CONTRACTUL DE DONAŢIE

1. Noţiunea şi caracterele juridice ale contractului de donaţie.

2. Condiţiile de validitate.
3. Efectele contractului de donaţie.

1. NOŢIUNEA ŞI CARACTERELE JURIDICE

Conform Codului Civil, prin contract de donaţie, se înţelege acel contract prin
care o parte (donator) se obligă să mărească din contul patrimoniului s ău, cu titlu
gratuit, patrimoniul celeilalte părţi (donatar).
Contractul de donaţie prin care donatorul se obligă să transmită în viitor întreg
patrimoniul actual sau o fracţiune din el fără a specifica bunurile care urmeaz ă s ă
fie predate este nul.
Contractul de donaţie care stipulează obligaţia donatarului de a achita datorii sau
sarcini care nu există la momentul încheierii contractului este nul dac ă natura şi
întinderea datoriilor sau sarcinilor nu sînt stipulate în contract. Contractul care
prevede predarea bunului după decesul donatorului este nul.
Conform literaturii de specialitate, donaţia este contractul prin care prin care
una din părţi, numită donator, îşi micşorează în mod irevocabil patrimoniul s ău cu
un drept, mărind patrimoniul celeilalte părţi, numită donatar, cu acelaşi drept, f ăr ă
a urmări să primească ceva în schimb.
Caracterele juridice
a) Unilateral, creînd obligaţii doar în sarcina donatorului. Donatorul nu îşi
asumă nici o obligaţie faţă de donator, avînd în schimb o îndatorire de
recunoştinţă, care însă este de natură legală şi nu contractuală, fiind sancţionată
cu revocarea donaţiei, în cazul în care donatorul se face vinovat de ingratitudine
faţă de donator.
b) Gratuit al donaţiei constă în aceea că donatorul acceptă să dobîndească
unul sau mai multe bunuri fără să se oblige la plata vreunui echivalent al
bunurilor respective.
c) Irevocabil. Are forţă obligatorie între părţi. Dar, irevocabilitatea donaţiilor
are un caracter special, mai accentuat decît forţa obligatorie a oric ărui contract,
în sensul că în materie de donaţii irevocabilitatea priveşte nu numai efectele, ci
însăşi esenţa contractului, fiind o condiţie de valabilitate pentru formarea lui.
d) Translativ de proprietate.
e) Ca şi orice contract, donaţia presupune un acord de voinţă, pe de o parte
voinţa donatorului, adică animus donandi de a transmite un bun, iar de cealalt ă
parte, voinţa donatarului de a-l accepta. Fără oricare dintre aceste 2 elemente,
donaţia nu este posibilă. Ceea ce interesează la donaţie, este inten ţia.
f) Real.
Încheierea contractului de donaţie
Contractul de donaţie se consideră încheiat în momentul transmiterii bunului. În
cazul în care un bun mobil este transmis fără acordul celeilalte p ăr ţi,
transmiţătorul poate stabili acesteia un termen rezonabil în interiorul c ăruia
trebuie să declare că acceptă sau că refuză să accepte donaţia. La expirarea
termenului, contractul se consideră încheiat dacă cealaltă parte nu a refuzat s ă
accepte donaţia. În caz de refuz, transmiţătorul are dreptul să cear ă restituirea
bunului în conformitate cu regulile privind îmbogăţirea fără justă cauz ă.
Forma contractului de donaţie
Dacă obiect al donaţiei este un bun pentru a cărui vînzare (înstrăinare) este
prevăzută o anumită formă a contractului, aceeaşi formă este cerut ă şi pentru
donaţie.
Promisiunea de donaţie
Pentru a produce efecte, contractul care conţine promisiunea de a transmite în
viitor un bun trebuie încheiat în formă autentică. Nerespectarea formei nu
afectează valabilitatea donaţiei dacă promisiunea este îndeplinit ă, cu excep ţia
contractelor care au ca obiect bunuri pentru a căror înstrăinare se cere form ă
autentică.
Donatorul este îndreptăţit să refuze îndeplinirea promisiunii de a transmite un
bun dacă îi este imposibil, ţinînd cont de celelalte obligaţii ale sale, s ă
îndeplinească promisiunea fără ca prin aceasta să-şi pericliteze propria
întreţinere corespunzătoare sau executarea obligaţiilor sale legale de între ţinere
a unor alte persoane. Donatarul nu poate cere despăgubiri.

2. CONDIŢIILE DE VALABILITATE

Condiţii necesare pentru valabilitatea contractului

1. Capacitatea de exerciţiu necesară;
2. Consimţămîntul să nu fie viciat;
3. Obiectul contractului să fie determinat, licit, posibil;
4. Cauza licită şi morală;
5. Bunul:
a) să existe sau să poată exista;
b) să fie determinat sau determinabil;
c) să fie în circuitul civil.
Inadmisibilitatea donaţiei. Este interzisă donaţia, cu excepţia dona ţiei
neînsemnate, pentru realizarea unor obligaţii morale:
a) în numele persoanelor incapabile;
b) proprietarilor, administratorilor sau lucrătorilor din instituţii medicale,
educative, de asistenţă socială şi din alte instituţii similare din partea persoanei
care se află în ele sau din partea soţului sau rudelor acesteia de pîn ă la gradul
patru inclusiv. Această regulă nu se aplică în relaţiile dintre rudele de pîn ă la
gradul patru inclusiv;
c) în relaţiile dintre persoanele juridice cu scop lucrativ.
d) de către persoanele juridice cu scop lucrativ, în cazul în care obiect al
donaţiei sînt valorile mobiliare.
Contractul de donaţie încheiat în timpul unei maladii prezumate a fi letale pentru
donator, urmată de însănătoşirea acestuia, poate fi declarat nul la cererea
donatorului.

3. EFECTELE CONTRACTULUI DE DONAŢIE

Principalul efect (legal) al contractului de donaţie este transmiterea dreptului de

proprietate de la donator la donatar (consecinţă a caracterului translativ de
proprietate al donaţiei).
Deşi, prin natura sa donaţia transmite dreptul de proprietate, este posibil ca
dreptul transmis cu titlu gratuit să fie un alt drept real (decât dreptul de
proprietate) sau un drept de creanţă. În acest din urmă caz, opera ţia juri¬dic ă se
va analiza ca o cesiune de creanţă cu titlu gratuit.
Obligaţiile donatorului
Principala obligaţie (personală) a donatorului este predea bunului donat
donatarului. Predarea bunului are semnificaţia transmiterii materiale a lucrului
şi se poate face ulterior încheierii contractului, potrivit clauzelor contractuale.
Dacă părţile au convenit ca bunul donat să fie păstrat de donator şi dup ă
perfectarea contractului, acesta va răspunde pentru pieirea sau dete¬rio¬rarea
bunului, dar numai dacă a survenit din culpa sa (pentru celelalte ca¬zuri
răspunderea fiind a donatarului-proprietar). Evident că, dacă bunul donat este un
dar manual, întotdeauna donatarul va răspunde de pieirea lucrului în calitatea sa
de proprietar.
Obligaţiile donatarului
Atunci când donaţia este pur gratuită (neafectată de vreo sarcin ă), do¬natarul nu
are nici o obligaţie faţă de donator (contractul fiind unilateral). În cazul de mai
sus, donatarul are, cel mult o obligaţie imperfectă, de re¬cunoştin ţă (moral ă)
care, dacă este încălcată poate duce implicit, în anu¬mi¬te condiţii, la revocarea
donaţiei pentru ingratitudine.
Pentru ca donaţia să producă efecte şi faţă de terti, legea cere îndeplinirea
anumitor forme de publicitate. Atfel, în cazul în care obiectul dona ţiei îl
constituie un imobil, contractul devine opozabil faţă de terţi din momentul
transcrierii lui, iar în cazul contractului de donaţie avînd ca obiect bunuri mobile
corporale, opozabilitatea faţă de terţi se realizează prin transmiterea posesiei
bunului donat.
Donaţia afectată de modalităţi:
1. Condiţia;
2. Sarcina.
Varietăţi ale contractului de donaţie
1. Donaţii simulate:
a) Donaţii deghizate;
b) Interpunere de persoane;
2. Directă;
3. Indirectă;
4. Condiţionată;
5. Darurile manuale.
Donaţia deghizată este un contract simulat unde, actul public creeaz ă aparen ţele
unui contract oneros dar, în realitate, adevăratul contract este o dona ţie, deci o
liberalitate. Donaţiile deghizate, nu sunt sancţionate de lege cu nulitatea, deci
donaţia simulată, care întruneşte condiţiile generale de validitate ale
contractelor şi condiţiile speciale de valabilitate ale dona ţiei, este valabil ă şi
produce efecte.
Atunci cînd o donaţie se realizează prin transcrierea dreptului de proprietate
asupra altei persoane decît aceea care plăteşte preţul imobilului, ceea ce se
donează este preţul, iar nu imobilul. Pentru aceasta este, însă, necesar ca
donaţia să fie concomitentă cu plata preţului. În consecinţă, dacă transcrierea
dreptului de proprietate pe numele donatarului se face dup ă un timp îndelungat
de la încheierea vînzării şi plata preţului la care donatarul nu a luat parte, ceea
ce se donează este imobilul, nu preţul.
Donaţiile prin interpunere de persoane. În cazul acestui tip de dona ţie simulat ă
nu este vizată natura gratuită a contractului, ci persoana adevăratului donatar.
Se recurge la această formă de simulaţie, de ex., atunci cînd adevăratul donatar
este incapabil să primească liberalităţi de la donator sau gratificarea ar putea
produce efecte nefavorabile asupra donatorului. În fapt, contractul aparent se
încheie cu o persoană interpusă, prin contraînscris precizîndu-se persoana
adevăratului donatar.
Din cauza dificultăţilor de dovadă a simulaţiei legea prevede o prezum ţie absolut ă
potrivit căreia sunt persoane interpuse părinţii, descedenţii şi soţul persoanei
incapabile şi care devin prin intermediul prezumţiei persoanei, incapabile de a
primi donaţii de la donator.
Donaţiile indirecte sunt acte juridice încheiate nesimulat în scopul de a gratifica,
dar realizate pe calea unui act juridic diferit de actul de dona ţie. Spre deosebire
de donaţia deghizată unde actul simulat nu are o existenţă reală, în cazul dona ţiei
indirecte actul care se încheie este real, dar prin intermediul lui se realizeaz ă o
gratificare. Spre exemplu avem cazul vînzării – cumpărării cu preţ neserios, unde
disproporţia dintre valoarea reală a bunului vîndut şi preţul achitat fiind foarte
mare, intenţia reală a părţilor este de a dona, neexistînd proporţia aproximativ ă
cerută prestaţiilor reciproce în cazul vînzării-cumpărării.
În cazul acestor contracte nu se cere respectarea formei autentice deoarece nu
sunt contracte de donaţie ci liberalităţi efectuate prin intermediul altor acte
juridice pentru care legea nu prevede această cerinţă de formă. În concluzie,
donaţiile indirecte sunt supuse numai regulilor de fond, nu şi de form ă, ale
donaţiilor.
Forme ale donaţiilor indirecte:
a) Renunţarea la un drept;
b) Remiterea de datorii;
c) Stipulaţia pentru altul.
Darurile manuale constituie o categorie specială de donaţii, care trebuie s ă
îndeplinească două condiţii:
a) existe acordul de voinţă pentru a înstrăina şi dobîndi un drept cu titlu
gratuit;
b) să se producă tradiţiunea, predarea efectivă şi reală a bunului dăruit;
Spre deosebire de celelalte varietăţi ale contractului de donaţie, darurile manuale
nu sunt supuse condiţiilor de formă cerute în general donaţiei, eventualul act
scris întocmit cu această ocazie fiind destinat a servi numai ca prob ă a opera ţiei
respective, deci nu ca o condiţie de valabilitate. Validitatea darurilor manuale
este consacrată prin art. 644 C. civ. România care, la modurile de dobîndire a
proprietăţii, prevede şi tradiţiunea.
Obiect al darului manual pot fi numai bunurile mobile corporale susceptibile de
tradiţiune. Ca o excepţie, titlurile la purtător deşi sunt prin natura lor drepturi de
creanţă, pot face obiectul donaţiilor manuale, pentru că în cazul lor înscrisul se
confundă cu dreptul pe care îl conţine şi astfel poate fi transmis prin intermediul
unui dar manual.
Donaţia condiţionată. Părţile pot conveni ca efectele donaţiei să fie condi ţionate
de îndeplinirea unei sarcini sau de realizarea unui scop. Scopul poate fi şi de
utilitate publică. Va constitui donaţie numai partea excedentar ă cheltuielilor de
executare a sarcinii sau de atingere a scopului.
Îndeplinirea sarcinii poate fi cerută, în afară de donator, de oricare persoan ă în al
cărei interes este stipulată sarcina. Dacă donatarul nu îndeplineşte sarcina,
donatorul poate revoca donaţia.
Revocarea donaţiei pentru ingratitudine şi pentru neexecutarea sarcinii.
Donaţia poate fi revocată dacă donatarul a atentat la viaţa donatorului sau a unei
rude apropiate a acestuia, dacă se face vinovat de o altă fapt ă ilicit ă fa ţă de
donator sau faţă de o rudă apropiată a acestuia, situaţii care atest ă o
ingratitudine gravă, sau dacă refuză fără motive întemeiate să acorde donatorului
întreţinerea datorată.
Contractul de donaţie cu sarcina în folosul donatorului sau al unui ter ţ are
caracter gratuit numai în limita valorii bunurilor donate care dep ăşeşte valoarea
sarcinii impuse donatarului. Dacă donatarul acceptă donaţia, el este ţinut s ă
execute sarcina ce i-a fost impusa, în caz de neexecutare, donatorul este
îndreptăţit sa ceara fie executarea silita a obligaţiei (sarcinii), fie revocarea
donaţiei.
Revocarea intervine numai în cazul în care neexecutarea sarcinilor este
imputabilă donatarului. Donatorul poate renunţa însă, chiar anticipat (prin însuşi
contractul de donaţie cu sarcina) la dreptul de a cere revocarea dona ţiei pentru
acest motiv. Prin revocare, contractul de donaţie cu sarcina este desfiin ţat cu
efect retroactiv, donatarul va fi, deci, obligat sa restituie bunul donat, dar va
putea păstra fructele culese pana la data introducerii acţiunii în revocare