UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: DREPT

Coproprietatea obișnuită

Student: Filipescu Ciprian

Anul: II
Grupa : II

1
 CUPRINS

1. Introducere(Prezumția de coproprietate)
2. Coproprietatea obișnuită
2.1 Notiune. Izvoare. Titulari
2.2 Exercitarea posesiei asupra bunului aflat in coproprietate
2.3 Drepturile coproprietarilor cu privire la întregul bun

2.4 Obligațiile coproprietarilor

2.5 Încetarea coproprietății obișnuite

3.Concluzie
4.Bibliografie

2
1. Introducere
Notiune. Clasificare. Prezumtia de coproprietate
Dreptul de proprietate comună pe cote-părți (coproprietatea) este acel drept de
proprietate al cărui obiect este nedivizat sub aspect material, însă divizat sub aspect ideal, în
sensul că niciunul dintre titulari nu are un drept exclusiv cu privire la fracțiune
materială din obiectul respectiv, dar deține o cotă-parte ideală și abstractă din dreptul de
proprietate.
Din această definiție rezultă cele două caractere juridice esențiale ale dreptului de
proprietate comună pe cote-părți.În primul rând, fiecare dintre coproprietari este titularul
exclusiv al unei cote-părți din dreptul de proprietate [art. 634 alin. (1) teza I C. civ.] asupra
lucrului său, după caz, asupra universalității, cota-parte ideală și abstractă ce se exprimă fie în
formă procentuală,fie în forma unei fracții. În al doilea rând, niciunul dintre coproprietari nu
este titularul exclusiv al unei părți (fracțiuni) materiale din lucru (universalitate), iar
aceasta independent de întinderea cotei-părți din dept deținute de fiecare. Dacă lucrul
ar fi fracționat în materialitatea lui, nu ar mai fi vorba despre proprietatea comunã pe cote-
părți, ci despre suprapunerea (alăturarea) unor drepturi de proprietate exclusive.
   Corespunzător reglementării anterioare, proprietatea comună pe cote- C I. părți se clasifică,
în funcție de obiectul ei (după cum avea ca obiect un lucru determinat sau o masă de lucruri,
adică o universalitate), în coproprietate și indiviziune. Deosebirea dintre coproprietate și
indiviziune era însă numai de ordin cantitativ, iar nu și calitativ, iar în frecvente cazuri, atât în
jurisprudență, cât și în doctrină, ambele erau desemnate prin același cuvânt, cel de
coproprietate. Tocmai de aceea, se pare că actuala reglementare nu a reținut
această clasificare.
     În schimb, într-o clasificare ce are în vedere combinarea a două criterii, anume rolul
voinței părților în nașterea și în menținerea stării de proprietate comună, precum
și, mai ales, posibilitatea încetării proprietății comune prin partaj judiciar, trebuie să
deosebim:

proprietatea comună
pe cote-părți (coproprietatea) forțată.
Mai reținem că, pentru ipoteza în care un bun este stăpânit în comun de mai multe
persoane, art. 633 C. civ. instituie o prezumție legală relativă de coproprietate, deci o
prezumție care poate fi răsturnată prin proba contrară.

2. Coproprietatea obișnuită
2.1. Noțiune. Izvoare. Titulari
Coproprietatea obișnuită este acea formă de proprietate comună pe cote-părți care poate
înceta prin partaj judiciar.Coproprietatea obișnuită poate să rezulte:
1. ca urmare a deschiderii unei succesiuni, atunci când moștenirea lui de
cuius este acceptată de mai mulți moștenitori, fiecare dintre aceștia dobân-
didând o cotă-parte din dreptul de proprietate asupra patrimoniului succesoral;

3
 2. dintr-un act juridic translativ de proprietate având mai mulți dobândi-
tori (cumpărători, donatari etc.);
3. dintr-o posesie exercitată în comun, în condițiile prevăzute de lege, de
mai multe persoane, care să conducă la dobândirea dreptului de proprietate
prin uzucapiune.
4. din accesiune, în măsura în care un terț realizează o lucrare asupra
unui imobil ,coproprietatea altor persoane (de exemplu, o construcție este
edificata pe un teren aflat in coproprietate) sau mai multe persoane realizează o lucrare
asupra imobilului proprietatea altei persoane, iar aceasta din urmă solicită obligarea
autorilor lucrării să cumpere imobilul la valoarea de circulație pe care acesta ar fi avut-o
dacă lucrarea nu s-ar fi efectuat
Titularii coproprietății obișnuite pot fi persoane fizice sau persoane juridice, inclusiv
statul si unitățile administrativ-teritoriale.O prezumție legal relativă este instituită în ceea ce
privește întinderea cotelor-părți. Astfel, potrivit art. 634 alin. (2) C. civ., cotele-părți sunt
prezumate a fi egale, până la proba contrară. Aceeași dispoziție legală mai stabilește că, dacă
bunul a fost dobândit prin act juridic, proba contrară nu se va putea face decât prin inscrisuri.

2.2 Exercitarea posesiei asupra bunului aflat in coproprietate

Posesia asupra bunului proprietate comună pe cote-părți poate fi exercitată, simultan, de toți
titularii, însă pot exista și cazuri în care stăpânirea material se exercită numai de catre unul
dintre titulari. Pentru aceste din urma cazuri, în doctrina corespunzătoare reglementării
anterioare, se spunea că posesia acestuia are un caracter echivoc, având in vedere principiul
potrivit caruia fiecare coproprietar este presupus a stăpâni bunul și pentru ceilalți. În
consecință, se consideră că nu era vorba despre o posesie utilă, care, în principiu, sa conducă
la producerea de efecte juridice în persona coproprietarului care a exercitat posesia, cum ar fi
dobândirea, prin uzucapiune, de către cel ce a exercitat-o, a dreptului de proprietate exclusivă
asupra bunului respectiv. Totuși, se admitea că, dacă a intervenit o manifestare exterioară, din
care ar rezulta că titularul ce a exercitat stăpânirea materială a înțeles să transforme posesia
din comună în exclusivă, deci că a stăpânit bunul numai pentru sine, cu titlu de proprietar,
atunci acesta va putea dobândi, prin uzucapiune, dreptul de proprietate exclusivă asupra
bunului respectiv.
Codul civil din 2009 nu reglementează echivocul ca viciu al posesiei,

4
însă prevede în art. 918 alin. (1) lit. c) că nu constituie posesie stăpânirea unui bun de catre un
coproprietar în proporție cu cotele-părți ce revin celorlalți coproprietari. Prin
urmare,coproprietarul care exercită singur stăpânirea asupra bunului proprietate comună are
o posesie corespunzătoare numai cotei-părți ce revine din dreptul de proprietate, iar, in
privința cotelor-părți ce revin celorlalti coproprietari, trebuie considerat detentor, cu toate
consecințele care decurg din această calificare, inclusiv cea referitoare la intervertirea
detenției precare în posesie utilă în cele trei cazuri stabilite de art. 920 C. civ.Se mai admitea
că titularul care a fost tulburat în posesia sa, exercitată numai pentru sine, de către ceilalți
titulari ar avea posibilitatea să introducă împotriva acestora o acțiune posesorie, însă, dacă un
coproprietar a exercitat posesia și pentru ceilalți, atunci el nu pate exercita împotriva acestora
acțiunea posesorie. Apreciem că soluția trebuie reconsiderată parțial, în sensul că nu ar trebui
recunoscută posiblitatea exercitării unei acțiuni posesorii împotriva celorlalți coproprietari
decât în situația de excepție în care, cu privire la cotele-părți ce revin celorlalți coproprietari,
detenția precară a copritarului care a exercitat singur stăpânirea asupra bunului s-a
transformat în posesie.

2.3. Drepturile coproprietarilor cu privire la întregul bun

Din principiul potrivit căruia niciunul dintre titulari nu are un drept exclusiv asupra unei părți
(fracții) materiale din lucru ar decurge regula unanimității, care ar impune existența acordului
de voințe ale tuturor coproprietarilor pentru efectuarea unui act referitor la intregul bun.
Totuși, aplicarea regulii unanimității în toate cazurile ar face dificilă și anevoioasă
efectuarea unor acte, ceea ce ar însemna ca insăși exercitarea dreptului de proprietate să
intâmpine serioase dificultăți. În examinarea drepturilor coproprietarilor cu privire la întregul
bun, vom deosebi, pe de o parte, efectuarea actelor materiale, adică a actelor referitoare la
folosința bunului, iar, pe de alta parte,efectuarea actelor juridice.
a) Actele materiale (actele privind exercitarea atributului folosinței)
Chiar și în lipsa unui text expres de lege se admitea că regula unanimității nu trebuie aplicată
atunci când este vorba despre efectuarea unor acte material asupra bunului proprietate
comună pe cote-părți, deoarece asemenea acte (de exemplu, utilizarea bunului, culegerea
fructelor naturale sau industriale) presupun un exercițiu curent, care ar deveni anevoios dacă
s-ar cere, în prealabil, de către coproprietarul care urmează să efectueze actul, acordul tuturor
celorlalți titulari.

5
 În actuala reglementare, art. 636 alin. (1) C. civ. dispune că,,fiecare coproprietar are
dreptul de a folosi bunul comun în masura în care nu schimbă destinația și nu aduce atingere
drepturilor celorlalți coproprietari".
Așadar, fiecare titular poate efectua singur, fără a fi necesar acordul celorlalți coproprietari,
acte materiale privitoare la întregul bun, însă cu respectarea a a doua cerințe:
 să nu schimbe destinația bunului ori modul de folosință a acestuia;
 să nu stânjenească folosința bunului de care ceilalți coproprietari.
Rezultă că, în ceea ce privește dispoziția materială, un titular nu poate, fară acordul celorlalți,
să execute lucrări de transformare sau alte lucrări care ar schimba destinatia bunului.
Dacă un coproprietar exercită în mod exclusiv folosința bunului comun, împotriva voinței
celorlalți coproprietari, atunci, la cererea acestora, va fi la obligat la despăgubiri [art. 636
alin. (2) C. civ.].
Referitor la efectuarea actelor materiale, s-a pus problema de a știi dacă, în cazul ivirii unor
neînțelegeri în legatură cu folosința bunului, este admisibil ori nu partajul judiciar de
folosință. Inițial, s-a decis că aceste neînțelegeri nu pot fi soluționate pe
calea unui partaj judiciar de folosință, prin care instanța să formeze loturi pe care să le
atribuie fiecărui coproprietar în folosința sa exclusivă. În această opinie, coproprietarii ar
avea de ales una dintre urmatoarele posibilități: să rezolve amiabil neînțelegerile dintre ei prin
încheierea unui partaj voluntar (convențional) de folosință; să solicite încetarea stării de
coproprietate prin partajul propriu-zis. Ulterior , instanța supremă și-a schimbat practica
în materie, stabilind ca este admisibilă partajarea judiciarã a folosinței,deoarece, pe de o
pa00rte, Codul civil din 1864, deși nu reglementează partajul judiciar de folosință, nu î1
interzice (regula find aceea că dacă legea nu interzice, atunci ea permite), iar, pe de altă parte,
rațiunile de ordin economic se opun, de multe ori asistării stării de coproprietate,
controversa a fost rezolvatã de Codul civil din 2009, care, în art. 639.prevede că „modul de
folosire a bunului comun se stabilește prin acordul coproprietarilor, iar in caz de neînțelegere,
prin hotărâre judecătorească.

Aceastã din urmã soluție a fost adoptatã și de art. 637 C. civ., care stabilește cã , ,fructele

produse de bunul comun se cuvin tuturor
coproprietarilor,proporțional cu cota lor parte din drept, fără a distinge în raport de felul
Așadar, folosința bunului aflat în coproprietate poate fi partajată, nu numai prin convenție, ci
și prin hotărâre judecătorească, evident fară a pune capăt stării de coproprietate.
considerat că titularii au dreptul de a obține foloasele bunului atât odatã cu, cât și înainte de
sistarea stării de coproprietate, aplicându-se regulile din materia mandatului său a gestiunii de
afaceri, care îl obligă pe coproprietar sä dea socotealã cu privire la fructele

6
culese, împrejurarea cã ceilalți titular au tolerat că unul dintre ei sã folosească bunul
nescutindu-l pe cel ce a cules fructele de obligația de a respecta drepturile tuturor
coproprietarilor.
Dacã fructele naturale sau industriale culese doar de unul dintre coproprietari au fost
consumate sau insträinate, ceilalți coproprietari au deschisă
calea unei acțiuni în despăgubire, prin care ȘtI solicite contravaloarea cotelor
părți, fiind, că orice acțiune prin care se valorifica un dept de creantã,
supusã prescripției extinctive.Dacă fructele naturale sau industriale culese doar de
unul dintre coproprietari au pierit fortuit, ceilalți coproprietari nu au deschisă calea unei
acțiuni în despägubire, deoarece, potrivit art. 558 C. civ., proprietarul suportã riscul pieirii
fortuite a bunului - res perit domino -, deci riscul pieirii fortuite a bunurilor
aflate în coproprietate se suportã de
câtre toți coproprietarii.Cât privește fructelecivile, având în vedere că acestea sunt venituriler
ezultate din folosirea bunului de câtre o altã persoanã în baza unui act juridic,
rezultá că actiunca pin care ceilalți coproprietari solicită coproprițtarului care le-
a încasat părțile din fructele civile corespunzätoare cotelor deținute este
o acțiune personalã și deci prescriptibilã extinctiv, potrivit dreptului comun. Mai reținem că,
potrivit art. 638 alin. (1) C. civ., „coproprietarul care a suportat singur cheltuielile
producerii sau culegerii fructelor are dreptul la restituirea acestor cheltuieli de câtre
coproprietari, în proporție cu cotelelor părți", find vorba tot de o acțiune personal
supusã prescripției extinctiveîn condițiile dreptului comun.Desigur cã, dacã este cazul,
coproprietarul care a suportat singur cheltuielile producerii sau culegerii fructelor naturale
sau industrial poate săinvoce, pe temeiul art. 2495 alin. (1) C. civ., un drept
de retenție asuprafructelor pe care trebuie să le remit celorlalți coproprietari pânã când
aceștia li vor restitui cheltuielile aferente cotelor-părți pe care le dețin De asemenca,
ar pută opera compensația pentru ipoteza În care coproprietarul care a
suportat singur cheltuielile producerii sau culegerii fructelor datorează celorlalți coproprietari
contravaloarea cotelor-párti din fructele naturale sau industrial consumate
ori înstrăinate sau din fructele civile. Deși legea nu se referă Și la dobândirea productelor
bunului proprietate comunã, acestea revin fiecărui titular, proporțional cu cota-
parte pe care oare din dreptul de proprietate, urmánd a se aplică, prin analogie, dispozițiile
legale referitoare la fructele bunului comun.
fructelor. Anumite distincții, care rezultã din art. 638 alin. (2) și (3) C.
civ., se impun totuși în ceea ce privește natură juridică a acțiunii în justiție ce
poate fiintrodusă împotriva coproprietarului care și-a  însușit toate fructele produse de bunul
aflat în coproprietate. Astfel, în cazul în care fructele naturale și industriale culese doar de
unul dintre coproprietari există în materialitatea lor și se mai află la acesta,adică ,,nu au fost
consumate ori instrăinate sau nu au pierit și pot fi identificate distinct", ceilalți coproprietari
au la indemânã o acțiune realã, prin care sã solicite impártirea acestora proporțional cu cota-
parte a fiecáruia, fie odatä cu cererea de impärtire a bunului aflat în coproprietate, fie
independent de o asemenea cerere. Fiind vorba de o acțiune de partaj, accasta este
imprescriptibilã extinctiv.
O altă problemă, controversată în doctrina corespunzatoare reglementării anterioare, viza
drepturile coproprietarilor la fructele produse de bunul proprietate comună.Într-o
soluție, se făcea distincție între fructele civile și fructele industriale, arătându-se că fructele
civile ar reveni tuturor coproprietarilor, în toate
cazurile și independent de diligențele depuse, în proporție cu cota-parte din dreptul de

7
proprietate, în schimb, fructele industriale, a căror producere presupune muncă omului,
vor fi dobândite numai de coproprietarul care a lucrat efectiv, iar cel ce a stat în pasivitate
având posibilitatea sã pretindă o cotã-parte din fructele industriale numai dacă dovedește că a
fost impiedicat să participe la producerea și culegerea lor. În ceea ce ne privește, am
Pentru ipoteza în care, după un partaj voluntar sau judiciar al folosinței bunului sau bunurilor
proprietate comună, unul dintre coproprietari tulbură folosința atribuită altui coproprietar,
apreciem ca acesta din urmă are deschis calea unei acțiuni posesor, pe temeiul art. 949 alin.
(2) și art. 950 alin. (1) C. civ.

b) Actele juridice

acestea sunt întotdeauna profitabile, menirea lor find accea de a preîntâmpână diminuarea

ori pierderea dreptului. Accastá soluție, care în reglemen-tarea anterioară nu era stipulatã
expres, dar care se intemcia pe regulile în consecintã, potrivit art. 642 alin. (2) C. civ.,
coproprietarul vătămat are dreptul, înainte de partaj, sä exercite acțiunile posesorii
terțului care ar fi intrat în posesia bunului comun în urmă încheierii actului. În acest caz,
restituirea posesiei bunului se va face în folosul tuturor coproprietarilor, iar nu
numai al coproprietarului care exercitat acțiunea posesorie. De asemenea,
coproprietarii care au participat la încheierea actului juridic cu nerespectarea prevederilor
art. 641 C. civ, pot fi obligați, lacerere, sã pláteascã despägubiri. Apreciem cã, pe temeiul
art. 949 alin. (1) teza a Îl-a C. civ.. reclamantul poate să formuleze chiar în cadrul acțiunii
posesorii exercitate împotriva terțului și un capät de cerere prin care să
pretindă despägubiri de la coproprietarii care au încheiat actul juridic cu terțul,
deoarece pretenția fătã de terț ȘI pretenția făt de ceilalți coproprietari sunt în legaturã
cu același act juridic, așa incât este îndeplinită condiția de admisibilitate stabilitä de art. 59
C. proc. civ, Din interpretarea per a contraria a art. 642 alin. (1) C. civ.
rezultã că actul juridic (de administrare sau de dispoziție) este opozabil coproprietarului
care 1-a încheiat cu nesocotirea regulilor institute de art. 641 C. cIv., ceea ce
inseamnã că, în cazul în care la partaj bunul va fi atribuit coproprietarului
care a încheiat actul juridic, atunci acest act va produce efecte, dar nu retroactiv, el
de la dată 1a care partajul va produce efecte. O asemenea
constructie juridică ar putea fi privită că o situate particularã a art. 1230 C
civ.,referitor la încheierea actului juridic având că obiect un bun care apartine altuia. De
altfel, în materia vânzarii bunului altuia. art. 1683 alin. (5)C. civ. prevede cã ,,atunci când
un coproprietar a vändut bunul proprietatecomună Și ulterior nu asigura transmiterea

8
proprietäții întregului bun câtre cumpărător, acesta din urmă poate cere, pe langã daune-
interese, la alegerea să, fie reducerea prețului proporțional cu cota-parte pe care nu a
dobândit-o,fie rezolutiunea contractului în cazul în care nu ar fi cumpäraț dacã ar fi știut
că nu va dobândi proprietatea întregului bun".

Analiză regimului actelor juridice încheiate cu privire la bunul aflat în coproprietate

face necesarã distincția între actele de conservare, actele de administrare și actele

de dispoziție. Orice coproprietar poate efectua singur, farà consimtamântul și chiar

împotriva voinței celorlalți titulari, acte juridice de conservare, deoarece

2.4 Obligatile coproprietarilor

Conform art. 635 C. civ., coproprietarii „vor suporta sarcinile coproprietății, proporțional
cu cota lor parte din dept", deci toți coproprietarii trebuie să contribuie, proporțional cu
cota-parte a fiecăruia, la acoperirea cheltuielilor ocazionate de conservarea, întreținerea și
administrarea bunului de proprietate comunã.Subliniem cã obligațiile coproprietarilor fățã
de o terțã persoană, în lipsa unei dispoziții legale exprese sau a unei stipulații contrare în
actul juridic care a generat obligații în sarcina coproprietarilor, sunt divizibile, iar nu
solidare sau indivizibile.Spre exemplu, sã presupunem că o personă ar fi îndreptățitã sã

pretindã, pe temeiul gestiunii de afaceri, suma de 6.000 lei pentru cheltuielile necesare
efectuate cu un bun aflat în coproprietatea altor douã persoane,fiecare având o cotã-parte
de 1/2. Gerantul trebuie să solicite de la fiecare coproprietar câte 3.000 lei, nefiind
îndreptățit sã cearã obligarea doar a unuia dintre ei la plata întregii sume, deoarece celor
doi sunt divizibile. Nu este însă necesară exercitarea a douã acțiuni distincte împotriva
fiecăruia dintre coproprietari, ci gerantul poate sã formuleze o singură cerere de chemare
în judecată, cuprinzând însă douã capete principale de cerere (printr-unul sã solicite 3.000
lei de la un coproprietar, iar prin celãlalt sã solicite alte 3.000 lei de la celălalt
coproprietar), deoarece obligațiile coproprietarilor au aceeași cauză, deci, potrivit art. 59
C. proc. civ., poate exista coparticipare procesualã pasivă. Sã mai presupunem că un
edificiu, deținut în coproprietate de douã persoane, prin ruina sa, cauzează umi ter; un
prejudiciu de 10.000 lei. într-o asemenea ipoteza, pe temeiul art. 1382 C. civ.,
coproprietarii sunt ținuți să răspundă solidar pentru acoperirea prejudiciului.

9
 2.5 Încetarea coproprietății obișnuite

Coproprietatea obișnuită poate înceta ca urmare a unor diverse împrejurări, cum ar fi:

 înstrăinarea, de către toți coproprietarii, a bunului către un terț, care devine astfel
proprietar exclusiv al acelui bun, respectiv înstrăinarea, de către fiecare dintre
coproprietari, a cotei-părți către același dobânditor;
 dobândirea, de catre unul dintre titulari a cotelor-părți ce aparțin celorlalți titulari, prin
încheierea unor contracte cu fiecare dintre aceștia având ca obiect cota-parte a
fiecăruia din dreptul de proprietate ori prin moștenire legal sau testamentară;
 dobândirea, de către un terț, a dreptului de proprietate asupra bunului prin uzucapiune
sau, în condițiile art. 937 C. civ., prin posesia de bună-credintã, respectiv dobândirea
de către un coproprietar a dreptului de proprietate prin uzucapiune, în mãsura în care
detenția acestuia corespunzătoare cotelor-parți ale celorlalți coproprietari a fost
intervertită în posesie;
 dispariția bunului ce forma obiectul dreptului de proprietate comunã etc.

Modul specific de incetare a proprietății comune pe cote-părți obișnuite este insã partajul.

3.Concluzie
Nu putem afirma că noile reglementări reprezintă noutăţi absolute, ci din contră, Noul
Cod civil crează numai cadrul normativ al unor reguli îndelung statuate în practica judiciară
constantă ori rodul unor masive propuneri de lege ferenda. Este adevărat, stabilirea unor noi
direcţii în anumite situaţii se impunea, astfel că legiuitorul a făcut modificările necesare,
bunăoară în cazul reglementării regulii majorităţii la încheierea actelor de administrare sau
stabilirea sancţiunii rezoluţiunii ori reducerii preţului pentru nerespectarea obligaţiei de “a
da” atunci când bunul comun este înstrăinat de un singur coproprietar. Surprinzătoare, este
însă eliminarea regulii unanimităţii în acţiunea în revendicare, lucru care poate conduce la
procese multiple cu acelaşi obiect în funcţie de numărul coproprietarilor. Pentru păstrarea
echilibrului şi securităţii juridice rămâne însă ca adversarul să depună diligenţele introducerii
în cauză a tuturor copărtaşilor, fie din proprie iniţiativă, fie la propunerea instanţei astfel cum

10
recomandă noile coordonate ale rolului activ în reglementarea Noului Cod de Procedură
Civil.

4.Bibliografie

1. Curs de drept civil,Conf. Univ. Cornelia Muntean

2. Curs de drept civil, Gabriel Boroi,Hamangiu 2013
3. Codul civil,ediția îngtijită de Dan Lupașcu,Universul Juridic 2020
4. Drept civil. Drepturile reale principale în reglementarea noului Cod civil, ed. a 4-a,
C.Bîrsan, Hamangiu 2020

11