Transmit si o bibliografie restransa pentru partea de intelligence a cursului si, separat, un text

suplimentar, dintr-o teza de doctorat a unui coleg, daca o folositi, va voi preciza numele si
titlul, pentru referire in lucrare.
Voi incerca sa mai caut cateva articole relevante, carti ar fi cam multe si mai dificil de gasit.
 
Din nou, 
Spor la studiu si cercetare,
 
Mircea Mocanu
 CAPITOLUL 2
TRANSFORMAREA INFORMAŢIEI PENTRU APĂRARE
ADAPTĂRI GENERATE DE NOILE PROVOCĂRI
ALE MEDIULUI VOLATIL DE SECURITATE

Intrarea în secolul XXI a marcat demararea unui proces de evaluare şi analiză a

activităţii de informaţii generată de fluiditatea şi asimetria mediului de securitate la nivel
global dar şi naţional, pe fondul evoluţiilor tehnologice ce diminuează importanţa distanţelor
geografice, dar cresc proporţional importanţa timpului şi implict a vitezei de reacţie la
provocări.
Datorită vitezei de manifestare a vieţii sociale prezente, statele pentru a fi protejate
trebuie să fie capabile nu numai să reacţioneze la anumite riscuri sau ameninţări ci, prin
intermediul avertizării timpurii, să fie capabile să anticipeze şi să dezamorseze orice pericole
înainte ca ele să atingă un punct critic.
Activităţile de intelligence în România se află şi ele într-un amplu proces de transformare
fundamentală început timid în anii 90, în principal prin adaptarea la condiţiile statului de drept,
ale pluralismului politic, în deplinul respect al drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
cetăţeanului.
Parte componentă de bază a Comunit de Informaţii din România, Serviciul de
Informaţii Militare (SIM) constituie elementul cheie al procesului de asigurare informativă a
organelor strategice de decizie şi de execuţie 1, prin furnizarea informaţiei pentru apărare,
noţiune ce a evoluat major în cursul ultimelor decenii.
În momentul de faţă, majoritatea analiştilor în domeniu sunt de acord că evoluţia ariei
de cuprindere a sferelor de interes pentru Informaţia pentru Apărare (IA) s-a dezvoltat şi
continuă să se dezvolte atâta timp cât şi noţiunea de conflict evoluează, unicitatea sa militară
tradiţională devenind, în prezent, numai o subcomponentă. Războiul, în realitatea
contemporană, şi-a deplasat sfera de interes către noile domenii în care se joacă supremaţia
planetară: informaţional, economic, resurse strategice, pieţe de desfacere, terorism, centre
zonale de structură politică, reţele de infrastructură sau crimă organizată. Globalizarea este
termenul cheie de referinţă pentru că toate aceste domenii presupun o mondializare a
intereselor şi acţiunilor, aceasta mai ales în cazul politicilor urmate de statele mici şi mijlocii.
În noul context securitar apreciem că ameninţările la adresa securităţii naţionale se vor
manifesta preponderent în domeniul non-militar şi neconvenţional (asimetric), cum ar fi:
terorism, lupta pentru accesul/blocarea accesului la resurse, campanii mediatice pe diferite
teme şi agresiuni informaţionale, acţiuni/agresiuni economico - financiare şi tehnologice,
acţiuni informatice ostile, penetraţie culturală şi religioasă (defetistă şi fundamentalistă),
spionaj şi dezinformare, migraţie masivă de populaţie cu efecte destabilizatoare.
Informaţia pentru apărare este o componentă strategică a comunităţii de informaţii care
contribuie la:
- Evitarea surprinderii strategice;
- Oferă factorilor de decizie politico-militari şi militari expertiză specializată pe
termen lung şi mediu;
- Sprijină procesul de decizie politică în domeniul militar şi de securitate;
- Asigură protecţia informaţiilor, mijloacelor şi metodelor folosite.
Având în vedere provocările cărora Informaţia pentru Apărare trebuie să le facă faţă,
considerăm că este imperios necesară implementarea unor standarde de performanţă care să
asigure o transformare a SIM în conformitate cu noile evoluţii ale mediului de securitate
internaţional şi a Noului Concept Strategic al NATO.
În privinţa instituirii unor standarde de performanţă pentru promovarea unor politici de
informaţii transformatoare, acestea trebuie să aibă ca obiect de evaluare următoarele:

1
Gl.bg.dr.ing. Gheorghe SAVU, Rolul si misiunile SIM, Gandirea Militara nr.6/2006, p. 11
 
măsura de adaptare la evoluţiile mediului de securitate;

eficienţa prin raportarea la costuri, precum şi la riscuri;

nivelul de performanţă al managementului de resurse umane;

stadiul dezvoltării cooperării cu servicii din ţări partenere.
Totodată, este necesară dezvoltarea unor programe de adaptare permanentă a
interoperabilităţii cu structurile de informaţii din ţările membre NATO, UE şi cu statele cu
care România are elemente de convergenţă a intereselor de securitate naţională.

2.1. INFO PENTRU APĂRARE – ABORDĂRI MODERNE

Pentru realizarea acestui demers explicativ considerăm necesară identificarea unor
răspunsuri la întrebări de tipul:
- Ce este din punct de vedere conceptual informaţia (intelligence) şi în mod particular
Informaţia pentru Apărare (IA)?
- Care este poziţionarea IA în contextul naţional-internaţional ?
- Ce modele sunt utilizate pentru producerea IA ?

2.1.1. Informaţia - concept general

La baza cunoaşterii umane se află informaţia. În existenţa umană, satisfacerea nevoilor
fundamentale, cât şi a celor superioare este imposibil de realizat în absenţa unui volum
important şi diversificat de informaţii.
În limba română, complexitatea termenului de informaţie acoperă o gamă semantică
extrem de largă, pornind de la ştiri, veşti, lămuriri, date despre ceva sau cineva etc., până la
noţiunea din limba engleză "Intelligence" şi a generat existenţa mai multor definiţii nominale
care explică multitudinea de înţelesuri2:
 comunicare, veste, ştire care pune la curent cu o situaţie;
 .... totalitate a materialului de informare şi de documentare, surse, izvoare;
 fiecare dintre elementele noi, în raport cu cunoştinţele prealabile, cuprinse în
semnificaţia unui simbol sau a unui grup de simboluri.

Informaţia3 (information) conţine o singură dată, o serie sau un grup de date, care sunt
captate de către un senzor şi ulterior transmise prin diferite mijloace de la acel senzor.
Reprezintă latura concretă a unor stări care există sau au existat într-un anumit punct în timp
şi spaţiu.
Se poate constata că informaţia nu este un simplu cuvânt, deoarece prezintă un grad
superior de organizare, care trimite spre o formă superioară de generalizare şi abstractizare.
Douglas MacEachin, fost director al CIA, în perioada 1993 -1996, a declarat că
„Intelligence-ul este o profesie a cunoaşterii 4”, abordare pe care o susţinem având în vedere
complexitatea produselor de intelligence oferite consumatorilor. Până în prezent, au fost
formulate nenumărate definiţii pentru termenul de informaţii (intelligence), toate având la
bază argumente mai mult sau mai puţin ştiinţifice. Unele definiţii descriu informaţia ca un
produs, altele ca un proces complex, iar altele îmbină cele două variante. Pentru a răspunde la
complexitatea acestui concept a fost creată o ştiinţă - Teoria Informaţiei care analizează
aspectele informaţiei în domenii diverse cum ar fi: matematică, fizică, biologie, medicină,
telecomunicaţii, militar, economic, social etc.
Definirea termenului de intelligence preocupă comunitatea internaţională de informaţii
de decenii şi pentru a avea o imagine cât mai complexă propunem analiza din perspectiva
americană a doi maeştri în conducerea activităţilor de intelligence: Sherman Kent şi Mark
Lowenthal.
2
Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, Ed. „Univers Enciclopedic”, Bucureşti, 1999, p.491
3
AJP 2.0 Doctrina de informaţii, contra-informaţii şi securitate
4
Douglas MacEachin, „Strategic Analysis in Transforming US Intelligence”, Jenifer Sims and Burton Gerer
Washington DC, 2006, p. 117.
 Sherman Kent5, în anul 1946, definea „intelligence-ul” prin „cunoaştere, o cunoaştere
activă şi bine organizată, un proces (activ şi bine organizat) dar şi un produs finit
(manifestarea fizică a cunoaşterii)”. Această abordare i-a permis să explice într-un mod
valabil şi astăzi de ce serviciile de informaţii culeg şi analizează informaţii, cum le
prelucrează pentru a furniza produsele finite decidenţilor politici şi modul în care ar trebui să
se organizeze aceste servicii pentru a obţine performanţă.
O a doua interpretare pe care dorim să o aducem în atenţie este a unui contemporan,
Mark Lowenthal6, care, preluând teoria de bază de la Kent, a dezvoltat adaptând la condiţiile
actuale activitatea de intelligence:
 -proces - poate fi înţeles ca mijlocul prin care anumite tipuri de informaţii importante
pentru securitatea naţională sunt necesare şi solicitate, colectate, prelucrate şi analizate,
protejate şi diseminate;
 -produs - trebuie înţeles ca produsul final al acestui proces;
 -protecţie - un ansamblu coerent de metode, măsuri şi procedee legale pentru protecţia
acţiunilor şi informaţiilor;
 acţiune – operaţiuni, la solicitarea autorităţilor legale pe baza intelligence-ului obţinut.
Ambele abordări au interpretări interesante, chiar dacă nu complete şi putem discuta
îndelung referitor la plusurile şi minusurile fiecărei abordări. Spre exemplu, nu suntem de
acord cu introducerea de către Lowenthal în definirea intelligence-ului a componentei
acţionale deoarece structurile de intelligence nu sunt responsabile cu acţiunile de valorificare
a intelligence-ului, aceasta fiind în sarcina forţelor speciale şi apreciem că aceste două
activităţi este bine să fie menţinute separat.
Având în vedere cele prezentate mai sus, propunem următoarea definire a
INTELLIGENCE-ului - procesul prin care date şi informaţii importante pentru securitatea
naţională sunt solicitate, culese, procesate, analizate şi furnizate sub formă de produse utile
factorilor de decizie politico-militară şi militară, în condiţiile legale ale statului de drept.
Pe parcursul lucrării vor fi folosiţi ambii termeni, „informaţii" şi „intelligence", al
doilea fiind utilizat mai ales atunci când se fac referiri la domeniul extins, cuprinzător, al
activităţii de informaţii desfăşurate de structurile cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale
şi internaţionale.
Informaţia este un produs generat în urma unor procese interactive, integrate într-un
anumit context situaţional care îi conferă o anumită structură, manifestată prin coordonate
definitorii ce au proprietăţi specifice. Informaţia are patru coordonate:
 cantitativă – care semnifică aportul de noutate faţă de cunoştinţele prealabile;
 structurală – este o coordonată calitativă, care conferă informaţiei coeziune şi
coerenţă;
 semantică – ce valorizează semnificaţiile care apar la nivelul contextului situaţional;
 pragmatică – ce reflectă însemnătatea informaţiei din punct de vedere al practicii
sociale, pe scurt aplicabilitatea practică.
Informaţia utilizată în sistemul securităţii naţionale reprezintă un produs complex
rezultat în urma culegerii, procesării şi prelucrării datelor şi informaţiilor în beneficiul
factorilor de decizie. Când beneficiarii acestor informaţii reprezintă factorii de decizie
politico-militari avem de a face cu informaţia strategică.
Informaţia strategică are următoarele atribute :
5
Kent, (1903-1986) profesor de istorie europeană la Yale, a lucrat pe timpul celui de-al doilea război mondial în
secţia de cercetare şi analiză a Oficiului pentru Servicii Strategice (precursor al CIA). Este recunoscut la nivel
mondial ca părinte al analizei de intelligence, în special prin cartea sa Strategic Intelligence for American World
Power. El a servit în perioada 1950-1967 ca vicepreşedinte şi apoi ca preşedinte al DCI's Board of National
Estimates.
(https://www.cia.gov/library/center-for-the-study-of-intelligence/csi-publications/books-and-
monographs/psychology-of-intelligence-analysis/art3.html accesat la data de 12.12.2010)
6
Mark Lowenthal, 2002 – 2005 a fost director adjunct pentru Analiză şi Producţie la CIA (ADCIAP). Lowenthal
în aceeaşi perioadă a ocupat şi funcţia de Vice Chairman of the National Intelligence Council.
 - este clasificată, deşi poate proveni din surse deschise (valoarea adăugată provenită din
procesul de prelucrare îi conferă acest atribut);
- acoperă spaţii şi subiecte de interes pentru ţară;
- este destinată acţiunii strategice;
- informează oportun factorii de decizie politico-militari pentru a evita surprinderea.
Informaţia este un factor multiplicator al valorii şi eficienţei forţelor şi mijloacelor
folosite de factorii de decizie pentru a combate la un moment dat o ameninţare. Informaţia
strategică, percepută adesea ca un factor ce poate aduce avantaje decisive, prezintă adesea
vulnerabilităţi generate de complexitatea fenomenului de producere şi care poate duce la
luarea unor decizii eronate cu efecte dezastruoase7.

2.1.2. Informaţia pentru Apărare

Informaţiile pentru Apărare sunt un domeniu complex care se referă în primul rând
la informaţiile şi analizele militare şi politico-militare şi reprezintă domeniul de activitate al
Serviciului de Informaţii Militare.
Activitatea structurilor de informaţii militare la nivel strategic în cadrul cicului
informaţional din Forţele Armate ale României reprezintă un ansamblu de elemente inter-
relaţionate - forţe, mijloace, acţiuni şi măsuri - conceput într-o idee unitară, în scopul
asigurării cu informaţii, în condiţii de eficacitate, a sistemului conducerii politice, politico-
militare şi militare, în vederea evitării surprinderii de orice gen şi desfăşurării tuturor
proceselor decizionale şi activităţilor circumscrise domeniilor securităţii naţionale şi aliate, pe
timp de pace, în situaţii de criză şi la război8.
În cadrul acestei lucrări vom aborda numai aspectele referitoare la Informaţia pentru
Apărare din perspectiva SIM.
Informaţiile militare reprezintă informaţiile militaro-politice (termen impropriu, dar
care reflectă ponderea militară mai mare atribuită informaţiilor politico-militare) şi
informaţiile militare externe. La acestea se adaugă aspectele pur militare ale muncii de
informaţii de luptă (combat intelligence) care se referă la activitatea de cercetare strategică,
în adâncime, teritorială sau la contact.
Informaţiile militare, în funcţie de aria pe care o acoperă şi nivelul de decizie căruia i
se adresează, se clasifică în informaţii militare de interes strategic, operativ şi tactic,
prezentate grafic în Anexa nr.3.
Informaţia strategică pentru apărare are următoarele subcomponente9:
Intelligence-ul forţelor armate reprezintă un studiu integrat al forţelor terestre, aeriene şi
navale şi se referă la:
- cadrul legal şi socio-istoric al forţelor armate (baza constituţională şi legală de
funcţionare
, gradul în care armata influenţează deciziile politice, tradiţiile militare ale naţiunii şi
atitudinea poporului faţă de armată);
- componentele strategice ale forţelor armate: strategia militară, concepţia operaţiilor,
variantele de mobilizare, logistica şi infrastructura, structura şi dispunerea forţelor,
tehnologiile înglobate în armamente, pregătirea şi coeziunea unităţilor militare, doctrinele
operaţionale, absorbţia tehnologiilor, gradul de avertizare şi reacţie, procedurile de operare
standard, performanţele sistemelor C4I, performanţele militare naţionale, eficienţa forţelor de
reacţie rapidă, reacţia şi modul de acţiune împotriva ameninţărilor şi atacurilor teroriste.
Intelligence-ul biografic - se concentrează asupra personalităţilor politice şi politico-
militare străine, de o mare importanţă curentă sau potenţială.

7
Probst, “Intelligence as a Force Enhancer,” CIA’s Studies in Intelligence (CIA/SII), Winter 1987, p.61, 67
8
Cf. IPS 3, Doctrina de Informaţii, Contrainformaţii şi de Securitate.
9
FM 2-22.3 (FM 34-52) HUMAN INTELLIGENCE COLLECTOR OPERATIONS, Septembrie 2006
 Intelligence-ul economic – analizează punctele forte şi vulnerabilităţile economiei unei
ţări cu accent pe resursele naturale, potenţialul industrial strategic, relaţiile economice şi
parteneriatele cu alte ţări, în special cele care au legătură cu domeniul militar sau potenţialul
militar şi are ca scop: estimarea puterii economice relative şi a principalelor surse economico-
industriale, descoperirea indicatorilor şi a elementelor de avertizare asupra intenţiilor ostile
ale oricărui stat potenţial inamic şi identificarea vulnerabilităţilor economice.
Intelligence-ul geografic - GEOINT este procesul de colectare, procesare, analiză,
diseminare şi utilizare a informaţiilor geospaţiale cu privire la aspectele de interes ale
mediului fizic natural şi artificial în sprijinul operaţiunilor militare. Atunci când planifică
desfăşurarea unor operaţiuni, liderii politico-militari şi comandanţii mai ales vor primi
intelligence GEOINT referitor la caracteristicile fiecărui tip de teren, a coastelor, drumurilor,
podurilor, aeroporturilor şi căilor navigabile, porturilor, precum şi influenţa condiţiilor
climatice asupra activităţilor, forţelor şi mijloacelor trupelor proprii, dar şi ale inamicului.
Intelligence-ul politic evaluează dinamica politicii interne şi externe a unei ţări şi
cuprinde:
    * structura Guvernului - organizarea ministerelor şi departamentelor, distribuirea puterii
politice (democraţie, oligarhie, dictatură);
    * politicile naţionale - acţiunile şi deciziile guvernamentale, principiile de bază ale
guvernării (sistemul constituţional şi legislativ, separarea puterilor în stat, drepturile civile şi
religioase);
    * dinamica politicii guvernamentale (ineficienţă, corupţie, restricţionarea procesului
electoral) şi reacţii la evenimente;
    * programe de propagandă şi dezinformare;
    * legătura între politică şi serviciile de informaţii;
  * acte-mişcări subversive sponsorizate de guvern.
Intelligence-ul ştiinţific şi tehnic reprezintă studiul potenţialului şi capacităţilor
ştiinţifice şi tehnice ale unei ţări şi vizează, în special, activităţile de cercetare şi dezvoltare în
domeniul militar, respectiv: capacitatea ştiinţifică şi tehnică, noi arme, sisteme şi echipamente
militare, evoluţii privind cercetarea NBC, energia nucleară, programe spaţiale, precum şi
dezvoltarea unor programe de ştiinţă de bază.
Intelligence-ul sociologic studiază oameni, obiceiuri, comportamente şi instituţii şi
cuprinde: populaţia (repartizare
repartizare geografică, structură vârstă/sex, spor natural, potenţialul de
forţă de muncă şi apt pentru serviciul militar, migraţie etc.);
etc.) caracteristicile sociale (structură
structură
etnică, stratificare socială, organizaţii formale/ informale, mobilitate socială, obiceiuri,
moravuri şi valori);
valori) opinia publică (percepţiile
percepţiile asupra guvernului şi situaţiei internaţionale,
formatorii de opinie şi mass-media),
mass-media sănătatea şi educaţia (nivelul nivelul educaţional, durata
educaţiei, fondurile alocate educaţiei, relaţia dintre educaţie şi alte domenii sociale şi politice).
politice)
Intelligence-ul transporturilor şi telecomunicaţiilor se referă la: facilităţile şi sistemele
de transport militare şi civile (terestre, maritime, fluviale şi aeriene); facilităţile şi sistemele de
telecomunicaţii militare şi civile (radio-tv, telefon, telegraf, sateliţi, reţele computerizate) şi
identificarea capacităţilor şi vulnerabilităţilor acestor sisteme.
Informaţiile de interes operativ sunt informaţiile necesare în planificarea şi
desfăşurarea campaniilor şi a operaţiilor principale, în scopul realizării obiectivelor strategice
dintr-un teatru de operaţii. Aceste informaţii asigură cunoaşterea performanţelor relative ale
adversarului, a eficacităţii sistemelor sale de arme, coeziunea unităţilor, pregătirea în
probleme specifice apărării, comanda şi controlul, nivelul de antrenament, gradul de
vulnerabilitate, concepţia acţiunilor aeriene etc.
Informaţiile de interes tactic cuprind ansamblul informaţiilor necesare unui
comandament tactic pentru planificarea şi conducerea acţiunilor de luptă. Ele includ
informaţii de bază despre adversarul din spaţiul tactic.
 Această clasificare nu este exhaustivă şi ea nu urmăreşte să facă o delimitare a
domeniilor. Există o asemenea întrepătrundere şi inter-relaţionare a acestora încât este
imposibil a realiza un produs final de informaţii abordând doar unul din domeniile prezentate.
În contextul prezentării celor trei niveluri ale informaţiei pentru apărare apreciem de
interes şi abordarea zonelor de acţiune informativă pe care un Serviciu de Informaţii Militare
îl are în vederea concentrării efortului informaţional şi anume aria de operaţii (AO), aria de
responsabilitate informativă (ARI) şi aria de interes informativ (AII).
AO cuprinde zonele de pe glob în care forţe operaţionale şi structuri de informaţii din
cadrul Armatei României îşi desfăşoară activitatea specifică. Aceste zone se confundă cu
principalele teatre de operaţii militare existente pe glob, şi anume Irak, Afganistan, Kosovo,
Bosnia-Herţegovina şi Ciad.
ARI este mai extinsă decât AO şi reprezintă zona alocată SIM pentru care acesta este
responsabil din punct de vedere informativ, în limita mijloacelor aflate la dispoziţie.
Amploarea responsabilităţii informative a SIM este dictată atât de factorii de risc la adresa
securităţii naţionale, cât şi de sarcinile specifice pe care România le are în cadrul NATO şi
UE.
AII este cea mai extinsă dintre cele trei arii şi se confundă aproape cu aria de interes
informativ a NATO, având în vedere că, în conformitate cu articolul 5 al Tratatului NATO,
interesele oricărui stat din Alianţă vor fi apărate de către toate statele membre, oriunde pe
glob. Odată cu adoptarea Noului Concept Strategic al NATO, interesele organizaţiei au fost
oficial extinse şi se manifestă pe tot globul acolo unde ţările membre au interese energetice
sau de orice alt tip.

Contribuţia informaţiei pentru apărare la efortul de intel naţional

Implicarea SIM în procesul de asigurare informativă pentru protejarea securităţii
naţionale este foarte importantă, aceasta materializându-se în următoarele domenii:
a. Identificarea, interpretarea şi formularea de obiective informative pentru
realizarea avertizării timpurii prin:
- localizarea spaţio-temporală a riscurilor şi ameninţărilor potenţiale;
- monitorizarea regiunilor de criză, a zonelor de manifestare a ideologiilor extremiste, şi
antiglobalizare;
- elaborarea indicilor de avertizare timpurie specifici pe spaţii şi domenii de interes şi
monitorizarea permanentă a acestora;
- stabilirea, împreună cu celelalte structuri cu responsabilităţi în domeniul securităţii
naţionale, a obiectivelor de importanţă strategică ce ar putea deveni ţinte pentru acţiunile
asimetrice;
- asigurarea informativă specifică pentru protecţia forţelor armate române şi ale partenerilor
de coaliţie în zonele de operaţii;
- asigurarea informativă specifică a forţelor naţionale care participă la misiuni internaţionale;
- stabilirea modalităţilor de protecţie informativă faţă de acţiunile de penetrare a sistemului de
informaţii propriu.
 INFORMAŢIA PENTRU APĂRARE
SIGINT
INORMAŢII
PROTECŢIA
AVERTIZARE GLOBALE ŞI
FORŢELOR
REGIONALE
HUMINT
STRATEGIC
TACTIC

CI

IMINT INFORMAŢIA
PENTRU
MASINT APĂ
APĂRARE

OSINT

ALTE
ORGANIZAŢII

b. Adaptări structural-doctrinare SIM pentru îndeplinirea misiunilor:

- îmbunătăţirea cadrului legislativ specific în vederea desfăşurării activităţilor de informaţii
militare prin care să se asigure atât controlul societăţii civile, cât şi protecţia informaţiilor
clasificate;
- dezvoltarea şi diversificarea structurilor specifice de culegere, astfel încât să fie în măsură să
obţină date cât mai complexe legate de fenomenele asimetrice;
- optimizarea raportului dintre culegătorii de date şi informaţii şi personalul din structurile de
analiză;
- operarea unor modificări structurale şi tehnologice, prin care să se asigure accelerarea
fluxului informativ astfel încât să se creeze timp suficient de prevenire şi combatere a
acţiunilor de surprindere strategică sau asimetrică.
c. Dezvoltarea unor capabilităţi adecvate
Satisfacerea cerinţelor din acest domeniu presupune alocarea de resurse financiare
suficiente, fiind evident faptul că, în lupta cu un inamic „evoluţionar”, se pot înregistra
succese reale numai dacă se dispune de o bază logistică adecvată, care să permită dotarea cu:
- sisteme tehnice specifice, de ultimă generaţie;
- dezvoltarea şi modernizarea sistemelor de comunicaţii;
- dezvoltarea sistemelor de culegere a informaţiilor prin mijloace tehnice.
d. Perfecţionarea cooperării la nivel naţional şi internaţional prin:
- eficientizarea cadrului legislativ;
- consolidarea rolului Comunităţii Naţionale de Informaţii (CNI) în direcţionarea acţiunilor
pentru a se evita paralelismele şi a se realiza complementaritatea optimă;
- optimizarea fluxului schimbului de informaţii, atât în cadrul CNI, cât şi cu serviciile
partenere;
- dezvoltarea cooperării internaţionale bilaterale şi multilaterale;
- asigurarea de asistenţă şi consultanţă privind metodele de desfăşurare a activităţilor
specifice, instruirea personalului, managementul situaţiilor de criză, managementul de risc
etc.;
- realizarea şi consolidarea unor baze de date la nivel naţional şi internaţional, cu reguli stricte
de acces.
 e. Orientare interdisciplinară şi futuristă într-un cadru instituţional şi bine
definit
Informaţia pentru Apărare ca un sistem integrat sistemului de informaţii naţional este
o instituţie ce trebuie să aibă la bază următoarele elemente definitorii:
- Interdisciplinalitatea – pentru a obţine un produs performant în cadrul procesului de
obţinere de intelligence se combină metode, tehnici, date şi informaţii din diverse
domenii de activitate. Interdisciplinaritatea procesului este subiectivă şi poate genera o
serie de întrebări de tipul: „Ce metode sau tehnici sunt adecvate? ” sau „Cum pot fi
integrate datele obţinute din domenii diferite într-un produs unic coerent? ”
- Orientare futuristă – cerinţă esenţială pentru a putea oferi produse utile factorilor de
decizie politică, politico-militari şi militari. Această orientare introduce în cadrul
procesului de producere a Informaţiei pentru Apărare elementul proactiv şi speculativ,
indispensabil procesului în sine, dar care reprezintă şi un risc asumat. Riscurile pe care
analistul şi le asumă în cadrul procesului de producere a IA pot reprezenta o
vulnerabilitate în cazul persoanelor fără experienţă sau care nu respectă procedurile
complexe ce converg spre producerea IA.
- Lucrul cu date şi informaţii sensibile – în producerea IA se lucrează cu date şi
informaţii cheie sensibile/clasificate, greu de obţinut, care în principal vizează
intenţiile inamicului/entităţii de interes.
- Natura specifică şi pur aplicabilă – IA lucrează cu perspective care sunt adesea mult
mai concrete şi specifice decât în alte domenii. Perspectivele se referă la aspecte strict
delimitate în timp şi spaţiu, ceea ce oferă IA caracterul de disciplină aplicată.
Combinaţia între interdisciplinaritatea şi aplicabilitatea IA reprezintă o misiune
dificilă, ce converge în producerea unor modele complexe de lucru.
- Furnizor de servicii – IA este un produs livrat consumatorilor după principiul „need to
know” în principal în exteriorul sistemului, excepţie făcând informaţiile utilizabile în
cadrul operaţiilor proprii.
Elaborarea info în forma lor finită, a analizelor şi sintezelor urmăreşte un proces ciclic,
o serie de paşi succesivi şi interconectaţi, care adaugă valoare la info primară şi creează în
final un produs substanţial transformat, îmbunătăţit, adus în forma de a putea fi folosit de
factorii de decizie politică şi/sau militară.
Informaţia pentru apărare este o disciplină care sprijină lidership-ul civil şi militar în
procesul decizional prin furnizarea unor produse informative competitive obţinute din diferite
tipuri de surse. Pentru furnizarea unor astfel de produse în cadrul Serviciului de Informaţii
Militare, pe baza cerinţelor informative ale consumatorilor de produse informative, sunt
generate procese complexe ce au ca obiectiv producerea Informaţiei pentru Apărare.

2.1.3. Poziţionarea Informaţiei pentru Apărare

Înfiinţarea şi consolidarea pe baze formale şi ştiinţifice a comunităţii de informaţii
naţionale, plecând de la strategia naţională de securitate, asigură cadrul organizatoric de
funcţionare integrată a serviciilor de informaţii la nivel naţional.

2.1.3.1. Poziţionarea în cadrul Comunităţii Naţionale de Informaţii (CNI)

În literatura de specialitate, comunitatea de informaţii este definită ca ansamblul
agenţiilor, serviciilor, instituţiilor sau departamentelor care, într-un stat, desfăşoară activităţi
specifice de informaţii destinate a furniza suport decizional factorilor politici abilitaţi.
Conform deciziei CSAT (Consiliul Suprem de Apărare a Ţării) din 18 noiembrie
2005, CNI reprezintă “reţeaua funcţională a autorităţilor publice din sistemul securităţii
naţionale bazată pe unitatea de scop, obiective şi strategie, asigurată prin informaţiile
furnizate de următoarele structuri, denumite şi componente ale CNI: Serviciul Român de
Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Direcţia Generală de Informaţii a Apărării şi
Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă din Ministerul Administraţiei şi
Internelor”.
Care este însă cadrul legal de organizare şi funcţionare a Comunităţii de
Informaţii din România?
În cadrul Administraţiei Prezidenţiale funcţionează o structură specializată,
Departamentul Securităţii Naţionale, destinată asigurării îndeplinirii de către Preşedintele
României a prerogativelor conferite de Constituţie în domeniul apărării ţării şi securităţii
naţionale. Acest departament are în compunere grupul de consilieri şi experţi, încadrat cu
personal militar detaşat de la ministerele şi instituţiile cu responsabilităţi în domeniu şi
colaborează cu departamentele şi compartimentele din Administraţia Prezidenţială,
ministerele şi instituţiile cu atribuţii în domeniul apărării ţării şi securităţii naţionale.
Secretariatul CSAT este o structură de lucru permanentă, constituită distinct în cadrul
Departamentului Securităţii Naţionale, destinată să asigure îndeplinirea atribuţiilor ce revin
CSAT, potrivit Legii nr. 415/2002 privind organizarea şi funcţionarea acestuia.
Organizarea şi funcţionarea Comunităţii Naţionale de Informaţii se bazează pe
integrarea informaţiilor furnizate de componentele sale şi pe responsabilitatea fiecărei
componente pentru produsele informative furnizate.
Organizarea şi coordonarea unitară a activităţilor de informaţii care privesc
securitatea naţională se realizează de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării prin
Comitetul coordonator pentru Comunitatea Naţională de Informaţii. Acesta are următoarea
componenţă: consilierul prezidenţial pentru securitate naţională, directorul Serviciului Român
de Informaţii; directorul Serviciului de Informaţii Externe; Ministrul Apărării Naţionale,
Ministrul Afacerilor Externe, Ministrul Administraţiei şi Internelor, Ministrul Justiţiei,
Consilierul Primului ministru pentru probleme de securitate.   
Comitetul coordonator îndeplineşte următoarele atribuţii:   
a) asigură coerenţa acţiunilor necesare pentru aplicarea unitară a Strategiei de
Securitate Naţională în domeniul activităţilor de informaţii, contrainformaţii şi securitate;
b) avizează şi propune proiectul Planului Naţional de Priorităţi Informative, elaborat
de Consiliul Operativ, pe care îl supune adoptării CSAT şi aprobării Preşedintelui României;
c) stabileşte măsurile necesare implementării direcţiilor de acţiune ale CNI, în
conformitate cu orientările strategice fixate de CSAT;
d) supune aprobării CSAT propunerile pentru cheltuielile şi dotările de utilitate şi
interes comune, pentru toate componentele comunităţii de informaţii;
e) analizează şi soluţionează problemele ce privesc cooperarea şi colaborarea dintre
componentele CNI;
f) asigură armonizarea şi complementaritatea acţiunilor sau operaţiunilor de
informaţii în ţară sau în străinătate, precum şi dezvoltarea cooperării cu serviciile statelor
membre NATO şi Uniunii Europene, precum şi cu alţi parteneri externi;
g) aprobă evaluările periodice integrate de nivel strategic;
h) supune analizei CSAT necesităţile de actualizare a legislaţiei şi celorlalte
reglementări ale domeniului securităţii naţionale şi activităţii serviciilor de informaţii.
Cooperarea şi colaborarea între componentele Comunităţii Naţionale de Informaţii se
asigură de către Consiliul operativ. Consiliul operativ, condus de consilierul prezidenţial pe
probleme de securitate naţională, funcţionează sub autoritatea Comitetului coordonator şi are
următoarea componenţă: consilierul primului ministru pentru probleme de securitate,
adjunctul directorului SRI, adjunctul directorului SIE, directorul general al DGIA din MApN,
directorul general al DGIPI din MAI.
Consiliul operativ asigură îndeplinirea prevederilor din documentele de planificare
informativă, coordonare operativă şi cooperare asumate, convine asupra operaţiunilor şi
proiectelor informative, contrainformative şi de securitate, destinate susţinerii unor strategii
naţionale.
 Planificarea şi evaluarea unitară a informaţiilor necesare susţinerii strategiilor şi
politicilor naţionale de securitate se realizează de către Oficiul pentru Informaţii Integrate
(OII). Acesta reprezintă structura care planifică nevoile de informaţii pentru securitate
naţională şi elaborează Buletinul Informaţiilor Naţionale de Securitate şi alte produse analitice
integrate, destinate membrilor CSAT şi altor utilizatori ai informaţiilor de securitate, stabiliţi
potrivit legii. Oficiul (OII) este condus de consilierul de stat al Departamentului pentru
Securitate Naţională din cadrul Administraţiei Prezidenţiale, ajutat de doi adjuncţi, desemnaţi
de directorii SRI şi SIE, cu avizul CSAT. În cadrul OII lucrează personal desemnat de
instituţiile reprezentate în Consiliul operativ şi, în raport de nevoi, specialişti şi experţi din
alte domenii de activitate.
Pe lângă Comitetul Coordonator funcţionează şi Consiliul consultativ al CNI.
Consiliul consultativ se compune din preşedinţi ai comisiilor parlamentare, reprezentanţi ai
ministerelor şi serviciilor cu atribuţii în domeniu şi care nu sunt reprezentate în CSAT, ai
agenţiilor guvernamentale şi altor autorităţi care pot sprijini realizarea securităţii naţionale.
Consiliul consultativ formulează nevoile de informare ale instituţiilor pe care le reprezintă,
necesare aplicării strategiilor, politicilor şi programelor de securitate, sprijină implementarea
programelor naţionale de securitate şi furnizează expertiză şi consultanţă analitică necesare
componentelor CNI.
Nevoia de informaţii utile şi oportune pentru deciziile politice obligă statul şi în
mod deosebit structurile specializate ale acestuia să analizeze cu temeinicie fluxurile de date
vehiculate de mijloacele de comunicare, să verifice cu profesionalism informaţiile prelevate,
să asigure protecţia acestora împotriva divulgării neautorizate, să prevină accesul persoanelor
neautorizate la sistemele informatice şi la bazele de date gestionate şi să protejeze, prin măsuri
specifice, activităţile, persoanele patrimoniale date în competenţă.
Organizarea şi funcţionarea Comunităţii Naţionale de Informaţii se bazează pe:
a) integrarea informaţiilor furnizate de componentele CNI;
b) responsabilitatea fiecărei componente a Comunităţii Naţionale de Informaţii pentru
produsele informative furnizate.
Activităţile de informaţii desfăşurate de componentele Comunităţii şi aplicabile direct
şi Informaţiei pentru Apărare se fundamentează pe următoarele principii:
a) legalităţii, potrivit căruia căutarea, culegerea şi valorificarea informaţiilor se execută
potrivit competenţelor legale determinate, numai în legătură cu fapte, împrejurări sau situaţii
cu potenţial de ameninţare la adresa securităţii naţionale prevăzute de lege;
b) obiectivităţii, potrivit căruia fiecare componentă este obligată să furnizeze informaţii
imparţiale, echidistante şi independente de orice imixtiuni politice, raportate la criteriile de
stabilire a adevărului;
c) neutralităţii şi echidistanţei, potrivit căruia conduita profesională a personalului entităţilor
componente ale Comunităţii Naţionale de Informaţii se situează în afara oricăror ingerinţe de
natură a favoriza ori discrimina persoane sau organizaţii în exercitarea drepturilor legale ale
acestora;
d) oportunităţii informării, potrivit căruia informarea factorilor prevăzuţi de lege să primească
informaţiile necesare fundamentării deciziilor ce privesc securitatea naţională sau aplicarea
legii, se realizează pe bază de informaţii exacte, corecte şi transmise în timp util, astfel încât
să permită adaptarea măsurilor de prevenire, contracarare sau înlăturare a stărilor de pericol
sau a ameninţărilor;
e) planificării, anticipării şi previziunii, potrivit căruia resursele informaţionale necesare se
planifică, creează şi gestionează pentru evitarea surprinderii strategice în faţa oricăror
ameninţări interne sau externe;
f) cooperării şi colaborării, potrivit căruia componentele Comunităţii Naţionale de Informaţii
iniţiază şi dezvoltă protocoale, programe şi operaţiuni de coordonare a eforturilor informative
– naţionale sau împreună cu cele ale statelor aliate – şi de promovare a culturii de securitate în
parteneriat cu autorităţi sau instituţii publice ori organizaţii de drept privat;
g) transparenţei, potrivit căruia, în activitatea structurilor de informaţii componente ale
Comunităţii Naţionale de Informaţii, există consensul asupra necesităţii păstrării secretului cu
privire la informaţiile referitoare la surse, operaţiuni, metode şi mijloace; identitatea
personalului operativ şi informaţiile deţinute. Finanţarea şi procesele de achiziţii, în schimb,
se supun permanent legislaţiei în vigoare fiind, în marea lor majoritate integrate procesului
public de achiziţii;
h) protecţiei surselor şi mijloacelor, potrivit căruia componentele Comunităţii Naţionale de
Informaţii îşi garantează reciproc deplina protecţie a surselor de informaţii şi secretul
operaţiunilor desfăşurate.

2.1.3.2. Poziţionarea internaţională

În contextul actual al apartenenţei României la NATO şi la Uniunea Europeană,
Informaţia pentru Apărare prin activităţile SIM a dobândit şi un caracter internaţional
integrându-se într-un sistem care contribuie la procesul de furnizare a securităţii în spaţiul
euro-atlantic şi nu numai.
Lărgirea spectrului de riscuri neconvenţionale, cu caracter transnaţional, diversificarea
tipologiei crizelor şi conflictelor generează provocări multiple, care necesită reacţii
multidirecţionale, bazate pe mobilitate, oportunitate, diversitate, coerenţă şi
complementaritate. Având în vedere caracteristicile ameninţărilor asimetrice, mai ales ale
fenomenului terorist şi particularităţile zonelor de operaţii NATO şi UE, asigurarea cu
informaţii este esenţială pentru protecţia forţelor, succesul misiunilor şi, implicit, pentru
atingerea obiectivelor militare şi politico-militare ale statului român. Lupta împotriva
terorismului a devenit o componentă importantă a eforturilor NATO de asigurare a securităţii
naţionale şi aliate.
Extinderea misiunilor NATO în afara spaţiului tradiţional de acţiune al Alianţei
implică asigurarea cu informaţii despre zonele de operaţii/criză sau din regiunile potenţiale de
declanşare a unor crize, precum şi descoperirea indicilor de avertizare timpurie pentru
facilitarea deciziei politice. Ca serviciu de informaţii al unei ţări membre NATO, misiunile
„tradiţionale” ale Serviciului de Informaţii Militare sprijină promovarea interesului naţional în
cadrul Alianţei şi asigură, prin informaţiile puse la dispoziţia factorilor de decizie politici,
politico-militari şi militari naţionali şi aliaţi, protecţia forţelor naţionale şi aliate, precum şi
elementele necesare pentru fundamentarea deciziilor legate de evoluţia situaţiei internaţionale
care ar putea afecta interesele naţionale şi aliate.
Valoarea informaţiilor militare transmise Alianţei Nord-Atlantice, modul în care se
răspunde solicitărilor acesteia şi cooperarea bilaterală cu statele NATO au transformat
informaţiile militare într-o specializare a Armatei Române, asigurând o nişă de importanţă
deosebită pentru Alianţă. Având în vedere procesul de transformare al NATO, rolul
determinant al informaţiilor militare pentru procesul de planificare a apărării comune şi
contribuţia semnificativă cu unităţi de informaţii militare (HUMINT - Human Intelligence,
IMINT - Imagery Intelligence şi SIGINT - Signal Intelligence) acceptate la Forţa de Răspuns
a NATO („NATO Response Force” – NRF) reprezintă argumentul că info militare constituie
un atu important al României ca membru NATO, credibil şi robust.
Acoperirea informativă a zonelor de interes strategic, atât pentru România, cât şi
pentru NATO (Balcani, Zona Extinsă a Mării Negre, Asia Centrală, Orientul Mijlociu),
constituie o contribuţie semnificativă în cadrul Alianţei, deoarece aceasta nu deţine structuri
de culegere de informaţi proprii şi se bazează pe contribuţia naţiunilor. Capacitatea de a
culege şi de a asigura informaţii din aceste zone de interes strategic pentru NATO conferă
României o poziţie importantă în cadrul comunităţii informative a Alianţei, având un impact
pozitiv asupra calităţii schimbului de info desfăşurat cu NATO şi cu membrii NATO.
Pentru România, calitatea de membru NATO este complementară celei de membru
UE. Participarea la structuri şi operaţii NATO, ca membru al Alianţei, oferă şi prilejul de a lua
parte, în mod efectiv, la cooperarea NATO – UE. De asemenea, investiţiile pentru dezvoltarea
capacităţilor de informaţii realizate din postura de membru NATO pot constitui o contribuţie
naţională oferită şi UE. Pentru a satisface în continuare interesul naţional şi a menţine statutul
actual de contributor important cu resurse de informaţii militare în cadrul NATO, Armata
României trebuie să-şi îmbunătăţească permanent capacităţile de culegere, prelucrare şi
distribuire a informaţiilor militare la nivel naţional şi aliat, lucru posibil numai prin
implementarea unor programe de înzestrare tehnică, prin care să ţină pasul cu evoluţiile
tehnologice în domeniu.
În afara cooperării în cadrul alianţelor şi coaliţiilor considerăm că SIM trebuie să
dezvolte legături bilaterale cu alte servicii, care împărtăşesc aceleaşi principii democratice,
din ţări aflate în zone de interes pentru România, proces ce va contribui la creşterea încrederii
regionale şi chiar globale.
În vederea atingerii unui nivel superior de cooperare în domeniul intel, apreciem că
este necesară o remodelare a structurii SIM care să permită integrarea reţelelor informatice cu
cele ale serviciilor partenere, participarea sub forme cât mai variate la structurile de intel
aliate, dar şi cu structuri proprii de culegere în zonele de conflict.

2.2. PRINCIPIILE ACTIVITĂŢII DE INFO PENTRU APĂRARE

Securitatea naţională depinde de întărirea permanentă a sectorului de informaţii, sector
ce trebuie să se găsească într-un proces permanent de reformă şi de adaptare continuă la
schimbările mediului de securitate internaţional.
Informaţia pentru Apărare, parte componentă principală a sistemului de securitate
naţională, trebuie să se menţină în acest ritm reformator şi novator şi care, în acelaşi timp, să
identifice noi modalităţi şi acţiuni de contracarare a surprinderii.
Pentru realizarea acestor deziderate şi menţinerea unui proces de reformă permanentă,
IA trebuie să aibă la bază urmatoarele principii:

2.2.1.O politică proactivă de identificare a provocărilor viitoare

Acest principiu are un rol hotărâtor în dobândirea şi menţinerea iniţiativei şi
controlului în activitatea de informaţii a SIM şi obligă la evaluarea completă şi corectă a
situaţiei de securitate globală, regională şi naţională, a tendinţelor acestora şi a evoluţiilor
prognozate. Oferirea de soluţii în condiţiile neînţelegerii complexităţii fenomenelor cu care un
sistem intră în contact reprezintă reţeta ideală a eşecului în orice domeniu, dar în cazul IA
poate îmbrăca forme catastrofale. O bună analiză a situaţiei de fapt care să includă stabilirea
cantitativă şi calitativă a resurselor informaţionale, nivelul tehnic şi uman necesare, precum şi
o estimare o provocărilor viitoare poate permite iniţierea oportună a unor măsuri corecte de
reformare a SIM care să-i lărgească sfera de cunoaştere, control şi contracarare.
Menţinerea IA în afara cadrului geopolitic actual şi neluarea în considerare a
evoluţiilor viitoare – pe scurt menţinerea în izolare a IA reprezintă un pericol foarte grav nu
numai pentru domeniul militar, ci şi pentru securitatea naţională.

2.2.2. Separarea IA de politică

Riscul politizării activităţii de informaţii este unul real deoarece politicienii adeseori
doresc ca informaţiile primite să susţină direcţiile de acţiune pe care aceştia şi le propun,
având tendinţa de a influenţa procesul de „intelligence making”.
Această tendinţă a fost subliniată plastic, cu referire la declanşarea războiul din Irak,
de către analistul Gregory Treverton10: „politicienii adesea nu se sfiesc să-şi culeagă singuri
roadele. Dar în situaţii ca cea din Irak aceştia sunt capabili să-şi cultive singuri propriile
roade”.
Acest principiu este unul fundamental şi general valabil pentru întreaga comunitate de
informaţii şi are o importantanţă deosebită pentru menţinerea integrităţii şi a credibilităţii
10
Gregory F. Treverton, Intelligence Analysis: Between Politicization and Irrelevance, in Analyzing
Intelligence, Roger George and James Bruce, Georgetown University Press, 2008, p.95
Serviciului de Informaţii Militare. Totodată obligă toate structurile specializate în activităţi de
informaţii pentru securitate şi personalul acestora să se situeze permanent şi necondiţionat în
afara oricăror imixtiuni sau ingerinţe politice, de natură a favoriza sau discrimina partide,
formaţiuni, organizaţii politice sau de altă natură, în exercitarea legală a drepturilor acestora şi
de subordonare a serviciilor faţă de interese politice partizane.
În fapt, acest principiu presupune independenţa IA faţă de factorul politic,
independenţă ce asigură „sănătatea sistemului securităţii naţionale 11”. Dacă IA este în sfera de
influenţă a politicului, atunci presiunile politice pot duce la deformarea produselor de
informaţii şi ca urmare, IA poate participa la eşecuri naţionale generate de lipsa de acurateţe
în producerea IA12. Pentru o funcţionare reală a IA este crucial să se asigure o separaţie clară
de factorul politic astfel încât să fie o instituţie imparţială, un furnizor de „intelligence” pentru
securitatea naţională şi un sprijin important în procesul de formulare a politicilor naţionale şi
internaţionale.
Putem concluziona prin a spune că acest principiu presupune, de asemenea, o
echidistanţă în privinţa valorificării informaţiilor, dar şi faptul că orice proces intern privind
recrutarea, formarea şi promovarea personalului trebuie să fie independente de schimbările
politice.

2.2.3.Lărgirea sferei de acces a IA la factorii de decizie politici, politico-militari şi

militari
Informaţia pentru Apărare trebuie „să lupte” pentru obţinerea unei vizibilităţi maxime
în raporturile cu factorii de decizie politico-militari şi militari. Lărgirea sferei de acces se
poate realiza prin politici interne proactive, în sensul adaptării sectorului de producţie pentru
realizarea unor produse atractive care să creeze „dependenţa” factorilor de decizie de IA. În
vederea îndeplinirii acestui principiu se impune furnizarea unor informaţii şi produse
informaţionale verificate, exacte, pertinente şi concludente pentru securitatea naţională,
transmise în timp optim factorilor decizionali legal abilitaţi să întreprindă măsuri eficiente de
prevenire, contracarare sau înlăturare a stărilor de pericol.

2.2.4.Îmbunătăţirea calităţii capabilităţilor de analiză. Obiectivitate.

Prin dezvoltarea unor capabilităţi de analiză competitive SIM va furniza, potrivit
competenţelor legale, informaţii oportune, obiective şi independente de considerentele sau
tendinţele politice şi bazate pe toate sursele relevante aflate la dispoziţie.
Blazarea intelectuală şi lipsa imaginaţiei analitice au reprezentat principalele cauze
în eşecurile activităţii de informaţii în întreaga lume. Este suficient să amintim eşecul
serviciilor de informaţii americane în semnalarea evoluţiei programelor şi testelor nucleare
indiene şi pakistaneze, sau lipsa de fundament în prezentarea programelor de ADM (arme de
distrugere în masă) ale liderului irakian Saddam Hussein. De aceea, îmbunătăţirea calităţii
sectorului de analiză, ale cărui produse sunt servite liderilor politici şi care se bazează pe ele
în formularea politicilor naţionale şi externe, reprezintă o prioritate de top. Implementarea cu
succes a acestui deziderat necesită dezvoltarea unui sistem de formare - pregătire continuă a
persoanelor ce lucrează în domeniul analizei. Având în vedere evoluţiile mediului de
securitate, precum şi urmare a lărgirii sferei de acoperire pentru IA este imperios necesară
dezvoltarea unor sectoare distincte specializate de analiză – de la analiză financiară la cea
informatică, socio-umană-antropologie, arme convenţionale şi neconvenţionale. Acestea vor
avea un rol dublu – unul în contribuirea la producerea de „intelligence” şi al doilea în oferirea
de expertiză personalului HUMINT în cadrul procesului de culegere a informaţiilor.

2.2.5.Promovarea schimbului activ de informaţii

11
Reforming the Intelligence System - The Presiding Officer. The Senator from Idaho.
Idaho, US, Page S9429 ref -- http://www.fas.org/irp/congress/2004_cr/s092104.html
12
idem
 În cadrul Comunităţii de Informaţii IA, pentru a putea să-şi realizeze obiectivele
propuse prin legile în vigoare, trebuie să se poziţioneze ca un promotor al procesului de
schimb de informaţii atât la nivel naţional, cât şi la cel internaţional. Transpunerea în practică
a unui asemenea obiectiv nu este usor de realizat având în vedere mentalităţile, am putea
spune istorice, existente în rândul serviciilor de informaţii care prezintă o teamă şi o
suspiciune permanentă când vine vorba despre oferirea de informaţii proprii.
Învăţând din greşelile altora – şi aici exemplul cel mai recent este reprezentat de
eşecul serviciilor de informaţii americane în prevenirea atacurilor din 11 septembrie 2001,
putem spune fără rezerve că acesta s-a datorat în bună măsură refuzului de a furniza informaţii
celorlalte agenţii componente ale sistemului securitaţii SUA. Promovarea acestui principiu nu
are efecte benefice numai asupra IA, ci şi asupra Comunităţii Naţionale de Informaţii,
deoarece numai prin astfel de acţiuni şi prin dezvoltarea încrederii între membrii componenţi,
CNI poate atinge maximul funcţional benefic României.
Acest principiu va urmări să limiteze excesele de secretomanie şi clasificare a
informaţiilor fără a afecta însă protecţia surselor şi metodelor.

2.2.6.Desfăşurarea activităţilor în conformitate cu legislaţia naţională şi

internaţională. Protejarea drepturilor omului şi a libertăţilor civile
Activitatea de informaţii pentru securitate trebuie să se desfăşoare în conformitate cu
normele şi regulile statului de drept şi vizează numai fapte, situaţii sau împrejurări ce
constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale, prin structuri specializate legal potrivit
competenţelor, prin proceduri prevăzute d lege.
În scopul obţinerii de informaţii pentru securitate, restrângerea temporară a
exerciţiului unor drepturi şi libertăţi fundamentale se poate face numai în condiţiile expres
prevăzute de Constituţie, în baza legii şi numai pe perioada care impune această restrângere.
Producerea IA este un proces prin definiţie incisiv şi pentru evitarea oricărui abuz ce
ar putea afecta drepturile şi libertăţile fundamentale este necesar ca procesul să se încadreze
perfect în limitele legale. Producerea IA se execută în prezent şi prin participarea Serviciului
de Informaţii Militare la operaţiuni în afara graniţelor, participare ce reprezintă o provocare
permanentă şi de aceea în interiorul Serviciului este important ca permanent să se aibă în
vedere respectarea normelor internaţionale privind drepturile şi libertăţile fundamentale.

2.2.7.Dezvoltarea sectorului de avertizare situaţională tactico-operativă, creşterea

operativităţii şi a mobilităţii
Din Balcani şi până în munţii şi deşerturile din Afganistan şi Irak, IA de nivel tactic-
operativ are o importanţă hotărâtoare pentru succesul trupelor române aflate în misiune în
aceste teatre de operaţii. Orice reformă în cadrul IA trebuie să ţină cont de nevoile
comandanţilor din teatrele de operaţii, dezvoltându-se un sistem de informaţii adaptat
permanent şi cu acces direct la informaţia strategică, pentru a le asigura succesul.
Creşterea operativităţii şi a mobilităţii presupune adoptarea de măsuri active şi
complexe pentru cunoaşterea spaţiilor, zonelor, mediilor sau a altor elemente de interes pentru
securitatea trupelor ce participă în diferite zone de conflict, prin folosirea eficientă a
resurselor specifice şi utilizarea metodelor, mijloacelor şi tehnicilor adecvate, adaptabile
climatului operaţional obiectiv, evaluat astfel încât să se asigure:
 Culegerea proactivă de intelligence,
 Analiza obiectivă a riscurilor, ameninţărilor şi resurselor informaţionale
disponibile,
 Prognozarea evoluţiei acestora, propuneri privind reducerea vulnerabilităţilor
şi participarea la elaborarea măsurilor alternative de control şi contracarare
printr-un contact permanent cu structurile de comandă din teatrele de operaţii.
 2.2.8. Protecţia surselor, metodelor şi mijloacelor
Acest principiu obligă structurile specializate cu competenţe dar şi beneficiarii /
utilizatorii informaţiilor de interes pentru securitatea naţională să nu deconspire identitatea
surselor secrete de informaţii şi a mijloacelor şi metodelor folosite pentru obţinerea acestora.

2.2.9.Crearea unui mediu propice dezvoltării capabilităţilor necesare operaţiunilor

clandestine
Angajarea României în Războiul antiterorist a determinat o serie de modificări şi
adaptări în cadrul structurilor de informaţii. Astfel, IA s-a văzut obligată să dezvolte
capabilităţi care să-i ofere mijloacele necesare executării unor operaţiuni de informaţii
clandestine singură sau în cooperare cu alte servicii de informaţii naţionale sau internaţionale.
În acelaşi timp, datorită transformărilor mediului de securitate, apreciem că este important să
precizăm că şi structuri de informaţii preponderent „civile” s-au văzut obligate să angajeze
misiuni mult apropiate sectorului militar13.

2.3. INFORMAŢIA PENTRU APĂRARE – MODELE ÎN REALIZAREA

EXCELENŢEI
Ce este procesul de obţinere a IA? Întrebarea centrală a acestui studiu se concentrează
pe fazele de realizare a produselor de informaţii furnizate de IA.
Produsele IA sunt rezultanta unui proces ce implică culegerea, procesarea, analiza şi
diseminarea informaţiilor. În descrierea procesului de obţinere de informaţii prezentăm trei
modele general acceptate de specialiştii în domeniu şi propunem în acelaşi timp un nou model
pe care-l considerăm capabil să răspundă nevoilor viitoare:
 ciclul informaţional,
 matricea informativă,
 ciclul de avertizare
 fluxul fuziunii informaţionale – model propus

2.3.1. Ciclul Informaţional

Activitatea de informaţii reprezintă un proces complex ce nu poate fi confundat doar
cu simplul act prin care se difuzează factorilor în drept produsele de informaţii. Tradiţional,
activitatea de informaţii în general şi cea de informaţii militare în particular se desfăşoară prin
parcurgerea unor succesiuni logice de operaţii, distinct etapizate. Altgoritmul acestui proces
complex urmăreşte întrebuinţarea tuturor datelor şi informaţiilor disponibile, identificarea
celor relevante, eliminarea celor expirate şi apoi transformarea, înainte de diseminarea
acestora către beneficiari, în intelligence acţionabil.
Ciclul informaţional a fost definit, menţinându-se fondul sub diferite forme, în lucrări
de specialitate, regulamente, sesiuni de comunicări ştiinţifice, ca fiind metodă secvenţială,
cadru de lucru şi chiar proces fundamental al domeniului informaţiilor militare. Ciclul
Informaţional reprezintă o serie ciclică de succesiuni logice, de operaţii structurate sistematic
sub forma unor etape distincte.
În urma parcurgerii literaturii de specialitate apreciem că ciclul informaţional este un
proces deoarece, la modul general, acesta reprezintă o succesiune de operaţii prin care se
produce o schimbare cumulativ-valorică, prin transformarea datelor şi informaţiilor în
informaţii prelucrate sau intelligence.
Pentru realizarea operativităţii şi eficienţei activităţilor desfăşurate în vederea
asigurării cu informaţii a conducerii militare şi politico-militare a statului, pe timp de pace şi
pe timp de război, SIM moderne îşi definesc totalitatea activităţilor de culegere de informaţii,
13
Reforming the Intelligence System - The Presiding Officer. The Senator from Idaho.
Idaho, US, Page S9432 ref -- http://www.fas.org/irp/congress/2004_cr/s092104.html, accesat la data de
12.03.2010
evaluare, colaţionare, interpretare şi distribuire a produselor informative prin activităţi care se
execută într-o succesiune şi cu algoritmi bine definiţi14.
Este principalul model utilizat în domeniu, în întreaga lume, având o multitudine de
detalieri constitutive, care în esenţă se rezumă la patru15, cinci sau şase16 etape esenţiale, în
funcţie de doctrina de informaţii a fiecărui stat în parte.
În sistemul american, Ciclul Informaţional Întrunit are şase etape: Planificarea şi
Orientarea, Culegerea, Procesarea şi Exploatarea, Analiza şi Producţia, Diseminarea şi
Integrarea, Evaluarea şi Feedback-ul.
Doctrina de informaţii NATO AP J2.0 şi Doctrina de Informaţii, Contrainformaţii şi
Securitate ale Forţelor Armate ale României (IPS 3) definesc Ciclul Informaţional ca un
proces ciclic - cadrul de lucru în care se desfăşoară cele patru etape distincte - orientarea,
culegerea, analiza, culminând cu distribuirea informaţiilor prelucrate finite. IPS 3 defineşte
ciclul informaţional ca fiind succesiunea logică de lucru în care se desfăşoară activitatea de
informaţii militare, începând cu planificarea şi direcţionarea activităţii şi terminând cu
diseminarea informaţiilor factorilor de decizie şi altor beneficiari, în părţile ce-i privesc.
Acesta are o natură ciclică datorită cerinţei ca informaţia să fie oportună, reevaluată şi
actualizată permanent, pentru a satisface nevoile comandantului.
Alte state au diferite metodologii bazate pe acelaşi set de principii care sunt expuse în
cadrul Ciclului Informaţional şi care sunt reduse la cinci etape, diseminarea şi feedback-ul
aparţinând aceluiaşi palier, cel de decizie fiind inclus în aceeaşi etapă.
În fond, întreaga activitate a unui serviciu de informaţii este materializată printr-o
mulţime de cicluri informaţionale aflate în diferite stadii de desfăşurare (derulare). Datorită
intensităţii manifestărilor mediului de securitate şi a necesarului tot mai crescut de informaţii,
în anumite momente ale conflictului, etapele ciclului informaţional se pot suprapune în timp,
astfel încât se desfăşoară mai mult concurent şi continuu, decât secvenţial.
În cadrul procesului de obţinere a produselor informative specifice IA, se declanşează
un mecanism care este generat de apariţia unei nevoi informative. Momentul imediat următor
identificării şi justificării acestei nevoi duce la elaborarea unui proiect informativ pe baza
căruia se desfăşoară toate etapele succesive ale ciclului informativ.
În concluzie, apreciem că ciclul informaţional este definit ca fiind procesul de culegere şi
transformare în etape, a datelor şi informaţiilor primare (neevaluate şi neexploatate) în
intelligence şi transmiterea către beneficiar într-un format adaptat înţelegerii acestuia şi
oportun, astfel încât să permită pregătirea şi luarea deciziei. Efortul de producere a
intelligence-ului este împărţit între etape, respectându-se principiul corelaţiei dintre culegere
şi prelucrare (producere). Conform acestuia, cu cât efortul de culegere este mai mare cu atât
cel de prelucrare (producere) este mai mic şi invers. Ciclul informaţional, realizat conform
principiilor activităţii de informaţii militare, constituie inima procesului informaţional. Acesta
reprezintă, de asemenea, fundaţia proceselor ISTAR (informaţii, supraveghere, selectarea
ţintelor şi recunoaştere) şi de pregătirea informativă a câmpului de luptă, ale căror
componente sunt în legătură directă cu etapele ciclului informaţional. ISTAR asigură
vitalizarea ciclului informaţional pentru producerea informaţiilor necesare eşaloanelor tactice
şi operative, pentru înţelegerea situaţiei, selectarea ţintelor şi luarea măsurilor de protecţie a
surselor proprii prin interconectarea sistemelor de informaţii, supraveghere, selectare a
ţintelor şi recunoaştere precum şi senzorii aferenţi acestora, în vederea potenţării la maxim a
capacităţilor de lovire şi manevră ale forţelor proprii prin transferul oportun al informaţiilor
critice. Asigurarea cu informaţii a câmpului de luptă presupune realizarea unei analize
complexe integrate a adversarului şi a mediului aferent câmpului de luptă şi prezintă influenţa
acestora asupra capacităţilor operaţionale proprii.
14
General de brigadă dr. ing. Gheorghe SAVU - Rolul şi misiunile Serviciului de Informaţii Militare -
activităţile necesare executării cercetării strategice, GMR, nr 6, 2006, pag 11-18
15
AJP 2.0 Doctrina de Informaţii, Contra-Informaţii şi securitate a NATO
16
Doctrina de informaţii a SUA
 Deşi pare a reprezenta o activitate continuă, considerăm că în realitate divizările între
etapele ciclului de informaţii există şi coincid din păcate, adesea, cu tensiunile existente între
structurile componente al SIM – culegere, analiză, tehnică sau de diseminare, iar eliminarea
acestor „tensiuni” trebuie să reprezinte obiectivele conducerii SIM.
Având în vedere complexitatea activităţii de informaţii din ultimele decenii, suntem de
părere ca în această lucrare să tratăm Ciclul Informaţional compus din cinci etape, formă pe
care o considerăm a fi cea mai funcţională 17, deoarece etapa de procesare este, în zilele
noastre, o etapă complexă care presupune desfăşurarea unor activităţi distincte ce sunt în afara
cadrului analitic şi care implică existenţa unui corp profesional bine pregătit. Decizia de a
susţine această formă şi introducerea distinctă a etapei de procesare se datorează complexităţii
procesului: traducerea unor documente (umană sau tehnică), transformarea unor semnale
electrice sau de alta formă în date ce pot fi exploatate, colaţionarea unor imagini etc.
Aceste etape sunt:
 Planificarea şi Direcţionarea,
 Culegerea,
 Procesarea şi Exploatarea,
 Analiza şi Producţia,
 Diseminarea şi Feedback-ul.

VALORIFICAREA
INFORMAŢIILOR
(BENEFICIARI INTERNI NEVOI SI CERERI
ŞI EXTERNI) DE INFORMAŢII

PLANIFICAREA
INFORMAŢIILOR /
DISTRIBUIREA PLAN DE
INFORMAŢII ŞI
EXTRASE

Noi cereri de Baze

informaţii de
date

CULEGEREA
ANALIZA, SINTEZA, INFORMAŢIILOR
INTERPRETAREA ŞI
PRODUCŢIA

SCHEMA GRAFICĂ A CICLULUI INFORMATIV18

Planificarea şi Direcţionarea
Orice proces logic elaborat are la bază un proces amplu de planificare ce presupune
stabilirea unui inventar complex al nevoilor şi al benefeciarilor IA, pentru a se putea răspunde
compartimentat fiecărui nivel în parte.
În conformitate cu AJP 2.0, această prima etapă din cadrul ciclului informaţional constă
17
Gregory F.Treverton, Reshaping National Intelligence for an Age of Information, Cambridge University Press,
2001, pp.104 - 108.
18
Adaptare după Dan Plăviţu, Revoluţia Informaţiilor în epoca postmodernă, în Sergiu Medar, Informaţiile
Militare în contextul de securitate actual, Editura CTEA, Bucureşti 2006, p. 63
în determinarea cerinţelor de informaţii prelucrate, planificarea culegerii de informaţii,
emiterea de ordine şi cerinţe către agenţiile de culegere şi menţinerea unei verificări continue
a productivităţii acestor agenţii.
Etapă de debut în cadrul Ciclului Informaţional, planificarea şi orientarea facilitează
desfăşurarea eficientă a întregului ciclu şi reprezintă ansamblul activităţilor prin care se
stabilesc modalităţile concrete, în timp şi spaţiu, de aducere la îndeplinire a
deciziei adoptate în legătură cu obţinerea, gestionarea şi valorificarea resurselor
informaţionale utilizate pentru producerea informaţiilor şi produselor informative cu
conţinut militar, politico-militar, economico-militar, tehnico-militar etc.
În esenţă, această etapă presupune determinarea nevoilor de informaţii, planificarea
culegerii, emiterea ordinelor şi a cererilor către elementele de culegere şi supervizare
constantă a productivităţii elementelor de culegere. Acest proces înseamnă identificarea,
stabilirea priorităţilor şi validarea cererilor de informaţii, producerea şi diseminarea, urmărirea
continuă a existenţei datelor culese. În această etapă, culegerea este dirijată funcţie de
sarcinile de culegere şi mijloacele de culegere avute la dispoziţie.
Totodată apreciem că în această etapă modelul conceptual al „conducerii centralizate
şi execuţiei descentralizate” joacă un rol major deoarece permite SIM să-şi dozeze, prin
intermediul structurilor specifice, efortul pe baza capabilităţilor reale aflate la dispoziţie.
La nivel central şi general elementele de planificare şi direcţionare, ca etapă iniţială a
ciclului informaţional, sunt realizate pe baza a două documente de orientare: Planul General
de Informaţii şi Directiva privind obiectivele, domeniile şi priorităţile activităţii informative
pentru perioada următoare elaborate la nivel strategic în cadrul Armatei României. Pe baza
celor două documente de planificare/direcţionare enunţate mai sus, SIM elaborează „Planul
de Informaţii” pentru structura proprie, pentru o perioadă pe care o considerăm eficientă în
termenul a patru ani, cu actualizarea anuală a acestuia.
Planurile de informaţii sunt structurate pe direcţii de acţiune, tematica informaţiilor,
obiective, managementul riscurilor, locuri şi medii de interes informativ şi cuprind activităţile,
termenele de execuţie, responsabilităţile, conducerea şi modul de raportare, mijloacele aflate
la dispoziţie, restricţiile ce trebuie respectate, precum şi procedeele şi metodele folosite.
Actualizarea planurilor de informaţii se face, după întocmire şi aprobare, de fiecare dată când se
primesc noi solicitări de informaţii de la beneficiarii de informaţii din Ministerul Apărării Naţionale
sau de la alţi beneficiari. La nivel naţional, SIM produce şi diseminează intelligence-ul strategic
militar, politico-militar, economico-militar, operativ şi tactic.
Transpunerea în practică a primei etape şi asigurarea tranzitului către cea de-a doua
etapă se materializează prin intermediul cererilor de informaţii. Cererile de informaţii sunt
solicitări ale utilizatorilor/beneficiarilor legal abilitaţi, necesare fundamentării actului
decizional. Acestea reprezintă documentele de planificare prin care se modifică, adaptează ori
completează obiective din Planul de culegere.
Baza formală şi legală în acelaşi timp a cererilor de informaţii pentru apărare o
constituie chiar ciclul informaţional.
Creşterea eficienţei procesului de planificare şi direcţionare reprezintă, în opinia
noastră, un mijloc de facilitare a activităţii de informaţii cu efecte pozitive asupra calităţii şi
oportunităţii produselor de intelligence.
Caracteristicile acestei etape preliminare, dar de importanţă capitală, se concentrează
pe următoarele elemente19 principale:
 planificarea şi direcţionarea procesului de culegere a informaţiilor de nivel
strategic:
- formularea strategiei de acţiune a actorilor din zona de interes strategic a României;
- adoptarea de planuri strategice pentru adaptarea la evoluţiile mediului global de
securitate;

19
Adaptare după - Vasile Păun, Competitivitate prin Informaţie, Editura Paideia, Bucureşti 2006, pp. 85 - 87
 - definirea pe termen lung şi mediu a acţiunilor în cadrul alianţelor la care România este
parte;
- adoptarea de planuri pentru a se menţine competitivitatea tehnologică;
 planificarea şi direcţionarea procesului de culegere a informaţiilor de nivel
tactic-operativ:
- Protecţia Forţelor - prin formularea principalelor riscuri şi ameninţări la adresa
trupelor române aflate în diferite teatre de operaţii;
- proiecţii privind evoluţia conflictelor regionale;
- profiluri ai principalilor actori în conflicte regionale cu impact asupra României şi al
Forţelor Armate Române;
- propuneri privind adaptarea echipării forţelor armate participante la diferite conflicte
în afara graniţelor;
- atitudini şi percepţii vizând Forţele Armate Române participante la diferite misiuni în
afara graniţelor;
 planificarea şi orientarea procesului de culegere a informaţiilor necesare
avertizării timpurii:
- evoluţii structurale în domeniul securitar la actorii statali din zona de interes strategic a
României cu impact direct asupra securităţii naţionale;
- evoluţii în mediul politic sau politico-militar în zona de interes strategic a României;
- intenţii ale unor actori statali sau non statali ce pot afecta securitatea naţională;
- domenii în care pot apărea inovaţii tehnologice capabile să afecteze siguranţa
naţională a României.
Planificarea şi orientarea presupun, de asemenea, şi:
- identificarea nevoilor de resurse umane necesare desfăşurării procesului informativ;
- identificarea şi alocarea resurselor financiare, capabilităţilor logistice şi de comunicaţii
necesare;
- identificarea cerinţelor de sprijin din partea altor structuri de informaţii constituite la
nivel naţional sau internaţional. În acest sens, după caz, se elaborează un plan de
colaborare;
- prioritizarea cerinţelor. Este binecunoscut faptul că cerinţele multiple complică şi
îngreunează procesul de prioritizare cu efecte negative asupra efortului de intelligence.
Concluzionând, putem spune că prima fază a Cicl Info constă în stabilirea clară a
obiectivelor şi a cerinţelor de îndeplinit pentru a răspunde scopurilor activităţii curente de IA,
precum şi a cerinţelor imediate adresate de beneficiari.
Parcurgerea cu succes a acestei etape duce la definirea exactă a sarcinilor informative
de îndeplinit, elimină redundanţa activităţii operativ-informative şi asigură elaborarea
produselor informative în mod oportun şi în conformitate cu solicitările beneficiarilor.
Această etapă vitală desfăşurării în bune condiţii a procesului presupune o colaborare
strânsă între structurile de culegere, cele de analiză şi cele responsabile cu managementul
informaţiei.
Pentru a exemplifica derularea primei etape a ciclului informaţional considerăm un
bun exemplu: Al Doilea Război din Golf. În cadrul etapei de Planificare şi Direcţionare
iniţiale decidenţii doreau să afle dacă Saddam Hussein dorea şi era pregătit să atace din nou
Kuweitul. Pentru lămurirea acestei cerinţe s-au elaborat cereri de informaţii către structurile
OSINT pentru a identifica modificări în declaraţiile publice ale liderului irakian, alte cereri
către structurile HUMINT, pentru a obţine informaţii direct de la surse privind decizii politice
şi militare interne, alte cereri către structurile IMINT şi SIGINT pentru a oferi informaţii
privind mişcări de trupe în zona de graniţă.

Limite şi deficienţe în faza de planificare şi direcţionare

- o mare problemă a acestei etape o reprezintă faptul că beneficiarul şi analistul, ca structură,
se manifestă în spaţii şi contexte diferite;
- necesităţile reale ale beneficiarilor nu pot fi satisfăcute corespunzător, prin planificarea
culegerii unor informaţii irelevante sau de nivel scăzut, pe fondul inexistenţei dialogului cu
beneficiarii sau a feedback-ului acestora;
- decidenţii ca beneficiari nu cunosc exact ceea ce doresc sau nu au timpul suficient să explice
detaliat ce doresc, ceea ce conduce la înaintarea unor cerinţe confuze sau chiar greşite;
- validarea cererilor de informaţii interne sau externe, care au determinat planificarea unor
activităţi de culegere pe probleme punctuale, nu a beneficiat de avantajul căutării iniţiale în
toate fondurile documentare ale SIM sau în domeniul vast OSINT, ducând la risipirea unor
resurse sau capabilităţi,
- datorită tendinţei de rezistenţă la modernizare a decidenţilor în general, apreciem că această
primă etapă a ciclului informaţional este cea mai rezistentă la transformare. Pentru a justifica
acest aspect propunem spre atenţie evoluţia comunităţii americane de intelligence după anii
90, care, datorită faptului că liderii politici (decidenţii) nu au înţeles necesitatea unei
reorganizări cerute de noul mediu strategic internaţional, au menţinut mult timp, în esenţă,
aceeaşi structură şi acelaşi sistem de planificare ca în timpul Războiului Rece, cu toate că în
plan geopolitic şi securitar situaţia evolua cu rapiditate. Experţii în domeniu apreciază în
prezent că erorile de planificare de după anii 90 sunt cauzele eşecurilor răsunătoare ale
intelligence-ului american (surprinderea realizată de testele nucleare ale Indiei, experimentele
nord-coreene cu rachete balistice, lovirea ambasadei chineze de la Belgrad, evaluările eronate
privind Armele de Distrugere în Masă ale Irakului, ca să nu mai vorbim de atacurile de la 11
septembrie).
Fără consens în ceea ce priveşte natura intereselor sau a prioritizării acestora, nici un
serviciu sau comunitate de informaţii nu-şi poate planifica şi conduce în mod eficient
activitatea. Din perspectiva intelligence-ului militar apreciem că formularea unei cereri de
informaţii cât mai coerente şi mai precise va genera proiectări foarte concrete şi clare în
proiectarea şi derularea ciclului de intelligence pentru obţinerea produsului final dorit.

Culegerea
A doua fază a Ciclului Informaţional, Culegerea este un proces acţional ce urmează
etapei de Planificare-Orientare şi constă în acţiuni concrete de colectare a datelor, semnalelor
şi informaţiilor specifice IA, referitoare la fenomene, evoluţii, activităţi, acţiuni, structuri,
strategii, persoane, tehnologii, de la diferite categorii de surse deschise şi secrete, folosindu-se
atât mijloace umane, cât şi tehnice20. Funcţia de culegere de informaţii se bazează pe cerere,
pe adaptarea obiectivelor validate de intelligence la sursele disponibile de informaţii,
rezultatele culegerii fiind transformate în produse de intelligence.
Culegerea este procesul de procurare a datelor primare 21 ce vor fi utilizate în
elaborarea răspunsurilor la întrebările beneficiarilor.
Informaţiile şi datele culese prin mijloace HUMINT sau tehnice reprezintă materia
primă pentru procesul de analiză fără de care ciclul informaţional s-ar bloca, iar decidenţii nu
ar mai primi produsele finale de intelligence. Acest atribut al activităţii de informaţii – acela
de a culege informaţii secrete prin mijloace secrete oferă unicitatea şi reprezintă plus valoarea
activităţii de informaţii, separând-o fundamental de jurnalism sau cercetarea ştiinţifică.
Culegerea de informaţii nu reprezintă nimic mai mult decât a obţine date mai mult sau
mai puţin secrete, mai bine sau mai puţin bine protejate ale unei entităţi. Din punct de vedere
20
Kenneth de Graffenreid, “Intelligence and the Oval Office,” în Intelligence requirements for the 1980’s,
Lexington Books, 1986, p.11
21
Exemple de date primare: fotografii, interviuri, date din sistemele informatice (financiare, juridice,
economice, militare, personale etc.), biografii, date operative, semnale audio, video, tehnice, documente
originale etc.
militar, culegerea de informaţii este un proces elaborat, de importanţă majoră, de vreme ce
este aproape întotdeauna realizat în scopul avertizării timpurii, a evaluării riscurilor,
ameninţărilor şi a pericolelor posibile. Această etapă se realizează prin utilizarea unor
mijloace variate de la cele tehnice la cele umane cu scopul penetrării structurilor
guvernamentale adversare sau ale altor organizaţii ostile cum ar fi grupările teroriste.
Evaluarea corectă a necesarului de informaţii despre ţinta / obiectivul vizat poate
determina în timp real: sursele ce vor fi utilizate; procedeele şi metodele care vor permite
culegerea de informaţii de interes relevante; datele şi informaţiile esenţiale ce pot fi culese şi
prioritatea de culegere a acestora; dacă SIM dispune de timpul, resursele umane, tehnice şi
financiare, precum şi autorizaţia de a colecta date şi informaţii necesare rezolvării solicitării
informative primite.
Etapa de culegere din cadrul ciclului informaţional implică patru subetape distincte, şi
anume: primirea cererii de informaţii şi transformarea acesteia într-o cerinţă de culegere de
informaţii; definirea unei strategii de culegere de informaţii; selectarea surselor de culegere şi
culegere propriu-zisă a datelor şi informaţiilor de interes.
Evaluarea corectă a necesarului de informaţii despre ţinta / obiectivul vizat poate
determina în timp real: sursele ce vor fi utilizate; procedeele şi metodele care vor permite
culegerea de informaţii de interes relevante; datele şi informaţiile esenţiale ce pot fi culese şi
prioritatea de culegere a acestora; dacă SIM dispune de timpul, resursele umane, tehnice şi
financiare, precum şi autorizaţia de a colecta date şi informaţii necesare rezolvării solicitării
informative primite.
Culegerea informaţiilor se execută conform planului de culegere, de către structurile
specializate şi implică şi transmiterea informaţiilor culese către organele de exploatare a
informaţiilor specifice. Ea depinde în mare parte de siguranţa, rapiditatea şi viabilitatea
mijloacelor de comunicaţie.
Resursele de colectare care sprijină operaţiile militare trebuie alocate sau desemnate
pentru satisfacerea tuturor cerinţelor operative şi tactice provenite de la orice nivel de
comandă al forţelor armate, astfel încât, neîntrerupt, întreaga activitate a inamicului să fie
monitorizată.
Ca fază a Ciclului Informativ, culegerea se desfăşoară în două etape: identificarea şi
exploatarea surselor la dispoziţie, în scopul obţinerii datelor şi informaţiilor necesare şi
colectarea şi transmiterea în timp util a informaţiilor obţinute de la surse către structurile
specializate de analiză, în scopul transformării lor în intelligence.
De regulă, în urma procesului de culegere se obţin date şi nu intelligence, deşi, uneori,
în funcţie de calitatea surselor, culegătorul poate obţine informaţii foarte apropiate de
standardul de intelligence. Cu toate acestea, informaţia nu va primi calitatea de intelligence
până când nu va fi supusă procesului de analiză (chiar şi sumară), în vederea verificării din
alte surse, validării, completării şi redactării în forma cea mai accesibilă.
Întotdeauna, culegerea derivă din cerinţe. Cerinţele sunt acele nevoi sau interese de
cunoaştere, decurgând în mod direct din documente programatice şi de evaluare strategică
adoptate de diverse structuri abilitate de lege (Consiliul Suprem de Apărare Naţională,
Parlament etc.) sau formulate de instituţiile sau factorii de decizie, cu competenţe în domeniul
securităţii şi apărării naţionale.
Organizarea şi desfăşurarea oricărui proces de culegere a informaţiilor necesare unui
proces de decizie se realizează pe baza nevoilor de informaţii definite de decidentul respectiv.
Un serviciu de informaţii poate anticipa, estima, aproxima sau ghici nevoile de cunoaştere ale
unui consumator de informaţie, dar niciodată nu poate şti cu precizie nevoia reală şi completă
a acestuia. De aceea, cu cât cerinţa este formulată mai precis şi detaliat, cu atât produsul de
intelligence rezultat va fi mai eficient.
Nevoia de informaţie pentru decidenţii zilelor noastre este atât de mare, încât
culegerea informaţiilor se face într-o proporţie covârşitoare numai la cerere, pe probleme
punctuale. Scopul culegerii de informaţii şi al procesării acestora este de a furniza liderilor
sau factorilor de decizie soluţii pentru a desfăşura politici performante.
Din punctul de vedere al modului în care sunt culese informaţiile, există:
-culegere legală (deschisă), care se referă la acele date şi informaţii existente în diverse
forme, într-o mare varietate de surse deschise – fragmente de informaţie de valoare mică sau
fără valoare aparentă pot duce, după integrare, la o info utilă;
- culegere ilegală (acoperită), care vizează obţinerea de informaţii sensibile, de cele mai
multe ori – secrete sau protejate.
La modul cel mai simplu, în activitatea de Informaţii pentru Apărare, sursa reprezintă
o persoană, o instituţie sau un mijloc tehnic de la care se pot obţine date şi informaţii brute,
neprelucrate sau numai parţial prelucrate. Există două mari categorii de surse: umane şi
tehnice.
Distribuirea spre culegere a unei informaţii funcţie de sursele la dispoziţie reprezintă
atributul structurii de management operativ din cadrul SIM şi are un rol deosebit în succesul
acţiunii. De exemplu, informaţia tehnologică este obţinută în principal prin exploatarea
surselor deschise şi umane. Informaţia despre terorism, trafic de stupefiante, situaţiile
insurecţionale presupune cu preponderenţă folosirea surselor umane.
Culegătorul e o persoană sau un sistem care obţine date şi info de la surse.
Atât sursa, cât şi culegătorul nu produc modificări de esenţă informaţiei primare. Ei
trebuie să furnizeze cât mai fidel structurilor de analiză datele obţinute, singurele modificări
fiind în domeniul formatului (traducere dintr-o limbă în alta, conversia unei imagini vizuale în
semnal radio pentru transmitere prin satelit etc.). Totodată, separat de informaţia respectivă,
atât sursa, cât şi culegătorul pot să aibă puncte de vedere, opinii, interpretări, comentarii, care
îl pot ajuta pe analist în stabilirea acurateţei şi a veridicităţii informaţiei respective.
Din punct de vedere al direcţionării, sursele de informaţii se pot grupa în22:
• controlate – sunt surse cărora li se poate da misiunea de către o structură de informaţii
pentru a oferi răspunsuri la întrebările sale. În această categorie intră acele surse umane care
colaborează conştient cu serviciul de informaţii, furnizând informaţii de valoare contra unor
recompense material-financiare sau din alte considerente (agenţi sau spioni), sursele tehnice,
precum şi sistemele militare de cercetare terestră, aeriană şi navală sau sistemul ISTAR –
informaţii, supraveghere, identificare şi selectare a ţintelor şi cercetare etc.;
• necontrolate – sunt surse care oferă informaţii, dar nu sunt sub controlul structurii de
informaţii şi nu li se pot da misiuni. Ziarele, radioul şi posturile de televiziune, jurnalele
tehnice, instrucţiunile de navigaţie, hărţile şi graficele emise de guvernele ostile şi neutre sunt
doar câteva exemple de astfel de surse. De asemenea, în cadrul acestei categorii sunt incluse
sistemele strategice de supraveghere operate de naţiunile aliate. În timp ce produsele acestora
pot fi disponibile, programarea lor se află sub controlul deţinătorilor acestora şi alte naţiuni nu
vor avea nimic de spus privind utilizarea lor;
• ocazionale – sunt surse temporare, care oferă informaţii (uneori chiar pentru o singură dată –
“one time”): în această categorie pot intra, spre exemplu, un rebel sau un refugiat, persoane cu
care se intră în contact sporadic sau din întâmplare. Informaţiile din astfel de surse trebuie
privite cu multă precauţie, putând fi false, deformate sau transmise intenţionat, cu scop de
dezinformare sau inducere în eroare.
Având la bază modul de exploatare în raport cu legea propunem, şi o altă clasificare a
surselor utilizate în procesul de culegere a informaţiei pentru apărare:
 surse deschise – OSINT - publice şi oficiale, accesate, de regulă, în toate
etapele ciclului de informaţii şi care reprezintă adesea baza de plecare în culegerea
ulterioară din alte tipuri de surse;
 surse umane secrete - persoane fizice care consimt să acţioneze prin
culegerea şi furnizarea de informaţii pe baze secrete, garantându-se protecţia

22
General de brigadă Dan Plăviţu – Surse şi medii de culegere a informaţiilor, Gândirea Militară, nr.6, 2006
 identităţii şi a secretului relaţiei stabilite cu serviciul de informaţii;
 surse tehnice secrete - sisteme independente ori integrate constituite din
mijloace tehnice, electronice, optice, fizico-chimice, mecanice, audio, foto, video sau
rezultate din combinarea acestora, utilizate pentru interceptarea/captarea/procesarea
sunetelor, imaginilor sau oricărui tip de semnal sau suport purtător de informaţie.
Alegerea unei surse pentru o anumită misiune se face ţinând seama de un set de
principii şi reguli specifice domeniului culegerii de info. Printre acestea, se numără:
 Securitatea. Conform unui principiu de bază al muncii de informaţii, sursele trebuie
protejate în mod corespunzător. Deconspirarea unei surse poate avea ca rezultat
pierderea sursei şi a accesului la informaţiile pe care le avea sau le putea obţine,
compromiterea acesteia, compromiterea serviciului însuşi, care va avea, ulterior,
dificultăţi în recrutarea de noi surse sau posibila ei utilizare în sistemul informaţional
pentru a produce dezinformare.
 Capacitatea. Sursa selectată pentru culegerea unui anumit gen de informaţii trebuie să
fie capabilă să-şi îndeplinească misiunea. Dacă vorbim de surse umane, acestea
trebuie să aibă acces direct sau indirect la acel tip de informaţie cerută şi să aibă
competenţă pe domeniu pentru a furniza elemente de valoare. Dacă informaţiile
aşteptate pot fi culese prin mijloace tehnice (audio, foto, video, radioelectronice), este
necesar să se aleagă mijlocul disponibil cel mai eficace. Acesta trebuie să aibă
sistemul de senzori adecvat sau capabilitatea să obţină date şi informaţii şi să
transmită informaţii prelucrate sau brute, într-un format corespunzător, exploatabil.
 Corectitudinea - obiectivitatea. Sursele de informaţii trebuie să fie capabile să
îndeplinească misiuni de culegere şi să fie disponibile să facă acest lucru. Sursele, ca
şi culegătorii, au obligativitatea de a furniza informaţiile brute în mod cât mai fidel,
fără a încerca să le prelucreze, adăugând sau eliminând anumite amănunte care par
nesemnificative sau prin care se încearcă să se dea „greutate” şi „credibilitate”
informaţiei.
Analizând etapa de culegere în cazul Crizei Rachetelor Cubaneze din 1962, pentru a
susţine cele afirmate în acest subcapitol dorim să prezentăm importanţa existenţei unor
mijloace cât mai variate de culegere, corecta şi oportuna lor angajare în asigurarea
superiorităţii informaţionale. Astfel, angajarea surselor IMINT, prin intermediul platformelor
aeriene U2, a oferit informaţii extrem de importante descoperind, în faza incipientă,
amplasarea unor rachete ofensive sovietice capabile să transporte încărcături nucleare în
Cuba. Aceste informaţii au fost coroborate cu informaţiile culese prin mijloace HUMINT –
prin agentul sovietic recrutat Oleg Penkovski, care a oferit americanilor manualele
ultrasecrete privind utilizarea rachetelor sovietice SS-4. Existenţa acestor două categorii de
informaţii au permis o analiză complexă a situaţiei şi a oferit preşedintelui posibilitatea să ia
decizii fără a fi sub presiunea timpului. Bazându-se pe un intelligence oportun şi exact,
preşedintele Kennedy a reuşit să ia o decizie înţeleaptă în singura situaţie de conflict nuclear
deschis declanşată pe timpul Războiului Rece.
Limite şi deficienţe în faza de culegere
De regulă, lipsa unei coordonări şi ierarhizări a nevoilor de cunoaştere, specializarea
regională a factorilor umani precum şi lipsa mijloacelor tehnice de vârf conduc la
următoarele limite şi dificultăţi în etapa de culegere a informaţiilor:
-realizarea cu dificultate a cooperării inter-servicii de informaţii, generată de existenţa doar a
contactelor excesiv de formalizate la nivelul conducerii acestora şi de lipsa procedurilor sau a
sistemelor de comunicaţii secretizate de transmitere operativă a mesajelor precum şi
imposibilitatea verificării şi completării informaţiilor culese de diferitele servicii, în lipsa unei
structuri integratoare;
- specializarea lingvistică redusă a ofiţerilor de caz pe zone, mai ales în limbi străine rare –
arabă, farsi, urdu, pashtu sau chineză;
- lipsa unui cadrul legal care să faciliteze recrutarea şi angajarea unor translatori, chiar şi
cetăţeni străini rezidenţi în România, cu respectarea procedurilor de securitate;
- dezvoltarea redusă a sectorului de culegere tehnic şi în special IMINT – de la imagini
satelitare la modernizarea componentei UAV;
- executarea cu dificultate a procesului de culegere a informaţiilor în mod complementar.
Procesarea şi exploatarea
A treia etapă a Ciclului Informativ presupune conversia unei mari cantităţi de
informaţii ce intră în sistem în produse utile analiştilor în vederea elaborării unor produse
finite destinate beneficiarilor. Această etapă, denumită şi etapa de management informaţional,
constă în indexarea, sortarea, organizarea şi transformarea numărului mare de date colectate
într-o formă care poate fi folosită de analişti prin decriptare, traducere din alte limbi,
procesare tehnică-informatică, foto sau video. Procesarea presupune totodată reducerea
volumului de date şi eliminarea unor date inutile.
Procesarea reprezintă un important filtru în procesul de obţinere a produselor finite de
informaţii care previne sufocarea sistemului şi facilitează procesul de analiză.
Analiza şi producţia
Cea de-a patra fază a procesului Ciclului Informativ, analiza, reprezintă etapa în care
datele de bază sunt transformate în informaţie finită - intelligence. Aceasta presupune
integrarea, evaluarea şi analizarea tuturor datelor disponibile – care de nenumărate ori sunt
fragmentate şi chiar contradictorii, precum şi întocmirea produselor de informaţii. Analiştii,
actorii acestei faze, integrează datele într-un context unitar, punând informaţia evaluată în
contextul situaţiei generale, producând informaţia finită, inclusiv concluzii privind implicaţiile
asupra securităţii naţionale a statului. Pentru a fi utilă, informaţia produsă trebuie să fie
obiectivă, oportună şi cel mai important – exactă.
Există un interes deosebit în cadrul specialiştilor în domeniu pentru definirea
conceptului de analiză în domeniul informaţiilor cu totală aplicabilitate şi în domeniul IA.
Apreciem că definiţia dată de Bruce Berkowitz şi Allan Goodman23 ce definesc analiza
în domeniul informaţiilor ca fiind “procesul de evaluare şi transformare a datelor brute
(neprelucrate) în descrieri, explicaţii şi concluzii pentru consumatorii de informaţii”
reprezintă abordarea cea mai complexă şi directă.
În acelaşi timp, definirea prezentată de J. R. Thompson consideră că “analiza în
domeniul informaţiilor este mai degrabă o activitate internă, bazată pe concepte, decât o
activitate bazată pe date externe”24. Apreciem că această definire este una sumară, ce
abordează izolat procesul de analiză, excluzând interacţiunile existente în cadrul ciclului
informaţional.
Se poate spune că analiza reprezintă atât un proces, cât şi un set de tehnici şi proceduri
specifice de lucru. Ea încorporează o varietate de instrumente pe care le utilizează în
abordarea diferitelor aspecte tratate. Deşi analiza îşi construieşte argumentele prin utilizarea
diferitelor metode şi tehnici, ea nu se limitează totuşi la acestea. Recunoaşterea faptului că
domeniul de operare al analizei în cadrul informaţiilor include atât utilizarea unor metode şi
concepte, cât şi desfăşurarea unor procese mentale reprezintă o valoare deosebită, întrucât îi
permite acesteia să opereze cu un spectru larg de variabile.
Evaluarea datelor şi informaţiilor reprezintă verificarea (estimarea) unei informaţii
în ceea ce priveşte credibilitatea sursei şi a informaţiei. Prin evaluare se alocă un nivel
alfanumeric fiecărei informaţii care indică gradul de încredere acordat.
Alocarea acestui nivel este bazată parţial pe o judecată subiectivă a evaluatorului, pe
experienţa unor alte informaţii din aceeaşi sursă sau, în cazul unei informaţii produsă de un
senzor, pe gradul de acurateţe al acelui sistem de senzori. Credibilitatea sursei şi a
23
Bruce Berkowitz, Allan Goodman, Strategic Intelligence for American National Security, Princetown NJ,
Princeton University Press, 1989, p.85
24
J.R. Thompson, R. Hopf-Weichel and R. Geiselman, The cognitive bases of Intelligence Analysis, 1984,
http://www.au.af.mil/au/awc/awcgate/army/ari_cognitive_intel_analysis.pdf , accesat la data de 12.04.2010
informaţiei trebuie considerate independent una de alta pentru că nivelul alocat pentru
autenticitatea sursei nu influenţează pe cel acordat pentru credibilitatea informaţiei şi invers.
Fiecare informaţie produsă de o sursă foarte bună nu este obligatoriu corectă şi nici o
informaţie care se poate demonstra că este adevărată nu indică neapărat faptul că sursa este
absolut autentică.
Valorile standardizate aceptate pentru evaluarea nivelului de credibilitate a sursei şi
a informaţiei sunt prezentate în tabelul următor25:
Credibilitatea sursei (GA) Credibilitatea informaţiei (GC)
A Complet de încredere 1 Confirmată de altă sursă
B De obicei de încredere 2 Probabil adevărată
C Aproape de încredere 3 Posibil adevărată
D De obicei de neîncredere 4 Îndoielnică
E De neîncredere 5 Improbabilă
Nu se pot face judecăţi asupra 6 Nu se pot face judecăţi asupra
F gradului de încredere adevărului
Analiza, ca activitate complexă de producere de intelligence, are la bază gândirea
creativă şi gândirea critică, procese complementare care se completează pe timpul producţiei.
Gândirea creativă este un concept multidimensional ce se poate manifesta în multiple
domenii, este libertină, nu se supune unor reguli, nu poate fi riguros analizată şi, prin natura
ei, este expansivă. Un exemplu de manifestare a gândirii creative îl reprezintă
brainstormingul.Gândirea creativă cuprinde patru etape astfel: acumularea, germinarea,
iluminarea şi verificarea pe care le-am reprezentat grafic sub următoarea formă:

Acumularea este stadiul pe durata căruia analistul strânge toate datele şi informaţiile
brute referitoare la tema de interes. Evoluţia pe acest nivel este profund influenţată de
experienţa, nivelul de pregătire profesională a analistului, a prejudecăţilor, ideilor,
conceptelor, a valorilor şi trăirilor sale. Informaţiile sunt mental stocate şi organizate cu
ajutorul mijloacelor aflate la dispoziţie.
Germinarea este stadiul pe durata căruia informaţiile brute stocate „fermentează” în
mintea analistului. Germinarea productivă apare când: analistul manifestă mult interes pentru
subiectul considerat şi doreşte realmente să găsească o soluţie; analistul nu are probleme care
să-i distragă atenţia, este destins şi nu trăieşte momente de stres; informaţiile brute au fost
stocate în memorie într-o formă organizată.

Iluminarea este etapa în care răspunsul creativ la problemă apare în mintea

analistului.
În ştiinţă se vorbeşte de „intuiţie", în arte este considerată „inspiraţie", noi apreciem că
în activitatea de intelligence, datorită complexităţii procesului, este vorba despre amândouă.
Apreciem că ideile „iluminante” pot fi declanşate în special pe baza unor experienţe
acumulate anterior utilizând metafore, observând permanent evoluţiile din mediul geopolitic,
tehnic, social etc. Pentru ca iluminarea să se producă, analistul trebuie să fie relaxat şi să nu
fie întrerupt în procesul de gândire.

25
Field manual FM 2-22.3, Appendix B, 2006, p. B-1-2
 Etapele gândirii creative

Verificarea - în această fază finală, cunoscută şi ca validare, se întreprind activităţi

pentru a verifica dacă ideea apărută prin iluminare rezolvă într-adevăr problema, dacă este
necesară o eventuală eliminare a unor erori sau lacune. În această ultimă etapă intervine
gândirea creativă care sprijină luarea unei decizii finale.
Gândirea critică este un proces analitic care se structurează pe baza unei atente
evaluări a premiselor şi dovezilor şi care formulează concluzii cât mai obiective, luând în
considerare toţi factorii pertinenţi şi utilizând toate procedeele logice valide. Cu toate că se
doreşte a fi un proces eminamente obiectiv, faptul că este dezvoltat de oameni, supuşi
imparţialităţii, dar şi unor prejudecăţi acumulate de-a lungul vieţii lasă locul unor interpretări
subiective.
Un exemplu istoric al influenţei prejudecăţilor în activitatea de analiză a informaţiilor
s-a petrecut în timpul Războiului Arabo-Israelian din 197326. Egiptul, sub pretextul unui
aplicaţii în zona de graniţă cu Israelul, a declanşat o mobilizare generală. Pe fondul existenţei
unei prejudecăţi accentuate în rândul militarilor israelieni, cum că Egiptul nu va ataca
niciodată Israelul deoarece nu deţine capabilităţi de lovire în adâncime a aeroporturilor şi
apărării antiaeriene toţi aceşti indicatori au fost minimalizaţi şi s-au acceptat faptele numai
prin prisma ideilor preconcepute. La nivelul serviciilor de informaţii militar şi civil a prelevat
plauzibilitatea aplicaţiei militare ceea ce a generat o surprindere strategică şi în acelaşi timp
un eşec de intelligence.
Gândirea critică are la bază trei tipuri de gândiri: inductivă, deductivă şi analogică.
Gândirea inductivă facilitează extragerea şi formularea unei concluzii dintr-o
multitudine de cazuri particulare. În gândirea inductivă, mişcarea cunoaşterii are la bază
silogismul şi se realizează de la particular la general, de la multitudinea trăsăturilor,
atributelor la concepte, relaţii - reguli de genul dacă argumentul este valid şi dacă premisele
argumentului sunt valide atunci şi concluzia este adevărată. În gândirea inductivă intervine

26
Paul R. Pillar, Counterterrorism after Al Qaeda, The Washington Quarterly, 2004 pp. 101 -110
adeseori hazardul, de aceea îşi păstreză un caracter probabilistic. Conceptele, relaţiile şi legile
sunt rezultatul gândirii inductive, formarea lor implicând abstractizări şi generalizări,
diferenţieri şi asimilări simultane.
Gândirea deductivă se caracterizează prin mişcarea cunoaşterii în sens invers celei
inductive, adică de la general la particular. Permite controlul conceptelor, relaţiilor şi legilor
obţinute prin gândirea inductivă. Dacă un adevăr dedus se dovedeşte a fi fals prin
confruntarea cu realul şi dacă regulile raţionamentului deductiv au fost corect aplicate,
înseamnă că legea de la care s-a pornit este eronată. Interferenţele deductive împlinesc un
mare rol în înţelegere, în rezolvarea problemelor (permit înţelegerea problemei, planificarea
acţiunilor, ordonarea lor în timp), în raţionament (asigură tercerea de la premise la concluzii).
Gândirea deductivă are un caracter riguros sistematic şi conduce întotdeauna la o anumită
concluzie.
Gândirea analogică constă în:
 stabilirea asemănărilor dintre diverse obiecte, fenomene, evenimente, idei, acolo unde
par a nu exista;
 transferul de informaţie de la un obiect cunoscut, asimilat, la altul necunoscut,
neasimilat încă.

Mai jos, am exemplificat cele trei tipuri de gândire pe analiza unui model HUMINT.
 Am analizat mai sus modalităţile de realizare a performanţei în activitatea de analiză şi
în continuare dorim să prezentăm un tabel cu o clasificare 27 a problemelor de analiză cu care
se întâlnesc analiştii SIM, clasificare realizată în funcţie de complexitatea problemei de
analiză şi de disponibilul în date şi informaţii necesare rezolvării acesteia.
O tipologie a problemelor (topicilor) de analiză

27
Adaptare după -- An Introduction to Intelligence Analysis, Joint Military Intelligence Training Center, Defense
Intelligence Agency, Washington DC, SUA, 2003, p. 83
 Tipuri de
probleme De
Mediu Înalt De
Simplă Deter-
aleatoare aleatoare previziune
Caracteristici Minare

Identificarea
Identificarea şi
Obţinerea şi clasificarea
clasificarea
Completarea valorii efectelor Previzionarea unor
Obiectul tuturor efectelor
necesarului de numerice a producerii posibile
activităţii de producerii unui
date şi cantităţii în unui evenimente
analiză eveniment de
informaţii unităţi de eveniment de viitoare
importanţă şi
măsură amploare
amploare medie
nedeterminată
Gradul de
importanţă al
datelor şi Maxim Mare Moderat Scăzut Minim
informaţiilor
de bază
Gradul de
importanţă al Minim Scăzut Moderat Mare Maxim
problemei
Definirea Definirea
Căutarea şi Crearea Identificarea unor factorilor care pot
Cerinţele identificarea unei tuturor efectelor potenţiale afecta posibile
Problemei de noi date şi formule de producerii unui urmări ale evenimente
informaţii calcul eveniment unui viitoare
eveniment
Descoperirea Aplicarea
Analiza unor
Metoda diferitelor datelor de Modelare şi
Teoria deciziilor posibile scenarii
Utilizată surse de intrare simulare
viitoare
informaţii (input)
Confruntarea
Formula şi Diagrame de
Instrumente de existentului cu Tehnici de Puncte de vedere
calcule relaţii; calcule
analiză necesarul de evaluare ale experţilor
matematice de probabilitate
date
Compunerea şi Concluzii
Date şi Valori
Produsul final clasificarea credibile şi Potenţiale scenarii
informaţii specifice
rezultatelor verificabile

Analiza Informaţiilor pentru Apărare se desfăşoară după o metodologie proprie

fiecărui analist. În raport de informaţia pe care o are, analistul poate să aplice diverse metode
de analiză cu întrebuinţare într-o mai mică sau mai mare măsură a computerului. În orice caz,
indiferent de metodologia care se utilizează, sunt etape care trebuie parcurse obligatoriu.
O variantă de metodologie privind analiza ar putea cuprinde următoarele etape:
- primirea şi clarificarea cerinţei informaţionale. Este o etapă importantă avându-se
în vedere că în acest moment se clarifică ce se doreşte realizat. De cele mai multe ori
beneficiarul nu dă detalii suplimentare asupra a ceea ce trebuie să cuprindă produsul
informativ solicitat. În situaţii care îi permit, analistul poate solicita detaliile respective;
 - imaginarea formatului produsului informativ de elaborat şi stabilirea structurii
acestuia. Tipul documentului informativ poate fi impus de beneficiar sau poate fi lăsat la
aprecierea analistului. În raport de tipul documentului informativ se stabileşte structura
acestuia. Stabilirea structurii (a planului documentului) poate fi un act propriu analistului sau
poate fi un rezultat al colaborării acestuia cu beneficiarul;
- consultarea domeniului OSINT şi a bazei de date şi selectarea informaţiilor,
documentelor informative, materialelor cu valoare informativă şi a tuturor documentelor care
pot fi utilizate pentru elaborarea documentului informativ;
- studierea documentelor selectate şi stabilirea necesităţilor de informaţii
suplimentare şi formularea de cereri de informaţii;
- elaborarea şi redactarea documentului informativ. De regulă, acesta cuprinde o
parte introductivă, una descriptivă, una cu concluzii şi propuneri.
După ce am prezentat pe scurt problemele care apar pe timpul procesului de analiză
precum şi dezvoltarea secvenţială a unui produs informaţional apreciem că este important să
prezentăm şi cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească activitatea de analiză a informaţiei
pentru apărare:
 să fie direcţionată - presupune desfăşurarea în conformitate cu planurile de
activitate întocmite pe baza solicitărilor de informaţii iniţiale sau ulterioare ale beneficiarilor.
Există şi situaţii când unele documente care implică analiza de fond să fie întocmite deliberat,
atunci când sunt sesizate procese şi fenomene care ar putea prezenta interes pentru beneficiari;
 să conţină informaţii veridice - presupune ca în materialul informativ elaborat să
fie cuprinse informaţii care sunt verificate din mai multe surse şi de la posturi de culegere
diferite. În situaţia în care acest fapt nu este realizabil, se pot solicita date suplimentare de la
structurile de culegere, prin cereri de informaţii. Există, de asemenea, situaţia când
veridicitatea informaţiilor primite la Centru poate fi viciată de dezinformare. În acest caz, se
impune ca analistul să studieze un volum cât mai mare de informaţii şi materiale informative
care se referă la problematica în cauză şi să facă toate conexiunile posibile prin care să ia în
consideraţie valoarea surselor şi cauzele care au determinat evoluţia fenomenului într-un
anumit sens;
 să fie realizată în timp oportun - planificarea timpului să fie de o astfel de manieră
încât produsul final să fie înaintat către beneficiar la termenul solicitat de acesta. În cazul în
care se întocmesc documente informative din iniţiativa analistului, atunci oportunitatea este
impusă de necesitatea ca informaţiile transmise prin documentul elaborat să nu se periseze;
 să fie concretă şi completă - a fi concretă presupune referirea numai la problema
sau grupajul de probleme stabilit prin tematică, să nu se repete elementele de conţinut care s-
au regăsit în documentele informative furnizate anterior aceluiaşi beneficiar şi să nu conţină
date sau trimiteri irelevante. De asemenea, este de dorit ca documentul informativ elaborat să
trateze problema (grupul de probleme) abordată sub toate aspectele şi interdependenţele dintre
acestea. În sprijinul ideilor din document pot fi prezentate diverse anexe explicative: scheme,
grafice, hărţi etc;
 să se desfăşoare sistematic - analiza de fond este un proces continuu, în cadrul
căruia alternează momentele de triere şi sistematizare a informaţiilor cu cele de interpretare a
acestora. De asemenea, în cadrul unei analize unele concluzii generale rezultate din alte
analize pot fi utilizate ca elemente pentru formularea de concluzii particulare, la fel cum
concluziile particulare rezultate din analiza în cauză pot fi utilizate pentru formularea de
concluzii generale. Prin urmare, se poate aprecia că analiza de fond presupune realizarea unor
grupaje de probleme anterior producerii fenomenului, pe timpul derulării acestuia şi după
încheiere;
 să fie accesibilă - accesibilitatea se referă în primul rând la documentele
informative elaborate a căror structură, limbaj utilizat, profunzime şi detaliere trebuie să ţină
cont de particularităţile beneficiarilor;
  să asigure protecţia surselor - aceasta impune ca în documentele informative
elaborate nu trebuie să se facă referiri la surse, cu excepţia celor deschise.

Principalele metode de analiză din activitatea de informaţii militare sunt:

 Analiza de oportunitate este utilizată pentru a identifica şi prezenta liderilor
politico-militari şi militari oportunităţile şi vulnerabilităţile generate de aplicarea unei politici
sau decizii. Analiştii şi şefii acestora în ierarhie trebuie să gândească asemeni unui factor de
decizie, pentru a identifica problemele care pot fi utile, dar în primul rând trebuie să acţioneze
ca producător de intelligence.
 Analiza tip „Linchpin” desemnează previziunea structurată, fiind un instrument de
ancorare care caută să reducă hazardul propriilor erori de intelligence, precum şi erorile de
intrepretare ale factorilor de decizie; ea reprezintă un mod de a arăta managerilor de
intelligence şi liderilor politico-militari că toate punctele esenţiale ale problemei analizate au
fost atinse.
 Analogia se bazează pe similarităţile reale sau presupuse dintre procese, fenomene,
lucruri. Forţa unei astfel de analogii depinde de forţa conexiunii dintre o anumită condiţie şi
rezultatul specificat. În plus, analistul trebuie să ia în considerare caracteristicile care nu sunt
similare între fenomenele studiate. Diferenţele pot fi uneori atât de mari, încât similarităţile să
devină irelevante. Realizarea de generalizări este cheia pentru utilizarea efectivă a analogiei,
unul din cele mai folosite instrumente în analizele de intelligence, servind drept bază pentru
cele mai multe ipoteze şi fundamentarea multor generalizări despre comportamentul actorilor
avuţi în atenţie.
 Analiza genetico-cauzală ajută la descoperirea relaţiilor genetice între mai multe
evenimente care se succed în zona cercetată şi proiectarea lor ca tendinţe.
 Metoda scenariilor - Scenariul este o povestire despre viitor scrisă cu scopul de a
informa factorii politici şi militari în luarea unor decizii. Crearea de scenarii este utilizată din
ce în ce mai mult şi în structurile de informaţii pentru imaginarea unui viitor plauzibil şi
efectele pe care acesta le poate produce. Un scenariu solid se elaborează în 12-18 luni, din
care jumătate din timp este necesar construirii bazei de date. Acesta descrie un viitor potenţial
şi secvenţele intermediare.
 Tehnici de analiză a informaţiilor - În analiza informaţiilor militare se aplică
următoarele tehnici principale, şi anume: deducţia, inducţia, analiza ştiinţifică, reducerea la
absurd, logica situaţională, teoria aplicată, analiza orientată pe date, analiza orientată pe
concepte, tehnicile Delphi, Brainstorming, MACTOR şi SWOT.

Pe durata analizei, din cauza unor factori diverşi, analiştii pot fi supuşi unor presiuni
de natură informaţională şi psihică a căror combinare conduce la situaţii de interperetare
eronată a datelor şi informaţiilor supuse analizei. În plus, prejudecăţile specifice fiecărui
analist în parte pot crea un tablou negativ care afectează activitatea de analiză a datelor şi
informaţiilor militare. Principalele interpetări eronate şi prejudecăţi pe care le-am identificat
în activitatea din domeniul analizei militare sunt:
- raţionament evocativ - informaţia şi preocupările care domină gândirea unei
persoane, bazate pe experienţă. Se tinde spre stabilirea unei legături între noua informaţie şi
evenimente mai vechi sau între noua informaţie şi preocupările dominate prezente;
- păreri şi interpretări premature - pornesc de la o dorinţă pentru stabilitate şi
simplitate şi conduc la o concluzionare prematură în rezolvarea problemei;
- presupunerea că datele care confirmă o ipoteză le infirmă pe celelalte - în
conformitate cu părerile preexistente, informaţiile pot infirma părerile altora;
- analogii nepotrivite - percepţia că un eveniment este analog cu alte evenimente mai
vechi, bazată pe interpretarea neadecvată a conceptelor sau faptelor, ori pe criterii
nerelevante;
 - lecţii superficiale din trecut - analize superficiale ale conceptelor sau
evenimentelor, cauzalităţii superficiale, suprageneralizarea unor factori evidenţi, extrapolări
neadecvate ale unor succese sau eşecuri din trecut;
- prezumţia unei acţiuni unitare a structurilor şi percepţia potrivit căreia
comportamentul celorlalţi este mai bine planificat, centralizat şi coordonat decât este el în
realitate; acest lucru poate conduce la disfuncţii în procesul informativ. De aceea, aceasta este
considerată drept o eroare fundamentală de atribuire, cauzată probabil, de prejudecăţi
culturale;
- stereotipie organizaţională - concentrarea selectivă sau aderenţă rigidă la
raţionamente anterioare bazate pe norme sau loialităţi organizaţionale. Aceasta poate rezulta
din specializarea funcţională, din gândirea de grup sau stereotipă;
- secretomanie (compartimentare exagerată) - încrederea excesivă în informaţii
selectate. Această atitudine este bazată pe preocuparea pentru securitatea operaţională şi
implică o considerare redusă a părerilor alternative; poate rezulta din, sau poate cauza
stereotipie organizaţională;
- etnocentrism - proiectarea propriei culturi, credinţe ideologice, doctrine sau
aşteptări asupra altora şi exagerarea semnificaţiei cauzale a acţiunilor proprii. Poate conduce
la autoreflectare şi optimism exagerat;
- lipsa de empatie - capacităţi subdezvoltate de a înţelege percepţiile celorlalţi,
concepţia asupra rolului lor în lume şi definirea intereselor lor. Acest lucru are drept cauză
diferenţe în ceea ce priveşte contextele cognitive;
- auto-reflectare - perceperea celorlalţi prin prisma propriilor atribute şi convingeri.
Baza sa este etnocentrismul, facilitat de sistemele închise şi stereotipe;
- ignoranţă - lipsă de cunoştinţe. Poate rezulta din priorităţi anterioare limitate sau
lipsă de curiozitate şi se fundamentează pe etnocentrism, stereotipie, respingerea realităţii şi a
ipotezelor raţionale;
- ipoteza raţionalităţii - presupunerea că ceilalţi vor acţiona într-o manieră raţională,
bazată pe sistemul propriu de referinţă raţională. Aceasta rezultă din etnocentrism,
autoreflectare sau ignoranţă;
- negarea raţionalităţii - atribuirea de aspecte iraţionale celorlalţi, care sunt
percepuţi ca acţionând în afara limitelor propriului standard de comportament sau de luare a
deciziilor. Acest lucru se situează în opoziţie cu ipoteza raţionalităţii şi poate rezulta din
ignoranţă, auto-reflectare, stereotipie sau etnocentrism;
- prejudecata proporţionalităţii - aşteptarea ca adversarul să-şi extindă eforturile
proporţional cu rezultatul aşteptat şi concluzionarea asupra intenţiilor cuiva pornind de la
costurile şi consecinţele acţiunilor iniţiate;
- eliminarea conştientă a noilor dovezi - respingerea informaţiilor care vin în
contradicţie cu credinţele proprii. Aceasta rezultă din angajamente politice anterioare şi/sau
din urmărirea excesivă a rigorii;
- evitarea defensivă - refuzul de a percepe şi înţelege ameninţările extreme. Cauza
acestei erori este nevoia de a evita alegeri dificile şi conduce la o gândire exagerat optimistă;
- încrederea excesivă în estimări subiective - stereotipuri optimiste în evaluări.
Eroarea poate rezulta din închiderea rapidă sau prematură a tratării problemei sau din
ignoranţă;
- gândirea exagerat optimistă (complexul Pollyanna) - super-credulitate, optimism
excesiv, născut dintr-un sentiment de supraîncredere;
- conservatorism în estimarea probabilităţilor - din dorinţa de evitare a riscului, se
manifestă tendinţa de eliminare a probabilităţilor extrem de mari sau extrem de scăzute.
Eroarea se bazează pe o gândire de tip rutinier şi pe înclinarea spre analizarea noilor
fenomene în lumina experienţelor trecute;
- analiza centrată pe cazul cel mai rău (complexul Cassandra) - scepticism excesiv.
Reflectă pesimism şi prevedere excesivă.
 Provocări ale etapei de analiză28 :
• descrierea surselor şi a conţinutului exact al datelor utilizate ~ spre exemplu, este o mare
diferenţă între “sursa afirmă că statul X dispune de arme nucleare” şi “statul X încearcă să
obţină arma nucleară”. Acest lucru este necesar, pentru că, atunci când analistul este chemat
să susţină afirmaţiile, dovezile existente vor reflecta numai încercarea de obţinere a armei
nucleare, nu şi materializarea acestei încercări. De asemenea, analistul trebuie să cunoască şi
să ţină cont atunci când interpretează datele dacă sursa a avut acces direct la informaţii sau
dacă acestea au fost obţinute “la mâna a doua”;
• reformularea datelor ~ de pildă, sintagma “60% din rapoarte” nu poate fi reformulată prin
expresia “aproape toate rapoartele” şi nici chiar prin “majoritatea rapoartelor”;
• luarea în considerare a tuturor probelor relevante;
• prezentarea explicaţiilor sau interpretărilor alternative ale probelor expuse ~ analistul
trebuie să informeze cititorul, în special în problemele complexe şi controversate, asupra
faptului că există şi alte opinii care au un anumit grad de acceptare în rândul experţilor sau al
diferiţilor actori internaţionali;
• verificarea succesiunii logice a diferitelor părţi ale analizei ~ este necesar ca analistul să
urmărească permanent dacă o anumită parte a lucrării urmează o succesiune logică şi dacă,
împreună cu celelalte secvenţele ale lucrării, formează un ansamblu unitar;
• precizarea explicită a ceea ce se cunoaşte şi a ceea ce nu se cunoaşte ~ analistul trebuie să
se asigure de atribuirea nivelului de încredere corect judecăţilor şi concluziilor formulate;
• formularea presupunerilor care susţin analiza;
• identificarea variabilelor, a datelor care se pot modifica şi care, astfel, pot afecta evaluările
efectuate la un moment dat ~ variabilele reprezintă „firele conducătoare” şi legăturile cauzale
ale analizei. Sunt secvenţe de genul „dacă A, atunci B”. O modalitate de identificare a
variabilelor o constituie întrebările de genul „şi ce dacă?”. Schimbarea unei variabile
determină modificarea întregii analize. Variabilele unei analize pot consta în aspecte de ordin
strategic (obţinerea de către un stat a armelor de distrugere în masă) sau pot viza acţiuni de
mai mică importanţă (achiziţionarea de tehnică şi aparatură pentru securizarea graniţelor).
Totodată, este important de subliniat volumul mare de informaţii ce sufocă adesea
analistul, îngreunând activitatea sa de elaborare a produselor finite. În condiţiile actuale, când
culegerea de informaţii se execută prin procedee multisursă, inputurile ce converg spre analist
sunt mari şi, ceea ce este grav, contradictorii punându-l pe acesta în situaţii confuze de blocaj
şi care sunt mari consumatoare de timp.

28
Watanabe, “Fifteen Axioms for Intelligence Analysts,”
http:/www.odci.gov/csi/studies/97unclas/axioms.html, accesat la data de12.03.2010
 Producţia, parte componentă a acestei faze, se referă la strategiile şi tehnicile de
structurare, redactare şi prezentare a produselor finite de informaţii pentru a le oferi acestora o
mai mare claritate şi expresivitate.

Diseminarea şi Feedback-ul
Diseminarea încheie ciclul informaţional, prin transmiterea informaţiilor prelucrate
către consumatorii de informaţii, avertizarea asupra pericolelor ce vizează securitatea
naţională. În această fază se realizează selecţionarea informaţiilor după criteriul „nevoii de
cunoaştere”, astfel încât fiecare consumator de informaţie să primească exact ce are nevoie,
pentru a se evita supraîncărcarea inutilă a acestora cu informaţii nerelevante. Tot în această
fază se realizează şi feedback-ul, respectiv analizarea reacţiei consumatorului, a gradului de
satisfacere a nevoii sale de informare, astfel încât, la nevoie, să se reia ciclul informaţional în
scopul completării cu informaţii necesare beneficiarului.

Limitările modelului Ciclul Informaţional

Ciclul Informaţional este un model care identifică diferite faze în cadrul procesului de
producere a informaţiei finite ce prezintă următoarele limitări29:
- imposibilitatea respectării procesului ciclic în cazul unor situaţii de criză când
beneficiarii sunt interesaţi în obţinerea de date brute;
- nu serveşte interpretării tuturor aspectelor de producere a informaţiilor finite – sunt
situaţii când avem de-a face cu produse finite care nu au parcurs Ciclul Informaţional;
- nu toate informaţiile parcurg Ciclul Informaţional. Această situaţie se regăseşte în
cazul unor informaţii foarte sensibile când, datorită efectelor compartimentării şi a

29
Johnson V, “Analysis for a New Age,” Intelligence and National Security, October 1996, pag. 657-671.
 principiului need-to-know, acestea sunt accesibile doar unui număr restrâns de
persoane;
- practica a demonstrat că sunt dese cazurile în care succesiunea etapelor Ciclului
Informativ este întreruptă – spre exemplu, diseminarea unor informaţii sensibile poate
avea loc dupa a doua fază (culegere).
Pentru a preîntâmpina aceste deficienţe şi pentru a obţine produse informative din altă
perspectivă a fost dezvoltat un nou model – Matricea Informativă.

2.3.2. Matricea Informativă

Matricea Informativă – reprezintă un alt model, mai nou în comparaţie cu Ciclul
Informaţional, fiind spre deosebire de primul (axat pe o succesiune de faze ciclice) un proces
orientat pe produsul final. Se bazează pe o diviziune a muncii, fiind preferat în special de
către serviciile de informaţii americane.
Ciclul Informaţional ca proces tradiţional în obţinerea de produse de informaţii finite
este încorsetat într-un şablon care în ultimii ani şi-a dovedit limitele. În ultimii ani, în cadrul
comunităţii de informaţii s-a dezvoltat un curent novator ce a impus utilizarea Matricei
Informative ca proces complex şi flexibil având la bază următoarele argumente30 :
- existenţa unei mari diferenţe între cerinţele pentru procesul de culegere şi cel de
prelucrare (analiză). În timp ce cerinţele pentru procesul de culegere sunt rezultatul
unor lacune în datele existente, cerinţele pentru analiză sunt concentrate pe găsirea
unor răspunsuri oportune pentru factorii de decizie;
- pe timpul fazei de culegere, eforturile se concentrează concomitent şi pe faza de
analiză – pentru evaluarea imediată a informaţiilor brute, aranjarea informaţiilor în
formate optime de lucru şi chiar semnalarea prezenţei în bazele de date a unor
informaţii deja existente ;
- unele procese se dezvoltă secvenţial, în timp ce altele se dezvoltă autonom.
Pentru a răspunde acestor argumente a fost dezvoltat un nou model în care procesul de
producere a informaţiilor finite se manifestă sub forma unei matrici în care fazele sunt
interconectate permanent, neevoluând secvenţial – Matricea Informativă.
În cadrul Matricei Informative se asumă că fazele procesului pot evolua sincron. Poate
exista feedback încă de la declanşarea procesului, iar fazele procesului evoluează pe baza
unor inputuri temporale.
Matricea Informativă constă în dezvoltarea în paralel a trei etape31 :
- culegere;
- producere;
- sprijin şi servicii.

Culegerea şi producerea - primele două faze au în comun foarte multe elemente, cele
mai importante fiind:
- Cerinţele – pentru a completa lipsurile din bazele de date (culegere) sau pentru
formularea cerinţelor/evaluării analiştilor (producţie);
- Managementul şi planificarea – pentru alocarea resurselor oportune de
culegere (culegere) sau pentru a transforma cerinţele beneficiarilor în întrebări
pentru analişti (producţie);
- Culegerea – proces unic specific numai fazei de culegere;
- Analiza – culegătorii de informaţii execută o fază distinctă de analiză a datelor
brute culese pentru a verifica valoarea, acurateţea, veridicitatea şi oportunitatea
acestora;

30
Hulnick, “Managing Analysis Strategies for Playing the end Game,” International Journal of Intelligence
and Counterintelligence, Fall 1988, pp. 323-326.
31
Hulnick, “The Intelligence Producer-Policy Consumer Linkage,” CIA/SII, Winter 1985, pp. 76-79.
 - Producerea – specifică numai fazei respective, presupune construcţia într-un
format standard a informaţiei finite. Formatul adoptat permite protecţia
anumitor elemente sensibile ce au concurat la producerea materialului.
Din persepectiva relaţiilor dintre producător şi beneficiar, majoritatea elementelor, atât
cele din domeniul culegerii, cât şi producţiei, au legătură cu beneficiarii. Prin intermediul
acestui model se poate defini mult mai clar cât de importante sunt legăturile acestea directe şi
priorităţile ce trebuie acordate acestor legături pe viitor, funcţie de fiecare situaţie concretă32.

Sprijin şi servicii – a treia fază a Matricei Informative conţine elemente de sprijin

necesare desfăşurării acţiunilor din primele două faze cum ar fi: securitatea obiectivelor şi a
personalului, contrainformaţii, operaţii de război psihologic, servicii tehnice, traduceri,
interpretări etc.
Aplicată procesului de producere a informaţiei pentru apărare, Matricea Informativă
poate îmbrăca următoarea formă grafică:
Matricea Informativă
CULEGERE PRODUCERE SPRIJIN &
SERVICII
proiect de raport-1 managementul managementul administraţie
proiect de raport-2 cerinţelor cerinţelor securitate
proiect de raport-3 misiuni pt culegere misiuni pt analiză contrainformaţii
........................ analiză primară producţie operaţii acoperite
proiect de raport-n diseminare diseminare audit financiar
evaluare evaluare legătură

După cum se poate observa, acest proces lasă mult loc fazei de feedback care poate
interveni în orice moment al procesului fără a fi blocat, ca în cazul Ciclului Informativ, când
poate interveni numai la finalul procesului.
Un alt plus al Matricei Informative este acela că se concentrează mult mai direct pe
paralelele existente între fazele de culegere şi producere a informaţiei finite, punând în lumină
relaţia Informaţie – factori de decizie.

Limitări ale Matricei Informative :

- nu descrie clar desfăşurarea procesului de producere a informaţiei finite (ca în
cazul Ciclului Informativ);
- apropierea de factorii de decizie poate reprezenta un pericol pentru serviciul de
informaţii care-şi poate pierde obiectivitatea.
În final, vom discuta despre al treilea model împrumutat în domeniul informaţiilor din
alt domeniu - cel al psihologiei – Ciclul de Avertizare.

2.3.3. Ciclul de Avertizare

Acest model este dezvoltat dintr-o altă perspectivă, fiind creat de către psihologi în
cadrul sistemului de avertizare în caz de dezastre naturale.
Produsele obţinute prin procesul Ciclului de Avertizare diferă de cele produse prin
intermediul Ciclului Informativ (proces ciclic determinat) sau Matricei Informative (orientare
spre produsul final). În acest caz avem de a face cu un proces orientat spre acţiune. În cadrul
Ciclului de Avertizare lucrăm cu întrebări de genul :
- este riscul identificat real?
- cum şi când se emite avertizarea?
- cum ajungi la factorii de decizie capabili de acţiune?

32
Hulnick, “The Intelligence Producer-Policy Consumer Linkage,” CIA/SII, Winter 1985, pp. 79-85.
 - cum determini factorii de decizie să acţioneze?
Ciclul de Avertizare cuprinde şase etape. Primele patru se referă strict la serviciile de
informaţii, în timp ce ultimele două sunt relative la factorii de decizie. Apariţia în cadrul
procesului a două etape ce implică factorii de decizie reprezintă o abordare total diferită faţă
de Ciclul Informaţional sau Matricea Informativă deoarece presupune implicarea directă şi
explicită a factorilor de decizie.
Aceste etape sunt33 :
Specifice compartimentului de informaţii:
1. Identificarea – identificarea timpurie este adesea veriga slabă a acestui ciclu deoarece
informaţiile sensibile sunt greu de identificat şi de multe ori contradictorii;
2. Validarea – Presupune verificarea faptului că pericolul este real şi nu un produs al
imaginaţiei. Validarea implică adesea executarea unor procese suplimentare de
culegere şi analiză. Sunt emise/testate noi ipoteze adaptate noilor informaţii despre
ameninţare;
3. Definirea – se definesc termenii ameninţării: natura, importanţa, probabilitatea de
producere, data de producere sau durată;
4. Comunicarea – În cazul acestui model producătorul de informaţii nu numai că
avertizează factorul de decizie, dar şi îl stimulează pentru a lua măsuri de contracarare.
Specifice compartimentelor de decizie:
5. Evaluarea – factorii de decizie evaluează independent ameninţările;
6. Acţiunea – factorii de decizie acţionează.
În literatura de specialitate se consideră că una din condiţiile de succes a acestui
proces constă în faptul că participanţii la Ciclul de Avertizare cooperează şi se înţeleg unii pe
alţii, dar decizia sub forma acţiunii sau neacţiunii rămâne factorului de decizie. În acest sens,
am dori să prezentăm două cazuri celebre de avertizare, din timpul celui de-al doilea război
mondial, materializate prin acţiune şi inacţiune34:
- Acţiune: Avertizarea privind iminenţa unui atac executat de japonezi asupra insulei
Midway în Pacific. Decidentul – amiralul Nimitz pe baza info primite decide să
desfăşoare o acţiune militară decisivă prin care a distrus parte din flota japoneză ce
se îndrepta spre insulă fără o escortă consistentă pentru a nu fi descoperită.
- Inacţiune: După ce au spart codul de comunicaţii Enigma al armatei germane, primul
ministru britanic, W. Churchill, a primit intelligence referitor la iminenţa unui atac
aerian german asupra oraşului Coventry (oraş nemilitar fară protecţie antiaeriană).
Deşi era foarte legat de acest oraş, a decis să nu desfăşoare trupe antiaeriene în zona
oraşului pentru a nu compromite (protejarea sursei de informaţii) efortul desfăşurat
pentru spargerea cifrului german.
Prin existenţa a şase paşi subsecvenţi, ciclul de avertizare se aseamănă cu Ciclul
Informaţional. Dar modul de desfăşurare simultan şi interactiv ilustrează similarităţi cu
Matricea Informativă.
Cu toate acestea, Ciclul de Avertizare diferă esenţial de cele două procese deoarece
aici asistăm la o concentrare pe factorii decizionali şi pe actul decizional, fapt care în
principiu nu este specific activităţii de informaţii.

Toate cele trei modele – Ciclul Informaţional, Matricea Informativă şi Ciclul de

Avertizare sunt utile în producerea IA, condiţia esenţială fiind de alegere a procedeului
funcţie de situaţia specifică existentă sau chiar utilizarea în complementaritate a lor. În ceea ce
priveşte domeniul de aplicabilitate, fiecare model poate fi folositor prin particularităţile sale :
- Ciclul Informaţional defineşte cel mai clar procesul de producere a IA;

33
An Introduction to Intelligence Analysis, Joint Military Intelligence Training Center, DIA 2003 pp. 165 -171 şi
McCreary, “Warning Cycles,” Studies in Intelligence no.27, Fall 1983, pp. 72-74.
34
Idem
 - Matricea Informativă este cea mai utilă când se doreşte evidenţierea legăturilor
existente între etapele procesului de producere a IA –în special importanţa legăturilor între
fazele de culegere şi producere şi beneficiari. Furnizează de asemenea o imagine asupra
paralelor existente între culegere şi producere;
- Ciclul de avertizare este util în cazul în care se urmăreşte evidenţierea interacţiunii
între producătorii de informaţii şi factorii de decizie din perspectiva modului şi a oportunităţii
de acţiune a acestora din urmă.

2.3.4. Propunerea unui nou model pentru producerea Info pentru Apărare –
FLUXUL FUZIUNII INFORMAŢIONALE (FFI)
Bruce D. Berkowitz şi Allan E. Goodman35, dar şi alţi experţi în intelligence, susţin că
serviciile de informaţii nu s-au adaptat în mod adecvat la revoluţia informaţională post-
modernă. Ei consideră că, printre cauzele recentelor eşecuri ale intelligence-ului, un element
important este menţinerea unor procese birocratice statice şi rigide în comparaţie cu
fluiditatea proceselor informaţionale globale.
Susţinem în totalitate aceste poziţii şi considerăm că multe servicii de informaţii au
rămas tributare unor tehnologii învechite de culegere şi prelucrare analitică, în timp ce
posibilităţi noi, mult superioare, sunt disponibile şi chiar utilizate de unii din adversari, în
special în cazul conflictelor asimetrice.
În condiţiile în care cantitatea de informaţie (dar şi de dezinformare) continuă să
crească, devine tot mai dificil de a decela, în mod oportun şi cu acurateţe, informaţiile izolate
cu valoare relevantă.
Modelul propus în această cercetare denumit Fluxul Fuziunii Informaţionale -FFI
reprezintă o nouă abordare a fluxului informaţional, interactivă, foarte mobilă şi utilă având în
vedere instabilitatea mediului internaţional de securitate ce necesită o politică proactivă din
partea SIM bazată pe prioritizarea obiectivelor şi resurselor.
În opinia noastră, FFI reprezintă un model nou generat de transformările mediului de
securitate şi care are la bază principiul „forma urmează funcţia”.
Noutatea propusă prin noul model prezentat în diagrama FFI de mai jos rezidă din
situarea etapei de analiză în centrul fluxului informaţional ca sistem de interelaţionare,
ordonare, coordonare şi validare a intregului proces.
Etapa iniţială a FFI, reprezintă o provocare pentru întregul flux deoarece un bun debut
al procesului va avea efecte hotărâtoare asupra calităţii şi oportunităţii produsului de intel.
Importanţa acestui nivel, în opinia noastră, este determinată atât de modul prin care
sunt recepţionate cerinţele de la beneficiari precum şi de abilitatea de a prioritiza aceste
cerinţe funcţie de obiectivele şi mijloacele aflate la dispoziţia SIM.
Interpunerea procesului de analiză între etapa de Direcţionare/Planificare şi cea de
Culegere, prin direcţionarea cerinţelor spre Analiză reprezintă, în opinia noastră, un plus ce
aduce un avantaj procesului ca întreg deoarece, în prezent prin existenţa unor baze de date
lărgite multe dintre cerinţele adresate SIM îşi pot găsi un răspuns imediat sau se pot identifica
date şi informaţii ce vor facilita şi canaliza procesul de culegere.
Pentru creşterea valorică a acestei etape apreciem că este foarte important ca în
perioada următoare, SIM să se implice şi să sprijine procesul de „educare în intelligence” a
decidenţilor astfel încât aceştia să conştientizeze sprijinul real pe care serviciile de informaţii
îl pot oferi în sprijinul deciziei, dar şi să faciliteze procesul de formulare a cerinţelor de
intelligence. Adesea, decidenţii acceptă produsele de informaţii numai dacă sunt pe aceeaşi
frecvenţă cu convingerile şi viziunile lor şi au tendinţa să le ignore pe cele care contravin
acestor convingeri.
Pentru o mai bună cooperare cu nivelul decident apreciem ca utile mai multe măsuri:

35
Berkowitz, Bruce D., and Allen E. Goodman, Best Truths:”Intelligence in the Information Age, a New Haven”:
Yale University Press, 2000, p. 44.
 - trimiterea unor analişti cu experienţă, prin rotaţie, în structurile de conducere politico-
militare, militare şi economico-militare care vor oferi expertiză specializată stafului
acestor decidenţi. Prezenţa acestor experţi în cercul de conducere oferă o imagine
privind procesul de luare a deciziei, ritmul de lucru dar şi o serie de contacte personale
care nu ar putea fi stabilite altfel. Aceşti experţi nu trebuie confundaţi cu ofiţerii de
legătură cei care facilitează fluxul documentelor între instituţii. Unul din cele mai
importante beneficii pentru SIM printr-o astfel de măsură ar fi acela că s-ar putea
înţelege mai uşor care sunt nevoile de informaţii ale decidenţilor, ce întrebări să se
adreseze acestora şi cum acestea să fie formulate pentru a obţine maximul de eficienţă;
- propunerea organizării unor brifing-uri zilnice şi periodice, susţinute de analiştii SIM
şi în care să fie prezentate problemele de importanţă pentru factorii de decizie;
- susţinerea unei comunicări strânse privind feedback-ul produselor de intelligence
oferite decidenţilor astfel încât acestea să fie permanent transformate pentru a deveni
cât mai utile actului de conducere.
Dialogul dintre SIM şi decidenţi nu trebui să se confunde cu imixtiunea factorului de
decizie în procesul de creare de intelligence ceea ce ar afecta grav în final actul de conducere
prin subiectivism şi ar predispune la riscuri de securitate deosebite. Acest dialog are ca
obiective facilitarea procesul de culegere şi analiză astfel încât produsul final să fie atât ca
formă, cât şi ca fond cât mai aproape de dorinţa decidentului.

Totodată analiştii pe baza conexiunii directe şi prin prizma experienţei acumulate în

domeniu pot solicita clarificări şi lămuriri privind cerinţele adresate pentru a putea acţiona
direct şi cât mai concis evitând disiparea eforturilor sau supraaglomerarea prin solcitări
ambigue către structurile de culegere.
Odată verificate şi reformulate (dacă este cazul) cererile de informaţii sunt transmise
către structurile de culegere de informaţii şi se declanşează procesul de culegere. Existenţa
unor nelămuriri sau solicitarea de informaţii suplimentare se face printr-un contact în timp
real cu sectorul de analiză prin structurile şi mijloacele specifice.
Există situaţii, în cazurile de intelligence strategic de avertizare, când informaţiile sunt
direct transmise de la sectorul de culegere către decidenţi urmând ca apoi subiectul să fie
dezvoltat de către structura de analiză urmând FFI.
Informaţiile culese sunt direcţionate către sectorul de procesare, dacă este cazul, unde
are loc prelucrarea lor într-un format accesibil şi util analiştilor. Pentru perioada următoare
apreciem ca decisiv procesul de tehnologizare a procecesului de prelucrare a informaţiilor
prin achiziţionarea de tehnnică de vărf – computere performante, softuri de traducere
automate, softuri de sortare pe bază de criterii prestabilite sau de prioritizare a documentelor
pe baza de cuvinte cheie.
După ce au fost procesate informaţiile ajung în sectorul de analiză unde pe baza
metodelor de analiză prezentate mai sus se produce intelligence-ul. Procesul de analiză în
cadrul modelului propus reprezintă un proces integrator care coordonează întregul proces
având la baza întreaga acumularea şi experienţa analiştilor. În aceste condiţii, apreciem că
analistul viitorului reprezintă la rîndul lui un integrator care conectează procese şi mijloace în
scopul creării unei imagini cât mai perfecte a puzzle-ului situaţiei date.
În acest context, în care analiza joacă un rol integrator în procesul de producere de
intelligence, apreciem că analistul, ca parte a întregului angrenaj, trebuie să fie o persoană
complexă care să demonstreze abilităţi unice ca:
- să cunoască foarte bine atât spaţiul lărgit pentru care este responsabil, cât şi
problematica politicii naţionale,
- să acumuleze permanent noutăţile apărute în tehnicile şi procedurile d cercet analitică,
- să aibă imaginaţie creativă şi capacitate integratoare,
- să înţeleagă complexitatea procedurilor de culegere de informaţii astfel încât să poată
interacţiona cu sistemul pentru creşterea fluxului şi valorii produselor de intelligence,
- să poată să-şi învingă prejudecăţile şi să nu cedeze presiunilor de orice fel exterioare
sistemului,
- să înveţe din greşeli şi să sprijine crearea unei baze de cunoaştere bazată pe lecţii
învăţate.
În opinia noastră ultimele trei abilităţi prezentate fac diferenţa între analişti şi experţii
din afara sistemului de securitate naţională. Comunitatea experţilor în politică, relaţii
internaţionale, sociologie au o bună cunoaştere a problematicilor naţionale, regionale şi
internaţionale din punct de vedere istoric, politic, cultural şi antropologic.
Considerăm că analistul secolului XXI trebuie să se distingă de experţii din alte
domenii prin faptul că este necesar să fie un expert în dirijarea capabilităţilor de culegere
astfel încât să reprezinte un potenţiator al efortului de obţinere a unor informaţii valoroase şi
eliminarea balastului ce sufocă serviciile de informaţii. În sensul susţinerii modelului fluxului
informaţional prezentat mai sus, propunem crearea unui corp profesionist de analişti strict
specializaţi în domenii cât mai vaste de la fizică nucleară la sisteme de armament,
antropologie sau biochimie.
Pentru realizarea acestor deziderate, în opinia noastră, SIM trebuie să se deschidă către
societatea academică şi să ţintească recrutarea de forţă de muncă ultraspecializată din
universităţi, centre de cercetare şi să dezvolte parteneriate de perfecţionare împreună cu aceste
instituţii.
Un fost vicepreşedinte al Consiliului american de Intel, Gregory F. Treverton,
considera că eşecul serviciilor de informaţii va deveni şi mai delicat în viitor dacă aceste
servicii nu vor abandona ideea unei distincţii clare între culegere şi analiză.
 Pe timpul Războiului Rece, culegătorii puteau fi separaţi de analişti, deoarece nu era o
problemă în a defini ceea ce se caută – respectiv orice despre URSS şi blocul sovietic. Astăzi,
cel mai bun culegător de informaţii nu mai este un superspion, şi cu atât mai mult un satelit
impersonal, conceptul unicităţii într-o lume superfluidă nu-şi mai găseşte locul ci în concepţia
noastră apreciem că tandemul culegător – analist (cel care este bun cunoscător al subiectului),
trebuie să găsească noi forme de colaborare în timp real.
Revoluţia info nu pune numai problema diferenţei dintre analist şi culegător, ci o apro-
piere şi o colaborare în timp real. Pe timpul procesului de culegere dar şi a celui de analiză va
exista un dialog permanent între analist şi culegător cu inputuri şi lămuriri de ambele părţi.
Situarea procesului de analiză în centrul procesului de producere de intelligence nu
presupune reducerea importanţei activităţii de culegere deoarece analiza se poate desfăşura
numai în condiţiile în care există date şi informaţii.
Realizarea produsului final de intel de către structurile de analiză presupune transmi-
terea către sectorul de diseminare de unde acest intel acţionabil ajunge la liderii decidenţi.
Modelul propus în această lucrare doreşte să consolideze procesul de producere de
intelligence prin crearea unui curent de comunicare pe toate palierele care va avea
următoarele beneficii:
- va încuraja dialogul pe vericală şi orizontală;
- va creşte nivelul de încredere al tuturor participanţilor la proces încercând să
egalizeze importanţa întregii echipe de la culegător la analist, procesator sau
diseminator;
- va contribui la diminuarea neclarităţilor şi a ambiguităţii, generând procese
direcţionate şi exacte;
- va încuraja interacţiunea structurală şi personală.
Principalele provocări, în calea aplicării modelului propus, apreciem că pot interveni
din următoarele direcţii:
- structura organizatorică – structura actuală pe regiuni a sectoarelor de analiză şi
culegere din toate serviciile de info provoacă duplicări de eforturi şi resurse, dar în acelaşi
timp şi o opoziţie la tot ceea ce presupune transformare şi pierderea autorităţii unice în
domeniu pe care fiecare din structuri pretinde că o deţine. O abordare de tipul “target
centric” – “centrată pe obiective sau ţinte” gen terorism, proliferare, etc va permite o
coordonare la nivel global şi o însumare a eforturilor întregului sistem pe obiective
concrete cu reducerea consumului de resurse;
- cultura internă a sistemului – una foarte rigidă în general în toate serviciile de
informaţii în care principiul “need to know” învinge adesea principiul “need to share”
reprezintă o piedică serioasă în procesul de transformare;
- goana după recompense – orice serviciu de informaţii doreşte recunoaşterea
decidenţilor, recunoaştere ce se materializează adesea în creşteri ale alocărilor bugetare.
Această atitudine nu este întotdeauna benefică şi procesului de transformare deoarece va
ghida activitatea sistemului spre activităţi măsurabile şi cuantificabile neglijând calitatea.
Astfel conservatorismul este încurajat.
O altă particularitate a modelului propus este determinată de desfaşurarea proceselor
FFI în spaţiul OSINT explicabil prin interacţiunea atât a analiştilor, procesatorilor sau
culegătorilor cu mediul de surse deschise, interacţiuni ce se desfăşoară permanent prin
consultare şi raportarea la acest mediu complex care poate oferi răspunsuri sau facilita
derularea proceselor din cadrul FFI.
Apreciem că un astfel de flux informaţional de transformare a datelor şi informaţiilor
în intelligence reprezintă avantaje deosebite, în comparaţie cu modelele prezentate mai sus în
special datorită reducerii birocraţiei, dezvoltării şi încurajării comunicării şi cooperării, cu
efecte pozitive asupra produsului final în general şi a actului de conducere în particular.
 2.4. SURSELE (INPUT-URILE) ŞI PRODUSELE (OUTPUT-URILE) –
INFORMAŢIEI PENTRU APĂRARE
Produs de excelenţă, Informaţia pentru Apărare are la bază două elemente unul ca
izvor şi cel de-al doilea ca formă de manifestare în spaţiul factorilor de decizie. În continuare,
vom prezenta cele două elemnte ca surse şi produse ale IA.

2.4.1. Sursele (Input-urile) Informaţiei Pentru Apărare

Input-urile Informaţiei pentru Apărare se referă la varietatea surselor folosite de SIM
în cadrul activităţii de culegere a informaţiilor. În continuare sunt prezentate principalele surse
utilizate de SIM:
OSINT (Open Source INTelligence) reprezintă orice informaţie care poate fi obţinută
prin metode legale şi sunt disponibile în mod liber (a nu se înţelege şi gratuit) în spaţiul public
oricui doreşte să le acceseze. Aceste surse pot îmbrăca forme de genul : ziare, periodice, cărţi,
publicaţii guvernamentale şi ştiinţifice, radioul sau televiziunea, internetul, servicii comerciale
on-line, baze de date electronice cum ar fi cele guvernamentale, universitare sau de business.
Din punct de vedere cantitativ, OSINT reprezintă principala sursă de informare. Se
estimează că majoritatea serviciilor de informaţii primesc curent aproximativ 80-85% din
totalul de informaţii din surse deschise. Totuşi folosirea OSINT diferă funcţie de mediul de
căutare. Astfel nu se pot folosi cu succes sursele deschise în cazul unor operaţii de targeting,
acestea fiind mult mai utile în cazul informaţiilor privind evoluţia unor tehnologii sau
structuri36.
Existenţa OSINT nu presupune automat şi accesul direct al serviciului de informaţii la
aceste surse. În cazul IA, 80% din informaţiile din surse deschise nu sunt accesibile în
România şi nu sunt în limba română. Pentru ca scopul final de obţinere de produse de
intelligence din surse deschise să fie atins, este necesar un proces extrem de laborios şi nu
foarte ieftin.
Acest proces implică descoperirea, diferenţierea, filtrarea şi selectarea acelor
fragmente de info care, integrate şi interpretate, să ducă la obţinerea unor informaţii utile.
În ultimii ani, OSINT a devenit în centrul atenţiei serviciilor de informaţii graţie
volumului mare de informaţii pe care le oferă. Concentrarea specialiştilor în domeniu pe
aceste surse a dus la clasificare lor pe două grupe:
- surse deschise accesibile legal şi obţinute la un preţ convenabil (Jane’s, Lloyd,
Stratfor);
- surse deschise ce aparţin domeniului proprietăţii private – acestea pot fi obţinute
legal, dar costurile ce le implică sunt crescute. Un exemplu în acest sens îl
constituie achiziţia unui sistem de rachetă, în vederea studierii sistemului de
ghidare şi a softului de execuţie37.

HUMINT – HUMan INTelligence sunt informaţii obţinute prin procedee diverse (de
la observare şi ascultare la debriefing sau exploatare în necunoştinţă de cauză) de personal
special pregătit şi antrenat prin exploatarea unor surse umane, în mod oficial, semioficial sau
neoficial (clandestin), prin intermediul informatorilor, colaboratorilor sau agenţilor.
Potrivit Doctrinei NATO de intelligence, “orice persoană – amic, inamic sau neutră –
poate fi o potenţială sursă umană”. Ofiţerul de caz sau agentul utilizat pentru culegerea de
informaţii HUMINT folosesc o multitudine de metode şi procedee, pasive sau active, legale şi
ilegale, în scopul obţinerii de date şi informaţii care să satisfacă nevoia de produse de
intelligence.
36
Robert D. Steele, Information peacekeeping, 11 March 1998, www.fas.org/irp/eprint/cyberwar-chapter.htm,
accesat la data de 23.02.2010
37
Steele, Open Source Intelligence,
www.ossnet/dynamaster/file_archive/040320/fb893cded51d5ff6145f06c39a3d5094/OSS1997-02-33.pdf, accesat
la data de 12.12.2010
 Activităţile desfăşurate în spectrul HUMINT pot fi şi legale denumite în literatura de
specialitate ca „legătură”. Astfel, este utilizat termenul surse umane deschise cum ar fi
contacte cu academicieni, ziarişti, diplomaţi, manageri sau servicii partenere38. Totuşi, există o
specificitate a activităţii în sensul că accesul la aceste surse nu este liber oricui. Aici intervin
două elemente care trebuie să conveargă: sprijinul serviciului de informaţii şi abilităţile
ofiţerului de caz.
În literatura de specialitate s-au dezvoltat două tipuri de HUMINT funcţie de nivelul
de adresare a informaţiei şi de modalitatea de obţinere a acesteia:
- funcţie de nivelul de adresare a informaţiei: HUMINT strategic (pe termen lung, surse de
nivel mare) şi HUMINT tactic (informaţie perisabilă, surse de nivel mic, accent pe
protecţia forţelor);
- funcţie de modalitatea de obţinere a informaţiei – HUMINT obţinut prin interogare (sub
presiune) de la surse care nu doresc să coopereze (prizonieri de război, persoane reţinute),
HUMINT obţinut prin debriefing de la surse ce doresc să coopereze (dezertori, refugiaţi,
trupe proprii) şi HUMINT obţinut prin exploatare în necunoştinţă de cauză de la persoane
care nu realizează că fac obiectul unei activităţi de informaţii (contacte diferite ale
ofiţerului de caz sau ale agentului acestuia).
În cazul IA, sursele HUMINT includ în principal39:
- Prizonieri de război, dezertori, deţinuţi civili. Aceştia pot furniza informaţii despre
capabilităţile adversarului, date de identificare a unităţilor, date despre locaţii de interes,
despre lideri militari şi alte personalităţi, elemente de natură logistică etc. Informaţiile
culese de la acest gen de surse umane pot fi extrem de valoroase şi trebuie utilizate
imediat. Totuşi, se impune multă prudenţă, ca şi o minimă verificare a acestor date
provenite de la o singură sursă, pentru a evita dezinformarea.
- Agenţii sunt indivizi care acceptă conştient să coopereze cu serviciul de informaţii,
furnizând informaţii conform nevoilor acestora. Agentul primeşte sarcini de la ofiţerul de
caz care îl conduce şi este recompensat pentru activitatea sa.
- Trădătorii sunt persoane din tabăra adversă care, în mod voluntar, repudiază regimul ţării
căreia îi aparţin, furnizând, astfel, benevol servicii sau informaţii adversarului. Ca şi în
cazul altor surse umane, aceştia trebuie atent controlaţi şi manipulaţi de un personal
calificat.
- Civili locali, persoane dislocate şi refugiaţi. Acest gen de surse umane sunt specifice
activităţilor din teatrele de operaţii, la îndemâna serviciilor de informaţii ale statelor care
participă cu trupe la operaţii de impunere sau menţinere a păcii. Ei pot fi utili în obţinerea
de date relevante despre câmpul de luptă, despre unităţile luptătoare angajate în conflict,
reţelele de insurgenţi, terorişti sau alte structuri politico-militare ale adversarului. Folosind
orice oportunitate, structurile de HUMINT identifică persoanele locale din aria de
responsabilitate care sunt dispuse să divulge informaţii de interes.
- Persoane aparţinând forţelor proprii sau aliate (friendly forces). Militarii nespecializaţi
în domeniul intelligence din cadrul forţelor proprii sau aliate au multe oportunităţi de a
interacţiona cu populaţia locală, pe timpul îndeplinirii misiunilor pe timp de război sau în
cursul operaţiunilor militare de alt tip decât războiul. Unele dintre aceste forţe, precum
patrulele de recunoaştere, pot primi sarcini de culegere a informaţiilor, fiind apoi supuse
debriefing-ului de către personalul specializat. Alte potenţiale surse valoroase pot fi
comandanţii sau persoanele din statele majore de diferite niveluri care au legături cu
populaţia şi autorităţile locale, precum şi membrii structurilor CIMIC (Civil Military
Cooperation), medicale, de geniu care intră în contact cu populaţia locală. Deoarece
38
Steele, Open Source Intelligence, 1996, chapter 2, section 2013
39
Adaptare după Diane Snyder, “With a little bit of heart and soul analyzing the role of HUMINT in the post
cold war area,” Woodrow Wilson School Policy Conference 401a, 6 January 1997,
www.fas.org/irp/eprint/snyder/humint.htm, accesat la data de 30.05.2010 şi Sergiu Medar, coordinator,
Informaţiile militare în contextual de securitate actual, editura CTEA, Bucureşti 2006, pp. 149 -151
 aceştia nu au pregătire de intelligence, ei trebuie supuşi debriefing-ului de către echipele
de specialişti HUMINT, pentru a se obţine maximum de informaţii relevante.
- Documentele obţinute de la surse HUMINT pot, de asemenea, furniza informaţii
valoroase, care pot fi exploatate operaţional sau utilizate pentru a obţine noi informaţii de
la aceste surse.

SIGINT – SIGnal INTelligence sunt informaţii obţinute din surse care acţionează în
spectrul electromagnetic şi constau din patru subdomenii40:
COMINT (COMmunication INTelligence) – informaţii obţinute prin interceptarea
comunicaţiilor şi a transmisiilor de date de către entităţi specializate şi care nu sunt
destinatarii acestor informaţii. COMINT implică interceptarea şi procesarea comunicaţiilor
externe transmise prin radio sau alte mijloace electromagnetice şi procesarea comunicaţiilor
externe criptate, indiferent de modul de transmitere. Interceptarea presupune cercetare,
capturare, identificarea operatorului, analiza semnalelor, analiza de trafic, analiza
criptografică, decriptare, studiu de text, fuzionarea acestor procese şi înaintarea rezultatelor.
Sunt excluse din această definiţie interceptarea şi procesarea comunicaţiilor scrise
necriptate, emisiunile de propagandă şi presa.
ELINT (ELectronic INTeligence) sunt informaţii obţinute prin intermediul transmisiilor
electromagnetice care nu aparţin comunicaţiilor. ELINT presupune culegerea (observarea şi
înregistrarea) şi procesarea în scop informativ a informaţiilor obţinute din surse nonverbale,
prin radiaţii elmagn emanând din alte surse decât cele radioactive sau de detonare nucleară.

IMINT41 (IMagery INTelligence) sunt informaţii provenite din surse specializate în

prelucrarea imaginilor; culegerea, întocmirea de hărţi şi prelucrarea imaginilor dobândite prin
intermediul senzorilor video-fotografici.
IMINT este prin excelenţă o activitate care permite comandanţilor să “vadă” câmpul
de luptă în timp real.
Prin IMINT se dobândesc informaţii cu ajutorul senzorilor care pot avea baza la sol, pe
mare sau purtate de platforme aeriene/spaţiale. O mare parte din IMINT provin din surse cum
ar fi sateliţi, avioane cu pilot şi UAV (Unmanned Aerial Vehicle – Avion fara pilot).
Există o mare varietate de senzori IMINT. Unii dintre ei furnizează imagini în timp
real, alţii achiziţionează imagini care sunt apoi procesate. Iată câteva exemple de senzori
IMINT: camere optice, care pot produce imagini alb-negru sau color; dispozitive de vedere pe
timp de noapte, utilizând tehnologie în infraroşu sau de identificare termică; radare pentru
identificarea aparatelor aeriene, de identificare a ţintelor, radare Doppler; aparatură video şi
de televiziune pe timp de noapte; laseri de detecţie; aparatură de analiză video multispectrală.
Platformele uzuale folosite pentru senzorii de IMINT sunt: avioanele fără pilot
echipate cu camere video şi alţi senzori electronooptici, avioane sau elicoptere de
recunoaştere, vehicule (blindate, uşor blindate sau neblindate) special echipate pentru
cercetare terestră, precum şi roboţi echipaţi cu senzori IMINT.

MASINT (Measurement and Signatures INTelligence) sunt informaţii provenite din

analiza calitativă şi cantitativă a datelor obţinute cu ajutorul senzorilor specifici. Această
categorie conţine, de obicei, informaţii acustice, informaţii obţinute prin radar, detectare a
radiaţiei nucleare, informaţii obţinute prin infraroşu, informaţii electro-optice, frecvenţă radio,
radiaţii întâmplătoare, luarea de probe din diverse materiale, ape reziduale şi surse spectral-
radiometrice şi electro-optice (altele decât cele ce fac obiectul domeniilor SIGINT şi IMINT).
MASINT se referă, de asemenea, la informaţii obţinute din surse care acţionează în spectrul
electromagnetic sau de informaţii provenite din surse specializate în prelucrarea imaginilor ce
necesită procesare specializată. Ca produs finit, MASINT vine, în primul rând, în sprijinul
40
idem
41
www.fas.org/irp/doddir/army/tacimlp.htm. accesat la data de 12.09.2009
comandanţilor militari. Există trei subdomenii MASINT: ACINT(Accoustic Intelligence),
RADINT (Radiation Intelligence) şi TELINT (TELemetric INTelligence):
• ACINT sunt informaţii provenite din culegerea şi procesarea fenomenelor acustice. Acestea
sunt informaţii transformate din sunet (de ex.: hidrolocatoare, sonare, Sistemele integrate de
supraveghere submarină – IUSS şi Sistemele de cercetare de artilerie prin mijloace acustice).
Din cauza originii sunetului, ACINT vizează, în primul rând, mişcarea şi informaţiile care pot
fi extrase din detectarea ei. ACINT în domeniul maritim implică detectarea, urmărirea şi
identificarea contactelor submarinelor prin sonar activ sau pasiv de diferite tipuri.
 RADINT sunt informaţii obţinute prin utilizarea radarului ca instrument de detectare (de
ex.: identificarea unei nave sau aeronave), care poate fi recunoscut sau nu, pe o anumită
direcţie şi la o anumită distanţă de radar sau simpla detectare a mişcării unei ţinte la un
anumit punct pe sol. Acest aspect este diferit de exploatarea datelor radar de IMINT.
 TELINT (TELemetric INTelligence) sunt informaţii obţinute prin telemetrie.

2.4.2. Informaţia pentru Apărare – Produsele Informative (Intelligence Output)

Produsele finite de informaţii reprezintă suma efortului depus de SIM şi se manifestă
sub forma unor materiale sau activităţi ce sunt distribuite beneficiarilor.
În condiţiile actuale determinate de volumul mare al producerii de informaţii finite,
serviciul de informaţii militare poate prezenta IA sub următoarele forme42 :
 produse de avertizare (warning intelligence) – IA are un rol esenţial în evitarea
surprinderii strategice. Beneficiarii doresc ca serviciul de informaţii militare să
descopere indicii de apariţie a crizelor militare, politico-militare şi umanitare şi să
emită oportun şi cât mai exact avertizări. Pentru aceasta, în cadrul serviciului este
necesară dezvoltarea continuă a unui proces de identificare - determinare de indici de
avertizare pe baza cărora să poată monitoriza permanent mediul de securitate şi să
emită avertizări în cazul unor modificări.
 produse de informare curentă (current intelligence) – prezintă evoluţiile curente ale
situaţiei mediului de securitate căutând să pre-formuleze răspunsuri la întrebările
beneficiarilor. Având în vedere volumul mare de informaţii care converg spre
beneficiari, informarea curentă prin IA trebuie să fie sintetică, axată pe eveniment
fără a aglomera decidentul cu informaţii neutile lui.
 produse de tip studii de ţară/regiune/situaţie – rezultatul unor studii de durată ce
implică consultarea bazelor de date fiind utile beneficiarului în cazul dezvoltării unor
politici. Au un pronunţat caracter de feedback, contactul cu beneficiarul fiind
permanent până la terminarea proiectului ;
 estimări informative (estimative intelligence) – este unul dintre cele mai importante
produse de informaţii având un mare impact asupra beneficiariilor. Aceste produse
constau în analize, dar şi evaluări pe baza cărora se concluzionează judecăţi de
valoare privind evoluţiile în domeniu şi se fac recomandări de acţiune.
 informaţia brută – devenită în ultimii ani un produs tot mai utilizat şi acceptat de
beneficiari, dar care în opinia noastră poate genera multe confuzii, în special datorită
lipsei de expertiză specifică a factorilor de decizie.
Totodată există şi o altă clasificare a produselor informative, lansată de serviciile
de informaţii americane care se bazează pe spectrul domeniului analizat, cum ar fi produse de
informaţii biografice, politice, sociologice, geografice, militare, economice sau ştiinţice43.
În ceea ce priveşte receptivitatea factorilor de decizie la diferitele tipuri de output-uri,
aceasta poate diferi de la caz la caz. Produsele de Informare Curentă care uneori sunt
asimilate formatului jurnalistic sunt adesea criticate ca fiind voluminoase şi superficiale. Însă
estimările, conform specialiştilor în domeniu, au parte de cea mai mare critică, în special în

42
J. Herman, Intelligence, Harper, Washington, 1996, pp.105-108
43
DIA Analist Handbook, DIA, Washington DC, 2004, pp. 47-89
situaţiile în care concluziile nu sunt pe frecvenţa decidenţilor, aceştia acuzând serviciile de
subminarea procesului decizional.

2.5. PROVOCĂRI LA ADRESA INFO PENTRU APĂRARE

Modificarea mediului de securitate de la sfârşitul secolului al XX-lea a produs mutaţii
majore în cadrul serviciilor de informaţii. Dar nu în sensul schimbării rolului pe care acestea îl
joacă. Rolul acestora este să furnizeze factorului de decizie informaţie corectă, necesară şi în
timp util. Dacă în perioada războiului rece ameninţările erau vizibile, externe şi de natură
militară, după căderea Cortinei de Fier, ameninţările devin mai puţin vizibile, asimetrice şi cel
mai adesea non-militare. De aceea şi natura misiunilor serviciilor de informaţii s-a schimbat.
Dezmembrarea Uniunii Sovietice a dus la evoluţia sistemului de relaţii int-le. De asemenea,
dispariţia celor două blocuri ideologice, modificările ulterioare majore aduse de procesul de
extindere al NATO au modificat radical cerinţele exprimate de factorii de decizie politică.
Evenimentele de la 11 septembrie 2001au determinat ca în mediile academice şi
guvernamentale să se discute despre "eşecul serviciilor de informaţii". De asemenea,
atentatele de la Madrid şi cele de la Londra, dovedesc că, la ora actuală, mediile de
intelligence de la nivel internaţional nu sunt pregătite să facă faţă valului de ameninţări
asimetrice ale noului secol, şi că, în ciuda eforturilor susţinute ale celor mai importante
servicii de informaţii din lume, există ameninţări care nu pot fi combătute decât printr-o
coordonare la nivel internaţional a accesului la informaţii şi prin găsirea unor răspunsuri
concrete şi rapide la provocările noului mediu de securitate.
Provocările IA sunt generate în principal de evoluţiile pe termen lung ale situaţiei de
securitate la nivel internaţional, pe evoluţiile instituţionale interne şi externe, pe evoluţiile
tehnico-ştiinţifice şi dezvoltările din domeniul militar naţional, regional şi internaţional.
În opinia noastră, principalele provocări identificate precum şi obiectivele propuse
pentru depăşirea acestor provocări sunt44 :

2.5.1. Necesitarea transformării Informaţiei pentru Apărare

IA, parte componentă a sistemului de securitate naţională, acţionează permanent
pentru prevenirea şi contracararea riscurilor şi ameninţărilor la adresa României şi Armatei
Române, pentru întărirea democraţiei şi pentru anticiparea evoluţiilor în plan strategic în
zonele de interes naţional. Pentru realizarea acestor deziderate, Informaţia pentru Apărare
trebuie să se angajeze într-un proces continuu de transformare a capabilităţilor individuale
într-o structură integrată de informaţii care să exploateze la maxim evoluţiile tehnologice.

Obiectiv
Crearea unei structuri de management operaţional care să acţioneze ca un integrator al
informaţiei pe nivel orizontal prin sincronizarea, evaluarea, planificarea, deconflictarea şi
executarea activităţilor de intelligence. Această structură va pune bazele unor relaţii
interactive de cooperare reală între structurile de informaţii naţionale şi ale statelor partenere
pe diverse paliere specifice (HUMINT, SIGINT, management etc). Prin astfel de măsuri va
creşte eficienţa procesului de monitorizare şi eficienţă a planificării, operaţiilor şi proceselor.
Pentru implementarea unui astfel de sistem sunt necesare următoarele :
 realizarea complexului de management central al surselor ;
 realizarea şi implementarea unui sistem informatic care să integreze toate
structurile de culegere cu cele de prelucrare şi analiză şi bazele de date;

44
Adaptare după - DIA : Moving Toward the 21st Century, http://www.fas.org/irp/dia/product/001-03-
96.htm, accesat la data de 10.07.2010, şi G.F.Treverton, Reshaping National Intelligence for an age of
information, Cambridge University Press 2001, pp. 177-257
  identificarea unor practici şi tehnologii novatoare care să fie implementate la
nivelul SIM pentru consolidarea integrării şi a unităţii efortului.

2.5.2. Dezvoltarea unei noi generatii de capabilitati de culegere

Pentru a putea realiza performanţă, SIM va genera un proces de transformare continuă
a capabilităţilor de culegere care să asigure depăşirea deficienţelor şi scurtcircuitelor
identificate. În general, prin capabilitate se înţelege abilitatea unui sistem de a produce
efectele dorite. Având în vedere că, în prezent, gama ameninţărilor la adresa securităţii
naţionale este considerabil mai diversificată decât în trecut, SIM trebuie să-şi dezvolte o gamă
largă de capabilităţi care să dea posibilitatea avertizării timpurii şi prevenirii asupra oricarui
tip de ameninţare şi de risc. Se vor dezvolta investiţiile pentru inovarea culegerii din surse
umane şi din surse tehnice în vederea atingerii unor nivele de monitorizare şi avertizare
performante prin îmbunătăţirea tehnicilor de culegere .
Obiectivul 1
Dezvoltarea unui sistem integrat de capabilităţi de culegere în măsură să asigure o
monitorizare continuă. Realizarea unui astfel de obiectiv se poate atinge prin dezvoltarea Sist.
de Management şi Integrare pentru Culegere care să proiecteze arhitectura, să planifice şi să
proceseze procesul de culegere. O provocare reală în prezent o constituie procesul de
integrare a capabilităţilor HUMINT cu capabilităţile SIGINT, IMINT, MASINT şi OSINT.
Obiectivul 2
Adaptarea capabilităţilor HUMINT la noile provocări reprezintă o prioritate zero. La
ora actuală, cel mai serios impediment în activitatea SIM îl poate reprezenta o abordare
greşită a politicilor de personal, astfel încât să nu poată continua procesul de reformă. În lipsa
unor măsuri adecvate, SIM nu va mai putea dispune de resursele HUMINT (sau va dispune
cantitativ, dar nu şi calitativ), necesare prevenirii ameninţărilor la adresa securităţii naţionale
cu consecinţe atât pe termen scurt, cât şi pe termen mediu şi lung.
Astfel, pentru îmbunatăţirea IA în domeniul HUMINT se vor avea în vedere
următoarele:
 construcţia d noi platforme de operare şi de colectare a informaţiilor, în special a celor
legate de ameninţări asimetrice (activităţile grupărilor teroriste, crima organizată etc.) ;
 acordarea suportului instituţional adiţional pentru carierele ofiţerilor de informaţii, prin
identificarea mijloacele optime pentru a opri exodul specialiştilor şi elitei SIM spre
sectorul privat ;
 dezvoltarea unor prodoceduri de operare standard privind sprijinul mijloacelor de
culegere tehnice în sprijinul operaţiilor HUMINT;
 iniţierea unui program de identificare în vederea cooperării cu persoane, instituţii din
mediul academic, business şi societatea civilă care să asigure o pregătire complexă
pentru ofiţerii SIM.
Obiectivul 3
Dezvoltarea cooperării cu mediul ştiinţific şi tehnologic militar.
IA se dezvoltă într-un mediu foarte activ generat de evoluţiile mediului internaţional, al
revoluţiilor tehnico-ştiinţifice din domeniul militar şi de aceea, pentru a menţine pasul, trebuie
să se poziţioneze într-o relaţie de strânsă apropiere faţă de mediul academic şi tehnologic
militar. În această direcţie se vor iniţia:
 stimultarea mediului tehnic de cercetare în vederea adaptării şi implementării evoluţiilor
din domeniu;
 activităţi comune cu mediul ştiinţific militar pentru exploatarea cercetărilor ştiinţifice din
domeniu în beneficiul IA şi forţelor armate (evoluţii sisteme de armament, strategii etc.);
 facilitarea accesului specialiştilor din domeniu academic militar, conform principiului need
to know, la date de interes pentru realizarea obiectivelor comune propuse;
 dezvoltarea unor grupuri de lucru pe tema protecţiei forţelor cu scopul producerii unor
studii de contracarare a efectelor asimetrice (dispozitive explozive improvizate, sau alte
arme asimetrice) asupra trupelor proprii.
Obiectivul 4
Dezvoltarea sectorului OSINT (conştientizare - acces – folosire).
În cadrul procesului de transformare a IA, SIM va dezvolta capabilităţile OSINT prin
creşterea utilizării Internetului, a bazelor de date, a mass media scrise şi audio-video, datelor
geospaţiale şi a imaginilor de orice tip. Se va îmbunătăţi integrarea acestor resurse pentru a fi
mai uşor accesibile atât culegătorilor, cât şi analiştilor prin măsuri de tipul :
 crearea unei arhitecturi manageriale OSINT, la toate nivelurile, care să consolideze şi
să clarifice strategiile, politicile, instruirea şi funcţionarea mijloacelor tehnice
furnizoare de acces la sursele deschise ;
 facilitarea accesului şi încurajarea exploatării OSINT.

2.5.3. Modelarea IA după tipul de benficiar şi furnizarea oportună

Prin procesul său de transformare, IA are ca obiectiv central identificarea de metode şi
proceduri pentru a-şi deservi cât mai bine beneficiarii sub forma unor produse analitice
precise, oportune şi acţionabile.
Implementarea tehnicilor de management al riscurilor va contribui în mod real la
creşterea rigorii procesului analitic şi va promova în cadrul organizaţiei gândirea critică cu
efecte benefice asupra anlizelor strategice pe termen lung.

Obiectivul 1
Implementarea analizei de management al riscurilor din toate sursele prin:
 dezvoltarea pe verticală a unui sistem de managementul riscului ;
 implementarea modelului de Flux al Fuziunii Informaţionale propus în această lucrare;
 revizuirea procesului de producţie - distribuire pentru evitarea sufocării beneficiarului;
 dezvoltarea şi monitorizarea unui sistem de evaluarea a eficacităţii performanţei
analiştilor, a procesului de analiză şi a nivelului de satisfacere a cerinţelor
beneficiarilor.

Obiectivul 2
Întărirea sectorului de analiză prin formare profesională continuă la toate nivelurile,
pentru îmbunătăţirea calităţii şi rigorii IA.
SIM va îmbunătăţi activităţile de analiză prin promovarea folosirii tehnicilor de
analiză creativă şi a metodelor de cercetare şi printr-un proces complex intern şi extern de
formare continuă. În acest sens acţiunile se vor focaliza pe:
 menţinerea contactului permanent cu Comunitatea Naţională de Informaţii şi cu
partenerii străini pentru implementarea noutăţilor în domeniul analizei ;
 introducerea unui “Sistem de planificare a informaţiilor strategice“ bazat pe
capabilităţi. Acest tip de planificare trebuie să lucreze cu termeni precum “informaţie
în timp real“, “intelligence predictiv“, “interoperabilitate“ şi să încorporeze elemente
de doctrină, organizare, pregătire, dotare, management personal, logistică etc.;
 dezvoltarea unor programe specifice condiţiilor interne din SIM care să adapteze
metodele şi tehnicile de analiză la propriile necesităţi;
 promovarea continuă, prin diverse activităţi, în mediul intern a utilizării gândirii
critice şi a tehnicilor de analiză performante.

Obiectivul 3
 Promovarea analizei din toate sursele prin integrarea accesului culegătorilor şi
analiştilor la informaţie din primele stadii de producere.
Acest obiectiv aflat şi în atenţia altor servicii de informaţii militare (DIA - Defence
Intelligence Agency) reprezintă a provocare pentru SIM deoarece presupune facilitarea fizică a
accesului atât a culegătorilor, cât şi a analiştilor la informaţia aflată în “fabricaţie”. Pentru
realizarea acestui obiectiv se vor întreprinde:
 conceperea şi implementarea unor “Sisteme de analiză integrată multisursă“ a
datelor şi a unui sistem de fuzionare a informaţiilor, care să conducă la crearea
« imaginii unice » de INTELLIGENCE, necesare factorului politic şi/sau militar
pentru fundamentarea celei mai bune decizii ;
 înfiinţarea unor grupuri de lucru din ambele sectoare care vor dezvolta politici pentru
facilitarea procesului de consultare a informaţiei în diverse stadii de prelucrare;
 dezvoltarea cooperării insituţionale pe orizontală.
Prezentăm alăturat un model propus în cadrul DIA pentru procesul multisursă (All –
Source) în care se poate observa accesul la procesul de producere a informaţiei şi a
interacţiunilor din sistem atât a culegătorilor (data input), cât şi al analiştilor (intelectual input)
şi care vine să sprijine eficienţa modelulului FFI propus45.

2.5.4. Crearea unei culturi de lucru bazată pe cunoaştere

Pentru realizarea performanţei, SIM trebuie să fie permanent angajat în dezvoltarea
unei organizaţii care să aibă la bază cultura cunoaşterii prin implementarea de strategii de
dezvoltare şi utilizare a cunoaşterii acolo unde aceasta se găseşte. Aceasta include iniţiative de
dezvoltare a cooperării cu partenerii străini, a accesului la noile tehnologii şi implementarea
elementelor novatoare din toate domeniile utile IA.

Obiectivul 1
Cooperarea cu partenerii străini pentru mai buna cunoaştere a mediului de securitate
internaţional.

45
DIA, An Introduction to Intelligence Analysis, JMITC, Washington DC, 2007, p. 26
 IA pentru a fi oportună, are nevoie de relaţionare permanentă cu mediul internaţional.
SIM va avea ca obiectiv permanent dezvoltarea relaţiilor cu SIM străine capabile să satisfacă
cerinţele informaţionale pentru acoperirea spaţiilor de interes strategic şi tactic-operativ ale
Armatei României şi factorilor de decizie politico-militari. În acest scop se vor desfăşura
următoarele:
 cooperarea cu celelalte servicii române de informaţii pentru a beneficia şi utiliza
experienţa acestora în lucrul cu partenerii străini;
 promovarea unor politici care să faciliteze schimbul de informaţii cu partenerii străini
la diferite niveluri;
 readaptarea instituţională a instituţiei ataşaturii militare pentru a satisface cerinţele de
cooperare;
 dezvoltarea unor proceduri în interiorul Ministerului Apărării pentru obţinerea
sprijinului, în procesul de cooperare externă al SIM, din partea misiunilor militare şi a
ofiţerilor aflaţi în străinătate;
 iniţierea unui plan de cooperare cu Ministerul Afacerilor Externe pentru obţinerea
sprijinului ambasadelor României în procesul de cooperare externă.

Obiectivul 2
Implementarea unui sistem de Management Informatic.
IA urmăreşte satisfacerea cerinţelor reale ale beneficiarilor. Prin realizarea unui sistem
de management Informatic se va facilita accesul la informaţiile necesare desfăşurării unor
misiuni în timp util şi specializat. Acest sistem va aduce avantaje atât pe verticală, cât şi pe
orizontală prin:
 identificarea şi implementarea tehnologiilor şi standardelor care să permită
convergenţa informaţiilor provenite din toate sursele într-un format practic.

Obiectivul 3
Implementarea strategiilor novatoare privind cunoaşterea ca factor multiplicator pentru
IA.
Noile strategii privind dobândirea şi transmiterea cunoaşterii pot avea un impact
exponenţial asupra misiunilor SIM. În acest sens, vor fi identificate tendinţele novatoare în
domeniul cunoaşterii prin:
 identificarea şi aplicarea practicilor folosite în domeniul cunoaşterii de către instituţiile
guvernamentale, mediul academic, industrial, pentru întărirea capabilităţilor de
cunoaştere ale SIM;
 implementarea unor activităţi ce facilitează transmiterea cunoaşterii atât pe orizontală,
cât şi pe verticală;
 dezvoltarea instituţiei de lecţii învăţate ca sursă obiectivă de cunoaştere.

2.5.5. Atragerea, dezvoltarea şi menţinerea unui personal motivat

Personalul SIM reprezintă cea mai importantă resursă având rolul esenţial în
producerea IA de valoare. Dezvoltarea unui mediu de lucru profesionist, în care fiecare
lucrător să poată dezvolta o carieră atractivă şi motivantă bazată pe performanţă reprezintă un
obiectiv central al SIM.

Obiectivul 1
Recrutarea de personal de înaltă calificare cu o bogată experienţă profesională şi de
viaţă. Personalul SIM trebuie să fie capabil să performeze într-un mediu dinamic, multi-
funcţional şi orientat pe munca în echipă. Recrutarea viitorilor angajaţi va avea la baza
performaţele intelectuale, experienţa profesională, domeniul profesional anterior şi
cunoasterea limbilor de circulaţie de interes pentru serviciu. În plus, se va pune accent pe
performaţa sistemului de management al personalului astfel încât să se asigure distribuirea
funcţie de competenţe/abilităţi a candidaţilor recrutaţi. Pentru realizarea acestui obiectiv se vor
desfăşura următoarele:
 adaptarea permanentă a serviciului de management resurse umane pentru asigurarea
competitivă a procesului de identificare, angajare şi menţinere în sistem a personalului
funcţie de competenţe;
 cooperarea cu structurile de management resurse umane din Armata României pentru
identificarea de ofiţeri activi sau care trec în rezervă care ar putea face obiectul
angajării în sistem.

Obiectivul 2
Asigurare unui mediu de lucru performant şi provocator în vederea menţinerii şi stimulării
motivaţiei personalului civil şi militar.
Pentru realizarea acestui obiectiv se vor întreprinde următoarele:
 dezvotarea unui sistem de verificare complex (cunoştinţe, abilităţi practice formă
fizică, sănătate) pe categorii, valabile pentru tot personalul;
 remodelarea procesului de formare profesională de scurtă şi lungă durată;
 menţinerea unui proces de rotaţie în cadrul sistemelor pentru a permite o mai mare
şi variată competenţă profesională;
 dezvoltarea unor capabilităţi lingvistice funcţie de nevoile actuale şi de perspectivă
ale SIM;
 cooperarea strânsă cu Universitatea Naţională de Apărare, cu Academia Naţională
de Informaţii şi alte universităţi pentru dezvoltarea în comun a unor forme de
pregătire benefice SIM;
 crearea unui corp profesionist de analişti civili care să asigure continuitatea
procesului.

Obiectivul 3
Formarea viitoarei generaţii de lideri prin promovarea excelenţei manageriale.
SIM trebuie să dezvolte un proces de « leadership management » care să formeze
personalului serviciului deprinderi şi competenţe necesare procesului de conducere la diferite
niveluri. Obiectivul se poate realiza prin procese alternative de delegare de autoritate cu
evaluarea punctuală a competenţelor şi prin programe educaţionale performante.

2.5.6. Executarea demersurilor necesare pentru asigurarea unei finanţări şi echipări

competitive
IA pentru a fi competitivă are nevoie de o susţinere financiară corespunzătoare
obiectivelor propuse. Totodată, în interiorul sistemului este necesar să se desfăşoare un proces
de îmbunătăţire a procesului de alocare şi utilzare a fondurilor funcţie de priorităţi.

Obiectivul 1
Construirea unui buget bazat pe programe de informaţii şi de realizare de capabilităţi.
SIM va susţine în faţa factorilor de decizie importanţa alocării de fonduri pe baza unor
programe prioritare atât din domeniul operaţional, cât şi din cel al dezvoltării de capabilităţi.
În acelaşi timp, se vor efectua permanent studii de fezabilitate pentru renunţarea la proiectele
consumatoare de fonduri şi cu rezultate scăzute, iar fondurile rezultate vor fi direcţionate spre
activităţi prioritare.

Obiectivul 2
Îmbunătăţirea capabilităţilor logistice cu accent pe un management proactiv de
achiziţii prin implementarea unei politici şi a unui “Sistem integrat de resurse şi logistică“,
pentru a susţine eforturile de culegere, prelucrare şi diseminare a produselor de intelligence,
conform nevoilor de informare şi competenţelor specifice.
 IA va reuşi să se afirme naţional şi internaţional şi dacă mijloacele tehnico-materiale
la dispoziţia personalului sunt performante. Pentru realizarea acestui obiectiv se vor
întreprinde următoarele :
 remodelarea sectorului logistic prin infuzia de specialişti capabili să înţeleagă şi să
prevadă evoluţia şi necesităţile din domeniul informaţiei pentru apărare ;
 dezvoltarea unui sistem logistic capabil să ofere consultanţă oportună conducerii SIM
în domeniul achiziţiilor;
 creşterea eficienţei activităţilor ce presupun contractarea de servicii pentru SIM.

2.5.7. Susţinerea unei atitudini de perfecţionare permanentă şi asigurarea unui

mediu de lucru optim la nivelul SIM
La nivel instituţional este recunoscută importanţa creării şi menţinerii unui mediu de
lucru optim, modern şi sigur. SIM va dezvolta permanent mediul de lucru în vederea
asigurării condiţiilor pentru ca tot personalul să fie în măsură să realizeze performanţă.

Obiectivul 1
Îmbunătăţirea condiţiilor de angajare şi asigurarea de oportunităţi egale de instruire,
mobilitate şi carieră pentru tot personalul.

Obiectivul 2
Îmbunătăţirea infrastructurii pentru a fi în măsură să răspundă în siguranţă cerinţelor
personalului. Personalul SIM merită un mediu de lucru sigur şi ergonomic. Infrastructura SIM
trebuie adaptată periodic pentru a fi în concordanţă cu evoluţiile de structuri organizatorice,
tehnică şi personal.
În această direcţie se vor executa următoarele:
 stabilirea unei echipe mixte (resurse umane - logistică) care să proiecteze
nevoile/adaptările infrastructurii SIM în condiţiile creşterii/scăderii de efective sau
a modificărilor organizaţionale ;
 dezvoltarea de proceduri standard pentru procesele de inspectare permanentă a
infrastructurii SIM.

Obiectivul 3
Îmbunătăţirea permanentă a politicilor de protecţie internă, în vederea securizării
permanente a procesului de lucru şi blocarea oricăror acţiuni de penetrare.
. SIM va acţiona permanent pentru protecţia personalului şi a facilităţilor de orice formă
de penetrare informativă. Acest obiectiv se realizează prin verificarea permanentă a
personalului pentru a se asigura că aceştia corespund criteriilor privind accesul la informaţii
clasificate, prin protecţia informaţiilor clasificate şi o autorizare de acces pe baza principiului
need to know. Măsuri de urmărit:
 întărirea structurilor de protecţie interne prin compoziţie, dar şi capabilităţi;
 dezvoltarea unor programe educaţionale axate pe promovarea culturii de securitate;
 perfecţionarea sistemului de protecţie a informaţiilor şi echipamentelor clasificate.
În anii următori mediul de securitate va fi caracterizat drept imprevizibil şi neaşteptat.
Provocările mediului de securitate impun IA adoptarea de măsuri care să-i permită adaptări
rapide, lucrul în « echipa » naţională şi internaţională a informaţiilor, dezvoltarea unui
personal profesionist şi a unor tehnologii performante.
Obiectivul final al Informaţiei pentru Apărare constă în integrarea personalului de
informaţii, înalt profesionalizat împreună cu tehnologiile moderne pentru obţinerea de
informaţii optime şi oportune şi crearea produselor de informaţii care să asigure avertizarea, să
identifice oportunităţi şi să ofere avantaje factorilor de decizie militari şi politico-militari.