1.

Sunt trăsături esenţiale ale infracţiunii:

a. imputabilitatea;
b. tipicitatea;
c. pericolul social.

2. Nu există infracţiuni care să nu aibă:

a. obiect juridic;
b. obiect material;
c. cerinţe esenţiale.

3. Obiectul:
a. juridic poate contribui la determinarea subiectului pasiv al infracţiunii;
b. material nu poate determina existenţa unei infracţiuni;
c. juridic secundar coincide cu obiectul material secundar în cazul infracţiunilor
complexe.

4. Nu poate constitui obiect material al infracţiunii:

a. instrumentul prin intermediul căruia aceasta este săvârşită;
b. un cadavru, în cazul infracţiunilor contra persoanei;
c. un animal.

5. În cazul culpei cu prevedere, făptuitorul prevede:

a. numai o urmare;
b. două urmări, dintre care una poate fi ilicită şi alta licită;
c. cel puţin două urmări.

6. În cazul culpei fără prevedere:

a. nicio persoană nu putea să prevadă rezultatul faptei;

1
b. făptuitorul putea să prevadă rezultatul faptei, dar a considerat că acesta nu
poate surveni;
c. făptuitorul putea să prevadă rezultatul faptei.

7. Fapta comisă din culpă este infracţiune:

a. numai dacă legea prevede expres aceasta;
b. chiar dacă legea nu prevede expres aceasta, în ipoteza în care constă într-o
acţiune;
+c. chiar dacă legea nu prevede expres aceasta, în situaţia în care constă într-o
inacţiune.

8. Praeterintenţia:
a. poate fi prevăzută de legiuitor ca singura formă de vinovăţie cu care se comite
o infracţiune;
b. este singura formă de vinovăţie cu care poate fi comisă o infracţiune
progresivă;
c. nu poate fi reţinută în cazul infracţiunilor complexe.

9. Scopul infracţiunii:
a. poate fi prevăzut de legiuitor numai ca element circumstanţial agravant;
b. nu trebuie să fie atins pentru consumarea infracţiunii;
c. este prevăzut de legiuitor numai în cazul infracţiunilor care se săvârşesc cu
intenţie directă.

10. Mobilul infracţiunii:

a. nu este în niciun caz prevăzut de legiuitor la forma de bază a unei infracţiuni;
b. reprezintă o condiţie necesară pentru existenţa infracţiunii;
c. este prevăzut de legiuitor numai în cazul infracţiunilor care se săvârşesc cu
intenţie.

2
11. Pentru a se dispune condamnarea unei persoane pentru săvârşirea unei
infracţiuni, vinovăţia:
a. poate exista ca element subiectiv, fără să existe ca trăsătură esenţială a
infracţiunii;
b. poate exista ca trăsătură esenţială a infracţiunii, fără să existe ca element
subiectiv al acesteia;
c. ​trebuie să existe atât ca trăsătură esenţială a infracţiunii, cât şi ca element
subiectiv al acesteia.

12. Legătura de cauzalitate între acţiunea sau inacţiunea prevăzută de legea

penală şi urmarea imediată reprezintă:
a. trăsătură esenţială a infracţiunii;
b. un element al laturii obiective a infracţiunii;
c. atât o trăsătură esenţială a infracţiunii, cât şi un element al laturii obiective a
infracţiunii.

13. Este o infractiune cu continut unic:

a.omorul
b.santajul
c.distrugerea

14. Sunt infractiuni materiale:

a. amenintarea
b. tainuirea
c. evadarea, indiferent de forma in care este savarsita
15. Responsabilitatea este prezumata incepand cu varsta de:
a. 18 ani
b. 16 ani
c 14 ani

3
16. Poate fi subiect activ al infractiunii:
a. o societate civila
b. o societate pe actiuni, chiar nelegal constituita
c. o societate cu raspundere limitata, constituita in vederea savarsirii de
infractiuni

17. Persoana juridica nu poate savarsi in calitate de autor infractiunea de:

a. marturie mincinoasa
b. dare de mita
c. trafic de influenta

18. Noul Cod penal prevede o imunitate penala generala si absoluta a:

a. statului
b. autoritatilor publice
c. institutiilor publice