TEST GRILĂ NR.

1. Spre deosebire de intenţia indirectă, în cazul praeterintenţiei

rezultatul mai grav:
a) este prevăzut, dar nu este acceptat
b) nu este prevăzut în nici un caz
c) nu este acceptat în nici un caz

2. Fapta comisă din culpă este infracţiune:

a) numai dacă legea prevede expres aceasta
b) chiar dacă legea prevede expres aceasta, în ipoteza în care constă într-o
acţiune
c) chiar dacă legea nu prevede expres aceasta, în situaţia în care constă într-o
inacţiune

3. Tentativa este posibilă în cazul infracţiunilor:

a) de consumare anticipată
b) de pericol
c) continuate

4. Evaluarea gradului de pericol social concret al unei infracţiuni se

realizează prin raportare:
a) la persoana făptuitorului, ca şi criteriu principal
b) la urmarea care s-ar fi putut produce
c) la modus operandi al făptuitorului

5. Împiedicarea producerii rezultatului nu este posibilă în cazul

tentativei la infracţiunea de:
a) furt calificat
b) act sexual cu un minor
c) delapidare

6. Împiedicarea producerii rezultatului constituie:

a) o cauză de nepedepsire
b) o cauză care înlătură răspunderea penală
c) o cauză care înlătură caracterul penal al faptei

7. Desistarea nu este posibilă în cazul tentativei:

a) proprii

1
b) relativ improprii
c) perfecte

8. Consumarea unei infracţiuni are loc:

a) întotdeauna, în momentul producerii rezultatului prevăzut de lege
b) în momentul săvârşirii acţiunii infracţionale prevăzute de lege în cazul
infracţiunilor de pericol abstract
c) în momentul producerii efective a stării de pericol în cazul infracţiunilor
de pericol concret

9. Intenţia repentină:
a) reprezintă o cauză de atenuare a răspunderii penale
b) este prevăzută de legiuitor în conţinutul constitutiv al unor infracţiuni
c) este incompatibilă cu reţinerea stării de provocare

10. Pluralitatea naturală de infractori este:

a) o formă a pluralităţii de făptuitori
b) o pluralitate necesară
c) o pluralitate ocazională

11. La pluralitatea constituită:

a) unii dintre participanţi pot fi complici anteriori
b) toţi participanţii au calitatea de autori
c) unii dintre participanţi pot fi instigatori

12. Pentru existenţă pluralităţii constituite este necesar să existe:

a) o grupare de cel puţin trei persoane
b) o structură ierarhică
c) aceeaşi formă de vinovăţie cu care să acţioneze toţi participanţii

13.Instigarea neurmată de executare:

a) este o formă a instigării cu efect negativ
b) presupune un eşec în activitatea de determinare a unei persoane de a
realiza cel puţin o tentativă pedepsibilă
c) poate fi reţinută şi în caz de coinstigare

14. Complicitatea negativă:

a) nu se pedepseşte ca act de participaţie penală
b) poate fi incriminată ca infracţiune autonomă

2
c) se pedepseşte în toate cazurile

15. În cazul infracţiunilor omisive improprii făptuitorul va răspunde

penal:
a) fie că acţionează cu intenţie, fie din culpă
b) pentru săvârşirea faptei din culpă, numai dacă legea o prevede expres
c) chiar dacă legea nu prevede expres aceasta, în situaţia în care constă într-o
inacţiune

16. Intenţia supravenită:

a) presupune reprezentarea de către făptuitor , după comiterea faptei, dar
înainte de producerea urmării acesteia a unui alt rezultat decât cel urmărit
iniţial
b) nu este posibilă la infracţiunile formale
c) poate fi reţinută în cazul unui concurs ideal

17. În cazul coautoratului:

a) activitatea infracţională a participanţilor trebuie să fie întotdeauna
concomitentă
b) actele fiecărui coautor trebuie să fie susceptibile de a produce singure
urmarea imediată a infracţiunii
c) activitatea infracţională a participanţilor poate să fie succesivă

18. Spre deosebire de infracţiunea de favorizare a infractorului,

complicitatea:
a) este anterioară săvârşirii faptei
b) poate fi concomitentă cu săvârşirea faptei
c) se poate realiza cu intenţie repentină

19. Instigatorul nu va fi tras la răspundere penală dacă autorul:

a) nu săvârşeşte o tentativă pedepsibilă
b) săvârşeşte o infracţiune mai gravă decât cea la care a fost instigat
c) comite o infracţiune din culpă

20. Caracterul repentin al intenţiei poate fi reţinut:

a) numai în cazul intenţiei directe
b) numai în cazul intenţiei indirecte
c) atât în cazul intenţiei directe, cât şi în cel al intenţiei indirecte

3
 21. Sunt forme ale unităţii naturale de infracţiune:
a) Infracţiunile continue
b) infracţiunile continuate
c) infracţiunile progresive

22. În cazul infracţiunii simple:

a) acţiunea infracţională este săvârşită întotdeauna prin mai multe acte de
executare, dacă rezultatul infracţional este unic
b) elementul material poate consta într-o omisiune
c) nu poate fi reţinută culpa ca formă de vinovăţie

23. Unitatea naturală colectivă:

a) se reţine în cazul infracţiunii continue permanente
b) presupune întotdeauna producerea unui singur rezultat
c) poate fi realizată pe parcursul aceleaşi săptămâni, în intervale scurte de
timp

24. Infracţiunea progresivă se săvârşeşte:

a) numai cu praeterintenţie
b) cu intenţie indirectă
c) din culpă

25. În cazul infracţiunii continuate, rezoluţia infracţională unică:

a) trebuie să existe întotdeauna înainte de săvârşirea primei acţiuni
infracţionale
b) poate fi nedeterminată
c) se poate cristaliza după săvârşirea primei inacţiuni infracţionale

26. Spre deosebire de concursul de infracţiuni, în cazul infracţiunii

complexe va exista întotdeauna:
a) o unitate de subiect pasiv
b) acelaşi obiect juridic
c) o unitate legală de infracţiune

27. Nu pot fi săvârşite în formă continuată:

a) infracţiunile continue permanente
b) infracţiunile de pericol
c) infracţiunile praeterinteţionate

4
 28. Infracţiunea de obicei:
a) poate fi comisă de o persoană juridică
b) poate fi comisă şi prin omisiune
c) implică existenţa unei rezoluţii infracţionale unice

29. Infracţiunea complexă:

a) nu se poate consuma fără consumarea infracţiunii absorbite
b) presupune ca fapta absorbită să fie determinabilă
c) poate exista independent de pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracţiunea absorbantă şi pentru cea absorbită

30.Este o infracţiune continuă succesivă:

a) hărţuirea sexuală
b) lipsirea de libertate în mod nelegal
c) portul fără drept de decoraţii

31.Persoana juridică:
a) nu poate săvârşi infracţiune din culpa
b) poate săvârşi o infracţiune cu praeterintenţie
c) săvârşeşte infracţiuni numai cu intenţie

32.În cazul infracţiunilor omisive improprii făptuitorul va răspunde

penal:
a) fie că acţionează cu intenţie, fie din culpă
b) pentru săvârşirea faptei din culpă, numai dacă legea o prevede expres
c) chiar dacă legea nu prevede expres aceasta, în situaţia în care constă într-o
inacţiune

33. În procesul de stabilire a legii penale mai favorabile, sunt instituţii

juridice autonome faţă de încadrarea juridică şi tratamentul
sancţionator al faptei::
a) concursul de infracţiuni
b) circumstanţele agravante legale
c) pluralitatea intermediară

5
 34. Pentru ca legea penală română să fie aplicată în temeiul
principiului personalităţii:
a) este necesar ca infractorul să aibă cetăţenie română la data sesizării
organelor judiciare, chiar dacă la momentul săvârşirii infracţiunii era numai
cetăţean străin
b) nu este necesară îndeplinirii condiţiei dublei încriminări
c) este necesar ca infracţiunea să nu fie săvârşită pe teritoriul României

35. Se va reţine ultraactivitatea legii penale:

a) numai în cazul legii penale temporare
b) în cazul legii penale mai favorabile şi al legii penale temporare
c) în cazul legii de graţiere

36. O faptă nu mai este prevăzută de legea penală:

a) dacă legea a căzut în desuetudine
b) dacă este prevăzută şi de o lege contravenţională ulterioară legii penale
c) în toate cazurile în care a fost abrogată norma de incriminare