TEST GRILĂ NR.

1. În cazul în care la bordul unei nave române a fost săvârşită o infracţiune de

omor:
a. nu se va aplica în niciun caz legea penală străină;
b. se va aplica întotdeauna numai legea penală română;
c. se poate aplica legea penală română;
2. În ipoteza în care un infractor român sustrage, la intervale scurte de timp
şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, mai multe autoturisme din ţări ale Uniunii
Europene, se va aplica legea penală română pentru întreaga unitate legală de
infracţiune:
a. numai dacă ultimul act de executare a infracţiunii continuate a fost săvârşit în
România;
b. chiar dacă numai un singur act de executare a infracţiunii continuate a fost săvârşit în
România;
c. numai dacă infractorul este prins pe teritoriul României;
3. Dacă o infracţiune de vătămare corporală gravă (art. 182 C. pen.) este
comisă pe litoralul bulgăresc împotriva unui cetăţean român de un apatrid care are
domiciliul în România, legea penală română:
a. nu se poate aplica, fiind incidentă numai legea bulgară;
b. se aplică în baza principiului personalităţii;
c. se aplică în temeiul principiului realităţii;
4. Când prin legea nouă este incriminată o faptă care anterior era prevăzută
drept contravenţie, legea nouă:
a. este întotdeauna ultraactivă;
b. se va aplica numai pentru viitor în baza principiului activităţii;
c. nu este retroactivă, dar poate fi ultraactivă
5. În lipsa intervenţiei unei legi penale mai favorabile, va fi aplicată
întotdeauna legea penală în vigoare la momentul:
a. comiterii activităţii infracţionale, în cazul infracţiunilor de rezultat;
b. producerii rezultatului mai grav, în cazul infracţiunilor progresive;
c. epuizării infracţiunii continuate;
6. Principiul retroactivităţii in mitius:
a. nu poate fi aplicat după rămânerea definitivă a hotărârii;
b. poate fi aplicat numai în faţa instanţelor de fond;
c. poate atrage o soluţie de încetare a procesului penal dispusă de instanţa de recurs
7. Normele cadru:
a. nu pot fi abrogate;
b. sunt abrogate prin abrogarea normei completatoare;
c. rămân în vigoare şi după abrogarea normei completatoare;
8. Este întotdeauna retroactivă legea prin care:
a. este stabilit un nou regim de executare a pedepsei închisorii;
b. sunt graţiate anumite infracţiuni;
c. sunt amnistiate anumite infracţiuni;
9. Este considerată mai favorabilă legea nouă care:
a. elimină un element circumstanţial agravant;

1
b. limitează sfera de aplicare a unei cauze de nepedepsire;
c. restrânge elementele ce ţin de tipicitatea obiectivă a faptei;
10. Dacă imediat după rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătoreşti
prin care infractorul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 8 ani pentru
săvârşirea infracţiunii de furt calificat (în timpul nopţii), intră în vigoare Noul Cod
penal care prevede pentru această infracţiune pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani,
instanţa:
a. poate aplica o pedeapsă cuprinsă între limitele speciale ale legii noi;
b. trebuie să reducă pedeapsa la 5 ani închisoare;
c. poate aplica o pedeapsă cuprinsă între 5 şi 8 ani închisoare.
11. Dacă imediat după rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătoreşti
prin care infractorul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 8 ani pentru
săvârşirea infracţiunii de furt calificat (în timpul nopţii), intră în vigoare Noul Cod
penal care prevede pentru această infracţiune pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani,
instanţa:
a. poate aplica o pedeapsă cuprinsă între limitele speciale ale legii noi;
b. trebuie să reducă pedeapsa la 5 ani închisoare;
c. poate aplica o pedeapsă cuprinsă între 5 şi 8 ani închisoare
12. Nu există infracţiuni care să nu aibă:
a. obiect juridic;
b. obiect material;
c. cerinţe esenţiale;
13. Este o infracţiune cu conţinut unic:
a. omorul;
b. şantajul;
c. distrugerea;
14. Nu poate constitui obiect material al infracţiunii:
a. instrumentul prin intermediul căruia aceasta este săvârşită;
b. un cadavru, în cazul infracţiunilor contra persoanei;
c. un animal; - este la însuşirea bunului găsit
15. Subiectul activ nemijlocit al infracţiunii:
a. nu poate realiza activităţi infracţionale anterior actelor instigatorului;
b. poate fi o persoană juridică de drept privat, fără scop lucrativ;
c. poate fi sancţionat cu o amendă administrativă, chiar dacă complicele său este
condamnat la închisoare;
16. Nu poate fi trasă la răspundere penală pentru săvârşirea unei infracţiuni:
a. o instituţie publică;
b. o bancă comercială cu capital atât de stat, cât şi privat;
c. un penitenciar
17. Persoana juridică nu poate săvârşi în calitatea de autor infracţiunea de:
a. luare de mită;
b. dare de mită;
c. trafic de influenţă
18. Sunt infracţiuni cu subiecţi activi plurali:
a. seducţia;
b. incestul;

2
c. corupţia sexuală
19. Subiectul pasiv al infracţiunii:
a. poate fi o persoană care are calitatea de autor al unei infracţiuni aflate în legătură
cu cea comisă împotriva sa;
b. trebuie să fie întotdeauna o persoană responsabilă;
c. nu poate fi în niciun caz un animal
20. Pericolul social ca trăsătură esenţială a unei infracţiuni:
a. nu poate fi evaluat de către procuror;
b. există întotdeauna în concret în cazul infracţiunilor de pericol abstract;
c. poate lipsi în cazul infracţiunilor de pericol concret;
21. Infracţiunile de pericol:
a. nu au în niciun caz obiect material;
b. nu pot fi săvârşite prin omisiune;
c. pot fi săvârşite în coautorat;
22. Infracţiunea comisivă care presupune producerea unui rezultat se
consideră săvârşită şi prin omisiune:
a. numai dacă există o obligaţie legală de rezultat de a acţiona;
b. când există o obligaţie contractuală de mijloace de a acţiona;
c. dacă autorul omisiunii, printr-o inacţiune anterioară, a creat pentru valoarea socială
protejată o stare de pericol care a înlesnit producerea rezultatului;
23. În ipoteza intenţiei indirecte, făptuitorul prevede:
a. numai o urmare;
b. cel mult două urmări;
c. cel puţin două urmări
24. Caracterul repentin al intenţiei poate fi reţinut:
a. numai în cazul intenţiei directe;
b. numai în cazul intenţiei indirecte;
c. atât în cazul intenţiei directe, cât şi în cel al intenţiei indirecte;
25. Intenţia repentină:
a. reprezintă o circumstanţă legală de atenuare a răspunderii penale;
b. poate fi prevăzută de legiuitor în conţinutul constitutiv al unor infracţiuni;
c. este incompatibilă cu reţinerea stării de provocare
26. Intenţia premeditată:
a. nu implică în mod necesar existenţa unui mobil special;
b. poate reprezenta cauză de agravare a răspunderii penale;
c. nu este prevăzută de legiuitor în conţinutul constitutiv al unor infracţiuni comise în
forma de bază;
27. Spre deosebire de culpă, praeterintenţia:
a. poate constitui latura subiectivă a unei infracţiuni progresive;
b. există numai la infracţiunile comisive;
c. presupune o primă urmare intenţionată;
28. Intenţia supravenită:
a. presupune reprezentarea de către făptuitor, după comiterea faptei, dar înainte de
producerea urmării acesteia, a unui alt rezultat decât cel urmărit iniţial;
b. nu este posibilă la infracţiunile formale;
c. poate fi reţinută în cazul unui concurs ideal de infracţiuni;

3
 29. Dacă o persoană juridică şi directorul acesteia (persoană fizică) sunt
trimişi în judecată, instanţa poate:
a. constata că fapta comisă de o persoană juridică prezintă pericolul social al unei
infracţiuni, în vreme ce fapta directorului acesteia nu constituie infracţiune, lipsindu-i
trăsătura esenţială a pericolului social;
b. aplica în cauză o singură sancţiune administrativă;
c. constata că fapta ambilor inculpaţi este lipsită de pericol social;
30. Actele preparatorii:
a. nu sunt posibile la infracţiunile săvârşite cu praeterintenţie;
b. nu pot constitui, în niciun caz, acte de complicitate la săvârşirea infracţiunii;
c. nu pot exista la infracţiunile săvârşite din culpă;
31. Actele de pregătire:
a. nu trebuie să facă parte din activităţile ce intr ă în elementul material al infrac ţiunii;
b. reprezintă o condiţie sine qua non pentru existenţa infracţiunii comise cu
premeditare;
c. au caracter material, nefiind posibile la infrac ţiunile formale;
32. Tentativa nu este posibilă la infracţiunile:
a. omisive proprii;
b. comisive prin omisiune;
c. continue
33. Tentativa imperfectă este posibilă la infracţiunile:
a. contra libertăţii persoanei;
b. complexe;
c. de executare promptă, săvârşite pe cale verbală;
34. Complicitatea anterioară la tentativa la infracţiunea de furt calificat:
a. nu este prevăzută de legea penală;
b. poate atrage aplicarea unei măsuri educative;
c. poate atrage aplicarea unei amenzi administrative;
35. Desistarea:
a. poate consta într-o omisiune;
b. produce efecte chiar dacă înainte de a interveni autorul observase că fapta a fost
descoperită de organele de poliţie;
c. nu poate consta într-o comisiune;
36. Desistarea îşi produce efectele:
a. chiar dacă întreruperea executării este determinată de o constrângere morală;
b. şi în cazul infracţiunilor săvârşite cu intenţie repentină;
c. chiar dacă nu are caracter voluntar;
37. Împiedicarea producerii rezultatului este posibilă în cazul tentativei:
a. relativ improprii;
b. imperfecte;
c. perfecte;
38. Spre deosebire de desistare, împiedicarea producerii rezultatului:
a. nu poate avea loc din culpă;
b. nu poate consta într-o omisiune;
c. constă fie într-o omisiune, fie într-o comisiune;
39. Consumarea unei infracţiuni are loc:
a. întotdeauna, în momentul producerii rezultatului prevăzut de lege;

4
b. în momentul săvârşirii acţiunii infracţionale prevăzute de lege în cazul infracţiunilor
de pericol abstract;
c. în momentul producerii efective a stării de pericol în cazul infracţiunilor de pericol
concret.
40. Pluralitatea naturală de infractori este:
a. o cauză de agravare a răspunderii penale;
b. o pluralitate necesară;
c. o pluralitate ocazională;
41. Participaţia improprie este posibilă:
a. doar în cazul complicităţii şi instigării;
b. numai în ipoteza coautoratului şi a complicităţii;
c. în situaţia coautoratului şi a instigării;
42. Instigarea:
a. nu este posibilă la infracţiunile din culpă;
b. este posibilă la infracţiunile praeterinţionate;
c. poate fi realizată din culpă.
43. Complicitatea se realizează din punct de vedere subiectiv numai cu:
a. intenţie;
b. intenţie directă şi praeterintenţie;
c. intenţie şi praeterintenţie;
44. Sunt forme principale de participaţie penală:
a. instigarea faţă de complicitatea anterioară;
b. instigarea faţă de coautorat;
c. complicitatea concomitentă faţă de instigare;
45. Complicele:
a. poate fi pedepsit numai dacă autorul infracţiunii este pedepsit;
b. poate fi condamnat la pedeapsa închisorii în timp ce instigatorului i se aplică o
măsură educativă;
c. va fi achitat ori de câte ori autorul este achitat;
46. Complicitatea negativă:
a. nu se pedepseşte ca act de participaţie penală;
b. poate fi incriminată ca infracţiune autonomă;
c. se pedepseşte în toate cazurile;
47. Se poate reţine coautoratul:
a. numai dacă toţi coautorii acţionează cu intenţie directă;
b. doar dacă toţi coautorii sunt prezenţi la locul comiterii faptei;
c. şi în ipoteza în care participanţii nemijlociţi comit fapta în baza unei legături
subiective concomitentă executării activităţii infracţionale;
48. Instigatorul nu va fi tras la răspundere penală ca participant dacă
autorul:
a. nu săvârşeşte o tentativă pedepsibilă;
b. săvârşeşte o infracţiune mai gravă decât cea la care a fost instigat;
c. comite o infracţiune din culpă;
49. Complicitatea anterioară neurmată de efectuarea unor acte de executare:
a. nu se pedepseşte;
b. se pedepseşte la fel ca instigarea neurmată de executare;

5
c. se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă între minimul general şi minimul special
prevăzut de lege pentru infracţiunea la care au fost efectuate actele de ajutorare;
50. Fapta celui care încurajează o persoană, care luase hotărârea de a săvârşi
infracţiunea, să comită fapta constituie în cazul realizării activităţii infracţionale:
a. o faptă care nu este prevăzută de legea penală;
b. un act de instigare;
c. un act de complicitate morală la săvârşirea infracţiunii;