Universitatea ,,Danubius” din Galați

Facultatea de Drept
Învățământ la distanță

DISCIPLINA

Drept Internațional Public

Anul II, sem I

PROF. UNIV. Dr. JANA MAFTEI

STUDENT:
Zgîmbău Gigi- Fernando

An universitar
2023 – 2024
 TEMA 1
Descărcați documentul pe care îl găsiți în Attachment în calculatorul dumneavoastră,
denumiți-l cu numele și prenumele dumneavoastră și completați răspunsurile pentru cerințele
de mai jos în tabelul respectiv :
- la cerința I, completați cu răspunsuri cât mai concise;
- la cerința II, completați în tabel litera răspunsului corect (de exemplu, c ). Încărcați
documentul realizat la secțiunea Teme până la data precizată pe acest site de curs,
ca Attachment ( doar în format word ).
Toate cerințele sunt obligatorii; punctaj total: 1.5 puncte (0.15 pct. fiecare).
I. Răspundeți cât mai CONCIS cerințelor formulate mai jos:
1. Precizați definiția dreptului internațional public.
a) un ansamblu de norme juridice care guvernează raporturile care se stabilesc în cadrul
societăţii internaţionale, b) norme create de state pentru a reglementa relațiile dintre ele, ca
principale subiecte ale dreptului internațional, c) precum și relațiile dintre state și alte
subiecte de drept internațional. d) Dreptul internațional public constituie un instrument
necesar și indispensabil în dirijarea unei lumi contradictorii în procesul de globalizare.
e) Dreptul internațional reprezintă ansamblul principiilor și normelor juridice create de
state, pe baza acordului lor de voință, în vederea reglementarii relațiilor dintre ele.
Dreptul internațional public reprezintă setul de norme juridice care reglementează relațiile
dintre organisme publice, precum statele și organizațiile internaționale. Convențiile și legile
uniforme sunt instrumente comune ale dreptului internațional public.
Dreptul internaţional public poate fi definit ca totalitatea normelor juridice
create de state şi de celelalte subiecte de drept internaţional, pe baza
acordului liber exprimat de acestea prin tratate şi alte izvoare de drept, în
vederea reglementării raporturilor dintre ele, norme a căror aducere la
îndeplinire este asigurată de respectarea de bună voie, iar în caz de
necesitate prin măsuri de constrângere aplicate de către state în mod
individual sau colectiv.

Dreptul internațional public este definit ca un ansamblu de norme scrise sau nescrise,
având ca scop reglementarea conduitei statelor în relațiile dintre ele.
2. Care este obiectul de reglementare al dreptului internațional?
a) Obiectul dreptului internaţional îl formează relaţiile internaţionale.
b) Dreptul internaţional are drept obiect de reglementare numai acele relaţii juridice
internaţionale în care statul acţionează ca purtător de suveranitate.

Atunci când tratăm aspectele referitoare la obiectul dreptului internaţionalpublic, este

evident ca similar şi celorlalte ramuri ale dreptului, ne referim laraporturile sociale care
iau naştere între subiecţii acestei ramuri, raporturi caresunt reglementate prin norme
juridice specifice. Această specificitate rezidă nunumai în natura specială a subiecţilor ci şi
în alte elemente pe care le vomanaliza mai jos. În acest context trebuie să precizăm de la
început că
spredeosebire de dreptul intern, raporturile sociale reglementate de dreptulinternaţional
public nu sunt raporturi "interne", din interiorul statului ci
dimpotrivăraporturi "externe", adică ceea ce numim in limbajul nostru zilnic, relaţiileinter
naţionale ale statelor. Aşadar prima concluzie este logică şi se desprinde cuuşurinţă din
cele de mai sus şi anume că nu fac parte din sfera de reglementare adreptului
internaţional public, relaţiile sociale care privesc persoanele fizice ori juridice din cadrul
statelor. În acelaşi timp exced acestei sfere de reglementare şiraporturile cu alte
caractere decât cele dintre state si care au la bază tocmaiaceste relaţii cu caracter
internaţional şi pe care le-am numit ca având caracterde putere - deci exercitate în
virtutea atributelor conferite de suveranitate şiindependenţa naţională. Este cazul,
aminteam, al relaţiilor comerciale, culturale,obşteşti, ştiinţifice, etc

3. Menționați 2 avantaje pe care le are tratatul internațional față de cutma

internațională, ca izvoare ale dreptului internațional public ?
Ca izvor de drept tratatul internaţional prezint ă avantaje fa ţă de cutuma
internaţională:
– se stabilesc cu precizie normele de drept recunoscute de statele care
se angajează să le respecte;
– crearea unor noi norme de drept internaţional se poate realiza în
termen mai scurt decât pe cale cutumiară, când sunt necesare adesea
decenii sau secole;
– prin tratate internaţionale se pot reglementa domenii noi ale rela ţiilor
internaţionale (dreptul cosmic, energia nucleară, mediul înconjur ător etc.).

În prezent, tratatul reprezintă cel mai sigur și important mijloc prin care statele lumii
înțeleg să-și reglementeze relațiile reciproce. Față de cutumă, tratatul prezintă numeroase
avantaje de ordin practic cum ar fi: – caracterul scris; – operativitate; – precizie; –
posibilitatea stabilirii limitelor de aplicabilitate în timp și spațiu ș.a. Exprimarea acordului
de voință al statelor, prin intermediul tratatului, este preferată datorită avantajelor pe care
acest mijloc le prezintă. În primul rând, voința statelor cu privire la normele ce se stabilesc
este exprimată în mod clar, fără echivoc, fiecare parte având o reprezentare precisă asupra
drepturilor și obligațiilor sale. În al doilea rând, față de cutuma internațională care necesită
o perioadă mai îndelungată de formare, tratatul prezintă avantajul adoptării rapide a
normelor dreptului internațional. Datorită formei scrise care este obligatorie pentru
încheierea sa, tratatul oferă posibilitatea folosirii ca mijloc de probă în eventualitatea ivirii
unor litigii[1].
https://www.hamangiu.ro/upload/cuprins_extras/dreptul-organizatiilor-internationale-editia-a-2-a-mihail-
niemesch-maria-beatrice-berna-extras.pdf

Din practica Curții Internaționale de Justiție pot fi desprinse următoarele reguli:  normele
prevăzute de tratate pot fi acceptate și aplicate de alte state terțe sau pot fi impuse ca reguli
cutumiare;  tratatele și cutumele care au același conținut pot să existe în paralel;  în caz
de îndoială, tratatele se interpretează potrivit dreptului cutumiar, ale cărui norme, dacă au
caracter imperativ, vor avea prioritate față de tratat;  normele cutumiare se aplică, în
special, în acele domenii ale relaţiilor internaţionale care nu sunt reglementate prin norme
convenţionale
4. Care este subiectul originar și cu competențe depline al dreptului internațional
public?
 Numai statele au capacitatea de a dobândi și de a-și asuma totalitatea drepturilor și
obligațiilor cu caracter internațional în calitatea lor de „subiecte originare, tipice și
 fundamentale ale dreptului internațional”.  Identificat ca titular universal şi originar al
drepturilor şi obligaţiilor statul se detaşează în raport cu celelalte subiecte ale dreptului
internaţional public prin competenţele sale: - materiale (ratione materiae), - personale
(ratione personae) şi - teritoriale (ratione locci)
Statele constituie principalele subiecte de drept internaţional.Acestea au
caracterul de subiecte originare, tipice, fundamentale ale dreptului
internaţional, întrucât numai statele, în virtutea suveranit ăţii lor au dreptul
nelimitat de a participa la elaborarea normelor de drept internaţional şi îşi
pot asuma în totalitate drepturile şi obligaţiile prevăzute de dreptul
internaţional.

5. Cum sunt definite organizații internaționale interguvernamentale în Convenția din

1975 privind reprezentarea statelor în relațiile cu organizațiile internaționale
guvernamentale?
„o asociere de state constituită printr-un tratat, având un act constitutiv, organe comune şi
personalitate juridică distinctă de cea a statelor membre care o compun” - Convenţia din
1975 privind reprezentarea statelor în relaţiile lor cu organizaţiile internaţionale
guvernamentale
6. Citiți cu atenție afirmația de mai jos și notați cu A dacă afirmația este adevărată și
cu F dacă afirmația este falsă:
Tratatul sublim, cel mai vechi tratat internațional din China antică, era un tratat de
prietenie și alianță încheiată în 1296 î.Hr. între Ramses II şi Hattusil III, regele hitiţilor.
F
- din Egiptul Antic amintim Tratatul sublim, cel mai vechi tratat internaţional,un tratat de
prietenie şi alianţă, încheiat în 1296 î.Hr. între Ramses II şi Hattusil III, regele hitiţilor;
II. Alegeți răspunsul corect:
7. Normele dreptului internațional public:
a) au, de regulă, trei părți: ipoteză, dispoziție și sancțiune;
b) nu prevăd în mod expres sancțiuni pentru cazul nerespectării lor;
c) prevăd în mod expres sancţiuni pentru cazul nerespectării lor.
8. În problema raportului dintre dreptul internațional public și dreptul intern s-au
conturat două teorii opuse:
a) teoria negocierii și teoria conflictului;
b) teoria dualistă și teoria monistă;
c) teoria identităţii în democraţie şi teoria concurenţei în democraţie.
9. Care dintre afirmațiile următoare este adevărată?
Articolul 38 din Statutul Curții Internaționale de Justiție:
a) stabileşte o ierarhie a izvoarelor de drept internaţional public;
b) nu stabileşte o ierarhie a izvoarelor de drept internaţional public;
 c) este incomplet.
10. Personalitatea internațională a organizațiilor rezultă din:
a) din regulamentul de ordine interioară;
b) actul constitutiv al acesteia;
c) din Convenţia de la Tokyo din 2002.

Articolul

38 prevede: 1. „Curtea (CIJ), a cărei misiune este de a soluționa conformdreptului

internațional diferendele care sunt supuse, va aplica: a)

Convenţiiletoate, fie generale, fie speciale care stabilesc reguli recunoscute în mod expres
destate în litigiu; b) cutuma internațională, ca dovadă a unei practici generale, acceptată

cadrept; c) principiile generale de drept recunoscut de națiunile civilizate; d) sub rezerva

art.59, hotărârile judecătoreşti şi doctrina celor mai calificaţi specialişti în drept public
aidiferitelor națiuni, ca mijloace auxiliare de determinare a regulilor de drept. 2.
Prezentadispoziţie nu aduce atingere dreptului Curţii de a soluţiona o cauză ex aequo et bono
, dacă părţile sunt de acord cu aceasta.”

Se cunoaște, de obicei, că o enumerare a izvoarelor este făcută de textul art. 38 din

StatutulCurţii Internaţionale de Justiţie (CIJ). Acest text nu reglementează izvoarele de
dreptinternaţional, ci stabileşte mijloacele juridice pe care Curtea le are în vedere în
stabilitateadrepturile și obligațiile părților într
-
o cauză dedusă spre soluţionare Curţii. Există astăzi șialte izvoare de drept internațional, apar
mai ales în urma dezvoltării organizațiilorinternaţionale. Prin acest text se stabilește o
ierarhizare a normelor de drept internațional.Majoritatea autorilor arată că tratatul si
cutuma sunt izvoarele principale tradiționale.Celelalte – izvoare secundare sau derivat sau
mijloace auxiliare.

Se afirmă, de regulă, că nu există o ierarhizare a normelor. Dar, odată cu apariţia

normelorimperativ ( jus cogens) ar apărea o astfel deierarhizare. Din practica CIJ rezultă că
instanţaaplică mai întâi tratatul, iarîn lipsa lui– o regulă cutumiară. Se acordă preferinţă
cutumei faţăde principii. Este oconsacrare implicită a ierarhiei izvoarelor.