreptului de proprietate nu este posibilă în cazul darului manual,
deoarece fiind un contract real, încheierea sa valabilă presupune (pe lângă acordul de voinţă) şi tradiţiunea
(predarea) bunului la momentul încheierii contractului.
Transmiterea dreptului de proprietate de la donator la donatar produce consecinţele instituite de
dreptul comun (de exemplu, riscul pieirii lucrului va fi suportat de donatar potrivit principiului res perit
domino).
Daca bunul donat este un imobil, atunci transferal dreptul de proprietate se realizeaza dupa
intocmirea formalitatilor de carte funciara.

D) Donatia este un contract irevocabil

Liberalitatile intre vii sunt, prin esenta lor irevocabile. Evident, forta obligatorie a oricarui contract
actioneaza si in cazul contractului de donatie, in sensul ca, odata incheiat, nu poate fi desfiintat prin vointa
uneia dintre parti, fie si donatarul.
Prin instituirea principiului irevocabilitatii, legiuitorul a urmarit intarirea fortei obligatorii a
contractului de donatie, motivat de apararea interesului donatorului si al familiei sale care se despart de o
valoare, de ocrotirea si garantarea dreptului de proprietate dobandit de donatar si, in sfarsit, de ocrotirea
tertilor care intra in raporturi juridice cu donatarul proprietar.
In aceste conditii, donatorul nu poate reveni asupra consimtamantului sau, din moment ce donatia a
fost acceptata, in forma autentica, de catre donatar.
De la principiul irevocabilitatii donatiei, legea admite şi exceptii: donatiile intre soti pot fi revocate
oricand de sotul donator fara nicio justificare, in timpul casatoriei.
In contract, partile pot stipula anumite clauze cu respectarea principiului irevocabilitatii, care pot
duce la desfiintarea contractului. Independent de aceste clauze prevazute expres de partile contractante, legea
prevede trei cauze de revocare, numite si cauze legale, care nu constituie exceptii de la principiul
irevocabilitatii donatiei:
 revocarea donatiei pentru neexecutarea sarcinii;
 revocarea donatiei pentru ingratitudine;

E) Donatia este un contract incheiat intuitu personae

Aceasta presupune ca donatorul va gratifica pe donatar avand in vedere persoana acestuia. De aceea,
in cazul erorii asupra persoanei donatarului, donatorul poate cere anularea contractului de donatie.

F) Donaţia este un contract esentialmente gratuit ( o liberalitate)

Caracterul gratuit al donatiei, consta in aceea ca donatorul isi micsoreaza patrimoniul sau cu un bun,
marind patrimoniul donatarului fara a urmari un contraechivalent, iar donatarul accepta sa dobandeasca unul
sau mai multe bunuri fara sa se oblige la plata vreunui echivalent .
Ca excepţie, în cazul donaţiei cu sarcini contractul devine oneros, dar numai în limitele valorii
sarcinii. În această situaţie donaţia nu mai este unilaterală, ci în limitele sarcinii devine sinalagmatică.
Stipularea unei sarcini in cadrul contractului de donatie nu-i inlatura caracterul de liberalitate, opinie
impartasita in practica.
7
Aspazia Cojocaru, op. cit., p. 61;
3
 Neindeplinirea sarcinii il indreptateste pe donator, pe mostenitorii acestuia sau pe creditorii
chirografari (pe calea actiunii oblice) sa ceara executarea contractului in toate clauzele lui, sau revocarea
donatiei, pe motiv de neexecutare a sarcinii.
IV. Efectele contractului de donaţie

a) Efectele donatiei intre parti

Ca efect al donatiei, dreptul care formeaza obiectul contarctului se transmite din patrimoniul
donatorului in cel al donatarului, acesta avand posesia ca atribut al unui drept real. Donatia poate avea ca
efect si stingerea unui drept si a obligatiei corelative, atunci cand imbraca forma remiterii de datorii, ca
donatie indirecta8.
Deşi, prin natura sa donaţia transmite dreptul de proprietate, este posibil ca dreptul transmis cu titlu
gratuit să fie un alt drept real (decât dreptul de proprietate) sau un drept de creanţă.
Cel mai frecvent, obiectul contractului il constituie un drept real. In acest caz, ca si in materie de
vanzare, transmiterea sau constituirea dreptului opereaza prin efectul realizarii acordului de vointa in forma
prevazuta de lege (forma autentica sau forma actului juridic care realizeaza indirect donatia, in aceasta din
urma ipoteza, de regula, solo consensu), dar neconditionat de predarea bunului care formeaza obiectul
donatiei, cu exceptia darurilor manuale care se realizeaza prin traditiune.
Efectul translativ al donatiei care are ca obiect un drept real nu poate fi inlaturat nici in eventualitatea
reducerii donatiei, pana la cotitatea disponibila, in favoarea mostenitorilor rezervatari
Nici existenta obligatiei de raport nu afecteaza caracterul translativ de proprietate al contractului.
În executarea donaţiei, dispunătorul răspunde numai pentru dol şi culpă gravă.
Donatorul nu răspunde pentru evicţiune decât dacă a promis expres garanţia sau dacă evicţiunea
decurge din fapta sa ori dintr-o împrejurare care afectează dreptul transmis, pe care a cunoscut-o şi nu a
comunicat-o donatarului la încheierea contractului.
În cazul donaţiei cu sarcini, în limita valorii acestora, donatorul răspunde pentru evicţiune.
Donatorul nu răspunde pentru viciile ascunse ale bunului donat.
Totuşi, dacă a cunoscut viciile ascunse şi nu le-a adus la cunoştinţa donatarului la încheierea
contractului, donatorul este ţinut să repare prejudiciul cauzat donatarului prin aceste vicii.
Evicţiunea este pierderea totală sau parţială a dreptului de proprietate asupra bunului ori tulburarea
cumpărătorului în exercitarea dreptului său de proprietate.
In cazul darurilor manuale, traditiunea bunului este absolut necesara.
Este nula donatia bunului altuia.

b) Efectele donatiilor in ceea ce priveste pe terti

Ca act translativ, donatia produce efecte intre partile contractante. Fata de terti, insa, pentru a fi
opozabila, sunt necesare anumite forme de publicitate. Este vorba, potrivit dreptului comun, de respectarea
publicitatii in cazul bunurilor imobile, de posesia de buna credinta a mobilelor sau notificarea cesiunii de
creanta ori acceptarea acesteia de catre debitorul cedat .
Drepturile nascute din contract apartin si profita partilor contractante, care au calitatea de titulari. De
la aceasta latura a adagiului res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest, sunt permise
exceptii.
Aceasta nu inseamna ca un contract nu ar reprezenta nimic pentru tertele persoane. Contractul, privit
ca realitate sociala, ca fapt social, este opozabil fata de oricine, chiar fata de aceia care nu au participat la
incheierea lui, aceasta este opozabilitatea contractului .
Transmisiunile gratuite de imobile trebuie inscrise in cartea finciara
Daca nu se face publicitatea imobiliara, va exista o neconcordanta intre caracterul relativ al efectelor
conventiei translative de proprietate si caracterul absolut al dreptului de proprietate. Publicitatea imobiliara
intemeiata pe cartea funciara realizeaza transferul dreptului de proprietate nu numai fata de terti, ci si intre
partile contractante.
Donatia neinscrisa in cartea funciara este opozabila numai partilor contractante si succesorilor
universale ai acestora sau cu titlu universal, deoarece neinscrierea in cartea funciara poate fi invocata de
orice persoana care are interes la aceasta inclusiv dobanditorul cu titlu gratuit care a inregistrat cererea de
inscriere mai intai, precum si de catre creditorii chirografari .
8
Francisc Deak, Tratat de drept civil. Contracte special, Editura Actami, Bucuresti, 1998, p. 125;
4
 Mai mult decat atat, donatia- chiar inscrisa in cartea funciara- nu este opozabila dobanditorului
anterior cu titlu oneros al dreptului real neinscris in cartea funciara, care poate cere instantei judecatoresti sa
acorde inscrierii sale rang preferential fata de inscrierea efectuata de donatar deoarece el certat de damno
vitando, iar donatarul numai de lucro captando. Practic, donatarul- chiar inscris in cartea funciara si de buna-
credinta- se bucura pe deplin de efectele publicitatii imobiliare numai dupa 10 ani socotiti din ziua cand s-a
inregistrat cererea sa de inscriere in cartea funciara, termen inauntrul caruia poate fi pornita actiunea in
rectificare .
Astfel, contractul devine opozabil tertilor doar din momentul transcrierii lui. Prin transcriere tertii
sint pusi in garda asupra eventualelor fraude din partea donatorului. Vor fi supuse transcrierii donatiile
imobiliare afectate de modalitati; donatia drepturilor succesorale; in cazul donatiilor deghizate, va fi transcris
doar actul cu titlu oneros, care ascunde liberalitatea; donatiile intre soti care cuprind imobile. Cel interesat sa
solicite transcrierea este donatarul, pentru a-i impiedica pe terti sa dobindeasca drepturi asupra bunului
donat. Mai pot cere transcrierea donatiei mandatarul donatarului, donatarul minor sau interzis (deoarece
transcrierea este un act de conservare), tutorele, ascendentii minorului donatar si chiar donatorul.
Exista anumite persoane care sint obligate sa solicite transcrierea donatiei. Acestea sint: tutorii care ii
reprezinta pe minori si interzisi; administratorii persoanei juridice. Daca tutorele a omis sa ceara transcrierea,
iar donatorul instraineaza bunul altei persoane, minorul nu mai poate cere bunul donat, dar ei vor avea o
actiune in daune impotriva tutorelui. In ceea ce-i priveste pe administratorii persoanei juridice, daca ei
neglijeaza sa transcrie donatia, persoana juridica va avea o actiune impotriva administratorului, deoarece, din
neglijenta sa, a fost prejudiciata.
Absenta transcrierii va putea fi invocata de orice persoana interesata (este vorba de cei care au primit
de la donator proprietatea bunului, printr-un act gratuit sau oneros); mai pot invoca lipsa transcrierii
creditorii care au o inscriptie ipotecara asupra imobilului donat (sint exclusi creditorii chirografari, deoarece
ei nu au nici un drept asupra imobilului); succesorii cu titlu particular ai donatorului.
Legea interzice insa unor persoane sa invoce absenta transcrierii donatiei.
Acestea sint: donatarul si reprezentatii sai; donatorul si succesorii sai universali; persoanele obligate
de lege a face transcrierea si reprezentantii lor.
Daca contractul de donatie are ca obiect bunuri mobile corporale, opozabilitatea fata de terti se
realizeaza prin transmiterea posesiei bunului donat.

V. Obligatiile donatorului

a) Obligatia de a transmite proprietatea asupra bunului donat.

 daca este un drept imobiliar aceasta se transmite prin indeplinirea formalitatilor de carte funciara:
- inscriere in cartea funciara;
- publicitatea imobiliara, pentru a fi cunoscuta de terti;
 daca este un drept de creanta prin cesiune de creanta cu titlu gratuit;
 bunul mobil prin predare efectiva in posesia donatarului

b) Obligatia de predare a bunului donat.

Acesta se poate preda concomitent cu momentul incheierii contractului, sau se poate preda si la o
data ulterioara convenita. Problema care se pune in acest caz este cea a asumarii riscurilor contractului in
situatie de caz fortuit sau forta majora, legea reglementand acest aspect in cazul contractelor translative de
proprietate: riscul se transmite la momentul predarii efective a bunului, si nu la momentul anterior al
transferului dreptului de proprietate.

c) Obligatia de conservare a bunului donat.

Daca bunul se preda la un alt moment decat cel al incheierii contractului, donatorul trebuie sa ia
masuri de conservare a bunului pina la predarea acestuia donatarului, care sa corespunda cu starea bunului la
momentul in care s-a obligat.

d) Obligatia de garantare contra evictiunii sau viciilor ascunse.

In principiu, donatorul nu are aceasta obligatie, dar trebuie interpretata prin prisma felului donatie,
astfel:

5
  daca donatia este una obisnuita, donatorul nu are obligatia de garantie asupra evictiunii si viciilor
ascunse;
 aca donatia este cu sarcini, atunci donatorul este obligat la garantia contra evictiunii sau a viciilor
ascunse, ca si vanzatorul.
In executarea donatiei, donatorul raspunde numai pentru dol si culpa grava.

VI. Obligatiile donatarului

a) Donaţia obişnuită.
Fiind, in principiu, un contract unilateral, donatarul nu are obligatii contractuale. Atunci cand
donatia nu este afectata de vreo sarcina, donatarul nu are nici o obligatie fata de donator. I se cere cel mult o
obligatie morală.

b) Donaţia cu sarcini.
În cazul donatiei cu sacini, donatarului ii revine obligatia de executare a sarcinii din momentul
acceptarii donatiei
Desi sarcina se aseamana cu o conditie rezolutorie (intrucat nici una, nici alta nu afecteaza nasterea
dreptului si in caz de realizare a conditiei sau de revocare a donatiei pentru neexecutarea sarcinii efectele
sunt retroactive), ele nu trebuie sa fie confundate, deoarece regimul lor juridic este diferit, cel putin sub doua
aspecte:
 in cazul conditiei rezolutorii, chiar daca este potestativa din partea donatarului, nu se creeaza nicio
obligatie pentru el, fiind liber sa actioneze cum doreste, fara riscul de a-si vedea angajata raspunderea,
caci conditia (rezolutorie) este numai o modalitate care, in caz de realizare, desfiinteaza dreptul afectat
de ea. In schimb, sarcina obliga pe donatar, in caz de neexecutare putandu-se recurge la masuri de
executare, creditorul avand dreptul la actiunea in executare;
 conditia opereaza de drept in schimb revocarea donatiei pentru neexecutarea sarcinii trebuie sa fie ceruta
justitiei.
Sarcina trebuie sa fie posibila, licita si morala.
Intelegem prin sarcina imposibila o impunere care in mod material si absolut este cu neputinta sa se
indeplineasca. Daca imposibilitatea este relativa, adica exista numai fata de cel gratificat si ar putea fi
invinsa in mod obiectiv, validitatea sarcinii nu este atinsa.
Sarcina ilicita este sarcina care materialmente se poate realiza, dar cu violarea unei dispozitii
imperative sau prohibitive a legii, venind astfel in conflict cu ordinea publica.
Sarcina imorala contravine bunelor moravuri.
Liberalitatea facuta sub o sarcina imposibila, ilicita sau imorala este sanctionata cu nulitatea absoluta.
Sarcina poate fi prevazuta in favoarea donatorului, a donatarului sau a unei terte persoane.
Sarcina in favoarea donatarului se justifica numai in masura in care donatorul are interes, cel putin
moral, la executarea sarcinii. In caz contrar, clauza este o conditie. In fapt, in cazul donatiei cu sarcina in
favoarea donatarului elementul oneros lipseste, dar donatorul poate recurge la actiunea in revocare pentru
neexecutarea sarcinii .
Daca sarcina este stipulata in favoarea donatorului sau a unui tert, donatia isi pierde caracterul
gratuit, pana la valoarea sarcinii. Intrucat donatia cu sracini este, in limita sarcinii un contract sinalagmatic,
in caz de neexecutare intervin efectele specifice contractelor sinalagmatice. Astfel, se poate cere indeplinirea
prestatiei care formeaza obiectul sarcinii cu daune-interese si donatarul nu ar putea, fara consimtamantul
donatorului, deci fara un nou contract, sa se elibereze de sarcina, abandonand bunurile daruite.
Dar se poate alege si o alta cale: revocarea (rezolutiunea) donatiei pentru neexecutarea de obligatii. In
caz de neexecutare partiala sau executare cu intarziere instanta este chemata sa aprecieze gravitatea
nerespectarii obligatiilor de catre debitor si, in functie de imprejurari, poate dispune rezolutiunea contractului
(in cazuri temeinic justificate rezolutiunea partiala), eventual cu acordarea unui termen de gratie .
Actiunea in revocarea donatiei pentru neexecutarea sarcinii poate fi introdusa de catre donator, de
catre succesorii sai in drepturi, precum si de catre creditorii sai prin intermediul actiunii oblice.
In cazul sarcinii stipulate in favoarea unui tert, beneficiarul poate cere si el executarea obligatiei, dar
nu poate cere revocarea donatiei, nefiind parte in contractul incheiat intre stipulant si promitent.
In situatia in care sarcina devine extrem de dificila ori extrem de oneroasa, donatarul poate cere
revizuirea acesteia. Daca donatorul refuza revizuirea, atunci donatarul se poate adresa instantei pentru a
revizui sarcina.

6
 Clauza din contract care ar interzice revizuirea conditiilor si a sarcinii sau beneficiarul este obligat sa
nu conteste validitatea unei clause de inalienabilitate este considerata nescrisa.

Bibliografie

 Aspazia Cojocaru, Contracte civile, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2008

 I. Dogaru, Contractul. Consideratii teoretice si practice, Editura Scrisul românesc, Craiova, 1983
 P. Filipescu, Drept civil, Teoria generalã a obligatiilor, Editura Actami, Bucuresti, 1994
 E. Safta-Romano, Contracte civile, Editura Polirom, Iaşi, 1999
 Veronica Stoica, Drept Civil. Contracte speciale, vol I, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2009
 Francisc Deak, Tratat de drept civil. Contracte special, Editura Actami, Bucuresti, 1998
 Noul Cod Civil