Seminarul 7

Infracțiunea

I. Grile

1. Prin elementul material al infracțiunii se înțelege:

a) numai acțiunea incriminată de norma penală;
b) și inacțiunea expres prevăzută de norma de incriminare în cazul infracțiunilor omisive
improprii;
c) inacțiunea neprevăzută expres de norma de incriminare, sub rezerva întrunirii condițiilor
de tipicitate obiectivă ale infracțiunii și a condițiilor prevăzute de art. 17 din Codul penal;

2. În raport de modalitatea de realizare a elementului material, infracțiunile se clasifică în:

a) infracțiuni de rezultat și infracțiuni de pericol;
b) comisive și omisive;
c) cu conținut unic, alternativ și conținuturi alternative.

3. Elementul material al infracțiunii:

a) se regăsește în conținutul normativ al incriminării sub forma unui verb, ca regulă;
b) constă în obiectul lezat prin săvârșirea infracțiunii;
c) poate lipsi în cazul anumitor infracțiuni.

4. Spre deosebire de obiectul material, elementul material al infracțiunii:

a) face parte din latura obiectivă a infracțiunii;
b) este prezent în cazul tuturor infracțiunilo​r;
c) este o cerință obiectivă a faptei incriminate.

5. Infracțiunile comisive:
a) care presupun producerea unui rezultat pot fi săvârșite și prin omisiune atunci când
făptuitorul, printr-o acțiune sau inacțiune anterioară, a crea o stare de periol pentru
valoarea socială lezată care a înlesnit producerea rezultatului;
b) se deosebesc de cele omisive în funcție de urmarea imediată;
c) pot fi numai de rezultat.

6. Infracțiunile omisive proprii:

a) spre deosebire de cele improprii, au obiect material în toate cazurile;
b) sunt reglementate expres de către legiuitor;
c) spre deosebire de cele improprii, pot fi consecința dinamicii săvârșirii faptei.

7. Infracțiunile de rezultat:
a) se consumă la momentul săvârșirii acțiunii sau inacțiunii;
b) presupun, spre deosebire de infracținile de pericol, o modificare a realității obiective;
c) continue sunt supuse legii în vigoare la data producerii primului rezultat tipic.

8. Infracțiunile de pericol:
a) potențial sunt tipice obiectiv sub rezerva dovedirii de către organul judiciar a aptitudinii
acțiunii incrimnate de a produce, ​in concreto​, starea de pericol indicată sau dedusă din
norma legală penală;
b) abstract se consumă la data săvârșirii acțiunii incrimnate;
c) concret se consumă, similar infracțiunilor de pericol abstract, la data săvârșirii acțiunii
incriminate.

9. În ceea ce privește urmarea imediată a infracțiunii:

a) aceasta constituie criteriul în raport de care infracțiunile se clasifică în infracțiuni de
pericol și infracțiuni de rezultat;
b) aceasta reprezintă beneficiul realizat de făptuitor ca urmare a săvârșirii infracțiunii;
c) putem spune că este prezentă în cazul tuturor infracțiunilor, fără a ne interesa dacă sunt
comisive sau omisive.

10. Legătură de cauzalitate:

a) dintre acțiune și urmare necesită a fi dovedită în cazul infracțiunilor de pericol abstract;
b) dintre faptă și consecințele sale rezultă ​ex re​ în cazul infracțiunilor de pericol abstract;
c) dintre elementul material și urmarea imediată trebuie dovedită în cazul celor mai multe
dintre infracțiunile de rezultat.

11. Potrivit teoriei echivalenței condițiilor (a condiției ​sine qua non​):

a) constituie cauză a urmării imediate orice acțiune sau inacțiune ce se plasează în
antecedența temporală a producerii urmării imediate​;
b) constituie cauză a rezultatului produs toate acțiunile sau inacțiunile ce se plasează în
antecedența temporală a acestuia și fără a căror incidență rezultatul nu s-ar fi produs;
c) constituie cauză a urmării imediate evenimentul situat cel mai aproape în antecendența
temporală a urmării imediate.

12. Vinovăția:
a) reprezintă una dintre cele patru trăsături ale infracțiunii, fiind intitulată și tipicitate
subiectivă;
b) presupune, în toate cazurile, prevederea rezultatului faptei și urmărirea producerii
acestuia;
c) îmbracă, conform art. 16 C.pen., două forme, intenția și culpa.

13. Culpa:
a) este fără prevedere atunci când făptuitorul a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a
acceptat și dorit;
b) în producerea urmării imediate mai grave, și care se suprapune unei acțiuni sau inacțiuni
intenționate, caracterizează ​praeterintenția​ formă de vinovăție;
c) cu prevedere presupune prevederea de către făptuitor a rezultatului faptei sale, rezultat pe
care nu-l acceptă însă și despre care socotește, cu temei, că nu se va produce.

14. Intenția:
a) spontană reclamă adoptarea rezoluției infracționale într-o stare de tulburare psihică;
b) premeditată presupune și ca de la momentul adoptării rezoluției infracționale și până la
data săvârșirii faptei să fi trecut o perioadă mai lungă de timp;
c) spontană este incompatibilă cu infracțiunea de ucidere sau vătămare a nou-născutului de
către mamă.

15. Intenția:
a) directă se întâlnește atunci când făptuitorul prevedere rezultatul faptei sale, acceptă și
urmărește producerea lui;
b) este eventuală ori de câte ori făptuitorul care prevede rezultatul faptei sale, deși nu-l
urmărește, acceptă producerea sa;
c) poate fi numai spontană și premeditată, nu și simplă.

16. Faptele:
a) săvârșite din culpă sunt pedepsibile în toate cazurile, indiferent de mențiunile
legiuitorului penal;
b) intenționate se pedepsesc, ca regulă, indiferent dacă intenția este una directă sau
indirectă;
c) săvârșite cu intenție depășită se confundă cu infracțiunile progresive.

17. În materia vinovăției:

a) regula o constituie pedepsirea tuturor faptelor tipice obiectiv, indiferent de forma de
vinovăție cu care au fost săvârșite:
b) mobilul și scopul sunt relevante penal în toate cazurile;
c) legiuitorul distinge faptele de ucidere și în raport de forma de vinovăție cu care au fost
săvârșite.

18. Mobilul:
a) reprezintă finalitatea spre care tinde făptuitorul prin săvârșirea infracțiunii;
b) califică intenția atunci când tipicitatea subiectivă a infracțiunii este condiționată de
prezența unui anumit mobil, cum este, spre exemplu, cazul infracțiunii de omor calificat
săvârșit din interes material;
c) dacă este absent în cazul săvârșirii unei anumite fapte se ridică problema responsabilității
penale a făptuitorului.

19. Scopul săvârșirii infracțiunii:

a) este imboldul psihologic care îl determină pe făptuitor să adoptea hotărârea de a comite
infracțiunea;
b) se prezintă, uneori, ca element de natură a agrava răspunderea penală a făptuitorului;
c) de furt este însușirea bunului sustras.

20. Intenția de a ucide se distinge de intenția de a vătăma:

a) printr-o analiză a elementelor obiective ale infracțiunii, cum ar fi: zona vizată de lovituri,
intensitatea și numărul loviturilor aplicate, obiectul folosit la lovire, configurația fizică a
persoanelor implicate în conflict etc.;
b) numai prin intermediul testării poligraf;
c) raportat la rezultatul produs în concret.
 II. Sinteze

1. Identificați în Codul penal 3 infracțiuni omisive proprii și dați 2 exemple de infracțiuni

omisive improprii.
Raspuns: Infractiuni omisive proprii: Omisiunea sesizarii organelor judiciare, Neplata cu
rea-credinta, vatamarea drepturilor si intereselor legitime ale unei persoane fizice
Infraciuni omisive improprii: Obligatia contractuala de a actiona, Fapta asistentei medicale
dintr-o maternitate care nu ia masuri pentru tratamentul noului-nascut, ulterior producandu-se
decesul.

2. Identificați în Codul penal 3 infracțiuni de rezultat și 3 infracțiuni de pericol.

-Infractiunile de rezultat sunt: Falsificarea de inscrisuri; Vatamarea corporala; Spalarea
de bani
-Infractiuni de pericol: Amenintarea, Violarea de Domiciliu; Marturia Mincinoasa.
3. Identificați în Codul penal 3 infracțiuni intenționate, 3 infracțiuni ce se săvârșesc din
culpă și 3 infracțiuni ce se săvârșesc cu intenție depășită.
-Infractiuni intentionate: Omorul, furtul, Ultrajul
-Infractiuni ce se savarsesc din culpa: Vatamare corporala din culpa;Uciderea din
Culpa; Lovirea sau alte violente contra integritatii corporale sau psihice.
-Infraciuni ce se savarsec cu intentie depasita: Infractiunile de lovire sau cauzatoare de
moarte; talharia urmata de moartea persoanei talharite; violul in urma caruia rezulta
moartea persoanei.
4. Identificați în Codul penal câte o infracțiune al cărei conținut constitutiv să fie
condiționat de mobil și scop (una cu mobil special, una cu scop special).
-Infractiune cu mobil special: Savarsirea unei infractiuni cu motive legate de: rasa,
nationalitate
-Infractiune cu scop special:Omorul calificat savarsit pentru a sustrage/a se sustrage de la
tragerea la raspunderea penala.

5. În data de 15.03.2014, inculpata A S.R.L., de naționalitate română, având de executat

contractul de lucrări nr. 1/2014, încheiat cu Consiliul Local al u.a.t. Târgoviște, a executat
groapa pentru fosa septică din curtea Școlii nr. 12 cu nerespectarea proiectului care a stat
la baza emiterii autorizației de construcție, împrejurare care, în concurs cu greșeala
victimei minore B, a condus la decesul acesteia din urmă.
a) Precizați care este legea penală aplicabilă cauzei raportat la factorii timp,
spațiu și persoană.
b) Indicați, raport la modalitatea de realizare a elementului material al
infracțiunii, în ce categorie infracțională se încadrează fapta inculpatei A și
dacă sunt întrunite condițiile de angajare a răspunderii sale penal strict din
punctul de vedere al tipicității obiective.
c) Precizați care este forma de vinovăție cu care a fost săvârșită infracțiunea de
ucidere de către A S.R.L.
Raspuns:
a)Legea penala aplicabila raportata la timp, spatiu, si persoana, este Noua Lege Penala Romana,
in urma intrarii in vigoare a Noului Cod Penal la data de 1 Februarie 2014, si se va aplica in baza
principiului teritorialitatii, deoarece, fapta a fost savarsita pe teritoriul Romaniei.
b)Categoria infractionala in care se incadreaza fapta sa varsita de A S.R.L este de infractiune
comisiva prin omisiune improprie, deoarece, este constienta de fapta savarsita o savarsteste, insa
omite producerea rezultatului socialmente periculos, avand o obligatia contractuala sa prevada ca
nu se va putea ivi niciun eveniment.
c) Forma de vinovatie este indirecta, deoarece faptasul, respectiv A.S.R.L a prevazut rezultatul,
insa, nu l-a urmarit, constituind astfel o circumstanta eventuala, dar nu indevitabila, fapt ce a dus
la decesul victimei B.