Teste de autoevaluare

1. Dreptul penal cuprinde un ansamblu de norme juridice care:

a) statuează numai faptele ce constituie infracţiuni;
b) statuează doar pedepsele şi alte sancţiuni de drept penal aplicabile
persoanelor fizice şi juridice care au comis infracţiuni;
c) se referă la regulile sau principiile dreptului penal.

2. Ştiinţa dreptului penal cuprinde:

a) ansamblul de idei, teorii privitoare la dreptul penal ca ramură de drept;
b) ansamblul de concepţii privitoare la dreptul penal ca ramură de drept;
c) instituţiile care reglementează relaţiile de apărare socială.

3. Obiectul dreptului penal îl formează :

a) relaţiile de apărare socială;
b) doar relaţiile de cooperare între oameni în asigurarea ordinii sociale;
c) numai relaţiile de conflict între titularii valorilor sociale ocrotite de legea
penală şi cei care au săvârşit fapte vătămătoare sau periculoase împotriva
acestor valori.

4. Constituie izvoare de drept penal:

a) Constituţia României, Noul Cod penal, legile complinitoare;
b) Noul Cod penal, legile complinitoare, jurisprudenţa (numai deciziile Curții
Constituționale);
c) Constituţia României, Noul Cod penal, cutuma, jurisprudenţa (numai
deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție - RIL și DCDCP).

5. Principiul legalităţii îmbracă următoarele laturi:

a) legalitatea incriminării (nullum crimen sine lege);
b) legalitatea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă
(nulla poena sine lege);
c) legalitatea procesului penal.
Teste de autoevaluare 2
1. Constituie principii de aplicare a legii penale în timp:
a) principiul realităţii;
b) principiul teritorialității;
c) principiul activității.

2. Legea penală poate intra în vigoare la 3 zile de la data publicării în

Monitorul Oficial al României, Partea I.Termenul de 3 zile se calculează:
a) pe zile calendaristice, începând cu data publicării în Monitorul Oficial al
României, şi expiră la ora 24,00 a celei de-a treia zi de la publicare;
b) pe zile lucrătoare, începând cu data publicării în Monitorul Oficial al
României, şi expiră la ora 24,00 a celei de-a treia zi de la publicare;
c) pe zile libere, începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României, şi
expiră la ora 24,00 a celei de-a treia zi de la publicare.

3. În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a

cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică:
a) legea în vigoare la data pronunţării hotărârii;
b) legea în vigoare la data săvârşirii infracţiunii;
c) legea mai favorabilă.

4. Prin Decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014 referitoare la

excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Codul penal
(aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei),
s-a constatat că:
a) dispoziţiile art. 5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care legile
succesive prevăd game diferite de pedepse;
b) dispoziţiile art. 5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu
permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii
penale mai favorabile;
c) dispoziţiile art. 5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care legea
în vigoare la momentul săvârşirii infracţiunii (vechea lege) este mai favorabilă
decât cea în vigoare la momentul judecării (noua lege).

5. Legea penală temporară se aplică infracţiunii săvârşite în timpul cât era

în vigoare:
a) numai dacă fapta a fost urmărită sau judecată în acest interval de timp;
b) numai dacă fapta a fost descoperită în acest interval de timp, indiferent dacă
judecata a avut loc după ieşirea din vigoare a legii;
c) chiar dacă fapta nu a fost descoperită, urmărită sau judecată în acest interval de
timp.

6. Constituie principii de aplicare a legii penale române în spaţiu:

a) legalitatea incriminării;
b) principiul realităţii;
c) principiul activităţii.

7. Principiul ubicuităţii:
a) este prevăzut expres de noul Cod penal;
b) constituie temeiul acordării extrădării;
c) constituie o excepţie de la principiul teritorialităţii.

8. Imunitatea de jurisdicţie:
a) constituie o excepţie de la principiul personalităţii;
b) constituie o excepţie de la principiul teritorialităţii;
c) constituie o excepţie de la principiul realităţii.
9. Se include în sfera noţiunii de „teritoriu” din expresia „teritoriul
României”:
a) spaţiul aerian de deasupra mării teritoriale a României;
b) spaţiul cosmic de deasupra teritoriului României;
 c) subsolul, corespunzător solului terestru, acvatic, mării teritoriale, fără limite în
adâncime.

10. O infracţiune se consideră săvârşită pe teritoriul României:

a) numai dacă a fost comisă pe acest teritoriu;
b) dacă pe o navă sub pavilion românesc s-a produs rezultatul infracţiunii, aceasta
fiind comisă pe teritoriul altui stat;
c) dacă pe o aeronavă înmatriculată în România s-a efectuat numai un act de
executare a infracţiunii, celelalte acte de executare şi rezultatul infracţiunii
producându-se pe teritoriul altui stat.

Teste de autoevaluare 3
1. Constituie infracţiune fapta care îndeplineşte următoarele condiţii
necesare şi suficiente:
a) fapta prevăzută de legea penală, care prezintă pericol social, săvârşită cu
vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o;
b) este săvârşită cu vinovăţie; este prevăzută de legea penală, prezintă pericol
social;
c) fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi
imputabilă persoanei care a săvârşit-o.

2. Există culpă simplă (neglijenţă) atunci când:

a) infractorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei
că el nu se va produce;
b) infractorul nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia sau putea să-l prevadă;
c) infractorul nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă.

3. Singurul temei al răspunderii penale îl reprezintă:

a) săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală;
b) săvârşirea unei infracţiuni;
c) existenţa unei hotărâri judecătoreşti de condamnare.

4. Există intenţie directă atunci când:

a) infractorul prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă
posibilitatea producerii lui;
b) infractorul prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin
săvârşirea acelei fapte;
c) infractorul prevede rezultatul faptei sale, urmăreşte producerea lui, însă
acest rezultat, din cauze independente de voinţa infractorului, nu se produce.

5. Intenţia depăşită (praeterintenţia) este o formă de vinovăţie ce se

realizează:
a) prin săvârşirea unei fapte cu intenţie directă şi producerea unui rezultat mai
grav decât cel urmărit, rezultat care este însă prevăzut şi acceptat de făptuitor la
momentul săvârşirii faptei;
 b) prin săvârşirea unei fapte cu intenţie directă şi producerea unui rezultat mai
grav decât cel acceptat de făptuitor prin săvârşirea faptei, rezultat care însă nu
este imputabil făptuitorului dincolo de limita ce ar rezulta din acceptarea sa;
c) prin săvârşirea unei fapte cu intenţie indirectă şi producerea unui rezultat
mai grav decât cel acceptat de făptuitor prin săvârşirea faptei, rezultat ce se
impută acestuia sub forma culpei.
Testul 4
1. Constituie factori ai infracţiunii:
a) obiectul şi subiecţii infracţiunii;
b) elementul material;
c) locul şi timpul săvârşirii infracţiunii;
d) cerinţele esenţiale şi scopul.

2. Au valoare de adevăr afirmaţiile:

a) în cazul infracţiunilor formale nu se cercetează legătura de cauzalitate între
acţiune – inacţiune şi urmarea produsă, aceasta rezultând ex re;
b) infracţiunile care au un obiect material sunt infracţiuni de rezultat;
c) toate infracţiunile au un obiect juridic specific;
d) infracţiunile care nu au obiect material sunt infracţiuni de pericol.

3. Constituie elemente ale laturii obiective a conţinutului constitutiv al unei

infracţiuni:
a) elementul material;
b) elementul subiectiv;
c) urmarea imediată.

4. Verbum regens desemnează:

a) latura subiectivă;
b) urmarea imediată;
c) elementul material.

5. Acţiunea sub care se poate prezenta elementul material al laturii obiective

se poate realiza:
a) prin acte materiale; prin scris;
b) prin cuvinte;
c) printr-o atitudine a făptuitorului care nu face ceva ce legea penală ordonă să
facă.

6. Au valoare de adevăr următoarele afirmaţii:

a) existenţa vinovăţiei, ca trăsătură esenţială a infracţiunii, presupune
întotdeauna şi existenţa vinovăţiei, ca element al conţinutului unei infracţiuni;
b) poate exista vinovăţie, ca element al conţinutului unei infracţiuni, fără a
exista însă ca trăsătură esenţială a infracţiunii;
c) poate exista vinovăţie ca trăsătură esenţială a infracţiunii, fără să existe
vinovăţie ca element subiectiv al infracţiunii.

7. Fapta constând intr-o inacţiune:

a) este infracţiune numai dacă este săvârşită cu intenţie;
b) este infracţiune, atunci când este săvârşită din culpă, afară de cazul în care
legea sancţionează numai săvârşirea ei cu intenţie;
c) este infracţiune atunci când este săvârşită din culpă numai atunci când în
lege se prevede, în mod expres, aceasta.

8. Responsabilitatea penală se prezumă începând cu vârsta de:

a) 14 ani;
b) 16 ani;
c) 18 ani.

9. Subiect pasiv al infracţiunii poate fi:

a) numai o persoană fizică;
b) o persoană fără discernământ;
c) o persoană juridică.

10.Există tentativă:
a) când consumarea infracţiunii nu a fost posibilă datorită insuficienţei sau
defectuozităţii mijloacelor folosite;
b) când consumarea infracţiunii nu a fost posibilă datorită modului cum a fost
concepută executarea;
c) când consumarea infracţiunii nu a fost posibilă datorită lipsei obiectului de
la locul unde făptuitorul credea că se află.