Sunteți pe pagina 1din 4

DREPT CIVIL

TEMA 4

TEMA 4

Calificați "donația" din perspectiva criteriilor de clasificare a actelor juridice civile.

1
Donația este un contract unilateral prin care una dintre părți, numită donator, transmite
celeilalte părți, numită donatar, proprietatea unui bun material fără să primească ceva în schimb.

Donația este un contract solemn, astfel încât donația se încheie prin înscris autentic,
sub sancțiunea nulității absolute. Rezultă, așadar, că donația produce efecte doar dacă voința
părților îmbracă forma autentică, respectiv ad validitatem. În privința probațiunii, având în
vedere obligația de a încheia contractul de donație în forma autentică, dovada efectuării unei
transmiteri de proprietate a unui bun cu titlu gratuit nu se poate face cu martori.

Există și situații în care donația nu trebuie încheiată în formă autentică, dar trebuie
încheiată, în schimb, cu respectarea condițiilor de fond sau de formă prevăzute de lege pentru
acel act juridic. Este vorba de:

 donațiile deghizate, care ascund donație sub aparența unui contract oneros, însă, între
părți, se încheie un act secret, real, cu titlu gratuit.

 donațiile indirecte, care sunt acte juridice făcute cu intenția de a gratifica, dar sunt
înfăptuite prin alte acte juridice decât donația (de exemplu, renunțarea la un drept,
remiterea de datorie, stipulația pentru altul).

 darul manual. Potrivit Codului civil, „bunurile mobile corporale cu o valoare de până la
25.000 lei pot face obiectul unui dar manual”.

Prin încheierea valabilă a contractului, în principiu, donația devine irevocabilă, astfel


încât donatorul nu mai poate reveni asupra deciziei sale. În literatura de specialitate, s-a arătat că
„acest caracter (n.r. – irevocabil al donației) este determinat de faptul că, dacă s-ar permite ca
donatorul să poată reveni asupra deciziei sale de a dona un bun, atunci donatarul s-ar afla într-
o permanentă incertitudine”.

Contractul de donaţie prin care donatorul se obligă să transmită în viitor întreg


patrimoniul actual sau o fracţiune din el fără a specifica bunurile care urmează să fie predate este
nul.

Contractul de donaţie care stipulează obligaţia donatarului de a achita datorii sau sarcini
care nu există la momentul încheierii contractului este nul dacă natura şi întinderea datoriilor sau
sarcinilor nu sunt stipulate în contract. Contractul care prevede predarea bunului după decesul
donatorului este nul.

Conform dispozițiilor Codului civil, „Donația poate fi revocată pentru ingratitudine și


pentru neexecutarea fără justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatarul”.

2
Donația se revocă pentru ingratitudine în următoarele cazuri:

a) dacă donatarul a atentat la viața donatorului, a unei persoane apropiate lui sau, știind
că alții intenționează să atenteze, nu l-a înștiințat;

b) dacă donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave față de
donator;

c) dacă donatarul refuză în mod nejustificat să asigure alimente donatorului ajuns în


nevoie, în limita valorii actuale a bunului donat, ținându-se seama de starea în care se
află bunul la momentul donației.

Revocării pentru neexecutarea sarcinii operează în cazul în care donatarul nu își


îndeplinește sarcina la care s-a obligat. Pentru neexecutarea sarcinii, donatorul sau, după caz,
succesorii săi, pot cere fie revocarea, fie executarea sarcinii.

Caracterele juridice

a.     Donația este un contract unilateral, deoarece dă naștere la obligații numai în sarcina


donatorului. Donatarul are numai o îndatorire de recunoștință față de donator, care rezultă din
lege și nu din contract.

b.   Donația este un contract esențialmente gratuit (o liberalitate). În cazul donației cu


sarcină, contractul este oneros în limitele valorii sarcinii și gratuit numai pentru ceea ce
depășește valoarea sarcinii.

c.   Contractul de donație este un contract translativ de proprietate.

d.   Contractul de donație este un contract solemn.

Încheierea contractului de donaţie

Contractul de donaţie se consideră încheiat în momentul transmiterii bunului. În cazul în


care un bun mobil este transmis fără acordul celeilalte părţi, transmiţătorul poate stabili acesteia
un termen rezonabil în interiorul căruia trebuie să declare că acceptă sau că refuză să accepte
donaţia.

La expirarea termenului, contractul se consideră încheiat dacă cealaltă parte nu a refuzat


să accepte donaţia. În caz de refuz, transmiţătorul are dreptul să ceară restituirea bunului în
conformitate cu regulile privind îmbogăţirea fără justă cauză.

Forma contractului de donaţie

3
Dacă obiect al donaţiei este un bun pentru a cărui vânzare (înstrăinare) este prevăzută o
anumită formă a contractului, aceeaşi formă este cerută şi pentru donaţie.

Promisiunea de donaţie

Pentru a produce efecte, contractul care conţine promisiunea de a transmite în viitor un


bun trebuie încheiat în formă autentică. Nerespectarea formei nu afectează valabilitatea donaţiei
dacă promisiunea este îndeplinită, cu excepţia contractelor care au ca obiect bunuri pentru a
căror înstrăinare se cere formă autentică.

Donatorul este îndreptăţit să refuze îndeplinirea promisiunii de a transmite un bun dacă îi


este imposibil, ţinând cont de celelalte obligaţii ale sale, să îndeplinească promisiunea fără ca
prin aceasta să-şi pericliteze propria întreţinere corespunzătoare sau executarea obligaţiilor sale
legale de întreţinere a unor alte persoane. Donatarul nu poate cere despăgubiri.

Din perspectiva criteriilor de clasificare a actelor juridice civile, donația este:

În funcţie de numărul manifestărilor de voinţă implicate în încheierea actului juridic de


donație vorbim despre act juridic bilateral - exprimă manifestarea de voinţă a două părţi (sau
chiar multilaterale).

După modul de încheiere al actului juridic de donației: act solemn, act consensual și act
real.

După scopul urmărit: act juridic gratuit.

S-ar putea să vă placă și