UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA- SIBIU”

FACULTATEA DE DREPT „SIMION BĂRNUȚIU”

SPECIALIZAREA: DREPT ID
CENTRU TUTORIAL: SIBIU

TITLUL PROIECTULUI:
SFÂRȘITUL CAPACITĂȚII DE FOLOSINȚĂ A PERSOANEI
FIZICE

PROFESOR DE DISCIPLINĂ:
MUNTEANU CORNELIA

STUDENT:
CROITORU IOAN-GABRIEL
ANUL1

ANUL UNIVERSITAR 2021-2022

SEMESTRUL 2
 SFÂRȘITUL CAPACITĂȚII DE FOLOSINȚĂ A PERSOANEI
FIZICE
Potrivit dispoziţiilor art.7 alin.1 din Decretul nr.31/1954, „capacitatea de
folosinţă începe de la naştere şi încetează o dată cu moartea acesteia”. Este de la
sine înţeles că odată cu moartea persoanei încetează şi calitatea acesteia de
subiect de drept civil, adică ia sfârşit capacitatea de folosinţă, de vreme ce
calitatea de subiect de drept a persoanei fizice nu poate supravieţui suportului
său uman1 . Aptitudinea de a fi subiect de drept, capacitatea de folosinţă pentru
dreptul civil, presupune o fiinţă umană existentă, concepută sau născută, în
viaţă, care constituie tocmai suportul uman al capacităţii. În consecinţă, a şti
data încetării capacităţii de folosinţă a persoanei fizice înseamnă a stabil data
morţii (decesului) acesteia. Care este, ori cum se stabileşte, această dată? Legea
civilă, pornind de la situaţiile ivite în practică, reglementează modul de stabilire
a datei morţii pentru două ipoteze posibile. Prima ipoteză este aceea în care
moartea omului se constată în mod direct, prin examinarea cadavrului uman,
ceea ce constituie ipoteza „morţii fizic constatată”.
A doua ipoteză este aceea în care examinarea cadavrului nu este posibilă
(pentru că nu poate fi găsit), deşi moartea persoanei este certă, ori aproape certă,
ceea ce constituie ipoteza „morţii judecătoreşte declarată”. În ambele ipoteze,
sfârşitul capacităţii de folosinţă a persoanei fizice coincide cu „data morţii”,
pentru că în această materie nu există astăzi nici o excepţie (moartea civilă nu
este admisă în legislaţia noastră, iar dispoziţiile din legislaţia franceză care o
reglementau au fost abrogate prin legea din mai 1854). Ceea ce diferă este
modul diferit de stabilire a acestei date. Dacă în prima ipoteză moartea este
constatată fizic, iar dreptul intervine pentru a stabili efecte produse de acest
eveniment juridic, în a doua ipoteză moartea este declarată juridic, pentru că se
presupune, după o anumită procedură, că moartea celui în cauză este reală.
Caracterele juridice ale capacitatii de folosinta sunt urmatoarele:
1. legalitate, legea stabilind inceputul, continutul si sfarsitul ei;
2. generalitate, fiind o aptitudine generala si abstracta a persoanei fizice
de a avea drepturi si obligatii civile;
3. egalitate, care rezulta din principiul fundame 737h78h ntal al dreptului
civil – egalitatea in fata legii civile;
4. universalitate,  fiind recunoscuta tuturor persoanelor fizice;
5. inalienabilitate, deoarece nu se poate renunta la capacitatea de
folosinta, nici total, nici partial, pentru ca aceasta ar insemna renuntarea la
calitatea de subiect de drept civil. Actele prin care s-ar renunta la capacitatea de
folosinta sunt nule absolut.
 6. intangibilitate, pentru ca  nimeni nu poate fi ingradit in capacitatea de
folosinta, decat in cazurile si conditiile prevazute de lege, adica in mod
exceptional si temporar.
Exista doua categorii de ingradiri aduse capacitatii de folosinta:
a) ingradiri cu caracter de sanctiune:
- de natura penala, precum pedeapsa penala accesorie a interzicerii unor
drepturi (dreptul de a alege si de a fi ales, dreptul de a ocupa o functie sau de a
exercita o profesie de natura celeia de care s-a folosit condamnatul pentru
savarsirea infractiunii, drepturile parintesti, dreptul de a fi tutore sau
curator) sau masuri de siguranta luate impotriva persoanelor care au comis
fapte penale (interdictia de a se afla intr-o anumita localitate);
- de dreptul familiei, precum decaderea din drepturile parintesti sau
indepartarea de la tutela, in cazul in care parintii sau tutorele sunt neglijenti ori
abuzivi fata de cei aflati in ocrotirea lor;
- de drept civil, precum nedemnitatea succesorala si excluderea de la
succesiune a mostenitorilor care au fost condamnati pentru savarsirea
infractiunii de omor sau tentativa de omor asupra persoanei care a lasat
mostenirea si a celor care nu l-au denuntat pe autorul omorului acesteia.
b) ingradiri cu caracter de ocrotire:
- minorul de 16 ani poate dispune prin testament numai de o jumatate din
averea sa, conform art. 807 C. civ.;
- minorul de 16 ani nu poate dispune prin testament in favoarea tutorelui,
potrivit art. 809 C. civ.;
- medicii si farmacistii nu pot primi donatii sau legate de la persoanele pe care
le-au tratat in boala de care acestea au decedat, conform art. 810 C. civ.;
- ofiterii de nave nu pot primi legate facute pe nava, in cursul unei calatorii,
daca nu sunt rude cu testatorul, potrivit art. 883 C. civ.;
- judecatorii, procurorii si avocatii nu pot cumpara drepturi litigioase, a caror
solutionare este de competenta tribunalului judetean in a carui circumscriptie
teritoriala isi execita functia sau profesia, conform art. 1309 C. civ.;
- vanzarea intre soti nu este permisa, potrivit art. 1307 C. civ.;
- minorul nu poate sa faca donatii sau sa garanteze obligatia altuia, conform
art. 133 alin. 3 C. fam.;
- tutorele nu poate fi adjudecatar de bunuri din averea celui pus sub tutela sa,
nici mandatarii privind bunurile pe care ei sunt insarcinati sa le vanda, nici
administratorii privind bunurile din averea incredintata ingrijirii lor, nici
functionnarii publici privind bunurile statului care se vand prin ei, potrivit art.
1308 C. civ.
Sanctiunea pentru nerespectarea acestor interdictii este nulitatea absoluta
sau relativa, dupa cum norma juridica incalcata ocroteste un interes general sau
personal.

INCETAREA CAPACITATII DE FOLOSINTA A PERSOANEI FIZICE

Moartea fizic constatata prin certificat de deces

Conform art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954, capacitatea de folosinta
a persoanei fizice inceteaza, de regula, odata cu moartea ei fizic constatata
de un medic prin certficat medical constatator al mortii, urmat de actul si
certificatul de deces intocmite de catre ofiterul de stare civila.

Moartea biologica consta in incetarea cu desavarsire a vietii prin oprirea

pulsatiilor creierului, cunoscut fiind faptul ca celula nervoasa este prima care se
descompune. Din momentul constatarii mortii biologice se poate pasi la
prelevarea si transplantul de organe umane. De asemenea, din acest moment se
deschide succesiunea, inceteaza casatoria si obligatiile personale, iar un copil
este considerat ca nascut din casatorie sau din afara casatoriei. In cazul mortii
clinice, persoana prezinta toate simptomele mortii, dar in mod exceptional
exista posibilitatea reanimarii, a revenirii la viata a persoanei.

Declararea judecătorească a morţii:

Expresia „declararea judecătorească a morţii” este folosită în două

sensuri. Mai întâi, expresia desemnează instituţia juridică având această
denumire şi cuprinde ansamblul normelor juridice din acest domeniu. Pe de altă
parte, expresia desemnează mijlocul juridic de stabilire a încetării capacităţii de
folosinţă a persoanei fizice, când nu este posibilă constatarea morţii fizice,
direct. În prezent, declararea judecătorească a morţii este reglementată atât prin
norme de drept substanţial ori material: art. 16-21 din Decretul nr. 31/1954, cât
şi prin norme de drept procesual: art. 36-43 din Decretul nr. 32/1954, după cum
vom vedea în cele ce urmează.

Existenţa acestei instituţii juridice se întemeiază pe necesitatea, social-

juridică, a rezolvării problemelor pe care le ridică incertitudinea existenţei în
viaţă a unei persoane. Se poate considera că există mai multe persoane
interesate, dar există şi un interes al statului, pentru ieşirea din această
incertitudine (care nu înseamnă risipirea acesteia, ci, mai degrabă, înlocuirea
unei incertitudini mai mari, cu alta, mai mică ). Mai întâi, pot avea interes în
soluţionarea acestei situaţii: soţul rămas (din punct de vedere al soartei
căsătoriei şi al administrării bunurilor comune); copii minori (din punct de
vedere al realizării drepturilor şi îndatoririlor părinteşti faţă de ei şi al
drepturilor succesorale). Pe de altă parte, pot avea interes: prezumtivii
moştenitori; creditorii şi debitorii dispărutului (în legătură cu raporturile juridice
în care se află); autorităţile şi persoanele juridice unde dispărutul îşi desfăşura o
anumită activitate profesională; statul (din punct de vedere al politicii
demografice ori al politicii sanitare). Toate acestea constituie raţiunea de a fi,
justificarea instituţiei declarării judecătoreşti a morţii.

În fine, este important să reţinem ab initio, că există două situaţii în care

intervine declararea judecătorească a morţii, aşa cum rezultă din interpretarea
dispoziţiilor art. 16 din Decretul nr. 31/1954: declararea judecătorească a morţii
precedată de declararea judecătoreasă a dispariţiei, care constituie situaţia-
regulă; declararea judecătorească a morţii neprecedată de declararea
judecătoreasă a dispariţiei, care constituie situaţia-excepţie.

Efectele hotararii declarative de moarte:

- inceteaza capacitatea de folosinta a persoanei fizice si calitatea acesteia  de

subiect de drept;

- inceteaza casatoria la data mortii stabilita in hotarare. Bunurile dobandite

pana la data mortii raman bunuri comune ale sotilor, iar cele dobandite ulterior
vor fi bunuri proprii ale sotului supravietiutor. Daca sotul supravietiutor s-a
recasatorit, cea de-a doua casatorie ramane valabila si nu va mai fi socotit
bigam.

- in functie de data mortii stabilita in hotarare se va determina calitatea copiilor

nascuti intre timp ca fiind copii din casatorie sau din afara ei;

- drepturile de uz, uzufruct, si abitatie se sting pe data mortii disparutului, ca si

cele rezultate din acte juridice intuitu personae (ex.: contractul de mandat);

- se deschide succesiunea celui declarat mort. Dreptul de a accepta succesiunea

se prescrie in termen de 6 luni de la data ramanerii definitive a hotararii de
declarare a mortii.

Rectificarea datei mortii:

Daca ulterior ramanerii definitive a hotararii se ivesc probe din care

rezulta ca data mortii este alta decat cea stabilita in hotarare se poate solicita
instantei care a emis-o rectificare datei mortii, conform art. 18 alin. 3 din
Decretul nr. 31/1954. Judecata se face de urgenta, cu citarea partilor si a
procurorului, actiunea nefiind supusa prescriptiei extinctive. Instanta modifica
hotararea si o comunica pe cea noua serviciului de stare civila, care va rectifica
data mortii in registrul de stare civila. Efectele rectificarii datei mortii se produc
asupra drepturilor patrimoniale si nepatrimoniale, care se vor reconsidera in
raport cu noua data.
 Anularea hotararii de declarare a mortii:

Daca cel declarat judecatoreste mort este in viata si reapare sau se

descopera actul de deces fizic constatat, orice persoana interesata (in special
persoana in cauza, aflata in viata) si procurorul pot cere anularea hotararii de
declarare a mortii, potrivit art. 20 din Decretul nr. 31/1954. Cererea de anulare
este imprescriptibila si se adreseaza instantei care a pronuntat hotararea, care o
va judeca de urgenta, cu citarea partilor si cu participarea obligatorie a
procurorului. Hotararea de anulare a declararii mortii se comunica serviciului de
stare civila care a inregistrat moartea, acesta fiind obligat sa faca rectificarea in
registrul de stare civila.

Efectele hotararii judecatoresti de anulare a declararii mortii sunt

urmatoarele:

- cel declarat mort este considerat ca a fost intotdeauna in viata, redobandind

capacitatea de folosinta in mod retroactiv;

- bunurile dobandite de celalalt sot in timpul disparitiei sunt bunuri proprii, nu

comune;

- cel declarat mort poate cere inapoierea bunurilor sale de la mostenitorii

sai (cei de buna-credinta vor restitui doar bunul, fara fructe, spre deosebire de
mostenitorii de rea-credinta), de la subdobanditorii bunurilor succesorale cu
titlu gratuit (indiferent de buna sau reaua-credinta) si de la subdobanditorii cu
titlu oneros de rea-credinta. Doar subdobanditorii cu titlu oneros de buna-
credinta nu sunt obligati la restituirea bunurilor.

- daca sotul supravietuitor s-a recasatorit, cea de-a doua casatorie ramane
valabila, prima casatorie considerandu-se desfacuta pe data incheierii noii
casatorii;

- daca sotia nu s-a recasatorit, dar a nascut un copil in lipsa sotului, acesta va
fi considerat copil din casatorie, pana cand sotul va promova actiunea in tagada
paternitatii.

Comorientii:

Sunt persoane care au decedat in aceeasi imprejurare, fara a se putea

stabili care dintre ele a decedat mai inainte. Importanta acestora consta in
stabilirea momentului mortii din punct de vedere succesoral, deoarece pentru a
succede, persoana trebuie sa existe in momentul deschiderii succesiunii.
 Daca mai multe persoane cu vocatie succesorala reciproca (rude) au murit
in aceeasi imprejurare extraordinara (ex.: cutremur, naufragiu, catastrofa
aeriana), fara a se putea stabili daca una a supravietiut celeilalte, ele sunt
socotite ca au murit deodata, in acelasi moment, si nu se mostenesc intre ele, iar
data deschiderii succesiunii va fi aceeasi pentru toti, succesiunea fiecaruia
cuvenindu-se persoanelor indreptatite existente la acea data, conform art. 21 din
Decretul nr. 31/1954.
 BIBLIOGRAFIE
1. Beleiu Gh., Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele
dreptului civil, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2003;
2. Boroi G., Drept civil. Partea generala. Persoanele, Ed. All Beck,
Bucuresti, 2002;
3. Poenaru E., Drept civil. Teoria generala. Persoanele, Ed. All Beck,
Bucuresti, 2002;
4. Rauschi St., Popa Gh., Rauschi St., Drept civil. Teoria generala.
Persoana fizica. Persoana juridica, Ed. Junimea, Iasi, 2000;
5. Andrei Petru P., Apetrei I., Drept civil. Partea generala. Persoana fizica,
Ed. Ankarom, Iasi, 1998;
6. Codul civil;
7. Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice si juridice;
8. Decretul nr. 32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a
Decretului nr. 31/1954.