REVOCAREA DONATIILOR

Donaţia, a apărut încă din antichitate, fără a se cunoaşte exact epoca care a consacrat-o.
Dar, cum relevă G.P. Petrescu, "donaţiunile au început o dată cu societatea oamenilor care, pe
dată ce s-au adunat, au căutat şi mijloacele de a-şi întreţine amiciţia lor prin daruri şi prezenturi
reciproce"1. În vechiul drept românesc nu s-a acordat o însemnătate prea mare dreptului de
proprietate. Întâlnim astfel donaţia în «Sobornicescul Hrisov» al Moldovei din 28 decembrie 1785,
în timpul domniei lui Alexandru Mavrocordat, în Codul Calimach care cuprinde o reglementare
mai amplă după modelul Codului Napoleon, în Legiuirea Caragea şi în sfârşit în Codul civil de la
1865 care reflectă o puternică amprentă a codului francez. Codul civil reglementează contractul de
donaţie în capitolul II, din Titlul III „Liberalităţile” al Cărţii a IV-a „Despre moşteniri şi liberalităţi”
din Noul Cod civil (denumit în continuare „Cod civil”).

1. NOŢIUNE

Liberalitatea este actul juridic prin care o persoană dispune cu titlu gratuit de bunurile sale,
în tot sau în parte, în favoarea unei alte persoane.
Nu se pot face liberalităţi decât prin donaţie sau prin legat cuprins în testament (art. 984
C.civ.). ’
Donaţia este contractul prin care, cu intenţia de a gratifica, o parte, numită donator,
dispune în mod irevocabil de un bun în favoarea celeilalte părţi, numite donatar (art. 985 C.civ.)2
În contractul de donaţie se realizează un transfer al unor drepturi, reale sau de creanţă, din
patrimoniul donatorului în patrimoniul donatarului, fără echivalent.
Prin donaţie se produce o sărăcire a patrimoniului donatorului şi o îmbogăţire
corespunzătoare a patrimoniului donatarului, dar spre deosebire de îmbogăţirea fără just temei
legitim, în cazul donaţiei cauza contractului o constituie voinţa liberală a donatorului (animus
donandi) exprimată în forma cerută de lege, acceptată de donatar.”3 În acelaşi timp, donaţia,
varietate a contractelor cu titlu gratuit, constituie o liberalitate, având ca efect micşorarea
patrimoniului donatorului, spre deosebire de contracte dezinteresate (mandatul cu titlu gratuit,
comodatul, depozitul cu titlu gratuit) prin care nu se micşorează patrimoniul celui care procură un

1
G.P. Petrescu, Donaţiunile între vii şi donaţiunile neregulate, vol. I, Bucureşti, 1891, p. 14
2
Contractul de donaţie este reglementat în capitolul II, din Titlul III „Liberalităţile” al Cărţii a IV-a „Despre moşteniri şi liberalităţi” din Codul
civil. Legiuitorul tratează împreună liberalităţile între vii făcute pe cale contractuală şi liberalităţile pentru cauză de moarte (legatul) în consideraţia
elementelor lor comune.
3
„Spre deosebire de contractele sinalagmatice, unde cauza fiecăreia dintre obligaţiile părţilor o constituie executarea prestaţiei promise
de către cfealaltă parte, în contractele cu titlu gratuit cauza obligaţiei celui care dispune constă în intenţia de a mări patrimoniul celui gratificat, fără
a primi în schimb o contraprestaţie. În ceea ce priveşte simplele motive, deşi în principiu ele nu sunt determinate pentru validitatea actului,
liberalitatea nu va fi valabilă decât dacă voinţa de a gratifica a fost determinată de un mobil care să nu contravină regulilor de convieţuire socială.”
T.S., S.c., Dec. nr. 1231/1971, C.D., p. 124.

1
folos, şi a cărui obligaţie este de „facere” şi nu de „dare”, (mandatarul, comodantul sau respectiv
depozitarul), în consecinţă nu sunt supuse regulilor de fond şi de formă prevăzută pentru donaţii.

2. CARACTERELE JURIDICE ALE DONAŢIEI

a) Donaţia este un contract unilateral, solemn cu titlu gratuit, irevocabil, translativ de

proprietate.
Donaţia este un contract unilateral, şi nu un act unilateral.
Donaţia este rezultatul unui acord de voinţă al celor două părţi, care naşte însă în principiu
o singură obligaţie în sarcina donatorului cu dreptul corelativ al donatarului.
Prin excepţie, donaţia poate fi şi sinalagmatică (născând obligaţii reciproce) când prin ea
se impune o sarcină donatarului (art. 1028 C.civ.).
b) Donaţia este un contract solemn.
Art. 1011 alin. (1) C.civ. prevede că „donaţia se încheie prin înscris autentic, sub
sancţiunea nulităţii absolute“. Forma autentică este prevăzută ca o măsură de protecţie a voinţei
liberale a donatorului.
Lipsa formei autentice, solemne, a contractului de donaţie este sancţionată cu nulitatea
absolută a contractului.4
Nu sunt supuse acestei dispoziţii donaţiile indirecte, cele deghizate şi darurile manuale.
Bunurile mobile care constituie obiectul donaţiei trebuie enumerate şi evaluate într - un
înscris, chiar sub semnătură privată, sub sancţiunea nulităţii absolute a donaţiei.
Dacă sunt de valoare redusă, bunurile mobile corporale pot fi donate prin dar manual.
Darul manual se încheie valabil prin acordul de voinţe al părţilor însoţit de tradiţiunea
bunului de la donator la donatar. În aprecierea valorii reduse a bunurilor care constituie obiectul
darului manual se ţine seama de starea materială a donatorului.
În cazul darurilor manuale suntem, prin urmare, în prezenţa nu a unui contract solemn, ci a
unui contract real.
În cazul contractului de donaţie încheiat între absenţi, atât oferta de donaţie, cât şi
acceptarea donaţiei trebuie să fie făcute în formă autentică.
c) Donaţia este un contract translativ de proprietate.
Fiind un contract consensual, transmiterea proprietăţii are loc în momentul realizării
acordului de voinţă între donator şi donatar, iar între absenţi, în momentul în care donatorul
primeşte acceptarea donatarului.

4
„Înzestrarea unui copil în vederea căsătoriei, având caracterul unei donaţii, nu poate avea loc decât prin act autentic. Neîndeplinirea acestei
formalităţi, dat fiind că este vorba de un act solemn, atrage nulitatea actului, respectiv, a donaţiei. Forma autentică fiind o condiţie de valabilitate a
actului, dovada înzestrării nu se poate face cu martori. Nulitatea operaţiunii juridice nu poate fi înlăturată în niciun fel şi poate fi invocată de orice
persoană interesată. De aceea, nu se poate considera că înzestrarea are loc în executarea unei obligaţii naturale de către părinţi faţă de copilul lor.”
T.S., S.c., Dec. nr. 407/1971, „Repertoriu... 1969-1975”’, p. 135.
„Conform art. 813 C.civ. (art. 1011 alin. (1) din actualul Cod civil) toate donaţiile se fac prin act autentic. Forma este o măsură de protecţie a voinţei
donatorului, care dispune în mod actual şi irevocabil de un drept în favoarea unei alte persoane. Nerespectarea acestei forme se sancţionează cu
nulitatea absolută a contractului, indiferent de persoana donatorului sau a donatarului. Întrucât cerinţa formei este prevăzută în mod imperativ,
sub sancţiunea nulităţii absolute, deci ad validitatem, dovada existenţei unei donaţii nu poate fi făcută cu martori, chiar dacă ar exista un început de
dovadă scrisă.” T.S., Col.civ., Dec. nr. 800/1963, J.N., nr. 6/1964, p. 163.
„În sistemul Codului civil neputându-se vorbi de o obligaţie naturală a părinţilor de a-şi înzestra copiii, care să se transforme, prin executare
voluntară, într-o obligaţie civilă, urmează că darea în folosinţă a unor imobile, fără respectarea dispoziţiilor privind forma înscrisului antentic în care
se face donaţia, nu poate fi considerată altfel decât ca o simplă îngăduinţă, care poate fi revocată.” T.S., S.c., Dec. nr. 2396/1972, „Repertoriu...
1969-1975”, p. 135.

2
 Predarea bunului donat poate avea loc şi ulterior încheierii contractului de donaţie şi deci
a transmiterii dreptului de proprietate.
În cazul darurilor manuale, predarea bunului este, alături de acordul de voinţă al părţilor, o
condiţie pentru formarea contractului. Prin urmare, în acest caz, transmiterea proprietăţii are loc
concomitent cu predarea bunului.
Dacă bunul donat este însă un imobil, dobândirea către donatar şi pierderea de către
donator a dreptului de proprietate se fac numai cu respectarea regulilor de carte funciară.
d) Donaţia este un contract irevocabil.
După încheierea contractului, donatorul nu îşi mai poate retrage oferta. Este nulă orice
donaţie făcută cu condiţii a căror îndeplinire atârnă numai de voinţa donatorului.
În mod excepţional, donaţia poate fi revocată pentru ingratitudine şi pentru neexecutarea
culpabilă a sarcinilor la care s-a obligat donatarul (art. 1020 C.civ.).
Bunurile viitoare nu pot forma obiectul darurilor manuale.
La cazurile de mai sus se adaugă revocabilitatea numai în timpul căsătoriei a donaţilor
între soţi (art. 1031 c.civ.)

3. CONDIŢII DE VALABILITATE ALE CONTRACTULUI DE DONAŢIE

3.1. Incapacităţi de a dispune şi de a primi donaţii.

În privinţa capacităţii de folosinţa legiuitorul prevede anumite incapacitaţi :

3.1.1. Incapacităţi de a dispune

Minorii şi persoanele aflate sub interdicţie judecătorească nu le este permis a face donatii,
nici personal, dar nici prin reprezentantul sau ocrotitorul lor legal, cu excepţia darurilor obişnuite
făcute de minori cu diferite ocazii, daruri care nu afectează substanţial patrimoniul donatorului. În
favoarea tutorelui, minorul nu poate dispune prin donaţie nici după ce a ajuns la majorat, cât timp
autoritatea tutelară n-a dat tutorelui descărcare pentru gestiunea să. De la această regulă face
excepţie situaţia când tutorele este ascendentul minorului.

3.1.2. Incapacităţi de a primi

Nu pot primi donaţii persoanele fizice neconcepute şi organizaţiile care nu au dobândit
personalitate juridică. Copilul neconceput poate primi o donaţie numai indirect dacă donatorul
gratifica pe cineva cu un bun, impunând sarcina (“obligaţia”), de a transmite dreptul de proprietate
asupra acelui bun copilului care se va naşte (art. 989 alin. 2 Cod civil). În privinţa structurilor
organizatorice (mai cu seamă organizaţiile non – profit) acestea vor putea primi donaţii (chiar în
timpul constituirii) dacă aceste donaţii sunt absolut necesare pentru dobândirea personalităţii
juridice. În legile speciale ale profesiei, demnitarii, judecătorii, procurorii au o interdicţie de a primi
cu titlu gratuit. Sancţiunea civilă a actului făcut cu încălcarea acestei incapacităţi este nulitatea
absolută a actului respectiv.
Nu pot primi donaţii medicii şi farmaciştii de la persoanele care au fost tratate, îngrijite
medical, de aceştia înaintea morţii. Interdicţia se referă şi la preoţii care au fost în preajma
bolnavului (donator) făcându-I slujbe şi alte practici religioase. Nu fac parte din această categorie
donaţiile remuneratorii pentru serviciile întreprinse de donatar în favoarea donatorului. De

3
exemplu, persoana care l-a îngrijit pe donator în sensul că I-a făcut menajul sau alte servicii casnice
poate fi gratificata de către donator.
Momentul la care părţile trebuie să fie capabile este cel al încheierii contractului de
donaţie.

3.1.3. Incapacităţi de exerciţiu

Minorii şi interzişii judecătoreşti pot primi donaţii dar nu au exerciţiul acestui drept în
sensul că donaţiile vor fi acceptate de reprezentanţii legali, în condiţiile legii.

Donaţiile se încheie în forma autentică. Sancţiunea nerespectării formei autentice este

nulitatea absolută. Forma înscrisului autentic este deci o condiţie “ad validitatem”, nulitatea putând
fi invocata de orice persoană, chiar şi din oficiu de către instanţă de judecată. Forma autentică a fost
impusă de legiuitor pentru a atrage atenţia donatorului asupra gravitaţii donaţiei pentru patrimoniul
sau şi asupra faptului că donaţia este, în principiu, irevocabila.

4. IREVOCABILITATEA DONAŢIILOR
Donaţia este un contract irevocabil.
Unele donaţii pot fi revocate.
Prin irevocabilitatea actului juridic, indiferent că ar fi privită ca un principiu al efectelor
actului juridic sau doar ca o consecinţă a principiului forţei obligatorii, înţelegem ”faptul că actului
juridic bilateral sau multilateral nu i se poate pune capăt prin voinţa numai a uneia din părţi, iar
actului juridic unilateral nu i se poate pune capăt prin manifestarea de voinţă, în sens contrar, din
partea autorului acestuia”.

4.1. Noţiune şi caracteristici

Prin esenţa lor, liberalităţile între vii sunt irevocabile. Forţa obligatorie a oricărui contract
acţionează, evident, şi în cazul contractului de donaţie, în sensul că – odată încheiat – nu poate fi
desfiinţat prin voinţa uneia dintre părţi, fie şi donatorul (art. 1015 Cod civil).
Irevocabilitatea donaţiilor are însă un caracter special, mai accentuat decât forţa obligatorie
a oricărui contract, în sensul că în materie de donaţii (indiferent dacă s-au realizat în formă
autentică, deghizată, indirectă sau dar manual), irevocabilitatea priveşte nu numai efectele, ci însăşi
esenţa contractului, fiind o condiţie de validitate pentru formarea lui, ceea ce se numeşte
irevocabilitate de gradul doi.

4.2. Clauze incompatibile cu principiul irevocabilităţii donaţiilor

Condiţiile potestative sunt acele condiţii suspensive sau rezolutorii a căror realizare
depinde de voinţa celui care se obligă (art. 1015 Cod Civil).
Condiţiile potestative sunt de două feluri:
a) Pure – a căror realizare depinde în exclusivitate de voinţă celui care se
obliga;
b) Simple – a căror realizare depinde atât de voinţă donatorului cât şi de alte
cauze exterioare.

4
 Spre deosebire de contractele cu titlu oneros, în care sunt interzise condiţiile pur
potestative, în cazul donaţiei sunt interzise şi condiţiile potestative simple pentru a nu afecta
principiul irevocabilităţii donaţiilor (art. 1043, C. civ.). În schimb sunt admise condiţiile cazuale sau
mixte.
Plata datoriilor viitoare nedeterminate pe care le-ar contracta donatorul este o clauză nulă
dacă nu se cunoaşte încă valoarea lor (art. 1015 C. civ.).
Rezervarea dreptului de a dispune de bunul donat este o clauză incompatibilă cu principiul
irevocabilităţii donaţiilor (art. 1015 C. civ.). Este valabilă însă clauza prin care donatorul ar stipula
reîntoarcerea bunurilor în patrimoniul sau în ipoteza în care donatarul ar muri înaintea sa, sau când
atât donatarul cât şi descendenţii lui ar muri înaintea donatarului. Dacă a fost stipulata în contract o
clauză de genul celei arătate şi donatarul moare înaintea donatorului, moştenitorii lui trebuie să
restituie donatorului bunurile primite. Dacă s-au donat mai multe bunuri şi rezerva există numai cu
privire la un anumit bun ori suma de bani va fi nulă clauza referitoare la dreptul donatorului de a
dispune de acel bun sau suma de bani. Dacă rezervă dreptului de a dispune se referă la toate
bunurile donate, contractul va fi afectat în întregime de nulitate, căci în acest caz suntem în prezenţa
unei condiţii rezolutorii pur potestativa, interzisă atât în actele cu titlu oneros cât şi “a fortiori”5 în
cele cu titlu gratuit.
Rezervarea dreptului de denunţare unilaterală este prin natura ei o clauză incompatibilă cu
principiul irevocabilităţii donaţiilor.

4.3. Clauze admise în contractul de donaţie

În contractul de donaţie, sunt permise, în principiu, următoarele clauze, care nu contravin
principiului irevocabilităţii donaţiilor:
a) clauza termenului de predare a bunului donat. Termenul nu afectează dobândirea
dreptului transmis, ci numai exerciţiul acelui drept;
b)
condiţia cazuală sau mixtă, care nu contravine principiului irevocabilităţii
donaţiilor; 6

c) clauza plăţii datoriilor prezente ale donatorului, cu dată certă anterioară donaţiei şi
chiar a celor viitoare, dacă valoarea maximă a acestora este indicată în donaţie;
d) clauza reîntoarcerii bunurilor dăruite, fie pentru cazul când donatarul ar predeceda
donatorului, fie pentru cazul când atât donatarul, cât şi descendenţii săi ar predeceda donatorului.
În cazul în care donaţia are ca obiect bunuri supuse unor formalităţi de publicitate, atât
dreptul donatarului, cât şi dreptul de întoarcere sunt supuse acestor formalităţi..
Faţă de dispoziţia expresă a art. 994 C.civ., donaţia poate fi grevată de o sarcină care
constă în obligaţia instituitului, donatarul de a conserva bunurile care constituie obiectul liberalităţii
şi de a le transmite, la decesul său, substituitului desemnat de dispunător.

5
Expresie din limba latină "cu sigurantă", "pentru acest motiv", cf. http://www.rubinian.com, consultat la data de 16.02.2012
6
„Instanţa de fond a admis acţiunea reclamantului care a cerut, împotriva fiicei sale şi a fostului ei soţ, înlăturarea contractului de vânzare-
cumpărare a imobilului din litigiu, încheiat în formă autentică, ca fiind un act simulat, şi constatarea existenţei actului real, ca fiind de donaţie, pusă
sub condiţia rezolutorie, cazuală a divorţului. Cu motivarea că, în sensul art. 822 din fostul Cod civil, numai donaţiile sub condiţie potestativă (pură şi
simplă) sunt lovite de nulitate şi că cele sub condiţie cazuală sau mixtă sunt valabile, în recurs, unde s-a decis casarea cu trimiterea cauzei la prima
instanţă pentru rejudecare, s-a reţinut că o donaţie făcută soţilor sub condiţia rezolutorie a divorţului este perfect valabilă, motiv pentru care
îndeplinirea condiţiei va atrage revocarea donaţiei.” C. Ap. Suceava, Dec. nr. 662/1996, „Sinteză teoretică a jurisprudenţei Curţii de Apel Suceava în
domeniul dreptului civil”, „Dreptul”, nr. 7/1997, p. 84.

5
 Sub regimul vechiului Cod civil stipularea reîntoarcerii bunurilor donate la decesul
donatarului, în favoarea unei terţe persoane, adică substituţia fideicomisară era interzisă sub
sancţiunea nulităţii absolute a lib eralităţii7
e) când donatorul depune pe un libret CEC sau pe un alt instrument bancar o sumă de
bani pe numele altei persoane, el poate insera o clauză de restituire pe numele său, ceea ce nu
înseamnă a contraveni la irevocabilitatea donaţiei, pentru că va acţiona în temeiul clauzei ca
mandatar al titularului de libret;
f) este permisă donaţia nudei proprietăţi cu rezerva uzufructului în favoarea donatorului
sau a unui terţ.

5. REVOCAREA DONAŢIILOR

5.1. Consideraţii generale

Noul Cod civil, prevede la art. 1020 ca “Donaţia poate fi revocată pentru ingratitudine8 şi
pentru neexecutarea fără justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatarul” .
Art. 1.020 şi 1.021 noul cod civil suprimă cazul de revocare de drept existent în vechiul
Cod civil, şi anume cel pentru survenienţă de copil. Mai mult decât atât, art. 96 din Legea 71/2011
pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil suprimă revocarea de drept
pentru motivele prevăzute de art. 829 din vechiul Cod civil (survenienţă de copil), în cazul în care
copilul s-a născut după intrarea în vigoare a Noului Cod civil. Revocarea donaţiei nu operează de
drept (ca în vechea regle mentare) şi se limitează la două cazuri: ingratitudinea şi neexecutarea fără
justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatarul.
Promisiunea de donaţie se revocă de drept:
a) atunci când anterior executării sale situaţia materială a promitentului s-a deteriorat într-
o asemenea măsură încât executarea promisiunii a devenit excesiv de oneroasă pentru acesta ori
promitentul a devenit insolvabil.
b) dacă anterior executării sale se iveşte unul dintre cazurile de revocare pentru
ingratitudine prevăzute de art. 1023 Cod civil.

5.2. Revocarea donaţiilor pentru ingratitudine

Este un motiv de revocare datorită încălcării obligaţiei de recunoştinţa. Obligaţia respectivă

nu poate justifica exercitarea unei acţiuni pentru îndeplinirea ei pe cale silită, dar poate constitui
temei pentru o desfiinţare a donaţiei. Sunt revocabile donaţiile : ostensibile, deghizate, cele indirecte
şi darurile naturale.

7
„Clauza expresă prin care se prevede că bunurile transmise vor reveni donatoarei, în cazul când căsătoria dintre donatar şi donatoare se
va desface prin divorţ şi din vina exclusivă a donatarului, are valoarea şi caracterul unei condiţii rezolutorii. Întrucât această condiţie s-a împlinit,
soţia donatoare a dobândit dreptul de a cere să se constate că efectele transmisiunii au încetat.” T.S., Col.civ., Dec. nr. 396/1952, C.D. /1952-1954,
p. 51.
8
Insusire a unei persoane care nu-si manifesta recunostinta pentru serviciile si avantajele primite.

6
 5.2.1. Cauzele revocării
Conform Codului civil, art. 1023, donaţia se revocă pentru ingratitudine în următoarele
cazuri:
a) dacă donatarul a atentat la viaţa donatorului, a unei persoane apropiate lui sau, ştiind că
alţii intenţionează să atenteze, nu l-a înştiinţat;
b)
dacă donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave faţă de
9
donator;
c) dacă donatarul refuză în mod nejustificat să asigure alimente donatorului ajuns în
nevoie, în limita valorii actuale a bunului donat, ţinându-se însă seama de starea în care se afla
bunul la momentul donaţiei.
Spre deosebire de vechiul Cod civil, se lărgeşte sfera persoanelor asupra vieţii cărora
atentează donatarul, atrăgând posibilitatea de a se solicita revocarea donaţiei.

5.2.2. Caracterul juridic al revocării

Dreptul la acţiunea prin care se solicită revocarea pentru ingratitudine se prescrie în termen
de un an din ziua în care donatorul a ştiut că donatarul a săvârşit fapta de ingratitudine (art. 1024
alin. (1) C.civ.).
Acţiunea în revocare pentru ingratitudine poate fi exercitată numai împotriva donatarului.
Dacă donatarul moare după introducerea acţiunii, aceasta poate fi continuată împotriva
moştenitorilor.
Cererea de revocare nu poate fi introdusă de moştenitorii donatorului cu excepţia cazului în
care donatorul a decedat în termenul de un an fără să-l fi iertat pe donatar. De asemenea,
moştenitorii pot introduce acţiunea în revocare în termen de un an de la data morţii donatorului,
dacă acesta a decedat fără să fi cunoscut cauza de revocare.
Acţiunea pornită de donator poate fi continuată de moştenitorii acestuia.
În caz de revocare pentru ingratitudine, dacă restituirea în natură a bunului donat nu este
posibilă, donatarul va fi obligat să plătească valoarea acestuia, socotită la data soluţionării cauzei.
În urma revocării donaţiei pentru ingratitudine, donatarul va fi obligat să restituie fructele pe
care le-a perceput începând cu data săvârşirii faptei de ingratitudine (art. 1025 C.civ.).
Revocarea pentru ingratitudine nu are niciun efect în privinţa drepturilor reale asupra
bunului donat dobândite de la donatar, cu titlu oneros, de către terţii de bună- credinţă şi nici asupra
garanţiilor constituite în favoarea acestora. în cazul bunurilor supuse unor formalităţi de publicitate,
dreptul terţului trebuie să fi fost înscris anterior înregistrării cererii de revocare în registrele de
publicitate aferente.
Revocarea donaţiilor pentru ingratitudine poate fi solicitată numai pe calea unei acţiuni în
revocare.
Revocarea pentru ingratitudine este o pedeapsă civilă, deci acţiunea în revocare are un
caracter strict personal şi poate fi introdusă doar de donator.
Acţiunea în revocare pentru ingratitudine poate fi însă continuată de moştenitori, dacă
donatorul a decedat în timpul procesului. Ea poate fi intentată de moştenitori, doar dacă donatorul a
decedat înainte de expirarea termenului în care acţiunea putea fi intentată.

9
„Donaţia poate fi revocată pentru ingratitudine, prin aceasta înţelegându-se, printre altele, şi „delicte, cruzimi sau injurii grave”, săvârşite
de donatar faţă de donator. Simplele certuri între părţi sau împrejurarea că donatarul l-a ameninţat pe soţul donatoarei nu atrage revocarea
donaţiei.” T.J., Hunedoara, Dec. nr. 877/1983, R.R.D., nr. 3/1984, p. 69.

7
 Acţiunea în revocare nu se poate intenta împotriva moştenitorilor donatarului.10
Donatorul care cunoaşte faptul de ingratitudine îl poate ierta pe donatar. Iertarea trebuie să
fie expresă dacă procesul este pe rol.
Cererea de revocare pentru ingratitudine trebuie făcută în termen de un an din ziua săvârşirii
faptului sau din ziua când donatorul a cunoscut faptul.11
Termenul de un an este un termen de decădere şi expirarea lui, fără ca acţiunea în revocare
să fie introdusă, prezumă absolut că donatorul l-a iertat tacit pe donatar.

5.2.3. Efectele revocării

În ceea ce priveşte efectele revocării donaţiei pentru ingratitudine, trebuie avute în vedere
dispoziţiile art. 1.025 Cod civil, care instituie regulă generală a restituirii bunului donat în natură.
Cu toate acestea, dacă restituirea în natură nu mai este posibilă bunul donat a fost înstrăinat cu titlu
oneros sau a pierit, donatarul va fi obligat la plata valorii bunului evaluată la data soluţionării
cauzei. Hotărârea judecătorească prin care se revocă donaţia trebuie comunicată la registrul naţional
notarial de evidenţă a liberalităţilor.
Fructele bunului donat se vor restitui de la data săvârşirii faptei de ingratitudine, ca în cazul
posesorului de rea-credinţă. Ca excepţie de la regulă prevăzută de art. 1.025 alin. (1) şi art. 1.026
Cod civil protejează terţii de bună-credinţă care au dobândit drepturi reale de garanţie sau chiar
bunul donat de la donatar prin acte cu titlu oneros. Drepturile acestora nu vor fi afectate de
revocarea donaţiei, cu o dublă condiţie: terţul dobânditor să fi fost de bună-credinţă, iar, în cazul
drepturilor supuse înscrierii în cartea funciară, dreptul terţului trebuie să fi fost înscris anterior
înregistrării cererii de revocare. ………. ……………………………………………………………………………………
Din analiza conjugată a celor două texte ale art. 1.025 şi art. 1.026 Cod civil, ar rezulta că,
atât în situaţia terţilor dobânditori cu titlu gratuit, cât şi a celor de rea-credinţă, dobânditori cu titlu
oneros, revo carea pentru ingratitudine a donaţiei va atrage şi desfiinţarea subsecventă a drepturilor
acestora, cu obligaţia pentru donatar de a restitui în natură bunul donat. Vom fi în prezenţa art.
1.025 alin. (1) teza a II-a Cod civil, chiar dacă aparent restituirea bunului în natură nu ar mai fi fost
posibilă. O asemenea soluţie, avută în vedere şi în doctrină, şi în vechiul Cod civil, se bazează pe
faptul că acţiunea în restituirea bunului în urma revocării are un caracter de pedeapsă esenţialmente
personală şi nu trebuie să afecteze drepturile terţilor.

5.3. Revocarea donaţiilor pentru neexecutarea sarcinilor

5.3.1. Condiţiile revocării

Potrivit art. 1027 Cod civil, ”daca donatarul nu îndeplineşte sarcina la care s-a obligat,
donatorul sau succesorii săi în drepturi pot cere fie executarea sarcinii, fie revocarea donaţiei”.
În situaţia în care donatarul nu îndeplineşte sarcinile convenite prin contractul de donaţie,
donatorul poate cere revocarea donaţiei. Revocarea este în acest caz o sancţiune similară
rezoluţiunii din contractile sinalagmatice, donaţia cu sarcini fiind şi ea în limita sarcinilor un

10
„Nu poate fi admisă revocarea donaţiei pentru ingratitudine decât împotriva acelora dintre donatari care s-au făcut vinovaţi de
ingratitudine, donaţia rămânând valabilă faţă de ceilalţi donatari.” T.S., Col.civ., Dec.nr. 68/1955, p. 81.
11
„Cererea de revocare a donaţiei pentru ingratitudine trebuie făcută în termen de un an din ziua când donatorul a cunoscut faptul.” T.J.
Hunedoara, Dec.nr. 429/1988, R.R.D., nr. 5/1989, p. 61.

8
contract sinalagmatic. Ca urmare revocarea operează în aceleaşi condiţii şi cu aceleaşi consecinţe ca
şi rezoluţiunea.
Revocarea intervine numai în cazul în care neexecutarea sarcinilor este imputabilă
donatarului. La fel ca şi în cazul rezoluţiunii, dacă neexecutarea se datorează forţei majore sau
cazului fortuit , revocarea nu operează. Dacă donatarul, în favoarea căruia fusese stipulată sarcina, a
decedat făcând imposibilă îndeplinirea acesteia, donaţia nu poate fi revocată tocmai datorită lipsei
conduitei culpabile a donatarului şi nu pentru faptul că ea s-ar fi transformat într-o donaţie fără
sarcini.
Sancţiunea revocării donaţiei intervine atât în caz de neexecutare totală cât şi în caz de
neexecutare parţială a contractului şi indiferent dacă sarcina neexecutată era stabilită în favoarea
donatorului sau a altei persoane, inclusiv a donatarului dacă aceasta avea o existenţă valabilă.
Dacă, din cauza unor situaţii imprevizibile şi neimputabile beneficiarului, intervenite după
acceptarea donaţiei, îndeplinirea sarcinilor care afectează liberalitatea a devenit extrem de dificilă
ori excesiv de oneroasă pentru beneficiar, acesta poate cere revizuirea acestor sarcini (art. 1006 Cod
civil).

5.3.2. Caracterul juridic al revocării

Ca şi în cazul revocării pentru ingratitudine, revocarea pentru neîndeplinirea sarcinilor, nu
operează de drept (art. 1021 Cod civil). Donatorul pentru a obţine revocarea trebuie să facă apel la o
acţiune în justiţie.
Revocarea pentru neîndeplinirea sarcinii funcţionează în cazul donaţiilor făcute prin act
autentic, dar şi al darurilor manuale, ori al donaţiilor indirecte şi deghizate.
Dacă donatarul nu îndeplineşte sarcina la care s-a obligat, donatorul sau succesorii săi în
drepturi pot cere fie executarea sarcinii, fie revocarea donaţiei (art. 1027 alin. (1) C.civ.).12
În cazul în care sarcina a fost stipulată în favoarea unui terţ, acesta poate cere numai executarea
sarcinii.
Dreptul la acţiunea prin care se solicită executarea sarcinii sau revocarea donaţiei se prescrie în
termen de 3 ani de la data la care sarcina trebuia executată.
Donatarul este ţinut să îndeplinească sarcina numai în limita valorii bunului donat, raportată la
data la care sarcina trebuia îndeplinită.

12
„În cazul în care tatăl donează fiului său un imobil cu rezerva dreptului de uzufruct asupra acelui imobil şi cu sarcina de întreţinere, el nu are
dreptul de a cere ulterior evacuarea fiului donatar, pe motiv că prin actul de donaţie nu i s-a dat dreptul la folosinţa imobilului, dacă din cuprinsul
actului rezultă că părţile au înţeles să conlocuiască, în vederea prestării obligaţiei de întreţinere.” Tr. Braşov, Decizia nr. 80/1958, în L.P., nr. 7/1959,
p. 98.
„În cazul unei donaţii cu sarcini, în cadrul căreia donatarul s-a obligat să susţină pe donatoare cu cele necesare traiului, aceasta nu poate cere
succesoarei donatorului decedat revocarea actului de donaţie pentru neîndeplinirea sarcinilor, dacă în actul de donaţie s-a specificat în mod expres
că donaţia se face în mod irevocabil şi că donatoarea îşi rezervă dreptul de a revoca donaţia numai în caz de ingratitudi ne. Tr. Suceava, Dec. nr.
1569/1956, în J.N., nr. 2/1957, p. 329.
„În situaţia în care o persoană donează alteia o sumă de bani pentru construirea unei locuinţe, sub condiţia ca donatorul să se mute şi el în acea
locuinţă, există un contract de donaţie cu sarcină. Într-o atare situaţie, dacă înainte de a se fi construit apartamentul donatorul decedează,
donatarul nu mai poate fi obligat să restituie succesorilor donatorului suma primită, întrucât prin decesul donatorului donaţia cu sarcină s-a
transformat într-o donaţie fără sarcină.” T.J., Arad, Dec.nr. 851/1981, în R.R.D., nr. 12/1982, p. 40.
„Dacă donatarul nu a îndeplinit sarcinile pe care şi le-a luat, donaţia poate fi revocată, deoarece, în măsura sarcinilor stipulate, donaţia oneroasă
este un adevărat contract sinalagmatic, în cadrul căruia dacă una din părţi nu-şi execută obligaţia, cealaltă parte, în virtutea condiţiei rezolutorii
tacite, care este subînţeleasă în orice contract sinalagmatic, are alegerea fie de a sili partea ce nu şi-a îndeplinit sarcina să- şi respecte obligaţia
luată, fie să ceară rezoluţiunea contractului.” T.S., S.civ., dec.nr. 1573/1971, „Repertoriu... 1969-1975”, p. 135.

9
 Când donaţia este revocată pentru neîndeplinirea sarcinilor, bunul reintră în patrimoniul
donatorului liber de orice drepturi constituite între timp asupra lui, sub rezerva dispoziţiilor art.
1648 (art. 1029 C.civ.).
Acţiunea în revocarea donaţiei pentru neexecutarea sarcinilor nu mai are un caracter personal că
acţiunea în revocare pentru ingratitudine, şi deci poate fi promovată de către donator, de mandatarul
său, de succesorii săi şi chiar de creditorii donatorului pe calea acţiunii oblice (subrogatorii) sau de
cesionarul acţiunii.
Pârâţi în această acţiune vor fi donatarul sau moştenitorii săi.

5.3.3. Efectele revocării

Revocarea donaţiei pentru neîndeplinirea sarcinilor are ca efect reîntoarcerea bunurilor
donate în proprietatea donatorului.
Revocarea va produce efecte retroactive, desfiinţând sarcinile constituite de donatar asupra
bunului donat şi permiţând donatorului să îl urmărească dacă a fost înstrăinat la terţii dobânditori.

5.4. Revocarea donaţiilor între soţi

Conform Codului civil, donaţia de bunuri între soţi este permisă. Ca obiect, al unei astfel de
donaţii, nu poate fi decât bunurile proprii ale soţului donator, bunuri care, urmare a donaţiei, devin
bunuri proprii ale celuilalt soţ. Donaţia de bunuri între soţi nu este supusă unor reguli speciale, ea
urmând atât în privinţa condiţiilor de fond cât şi de formă, regulile de drept comun ale donaţiei.

5.4.1. Condiţiile revocării

Prevederile art. 1.031 Cod civil prezintă interes deoarece, pe de o parte, consacră principiul
revocabilităţii donaţiei între soţi, dar, pe de altă parte, limitează facultatea de revocare numai în
timpul căsătoriei acestora. De aici rezultă că, după încetarea sau desfacerea căsătoriei, soţul
donator/moştenitorii acestuia nu mai pot revoca donaţia, aceasta devenind irevocabilă prin moartea
donatorului sau desfacerea căsătoriei.
Este lovită de nulitate orice simulaţie în care donaţia reprezintă contractul secret în scopul de
a eluda revocabilitatea donaţiilor între soţi (art. 1033 alin. (1) C.civ.).

5.4.2. Caracterele dreptului de revocare

Dreptul de revocare este regelementat prin norme de ordine publică astfel că renunţarea
soţului donator la acest drept este lipsit de eficienţă.
El este un drept esenţialmente personal. Soţul donator nu este ţinut să explice în nici un fel
motivele revocării. Este suficientă doar manifestarea sa de voinţă în direcţia revocării, dreptul său
de revocare nefiind susceptibil de abuz.

5.4.3. Modurile de revocare

Revocarea nu are caracter judiciar, nefiind necesară obţinerea unei hotărâri judecătoreşti de
revocare. Ea se produce prin manifestarea de voinţă neechivocă a donatorului de a revoca donaţia.
Revocarea poate fi expresă sau tacită.
Revocarea expresă se face prin declaraţie autentică a donatorului. Nu este necesară prezenţa
donatarului, însă trebuie comunicata acestuia. În baza declaraţiei, dacă bunul obiect al donaţiei care
se revoca este imobil, pe baza declaraţiei autentice se face înscrierea în Cartea funciară.

10
 Revocarea este tacită când rezultă dintr-o manifestare de voinţă, care deşi nu se referă expres
la revocare, o implică, cum ar fi de exemplu, acordarea unui mandat unei persoane pentru a face
toate demersurile necesare în vederea înstrăinării bunului ce a format obiectul donaţiei.

5.4.4. Efectele revocării.

Revocarea produce efectele unei rezoluţiuni. Donaţia se desfiinţează cu efecte retroactive,
iar bunul donat reintră în patrimoniul donatorului.

6. BIBLIOGRAFIE

➢ GH. COMĂNIŢĂ, Drept civil. Contracte civile speciale,

➢ Codul civil
➢ Decizii ale Tribunalului Suprem
➢ Dumitru C. Florescu, Contracte speciale, Editura Universitãţii Titu Maiorescu, 2006
➢ http://www.euroavocatura.ro/dictionar/2015/Contract_de_donatie
➢ http://www.studiijuridice.ro/referate_juridice/drept_civil/3633-caracterele-juridice-obiectul-si-efectele-
contractului-de-donatie.html
➢ http://notariat-tineretului.net/dictionar-juridic-dex/revocarea-donatiei-pentru-ingratitudine:

11