Sunteți pe pagina 1din 52

1.

Notiunea de drept international public


Dreptul international public reprezinta totalitatea normelor si principiilor sanctionate de subiectii acestuia si
contin drepturi si obligatii conform dreptului international precum si raspunderea in caz de incalcare a unei
norme indiferent de caracterul acesteia fie conventionala fie cutumiara.
Dreptul international se divizeaza in doua mari parti:
-partea generala care include : subiectele, obiectul, izvoarele, teritoriu, populatia, raspunderea.
-partea speciala include: dr. diplomatic si consular, dr. tratatelor, dr. marii, dr. aerian ect.
Dreptul internaional public poate fi definit ca totalitatea normelor juridice create de state i de celelalte
subiecte de drept internaional, pe baza acordului liber exprimat de acestea prin tratate i alte izvoare de drept,
n vederea reglementrii raporturilor dintre ele, norme a cror aducere la ndeplinire este asigurat de
respectarea de bun voie, iar n caz de necesitate prin msuri de constrngere aplicate de ctre state n mod
individual sau colectiv. Notiunea de drept international a fost folosita pentru prima oara in Anglia. In lucrarile
marilor ju-risti a predominat expresia dreptul gintilor , mostenita din dreptul roman jus gentium. Jus
gentium avea un continut mai larg decat cel al dreptului international contemporan, deoarece el cuprindea si
norme care reglementeaza raporturile dintre cetatenii romani si straini.Cu toate acestea, notiunea dreptul
gintilor va fi mentinuta in paralel cu cea de drept international , desi notiunea in cauza a avut o anumita
semnifica-tie istorica, proprie dreptului roman. In secolul 17-18, gandirea juridica atribuie dreptului gintilor cu
caracter voluntar, fixandu-i defini-tiv sensul de drept a relatiilor dintre state. In doctrina juridica romaneasca sau folosit termeni ca : drept international, drept international pu blic, drept international contemporan.
Termenul de drept international insa apare mai adecvat, atat prin continut cat si prin frecventa sa, in doctrina si
in practica diplomatica.
2. Obiectul dreptului international public.
Spre deosebire de dreptul intern, care reglementeaz relaiile sociale n cadrul statelor, obiectul dreptului
internaional l formeaz n principal relaiile dintre state, care reprezint domeniul cel mai cuprinztor al
relaiilor internaionale. Inspirndu-se n general din dreptul intern al statelor, unde diferitele ramuri ale sale au
ca obiect instituirea ori sancionarea unui sistem de raporturi corespunztoare nevoilor sociale la un moment
dat, dreptul internaional public rspunde nevoii de a reglementa relaiile dintre state i de a satisface nevoile
comune ale membrilor societii internaionale.Dar cum orice drept reprezint o reflectare a societii care i-a
dat natere, tot astfel i dreptul internaional public constituie acel ansamblu de norme juridice care guverneaz
funcionarea societii internaionale. Alturi de relaiile dintre state, dreptul internaional mai are drept obiect i
relaiile care se creaz ntre state i alte subiecte de drept international (organizaiile internaionale, de exemplu,
sau relaiile dintre acestea din urm). Dreptul internaional public contemporan avnd un caracter universal,
obiectul su l constituie relaiile dintre toate statele lumii, indiferent de mrimea sau puterea lor ori de regiunea
de pe glob n care sunt situate.
3. Izvoarele principale de drept international public
Normele de drept internaional sunt consacrate prin anumite forme specifice recunoscute de comunitatea
statelor ca fiind izvoare de drept. Prin izvoarele dreptului internaional se neleg acel e mijloace juridice de
exprimarea normelor de conduitrezultat e din acordul de voina dou sau mai multe state orialt e subiecte de
drept internaional.
a) Tratatul internaional. Tratatul este cel mai important izvor de drept internaional datorit claritii
exprimrii normei juridice,tehnicii sofisticate de redactare i frecvenei utilizrii sale. Tratatu l internaional este
definit ca forma expres de manifestare a acordului de voin dintre dou sau maimulte stateori alte subiecte de
drept internaional,ncheia t n form scris i guvernat de dreptul internaional, cu scopul dea crea,a modifica sau
a abroga norme de drept internaional. Elemente : Partile tb sa fie subiecte de DI, tratatul e reglementat de DI,
tratatul produce efecte juridice internationale, obiectul tratatului tb sa fie legal si posibil.
b) Cutuma internaional. Cutuma constituie un izvor nescris al dreptului internaional,cel mai vechi n
ordinea istoric i cel mai frecvent n perioada de nceput a formrii dreptului internaional public. Ulterior, n
mare parte, cutumele au fost ncorporate n tratate , dar ele joac un rol important i n dreptul internaional
contemporan. Cutuma internaional este definit ca o practic general,relativ ndelungat i uniform,
considerat de ctre state ca exprimnd o regul de conduit cu for juridic, obligatorie. Ori decte ori se
invoc o cutum, existena i coninutul acesteia trebuie s fie probate, prin invocarea documentelor i a
practicilor relevante i convingtoare.
52

c) Principiile generale de drept sunt acele principii de drept care sunt identic e sau nu difer substanial n
legislaia intern al diferitelor state, ele fiind comune marilor sisteme de drept i impunndu-se caprincipii
fundamentale nlegisl aia majoritii statelor,ca noiuni intrinseci ideii de drept. Principiile generale de drept nu
trebuie s fie confundate cu principiile fundamentale ale dreptului internaional,ele fcnd parte din dreptul
internal statelor.
d) Jurisprudena internaional reprezint practica instanelor de judecat, aa cum rezult din hotrrile date
de acestea , care au relevan pentru existena unei norme de drept internaional. O deosebit importan prezint
pentru dreptul internaional hotrrile date de Curtea Internaional de Justiie, dar i de alte instane judiciare
internaionale, iar uneori i de tribunalele interne ale statelor.
e) Principiile echitii pot fi invocate n soluionarea unor probleme internaionale n lipsa unor izvoare de drept
clasic e sau n situaia cnd aplicare a unor principii de drept ar duce la soluii inechitabile
4.Izvoarele derivate de drept internaional public.
Obiectul acestora este interpretarea normelor existente si aplicarea lor in conformitate cu esenta si spiritul
acestora:
Rezolutiile org.internationale- Rezoluiile organizaiilor internaionale au fost denumite recomandri
internaionale,acte ce recomand, fr ns s genereze efecte juridice pentru destinatarii lor. O mare
nsemnatate pentru procesul normativ general prezint rezoluiile Adunrii Generale a ONU i ale Consiliului
de Securitate al ONU, care formuleaz n textul lor, principii i norme generale alerelaiilor dintre state.
Rezoluiile Adunrii Generale a ONU i declaraiile sale contribuie la precizarea idezvoltarea coninutului
normelor i principiilor dreptului internaional, precum i la pregtirea adoptrii de noi norme ale acestui drept,
ceea ce n doctrin poart denumirea de predrept.
Hotaririle judecatoresti-rolul acestora este aplicarea corecta a normelor de dr.intern. indiferent de natura
acestora fie ca sunt conventionale fie cutumiare. Hotrrile judectorei internaionale contribuie la
interpretarea i precizarea normelor de drept internaional i prin ele se constat existena acestor
norme.Sintagma hotrrile judectoreti cuprinde deciziile pronunate de judectorul sau arbitrul
internaional cu ocazia soluionrii unor diferende supuse lor. Hotrrile Curii au for obligatorie numai
pentru statele pri la diferend i doar pentru cauza soluionat prin aceast hotrre. Aceste hotrri nu
constituie nite precedente de natur s determine apariia de noi norme ale dreptului internaional public.
Astfel, jurisprudena internaional constituie o surs de inspiraie n procesul de codificarea dreptului
internaional public. Printre institutiile de acest gen sunt: Curtea Internationala de Justitie a ONU; Curtea
Penala Internationala.
5.Izvoarele secundare de drept internaional public.
Rolul acestora consta in argumentarea unor sau altor pozitii ce ar facilita codificarea progresiva a dr.intern.
In doctrin se disting doua categorii eseniale de izvoare ale dreptului comunitar: izvoare primare si izvoare
secundare .Cea de-a doua categorie, izvoarele secundare, cuprind, in mod obligatoriu, actele adoptate de
instituiile comunitare in scopul aplicrii prevederilor tratatului: regulamente, directive, decizii. Ele au un
caracter juridic obligatoriu, nu sunt simple rezoluii sau recomandri in dreptul internaional .
Doctrina dreptului internaional reprezint opiniile formulate de specialitii cei mai calificai n aceast
materie, dar i de forurile tiinifice internaionale, cum ar fi Institutul de Drept Inter, care se impun prin analiz
tiinific profund a ordinii normative interna n lumina principiilor de drept i a finalitii dreptului. Doctrina de
dreptinternaional contribuie la individualizarea i precizarea normelor sale cutumiare, iar n cadrul eiadesea se
fac propuneri de lege ferenda, care nu au o valoare juridc obligatorie pentru subiecteledreptului internaional
public.
Actele unilateral ale statelor. Actul unilateral de ratificare se refer la procesul de formare a tratatului
internaional, iar cel de retragere sau denunare, se atribuie la stingerea tratatului. n aceast ordine de idei,
actele unilaterale ale statelor reprezint elementele unui proces de formare, modificare sau stingere a normelor
internaionale convenionale sau cutumiare, fr a constitui ns izvoare formale ale acestui drept. Ele dau
natere la drepturi i obligaii internaionale, i nicidecum la reguli noi de drept internaional public.Actele
unilaterale, pot stabili de asemenea angajamente privind extinderea colaborrii bilaterale sau multilaterale,
ntreprinderea de aciuni mpreun, n scopul atingerii unor obiective politice majore, spre a contribui la
soluionarea problemelor de importan incomensurabil ale vieii contemporane, de care depinde pacea i

52

progresul tuturor popoarelor.Din categoria actelor unilaterale cu efecte internaionale fac parte: promisiunea,
declaraiile,recunoaterea, renunarea, protestul etc.
6.Procesul de creare a normelor de drept internaional
Normele dr-lui international, in general, sunt de origine cutumiara. Procesul de codificare incepe in sec 19,
drept exemplu pot servi Congresul de la Viena din 1815, cind a fost codificat dreptul diplomatic; Congresul de
la Paris din 1856, cind a inceput codificarea dr-lui marii si doua Conferinte de la Haga din 1899 si 1907, in
cadrul carora a fost codificat dreptul conflictelor armate. Odata cu constituirea ONU, comisia de DI incepe
procesul de codificare a diverselor domenii de DI. Normele DI se impart in 2 mari categorii : imperative si
dispozitive.
a). Normele imperative sunt normele cu un caracter obligatoriu pt toate subiectele de DI, in I rind pt state, care
stau la baza tuturor celorlalte norme de DI.
b). Normele dispozitive constituie o mare parte de norme de DI, ce au un caracter de recomandare, acordind
statelor dreptul de a alege forma de punere in aplicare a acestora.
O alta clasificare a normelor de DI tine de obiectivele urmarite de acestea. Asa putem constata :
- Norme-principii, din care fac parte in I rind principiile DIP;
- Normele-definitii, care se contin, de regula, in Tratatele Internationale;
- Normele-obiective, care definesc sarcinile ce stau in fata unui document international;
- Normele-conventionale, ce constituie principala sursa de codificare a DI;
- Normele-cutumiare.
7. Codificarea dreptului international
Prin codificarea dreptului international se intelege operatiunea prin care se realizeaza sistematizarea normelor
sale pe anumite ramuri cum ar fi dreptul diplomatic, dr. marii, dr. tratatelor etc. Codificarea deasemenea
contribuie la precizarea continutului normelor dreptului international public, in primul rind la codificarea
normelor cutumiare.
Activitatea de codificare a dreptului international se desfasoara in doua forme principale: codificare oficiala si
neoficiala.
Codificarea neoficiala se realizeaza sub forma numeroaselor proiecte individuale elaborate de unii doctrinari,
specialist in domeniul dr intern public, unele institutii si oranizatii stiintifice interne sau international cum ar fi:
institutul de dr. intern, asociatia de dr. inren si institului American de dr. intern. Codificarea neoficiala nu are o
forta obligatorie pentru subiectele sale, dar poate fi luata in consideratie in cadrul conflictelor oficiale, pactica
statelor, jurisprudenta international.
Codificarea oficiala este realizata de catre state, are o forta obligatorie pentru subiectele dr. intern, in masura in
care acestea recunosc si acepta caracterul obligatoriu al actelor de codificare astfel devenind parti contractante
la tratalele de codificare.
Hugo Grotius indentifica doua domenii: dr. pacii si al razboiului, astfel putem spune ca dr. intern public este
considerat un dr. al pacii.
Activitatea de codificare a dr. intern public incepe in sec XIX. Congresul de la Viena din 1815 este considerat
primul forum international care codifica, desi partial, normele dr. intern referitoare la regimul de navigatie pe
anumite fluvii international, norme referitoare la dr. diplomatic.
Dupa cel de-al II-lea razboi mondial codificarea se intensifica sub egida ONU. Adunarea Generala a ONU
creaza in anul 1947 comisia de dr. inrenational in calitate de organ subsidiar al sau cu misiunea de a pregati
actele internationale de codificare a dr. intern, de a formula cu precizie si sistematic regulile dr. inern, in
domeniile in care exista o practica juridica considerabila, precedente sau opinii dotrinare. In present comisia de
dr. intern se preocupa de codificarea urmatoarelor domenii: rs intern a statelor, imunitatea de jurisdictie a
statelor si a bunurilor acestora, statutul curierului diplomatic si a valizei diplomatice, reglementarea relatiilor
dintre state si organizatiile international, codificarea crimelor impotriva pacii si securitatii omenirii.

8. Aparitia si periodizarea dr. international


Exista mai multe pareri contraversate, in unele lucrari se mentioneaza ca dr. intern a aparut si s-a dezvoltat
odata cu aparitia statelor. In altele se stipuleaza ca originea normelor de dr. intern poate fi constatata din cele
52

mai vechi timpuri. De la aparitia unor reguli fragmentate insa pina la aparitia unor norme si institutii de dr.
intern.
Pe masura evolutii istorice, relatiile intern. s-au dezvoltat si diversificat, statelor revenind un rol important. Cu
timpul relatiile intern. au cuprins toate domeniile in care interesele statelor sunt in cauza. In present acestea au
aspect politic, economic, militar, social, cultural si stiintific. Evolutia principiilor si normelor au avut loc intr-un
proces indelungat si a fost un rezultat firesc al dezvoltarii statelor si relatiilor dintre ele.Din punct de vedere
istoric dr. intern a aparut odata cu statele si aparitia raporturilor dintre ele.
Dr. intern capata noi dimensiuni odata cu aparitia si manifestatrea unor noi entitati pe scena relatiilor intern,
organizatiilor intern, a natiunilor si poarelor care lupta pentru eliberarea si formarea statului propriu.
9. Dreptul international in epoca antica
Aparitia si evolutia normelor si institutiilor drept intern au luat nastere odata cu descompunerea comunei
primitive, cu impartirea societatii in clase antagoniste, cu aparitia statelor si relatiilor dintre ele.
Izvoarele istorice ale dr intern isi iau inceputurile in China, India, Egipt si alte state ale orientului antic.
Astfel in sec VI-lea i.H statele Chinei antice incheie un tratat privind renuntarea la razboi si solutionarea
diferendelor prin arbitraj.
Monumentele legislative din India antica, atesta o bogata practica de drept intern. Legile lui Manu, elaborate in
sec al V-lea i.H, consemneaza existent unor misiuni diplomatice ad hoc.Tratatele incheiate in india antica erau
considerate sacre si se incheiua cu pronuntarea unui juramint religios, executarea se garanta prin predarea unor
ostatici.
Egiptul antic a jucat un rol important in dezvoltarea relatiilor international deoarece intretin legaturi comerciale
si politice cu toate tarile orientului.
Cel mai vechi tratat intern, conceput si redactat este acela incheiat la 1296 i.H intre Ramses al 2, faraonul
Egiptului si Hattusel al 3. Tratatul este compus din:introducere, din textul propriu zis si formele
religioase.Astfel prin tratatul dat sa instituit o alianta intre cele doua state, care se obligau sa traiasca in pace sis
a-si acorde ajutor in eventualitatea unui atac din partea unui stat tert, sa-si acorde ajutor mutual pentru
inabusirea rascoalelor sclavilor, sa-si extradeze fugarii.
O puternica influenat asupra dr intern a avut-o imepriu roman. Problemele relatiilor intern intrau in competenta
senatului si a unui colegiu sacerdotal, care avea un rol deosebit in transarea diferendelor, in declararea
razboiului, in inchierea pacii, tratatelor de alianta. Romanii incheiau tratate de prietenie sau neutralitate sau de
alianta, cu cei pe care ii considerau egali. Alte tratate consacrau diferite forme de dependenta. Tratatele la
romani trebuiau respectate cu buna credinta, iar in relatiile lor diplomatice erau folositi ambasadorii.
Din cele expuse rezulta ca in perioada sclavagista au aparut si sau dezvoltat anumite norme si institutii ale dr
intern.Influentate de rituri religioase, ele sunt legate si poarta amprenta razboaielor de expansiune si de
subjugare a altor popoare, exprimind interesele clasei dominante si ale stapinilor de sclavi.
10.Dreptul international in evul mediu
Dezvoltarea dr intern in evul mediu este influentata de conditiile si cerintele specifice raporturilor dintre statele
feudale in diferite etape de dezvolatre a acestora. In urma destramarii imperiului roman, are a avut loc in anul
476 si formarea pe ruinele acestuia a unor noi state, ca de exemplu imperiu bizantin, statele feudale germane,
statele sclave de rasarit dreptul international cunoaste mai degraba o stagnare decit in progres.
In aceasta perioada a evului mediu, iau o deosebita amploare pracitca incheierii tratatelor mai ales in
problemele de purtare a razboaielor.Caracteristic acestor tratate este garantarea lor prin juramint, darea in gaj a
unor castele, bijuterii sau alte bunuri de valoare.
Practicarea garantarii tratelor demonstreaza faptul ca acestea erau inculcate fregvent. Tot in acea perioada se
incheie tratate comerciale. Aceste tratate creau privilegii economice si comerciale, interziceau pirateria, iar in
unele cazuri aplicau jurisdictia consulara.
Un moment de semnificatie speciala pentru dezvoltarea dr intern reprezinta tratatele de pace de la Wesfalia din
1648, prin care sa pus capat razboiului de 30 ani. Pacea de la Westfalia contribuie la afirmarea suveranitatii si
egalitatii in drepturi a a statelor, constituind piatra unghiulara a dreptului international. Negocierile pacii
Westfalice reunesc statele europene fara deosebire de regim politic ori de credinta religioasa.
In aceasta perioada are loc formarea si dezvoltarea dr intern ca stiinta juridical de sine statatoare. O importanta
contributie in aceasta materie este adusa de scoala din Salamanca, formata din teologi catolici spanioli in frunte
cu Francisco de Vitoria(1480-1546) urmat de Francisco Suarez(1548-1617).
52

Cel mai important doctrinar al acestei perioade a fost olandezul Hugo Grotius (1583-1645) care este considerat
parintele stiintei dr intern.Prin operele sale Marea Libera si Despre dreptul razboiului si a pacii el face prima
expunere de ansamblu in dr intern; el a afirmat principiul libertatii marilor care a fost acceptat ulterior ca un
principiu de baza al dr intern si a dezvoltat conceptia razboiului just.Grotius a elaborate conceptual de
extrateritorialitate in dr diplomatic ca fundament al imunitatii diplomatice.
Dupa el stiinta dr intern se divizeaza in 3 curente:
1.scoala dr natural-care fundamenteaza dr intern pe natura omului
2.scoala dr pozitiv-care admitea dr inter conventional si cutumiar, bazat pe acordul dintre state
3.scoala sintetica-care era o imbinare de conceptii atit de drept natural cit si de cel poziti.
11.Dreptul interational clasic
Primele evenimente care defines caracterul societatii international si care au influentat dezvoltarea progresiva a
dr intern se situeaza transformare monarhiilor europene in state modern, noile descoperiei geografice,
dobindirea independentei SUA, revolutia franceza din 1789.
Elaborarea coloniilor din America de nord si adoptarea declaratiei de independent a SUA in 1776 reprezentata
prin afirmarea a dreptului popoarelor de asi hotari singure soarta un viitor principiu important al dr intern.
O contributie esentiala la dezvoltarea institutiilor dr intern o aduc revolutia franceza din 1789 si revolutiile
burgheze ulterioare. Sub influenta acestor revolutii, sunt incorporate idei umaniste de mare valoare, principiu
suveranitatii capata o recunoastere deplina cu respectful integritatii teritoriale si neamestecul in treburile interne
ale statelor.
O importanta deosebita pentru dezvoltarea dr intern a avuto actul final de la Viena din 1815. Acest document
pune capat razboaielor lui napoleon si instituie un sIstem politic, economic, si de cooperare in europa.
Un alt eveniment remarcabil pt dezvoltarea dr intern a fost congresul de la Paris din 1856 care a constatat
infringerea rusiei in razboiul din Crimeea. Conform deciziilor congresului de la Viena, Marea Neagra devine
neutralizata, Rusia este obligata sa-si distruga atit flota de razboi cit si fortificatiile de pe coastele Marii
Negre.Cele mai importante decizii ale congresului vizeaza codificarea partial a razboiului maritime si
reglementeaza regimul de navigatie pe dunare ca fluviu international.
Procesul de eloborare a regulilor international de purtare a razboiului continua cu adoptarea conventiilor
international de la Haga din 1899 si 1907 la lucrarile conferintei din 1899 au participat 26 de state care au
adoptat reglementari ce interziceau lansarea proiectelor si materialelor explosive din inaltul baloanelor,
folosirea proiectelor care au drept scop raspindirea gazelor asfixiante sau vatamatoare, utilizarea gloantelor care
se latesc sau se turtesc usor in corpu omenesc. Deasemenea la conferinta sau codificat legile si obiceiurile de
purtare a razboiului terestru, precum sis a decis adaptarea la razboiul maritim a principiilor conventiei de la
Geneva din 1864 cu privire la imbunatatirea soartei militarilor raniti in companie.
Conventiile din 1907 faceau referire la regulile de purtare a razboiului maritim la regimul de neutralitate si la
problema creerii unei curti international de prize maritime.La sfirsitul sec XIX apar o serie de lucrari si tratate
de dr intern care nu si-au pierdut actualitatea nici astazi: tratat de dr international 1880, drept international
contemporan al popoarelor civilizate 1883.
12.Dreptul international contemporan
Un moment important in dezvoltarea dr intern este marcat de tartatul de la Paris din 1919 prin care sa instituit
sistemul de la Versailles si care a marcat aparitia unor noi state independente pe harta europei: ca Austria,
Ungaria, Iugoslavia, Polonia, Cehoslovacia.
Deasemenea prin acest tratat a fost fondata prima organizatie international cu character general, Liga
Natiunilor. Unul din scopurile principale ale acestei organizatii a fost mentinerea paciii si ingradirea recurgerii
la razboi precum si respectarea dr intern.
Un eveniment deosebir de important pt dezvoltarea dr intern si punerea lui in serviciu pacii la constituit
incheierea la 27 august 1928 pactului de la Paris.Prin prevederile pactului statele parti isi ausmau obligatia sa
renunte la razboi ca instrument al politicii lor nationale.Acesta a fost primul document international care a
consacrat principiul reglementarii pasnice a diferendelor dintre state.
Adoptarea Cartei ONU a constituit un eveniment important in dezvoltarea dr intern, in carta sunt stipulate
principiile fundamentale a dr intern. In prevederile cartei ONU a fost consacrat dreptul fiecarui popor de asi
hotari singur soarta. Sub ediga Onu sa elaborate o serie de documente care au avut un puternic impact asupra

52

dezvoltarii dr intern:declaratia cu privire la lichidarea colonismului, conventii referitoare la prohibirea oricaror


discriminari fata de femei a discriminarii rasiale.
In cadru ONU au fost infiintate o serie de institutii specializate, care potrivit statutelor lor au largi abilitatii
international in domeniu economic, social, cultural, al invatamintului ca de exemplu fondu monetary
international, organizatia mondiala a sanatatii, organizatia international a muncii.
In etapa contemporana dr intern se caracterizeaza printro dezvoltare rapida a normelor sale, prin sporirea
numarului de organizatii international ca subiecte de dr intern, tinzind astfel ca de la un drept de coordonare in
perioada dezvoltarii clasice, sa fie investit cu un rol crescind in promovarea intereselor de termen lung ale
intregii comunitati internationale.
13.Notiunea si clasificarea principiilor fundamentale ale dreptului international contemporan
In dr intern exista o categorie de norme principia care sunt niste reguli juridice internationale si care au ca
obiect cele mai importante raporturi dintre subiectele dr intern, unele avind un character fundamental, pt ca
guverneaza dr intern general in ansamblu sau, iar altele sunt principii specific fiecarei ramuri a dr inter public
aplicindu-se doar raporturi din domenii mai restrinse.
Principiile fundamentale se detaseaza din totalitatea normelor principale, reprezentind nucleul de baza a dr
intern public, intrucit toate celelalte principii si norme adoptate, fie pe cale conventionala, fie pe cale cutumiara,
trebuie sa se conformeze principiilor fundamentale ale dr intern.
Carta ONU si Declaratia adunarii generale a ONU privind principiile de dr intern ale relatiilor prietenesti si de
cooperare intre state in conformitate cu carta ONU din 1970. Carta ONU enunta 7 principii fundamentale ale dr
intern:
1.principiul nerecurgerii la forta sau la amenintarea cu forta in relatille international sau principiul
neagresiunii
2.principiul reglementarii pe cale pasnica a diferendelor international
3.principiul neamestecului in treburile interne ale altui stat sau principiul neingerintei
4.obligatiunea statelor de a coopera unele cu altele in conformitate cu carta ONU
5.principiul egalitatii popoarelor si dreptului lui de a dispune de ele insele
6.principiul egalitatii suverane a statelor
7.principiul indeplinirii cu buna credinta de catre state a obligatiunilor asumate in conformitate cu carta
ONU
Declaratia privind principiile care guverneaza relatiile dintre statele participante la conferinta pt securitate si
cooperare in europa din 1975 enunta si dezvolta 10 principii fundamentale. La cele expuse in carta ONU si
declaratia adunarii generale din 1970 au mai fost retinute inca 3:
1.principiul inviolabilitatii frontierelor
2.principiul integritatii teritoriale ale statelor
3.principiu respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.
Carta de la Paris pt o noua europa din 21 noiembrie 1990 avea sa reitereze importanta celor 10 principii retinute
in actul final de la Helsinki mentionind cainfaptuirea deplina a tuturor angajamentelor CSCE trebuie sa
prezinte temelia initiativelor statelor europene, pt ca natiunile si popoarele de pe continental European sa
traiasca potrivit aspiratiilor lor.
14.Neaplicarea fortei si neamenintarea cu forta.
In present razboiul este considerat cea mai grava crima internationala. Primul act care consacra acest principiu
este pactul general de renuntare la razboi ca instrument a politicii nationale a statelor din 27 august 1928
cunoscut sub denumirea Pactul Biand-Kellogg.
Carta ONU defineste in articolul 2 principiul neagresiunii astfel: toti membrii organizatiei se vor abtine, in
relatiile internationale, de a recurge la amenintarea cu forta sau folosirea ei, atit impotriva integritatii teritoriale
ori independentei politice a vreunui stat, cit si in alt mod incompatibil cu scopurile ONU.
Definitia agresiunii adoptat de adunarea generala din 1974 arata ca prin agresiune armata se intelege folosirea
fortei armate de catre un stat impotriva suveranitatii teritoriale sau independentei politice a altui stat, sau in
orice alta maniera incompatibila cu carta ONU. Pentru calificarea agresorului se aplica regula prioritatii in timp
adica cine a comis primul actele de agresiune este considerat agresor.
Notiunea din 1974 enumera urmatoarele acte de agresiune :

52

invadarea sau atacarea teritoriului unui stat de catre fortele armate ale altui stat, sau orice ocupatie militara,
chiar temporara rezultind dintr-o astfel de invazie sau un astfel de atac.
bombardarea de catre fortele armate ale unui stat a teritoriului altui stat sau folosirea oricaror arme de catre
un stat impotriva teritoriului altui stat
atacarea de catre fortele armate ale unui stat a fortelor armate terestre, navale, aeriene, ale altui stat sau a
marinei ori a aviatiei civile ale acestuia
folosirea fortelor armate ale altui stat care sunt stationate pe teritoriul altui stat, cu acordul acestuia, contrar
conditiilor prevazute in accord sau orice prelungire a sederii acestor forte armate pe teritoriul dupa
expirarea acordului.
Dreptul international actual admite in mod cu totul exceptional trei cazuri cind se poate recurge la forta in
relatiile internationale:
drepul la autoaparare individuala sau colectiva
masuri colective de constringere
dreptul popoarelor aflate sub dominatie colonial de a lupta pt dobindirea independentei
Prima rezolutie a consiliului de securitate adoptata dupa evenimentele din 11 sepembrie 2001 se refera expres la
dreptul inerent la autoaparare individuala sau colectiva in conformitate cu carta.
Principalele context legale care ar determina folosirea sau amenintarea cu forta sunt urmatoarele:
incidenta responsabilitatii statului pt a ctele ilegale sau omisiunii si obligatia rezultata de a plati reparatii
responsabilitatea criminal a persoanelor pt actele de agresiune:
responsabilitatea pt actele criminale a statelor pr actele de agresiune
aplicarea cartei natiunilor unite de catre organele politice, si in particular, executarea de catre consiliu de
securitate a componentei sale conform capitolul 7 a cartei vizind:orice amenintare la adresa pacii, incalcarea
pacii, sau act de agresiune
aplicarea prevederilor conventiilor multilateral privind autoapararea colectiva si mentinerea pacii regionale
aplicarea prevederilor tratatelor bilaterale de asistenta reciproca sau cooperare, comert si navigatie.
15.Solutionarea pe cale pasnica a diferendelor internationale.
Primele incercari de eliminare a razboiului ca mijloc de reglementare a diferendelor dintre state si de impunere
a mijloacelor pasnice a avut loc la finele sec XIX-lea. Conferintele de la Haga din anul 1899 si 1907 reunite sub
auspiciile pacii, dezarmarii si arbitrajului, au reusit doar in privinta perfectionarii procedurilor diplomatice de
reglementare a diferendelor.
Ideea interzicerii razboiului ca mijloc de desfasurare a relatiilor international a aparut pt prima data in actul
societatii natiunilor care isi propunea printer principalele sale scopuri si pe acela de a veghea la mentinerea
pacii si de a oferi cadrul international al unei organizatii in vederea evitarii razboaielor , aplicinduse importante
limitari ale competentei statelor de a recurge la razboi.
In afirmarea principiului solutionarii pasnice a diferendelor, semnarea la San Francisco la 26 iunie 1845 a cartei
ONU si a statutului curtii international de justitie la incheierea conferintei international pt organizarea
internationala, si intratea acesteia in vigoare la 24 octombrie 1945 a reprezentat prin caracterul sau de tratat
international un moment crucial.
Cu prilejul codificarii dr intern, principiul solutionarii pasnice a disputelor international a cunoscut importante
dezvoltari, in acest context retinem declaratia adunarii generale a ONU asupra principiilor de dr international
din 1970, declaratia de la Manilla cu privire la reglementarea pasnica a diferendelor international adoptata de
adunarea generala a ONU la 15 noiembrie 1982.
Declaratia adunarii generala a ONU asupra principiilor de dr intern din 1970 indica urmatoarele:
obligatia statelor de a cauta rapid o solutie echitabila a diferendelor internationale si atunci cind nu ajung la
o solutie din mijloacele retinute in carta, sa caute o reglementare a diferendului prin mijloace pasnice pe
care le vor conveni
statele parti la diferend, precum si alte state trebuie sa se abtina de la orice act susceptibil sa agraveze
situatia, astfel incit sa nu puna in pericol pacea si securitatea internationala.
diferendele internationale vor fi solutionate pe baza egalitatii suverane a statelor si in baza principilului
liberei alegeri a mijlocului de reglementare

52

In anul 1982 adunarea generala a ONU adopta declaratia cu privire la reglamentarea pasnica a diferendelor
internationale care prevede obligatia statelor de a actiona cu buna credinta in relatiile dintre ele pt a evita ivirea
la diferende, urmarind sa traiasca in pace si ca buni vecini sa contribuie la consolidarea pacii si securitatii
international, obligatia de a nu inceta procesul de solutionare a diferendelor numai prin mijloace pasnice,
posibiliattea de a incheia tratate speciale cu privire la reglementarea pasnica a diferendelor care se poate ivi
intre ele.
16.Egalitatea suverana a statelor
Suveranitate de stat reprezinta un principiu atit a dreptului intern cit si a dreptului international. Suveranitatea
reprezinta dreptul unui stat de a rezolva liber si dupa propria sa apreciere problemele sale atit pe plan intern cit
si extern, fara a transgresa in nici un fel drepturile altor state si nici principiile fundamentale ale dreptului
international.
Una din consecintele principale ale egalitatii suverane o reprezinta inalienabilitatea si indivizibilitatea
teritoriului de stat. Inaliebilitatea semnifica ca prerogativele esentiale ale suvernatitatii nu pot fi cedate sau
transferate, iar prin indivizibilitate se intelege ca atributele suvernatitatii nu pot fi fragmentate, nu pot apartine
mai multor titular, cu alte cuvinte inadmisibilitatea oricarei atingeri aduse teritoriului unui stat prin acte de
agresiune sau a unor actiuni de aplicare cu forta, de dezmembrare a unui teritriu sau de modificare prin
constringere a frontierelor unui stat.
Dreptul la egaliate este o consecinta directa a dreptului la suveranitate si independenta, care postuleaza ca toate
statele se bucura de drepturi si obligatii egale, in calitatea lor de member a comunitattii international.
Din acest principiu decurg urmatoarele drepturi ale statelor:dreptul la personalitate internationala, dreptul
statului de a I se respecta integritate teritoriala, dreptul inerent la legitima aparare, dreptul de a-si stabili singur
sistemul sau economic, cultural, si normative, dreptul de a define si conduce in mod liber relatiile sale cu alte
state conform dreptului international etc.
17. Neamesticul in afacerile interne ale unui stat.
Este un principiu fundamental a dr int cont. in cazul unei interventii se incalca egalitatea suverana a statelor
cit si dr popoarelor de asi hotari singure soarta. respectarea acestui principiu garanteaza dezvoltarea libera si
independente a fiecarui popor. Apara : valorile suverantitatii , independentei , dezvoltarii pasnice a popoarelor,
condamnind orice fel de imixtiune in treburile lor. Acest principiu semnifica obligatia statelor de a nu se
amestica in afacerile interna si externe ale statelor si popoarelr, de a nu le impune regimul sau de stat sau
ideologia sa . acest principiu prevede interdictia interventiei sub orice forma: armata, economic, diplomatica ,
idieologica etc. interventia armata poate avea loc nu neaparat introducerea pe un teritoriu strain trupele
militare, ea poate realiza si prin organizarea razboaie civile in stat, trimiterea trupelor armate etc. interventia
economica- ajutor financiar sau alt tip de ajutor economic cu impunerea anumitor conditii politice,
blocarea economiei,contracte neechitabile , care deschid capitalului strain posibilitati largi de interventie in
economie si politica unui stat strain. Interventia diplomatica-amesticul in afacerile interne pri intermediu
aparatului diplomatic , mai ales prin intermediu ambasadorului. Interventia ideological- are loc prin mijloacele
de informare: radio , presa, tv, film. Exceptii de la princiupiul: interventia solicitata. Consacrat de art.2, p.7
Carta ONU, statutul organizatiilor internat cum ar pactul ligii arabe , carta osa si carta oua, conventia de la
Viena 1961 cu privire la relatii diplomare si 1963 cu privire la relatiile consulare.
18. Indeplinirea cu buna credinta a obligatiilor asumate in conformitate cu dr internat- postuleaza
respectarea cuvintului dat , executarea cu buna credinta intelegirilor internat , o atitudine constructive in
indeplinirea obligatiile internat asumate de catre stat. buna credinta este o cerinta elementara a dreptului si
echitatii , ea trebuie sa calauzeasca statele in relatiile mutuale .in exercitarea dr lot suverane , statele sunt tinute
sa se conformeze acelor obligatii impuse de dr internat. Consacrat de preambulul Ligii natiunilir, in preambulul
Cartei ONU, Conventia de la Viena 1969 cu privire la tratatele internat. Statele au oblige de a respecta cu
buna-credinta doar tratatele legale,licite sau juste. Garanteaza respectful intereselor nationale aale tuturor
statelor.
n Principiu ndeplinirii cu bun credin a obligaiilor internaionale i are originea fora juridic a dreptului
internaional, n lipsa lui dreptul internaional n-ar mai avea calitatea de drept. Principiul a luat fiin i mult
timp a fost cunoscut ca principiul respectrii tratatelor internaionale. El a fost consacrat n preambulul Pactului
52

Ligii Naiunilor, ca mai apoi s fie reafirmat n: preambulul Cartei ONU, n conveniile de la Viena 1969,1986
cu privire la dreptul tratatelor, n declaraia privind principiile de drept Internaional 1970, n actul final de la
Helsinki 1975, n statutul OSA, Carta OUA .a. n preambulul Cartei ONU se subliniaz hotrrea membrilor
ONU ,,de a crea condiiile necesare p/u meninerea justiiei i respectarea obligaiilor nscute din tratate i alte
izvoare ale Dreptului internaional. n convenia de la Viena din1969 se stipuleaz c ,,principiile liberului
consimmnt i al bunei credine i regul sunt recunoscute n mod universal. Coninutul principiului e expus
n Declaraia Principiilor din 1970 n care se precizeaz importana acestui principiu p/u meninerea pcii i
securitii Internaionale, precum i p/u atingerea altor scopuri ONU; se subliniaz ierarhia obligaiilor
internaionale, iar pe aceast cale i a normelor din care acestea rezult. Pe prima treapt a fost pus Carta
ONU. Dup obligaiile asumate conform cartei, urmeaz obligaiile ce decurg din principiile i regulile general
recunoscute ale dreptului Internaional, apoi cele asumate prin acordurile internaionale n conformitate cu
aceste principii i reguli. Actul final de la Helsinki din 1975 cuprinde aceleai dispoziii ca i declaraia din
1970, n mod special acest act face precizarea c statele ,,n exercitarea drepturilor lor suverane, inclusiv a
dreptului de a-i stabili legile i reglementrile, trebuie s se conformeze obligaiilor juridice ce le revin n
virtutea dreptului internaional. Principiul se rsfrnge asupra tuturor obligaiilor internaionale, indiferent
de izvorul lor, adic asupra celor decurgnd din tratatele internaionale, din normele cutumiare, precum i din
hotrrile obligatorii ale organelor i organizaiilor internaionale. Drept obiect de protecie sunt relaiile dintre
state i alte subiecte de drept internaional ce se refer la crearea, aplicarea i ncetarea aciunii tratatelor
internaionale i a cutumei internaionale. ndeplinirea cu bun credin a obligaiilor internaionale se bazeaz
pe ideea de reciprocitate. Cel ce ncalc o norm de drept internaional nu poate pretinde nici la drepturile ce
decurg din aceasta. Principiul cuprinde .a. norme mai concrete: inadmisibilitatea refuzului unilateral i arbitrar
de la obligaiile asumate, rspunderea juridic p/u nclcarea obligaiilor internaionale, inadmisibilitatea
invocrii dreptului intern ca justificare p/u neexecutarea obligaiilor externe, datoria de a aduce legislaia
naional n concordan cu obligaiile internaionale asumate, inadmisibilitatea contractrii unor obligaii
contrare celor n vigoare n raporturile cu statele tere.
19. Respactarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului- are un caracter universal si capata
din ce in ce mai mult un character de generalitate, impunindu-se celor mai diverse domenii ale raporturilor
dintre state. In virtutea acestul principiu statelor le revin si o serie de obligatii de drept international cum ar
fi : - oblige statelor de a respecta standartele internat privind dr omului; - oblige de a nu permite nici un fel de
incalcare a dr omului , creind mijoacele juridiciare la indemina celorale caror dr au fost inculcate ; - sa se
preocupe de asigurarea pu toti oamenii a unui nivel de viata corespunzator asigurarii sanatatii si bunastarii lor,
preocupinduse de adoptarea masurilor sociale necesare;- sa asigur minaritatilor nationale dr de a se asocial , de
a duce impreuna o viata spirituala si de asi prezerva identitatea etnica , lingvistica si religioasa;- oblige de a
informa cu buna credinta a forumurile internat in legatura cu modul in care statele respecta si aplica conventiile
internat privind dr om , manifestind o receptivitate fata de sugestiile si propunerile altor state, fata de
recomandarile organizatiilor internat. Prima consacrare a dr om apare in SUA in 1776 12 iunie , in declartia
dr . Cata ONU consacra art 56 in mod expres oblige statelor privind respectarea univ si efeectiva a dr omului si
libertatilor fundmentale pu toti , fara dosebire de sex, rasa, reigie, limba etc. documente care au fundamentat
acest principiu: Declaratia Universala a Dr Om din 10 dec 1948; Carta de la Paris 21 noiembrie 1990, cele 2
pacte internat cu privire la dr economice , sociale , politice adoptate de Adunarea Generala aONU, etc. in
cadrul ONU sunt organe principale care se ocupa de protectia dr om, creindusi mai multe organe subsidiare in
domeniu.
20. Dreptul popoarelor de a dispune de ele insele.
In virtutea acestui princip , toate popoarele si natiunile au dr. de a determina liber statutul lor politic, economic
social si cultural. Au dr. la autodeterminare doar natiunile si popoarele dar nu si minoritatile nationale. Toate
poparele sunt egale si nu exista natiuni priveligizate. Dr popoarelor de a dispune de ele insele implica
urmatoarele drepuri:
dr popoarelor asuprite de a se constitui in stat propriu si independent
52

dr popoarele asuprite de a lupta impotriva dominatiei straine si caracterul legal acestei lupte;
dr de a benifecia de protectia dr internat;
dr de a stabili relatii oficiale cu state si de a participa la organiz inernat ,de regula cu statut de observator;
dr de a-si alege si dezvolta in mod liber sistemul lor economic, politic si social;
dr la libera exploatare a resurselor si bogatiile sale minerale etc.
Obligatiile:
oblig. statelor de a respecta acest dr in conformitate cu dispozitiile Carti ONU;
sunt obligate sa acorde ajutor ONU in vederea achitarii acesteia de raspunderile pe care I le confera Carta
ONU in privinta aplicarii acestui principiu;
obli. statelor de a se abtine de la orice masura de constringere care ar priva popoarele de acest dr. acest
principiu este consacrat in Carta ONU, in rezolutia Adunarii Generale din 1960 privind acordarea indepent
tarilor si popoarelor colonii, Declaratie din 1970, in Actul final de la Helsinki, etc.
21. Integritatea teritoriala a statelor.
Dreptul statului de a exercita suprematia sa deplina pe teritoriu sau, delimitat prin frontiere de stat, suprematie
ce si gaseste expresie in organizarea politico-admin a teritoriului,in stabilirea regimului juridic al persoanelor
ce se afla pe teritoriul sau , in folosirea libera a resurselor sale naturale. Principiul presupune interzicerea
oricaror tentative de a urmari rupererea partiala sau totala a unitatii nationale , manifestarile de forta indreptate
impotriva teritoriului unui anumit stat. statelor la revin obligatia de a nu viola terioriul altui stat, de anexa cu
forta teritoriul unui stat, precum si de a nu exercita puterea sa pe teritoriul unui stat. o consecinta a acestui
principiu este inadmisibilitatea recunoasterii ca legala a oricarei achizitii teritoriala efectuata prin forta , precum
si a oricaror tendinte sau practice care urmaresc sa lipseasca un stat de o parte din teritoriul sau national. Acest
principiu este consacrat in Carta ONU, Actul Final de la Helsinki
Sistemul relaiilor internaionale, bazat pe raporturile dintre state, create n limitele unui teritoriu, asupra
cruia se rsfrnge supremaia acestui stat, cu alte cuvinte, puterea exclusiv presupune drept condiie a
existenei statului dreptul la integritate teritorial i independen politic.1
Respectarea integritii teritoriale i a independenei politice a statelor presupune interzicerea oricror
aciuni, ndreptate mpotriva integritii teritoriale sau a independenei politice a unui stat. Aceasta este stabilit
n Carta ONU n calitate de norm imperativ a dreptului internaional, care impune obligaia tuturor statelor de
a se abine n relaiile lor internaionale de la ameninarea cu fora sau aplicarea forei mpotriva integritii
teritoriale sau a independenei politice a oricrui stat (p. 4 art. 2). Aceast norm este consacrat i n p. 2 art. 7
din Cart, care prevede ne admiterea amestecului n afacerile interne ale unui stat att din partea ONU, ct i
din partea altor subiecte de drept internaional. Aceast norm i-a gsit de asemenea oglindirea ntr-un numr
mare de alte tratate internaionale. Recunoaterea acestui drept ca parte component a principiului egalitii
suverane a statelor i imprim acestuia eficacitate i stabilitate.
Declaraia privind instaurarea unei noi ordini economice internaionale, adoptat n cadrul sesiunii a VI-a a
Adunrii Generale a ONU la 9 mai 1974 prevede: Noi, membrii Organizaiei Naiunilor Unite... declarm
necesitatea instaurrii unei noi ordini economice internaionale, bazat pe echitate, egalitate suveran,
dependen reciproc, comunitate de interese i cooperarea tuturor statelor, indiferent de sistemul socialeconomic. Instaurarea unei asemenea ordini, susine Declaraia, va nltura inegalitatea, va duce la nlturarea
divergenelor dintre statele industrial-dezvoltate i cele n curs de dezvoltare, va asigura o cretere a nivelului
economic i social n lume i echitatea generaiilor viitoare.2
Noua ordine economic internaional se va baza pe recunoaterea urmtoarelor principii:
- egalitatea suveran a statelor, autodeterminarea tuturor popoarelor, ne admiterea acaparrii unui teritoriu cu
- fora, integritatea teritorial i neamestecul n afacerile interne ale altor state;
participarea efectiv, bazat pe egalitatea tuturor statelor, la soluionarea problemelor economice mondiale n
interesul tuturor statelor.3
1
2
3

52

De garantarea suveranitii i integritii teritoriale ale statelor este strns legat i problema prezenei
forelor militare strine sau a bazelor militare strine contrar voinei statelor. Declaraia de la Cairo din 1964,
adoptat n cadrul Micrii de Nealiniere, prevede c aceasta vine n contradicie cu principiul egalitii
suverane a statelor.4
Obligaia de a respecta integritatea teritorial i independena politic reiese din obligaiile statelor de a se
abine n relaiile internaionale de la aducerea oricrui prejudiciu principiului egalitii suverane a statelor
22. Inviolabilitatea frontierelor.
Actul final de la Helsinki : Statele participante considera inviolabile, fiecare, toate frontierele celuilalt, precum
si frontierele tuturor statelor din Europa, si in consecin ele se vor abine acum si in viitor de la orice atentat
mpotriva acestor frontiere.In consecin, ele se vor abine, de asemenea, de la orice cerere sau de la act de
acaparare si de uzurpare a ntregului sau a unei pri a teritoriului oricrui stat participant. dr internat admite
modificarea frontierelor dintre state pe cale pasnica. Frontiele fiecarui stat vor trebui sa fie respectate de toate
celelalte state , de unde decurge caracterul illicit al oricaror manifestari sau demonstartii de forta in apropierea
acestor frontiere, a oricaror acte de violare a hotarilor nationale.
Principiul inviolabilitii frontierelor vine s ntregeasc principiul integrrii teritoriale. n declaraia privind
principiile de drept internaional din 1970 coninutul acestui principiu este expus ca parte a principiului
nerecurgerii la for sau la ameninarea cu fora: ,,orice stat are obligaia s se abin de la recurgerea la
ameninarea cu fora sau de la utilizarea forei p/u violarea frontierelor internaionale existente ale altui stat sau
ca mijloc de reglementare a diferendelor internaionale, inclusiv a diferendelor teritoriale i a cestiunilor
relative la frontierele statelor. Statele la fel mai au obligaia s se abin de la recurgerea la for sau la
ameninarea cu fora p/u a viola liniile internaionale de demarcaie, cum sunt liniile de armistiiu. n actul final
al CSCE din 1975 principiul dat a fost formulat n calitate de principiu de sine stttor, principiu nseamn nu
numai renunarea de a recurge la for sau la ameninarea cu fora p/u a viola frontierele existente dar i refuzul
de a nainta orice pretenii referitoare la revizuirea frontierelor de stat. Statele nvinse nu ntotdeauna au
recunoscut frontierele stabilite n urma celui de-al II-lea rzboi mondial, apt ce complica relaiile internaionale.
potrivit aceluiai act final: ,, fiecare dintre statele participante consider inviolabile toate frontierele celuilalt
stat, precum i frontierele tuturor statelor din Europa ele se vor abine de la orice atentat mpotriva acestor
frontiere. Se mai precizeaz c statele semnatare au obligaia de a se abine de la orice cerere sau de la orice
act de acaparare sau uzurpare a ntregului sau a unei pri din teritoriul altui stat. Dreptul Internaional admite
modificarea frontierelor dintre state n baza acordului prilor interesate i numai prin mijloace panice. Pe
aceast cale au fost revizuite frontierele RFG, n teritoriul creia a fost inclus RDG. Convenia de la Viena
1978 cu privire la succesiunea statelor n materie de tratate a consacrat regula cutumiar potrivit creia n
situaiile de succesiune tratatele de stabilire a frontierelor nu pot fi modificate.
23. Principiul cooperarii statelor
Cooperarea este necessitate obiectiva de existenta a relatiilor internation, statele trebuie sa coopereze in
rezolvarea problem econom, social, cultural sau umanitar, precum si in incurajarea si promovarea respectarii dr
omul si libertatile fundamentale , fara deosebiree de rasa , sex, religie sau limba.
Principalele aspece ale cooperarii:
- statele sunt obligate sa coopereze intre ele in vederea mentinerii pacii si securitatii internat;
- statele tre sa coopereze pu a asigura respectarea universala si apliarea dr om si a libert fundament pu toti,
precum si eliminarea discriminarii rasiale si intolerantei relioase sub toate formele lor;
- in relatiile lor internat statele tre sa se conduca i domeniile economic, social, cultural, tehnic si comercial in
conformitate cu principiile egalitatii suverane si neimixtiunii;
- statele membre ale ONU sunt obligate sa actioneze atit impreuna , cit si individual, in cooperare cu ONU,
conform dispozitiilor pertinente ale Cartei;
4

52

- statele membre ale ONU sunt chemate sa coopereze in domeniul economic, cultural, social, ca si in cel al
stiintei si tehnicii si favorizind progresele culturii si invatamintului in lume;
- statele au datoria de a-si uni efortorile pu a promova dezvoltarea economiei si ridicarea nivelului de viata in
toate tarile lumii, si in mod particular in tarile in curs de dezvoltare;
- cooperarea statelor pu eliminarea progresiva a obstacolelor din calea comertului mondial, pu promovarea
unei expansiuni stabile si a unei liberalizari crescind a acestui;
- cooperarea in domeniul dezarmarii generale si complete. Acest principiu este consacrat catre Carta ONU.
Formularea principiilor fundamentale ale dreptului internaional rezult din cuprinsul unor
documente politico-juridice de prim rang ale vieii internaionale, cu deosebire din Carta ONU, din unele
tratate multilaterale generale i din anumite declaraii ale Adunrii Generale a ONU cu intenii de
codificare a principiilor fundamentale ale raporturilor dintre state, ntre care cea mai important este
Declaraia referitoare la principiile dreptului internaional privind relaiile prieteneti i cooperare dintre
state, n conformitate cu Carta ONU, adoptat prin Rezoluia Adunrii Generale nr.2625 din 14
octombrie 1970. Art.2 al Cartei ONU prevede c, n urmrirea scopurilor organizaiei, membrii acesteia
trebuie s acioneze n conformitate cu urmtoarele principii: egalitatea suveran a statelor; ndeplinirea
cu bun-credin a obligaiilor asumate conform Cartei; rezolvarea diferendelor internaionale prin
mijloace panice, n aa fel nct pacea i securitatea internaional, precum i justiia, s nu fie puse n
primejdie; abinerea n relaiile internaionale de a recurge la ameninarea cu fora sau la folosirea ei
mpotriva integritii teritoriale ori a independenei politice a vreunui stat sau n orice alt mod
incompatibil cu scopurile naiunilor unite; neamestecul n treburile interne ale altor state.
Exprimnd evoluiile dreptului internaional n acest domeniu dup 25 de ani de la nfiinarea
ONU, declaraia din 1970, menionat, formuleaz urmtoarele 7 principii ale dreptului internaional
contemporan:
a) principul egalitii suverane a statelor;
b) principiul egalitii n drepturi a popoarelor i dreptului de a decide de ele nsele;
c) principiul neamestecului n treburile interne ale altor state;
d) principiul nerecurgerii la for i la ameninarea cu folosirea forei;
e) principiul soluionrii pe cale panic a diferendelor internaionale;
f) principiul ndeplinirii cu bun-credin a obligaiilor internaionale (pacta sunt servanda);
g) principiul cooperrii internaional
n Actul final al Conferinei pentru Securitate i Cooperare n Europa, semnat la Helsinki n
1975, mai sunt menionate, ns n cadru european, regional, i nu universal, alte 3 principii fundamentale,
care exprim procesul de evoluie a dreptului internaional contemporan i anume: inviolabilitatea
frontierelor, integritatea teritorial i respectarea drepturilor i libertilor fundamentale ale omului.
24. Aspecte teoretice privind coraportul dintre dreptul international si dreptul national.
Coraportul dintre dr internat si dr national are la baza 2 teorii principale : T monista si T dualista..
Teoriile dualiste susin c dreptul internaional i dreptul intern sunt dou sisteme distincte, rupte ntre ele , cu o
existen paralel, cu domenii diferite de aplicare, avnd izvoare distincte i destinatari deosebii, care nu se
influeneaz reciproc. Potrivit acestei concepii, normele de drept internaional nu au valoare pentru dreptul
intern, dup cum normele de drept intern nu au valoare pentru dreptul internaional, ele aplicndu-se indiferent
dac sunt sau nu n concordan unele cu altele.
Teoriile moniste susin existena unei singure ordini juridice, format din dreptul intern i dreptul internaional,
dreptul avnd astfel o structur unitar, compus din norme obligatorii, indiferent dac acestea se adreseaz
indivizilor, statelor sau altor entiti asimilate acestora, aflate ntr-o strict ierarhie .
Raportul drept internaional public drept intern reprezint problema influenelor reciproce al acestor dou
sisteme de drept, ca obiect al dezbaterilor doctrinare, dar i al condiionrilor practice dintre cele dou sisteme
de drept. Problema coraportului dintre dreptul internaional i dreptul intern constituie astzi una dintre cele mai
importante i complexe probleme ale jurisprudenei.
Cu toate particularitile i deosebirile care exist in dreptul internaional i dreptul intern, intre ele se stabilesc
raporturi de condiionare i influenare reciproc. Astfel, exist norme juridice internaionale, in particular acele
ce se conin in textele tratatelor internaionale, in virtutea crora statele care-i exprim consimmantul de a fi
legate de ele, au obligaia de intreprinde aciuni pertinente in plan legislativ pentru executarea obligaiilor
52

asumate prin aceste tratate i, respectiv, implementarea corespunztoare a prevederilor internaionale. In aceast
privin, putem meniona c prin acceptarea de ctre un stat in baza acordului su de voin a normelor de drept
internaional, acestea devin obligatorii i urmeaz a fi aplicate pe intregul su teritoriu i pentru populaia care
locuiete pe acest teritoriu. Normele acestui drept dobandesc o valoare juridic egal cu cea a normelor de drept
intern, fr a mai fi de obicei necesar incorporarea lor in dreptul intern al statelor. Exist tratate care pot aduce
modificri in legea intern sau pot prevedea obligaia statelor de a adopta anumite reglementri interne, dar
exist, de asemenea, i o serie de reglementri naionale, care vizeaz direct relaiile internaionale ale statului.
Printre acestea putem meniona: numirea i funciile misiunilor diplomatice, competena organelor statale care
reprezint statul in relaiile internaionale i care au dreptul de a incheia tratate, problemele legate de cetenie,
regimul juridic al strinilor etc.
Aceast corelaie dintre cele dou ordini juridice au ridicat problema raporturilor dintre ele i determinarea
unei eventuale ascendene a uneia asupra alteia. Poziia adoptat in aceast chestiune determin modul in care
se soluioneaz in practic urmtoarele dou probleme: 1) modalitile prin care se aplic normele de drept
internaional in ordinea juridic intern a diverselor state; 2) soluia care se va da in cazul unui eventual conflict
intre normele juridice interne i cele internaionale. Pentru unii, dreptul internaional are aceeai natur juridic
ca i dreptul intern: intre ele nu exist decat o diferen de grad; in mod indiscutabil evidente sunt
imperfeciunile tehnice ale dreptului internaional in raport cu drepturile naionale ale statelor. Lumea juridic
este puternic unitar, cci dreptul este unul: o dubl definiie a dreptului este inconceptibil. Partizanii acestei
teze sunt calificai in mod tradiional moniti. Partizanii dualismului ii fondeaz convingerile lor pe diferene
fundamentale deceleaz dreptul internaional i dreptul intern, diferene care le fac ireductibili unul fa de
cellalt. Intr-o perspectiv extern este vorba de dou ordini juridice indiferente una fa de alta, care, afar de
responsabilitatea internaional, nu au puncte comune de tangen.
25. Influenta dreptului national asupra procesului de creare si aplicare a normelor de dr internat
Dat fiindca dr national a aparut si sa fondat pina la consolidarea dr international, unele domenii ale dr internat
au receptionat concepte consolidate in cadrul dr national. Drept exemplu pot servi dr internat a dr omului care
a fost influentat in mare parte de valorile promovate in marea revolutie burgheza si legislatia interna a Frantei, a
SUA, M.Brit,etc. un alt exemplu poate fi dr marii, prevedere conventionale ale caruia se bazeaza in mare
parte pe normele ce reglementeaza regimul teritoriilor respective a statelor riverale. Odata cu adoptarea declarat
ONUprivind decolonizarea Africii si Asiei in anii 60, sec 20. statele in cauza a adoptat a.n . internr prin care
au stabilit suveranitatea poporului asupra resurselor naturale ale statului. Ulterior aceasta regula a preluat
forma principiului de baza a dr internat economic, iar a n internat ce reglementeaza relatii econom internat
recunosc acest principiu in calitate de norma imperativa.
26. Influenta dreptului international asupra procesului de creare, functionare si dezvoltare a dreptului
national.
Dreptul international public i dreptul intern al statelor sunt dou sisteme de norme i dou tipuri de drept
distincte, cu obiect de reglementare, izvoare i metode diferite. Dreptul internaional exercita o influen
substanial n sensul unificrii unor concepte i reglementri de drept intern. Pornindu-se de la ideea c dreptul
internaional exprim interesele superioare comune ale societii internaionale, statelor le revine obligaia de ai adapta propria legislaie la exigenele i la regulile de drept internaional, existnd astfel elemente ale unui
proces de internaionalizare a dreptului intern.Unele tratate internaionale cuprind prevederi exprese in temeiul
crora statele care devin pri sunt obligate s ia anumite msuri n planul legislaiei lor interne pentru aducerea
la ndeplinire a obligaiilor ce le revin din aceste tratate.
De asemenea-admiterea n organizaiile de colaborare pe plan european a unor noi state este nsoit de
asumarea de ctre acestea a obligaiilor de a-i pune de acord legislaia intern cu reglementrile comunitare din
domeniul drepturilor omului i din alte domenii;-conveniile internaionale referitoare la dreptul internaional
aplicabil n conflictele armate cuprind obligaia statelor semnatare de a-i ncorpora in dreptul intern
reglementri i sanciuni, inclusiv penale, pentru nclcrile prevederilor acestora;
Dreptul internaional apare, de aceea, ca avnd un caracter de coordonare ntre state suverane, iar dreptul intern
este considerat un drept de subordonare, n care statul se manifest ca autoritate politic suprem ce prescrie o
anumit conduit persoanelor ce-i sunt subordinate.
27. Formele juridice de racordare a sistemelor de drept international si national.
52

participarea statelor la relatiile internationle ofera acestora anumite drepturi si obligatii reglementate de
normele dretului international. Acest proces obliga statele sa se introduca normele respective si in ordinea
juridica interna . deptul international cunoaste citeva forme de racordare sau ajustare a dreptului national la
dreptul international, prin acestea se enumera;
transformarea-procedura ce presupune modificarea legislatiei in conformitate cu prevederile conventionale
internationale si poate avea loc dupa expunerea consimtamintului statului de a fi legat prin tratat sau anterior
acestuia;
incorporarea-presupune introducerea in integruma prevederilor, acordurilor interntionale semnate de catre
stat in ordinea juridica interna;
receptionarea-implimentarea unor prevederi continute in acordurile internationale semnate de catre stat.
trimiterea-procedura ce presupune aplicarea unor acte interne in cazurile in care actul normativ national face
trimitere directa la el.
Obligatia statului de a implimenta dreptul international este dictata de mai multi factori:1- in primul rindeste
vorba despre indeplinirea obligatiilor principale asumate.conform prevederilor art.29al conventiei din 1969
privind dr.tratatelor, statul nu poate face trimitere la prevederile nationale p\u asi motiva neindeplinirea
obligatiilor internationale asumate.majoritatea statelor prevad in mod direct in constitutiile nationale faptul ca
se obliga sa-si onoreze obligatiile internationale.2- o alta procedura de influentarea adreptului national este
practica judiciara internationala, adica hotaririle acelor instante jurisdictia carora este recunoscuta de
catrestatele respective(curtea internationala de justitie sau CEDO)
28. Notiunea de subiect de drept internat.
Subiect de dr internat sunt actorii participanti la relatiile internat care au capacitatea de a avea dr si asi asuma
oblige in baza dr internat. Subiectele sunt participantii la crearea n de dr intr sau cei cui sunt destinate n de dr
inter. Sub se impart in 2 categ: recunoscute si nerecunoscute.
Din cele recunoscute fac parte : statele suverane, popoarele ce lupta pu elib nationala, organiz internat,
interguvernament, formatiuni de tip statal.
Din cele nerecunoscute ; persona fizica,organiz intern nonguvernament, companiile transnationale.
Subiectele poseda capacitatea de exercitiu, de folosinta si sunt responsabili pu actiunile sale in baza dr
internat. Statele poseda capacite de exerc din momentul aparitiei sale , popoarele din momentul constientizarii
a dr la autadeterminare, organiz din momentul adoptarii actul constitutive. Capac de folosinta tine de specificul
si natura fiecarui subiect. Statele au capacite de folos universala iar organizat si formatiunile speciala in baza
actului constitutive.
Subiectele recunoscute sunt derivate si principale. Princip- statele suverane,popoarele ce lupta pu elib
nation; derivate organiz inter interguvernament si formatiunile de tip statal. Subiectul sa aiba oblige, sa fie
capabil a reclama beneficial dr sale sa aiba capaciatea de a intra in raporturi cu alte persoanr jurid recunoscute
de sistemul particular de dr.
29. Statele-subiecte primare si originare de drept international.
Statele constituie principalele subiecte de drept internaional.Acestea au caracterul de subiecte originare, tipice,
fundamentale ale dreptului internaional, ntruct numai statele, au dreptul nelimitat de a participa la elaborarea
normelor de drept internaional i i pot asuma n totalitate drepturile i obligaiile prevzute de dreptul
internaional.Statul particip n relaiile internaionale ca purttor de suveranitate.Ca atribut esenial al statului,
suveranitatea nseamn supremaia puterii de stat pe plan intern i independena acesteia fa de orice alt
putere n sfera raporturilor internaionale.
Statutul de subiecte primare este determinat de locul pe care acesta il ocupa in sistemul relatiilor internationale.
Prin intermediul si sub controlul statelor isi desfasoara activitatea si alti participanti la viata sociala
internationala- unitatile administrative ale statelor, asociatiile obstesti, indivizii. Nici o societate umana nu
poate exista in afara statului. Chiar insusi dreptul international, este conceput in mare parte ca un drept al
relatiilor dinter state, fara existenta acestora nici nu ar putea functiona, deoarece statele creaza normele de drept
international, le confera forta juridica obligatorie, aducind la indeplinire mecanismul lor de functionare. Statele
sunt obiecte originare deoarece alte subiecte cum ar fi organizatiile internationale capata acest statut numai ca
urmare a existentei statelor principale.

52

30. Popoarele ce lupta pentru eliberarea nationala ca subiecte de drept international.


Miscrile de eliberare natioanl spre deosebire de stat sunt subiect cu caracter provizoriu. Devin subiect din
momentul recunoasterii sale n calitate de organizatie ce reprezint poporul sau natiunea ce lupt pentru
eliberare national si si pierd aceast calitate din momentul atingerii scopului fie crearea unui stat nou fie
intrarea n componenta altui stat a teritoriului respectiv.
Calitatea de subiect a miscrilor de eliberare national reiese din unul din principiile fundamentale ale dreptului
international si anume dreptul popoarelor de a dispune de ele nsele. Declaratia Adunrii Generale din 1960
prevede n mod expres dreptul popoarelor colonizate la lupta armat organizat obiectivul creia const n
autodeterminarea poporului respectiv.
Pentru a fi recunoscut n calitate de reprezentant al poporului ce lupt pentru eliberare national organizatia
respectiv trebuie s ntruneasc urmtoarele criterii:
1) organizatia trebuie s apar ca reprezentant legal al poporului respectiv;
2) trebuie s controleze efectiv teritoriul respectiv;
3) s aib o structur bine organizat;
4) lupta armat pe care o duce s fie n conformitate cu prevederile dreptului international umanitar.
La moment unicul subiect de drept international din acest categorie este organizatia pentru eliberarea
Palestinei care este reprezentantul poporului palestinian n lupta sa pentru crearea propriului stat. Organizatia
respectiv ncheie acorduri internationale, particip la reuniuni, conferinte internationale fie cu statut de
participant sau de observator.
31. Organizatiile internationale ca subiect de drept international.
Calitatea de subiect a dr este caracterizata prin posesia de dr si aptitudenea de de a dobind si indeplini
atributiile in baza statutului sau altor acte constitutive. Organiza internat guvernam au la baza crearii lor un
tratat incheiat intre doua sau mai multe state suverane si egale in dr. la conferintele de constituiere sunt stabilite
o serie de regui si norma refiretoare la scopurile si obiectivele organizatiei, membrii, competentele acesteia,,
tipurile si formele de activitate , modul de formare si functionare a secretariatului si diverse organe ale
oranizat ,etc. au caracter de permanenta care se refera la aspect continuu intreruperi al activitati organiz. Au
vointa proprie, dipsune de organele sale proprii care asigura realizarea actiunilor prevazute de catre
programul stabilit de catre statele membr e si indeplinesc diferite functii tehnico-administrative. Organizatiile
internationale si membrii sai se bucura pe teritoriul statelor membere de privilegii si imunitati. Exista
organizatii cu capacitate universala sau speciala. Cu caracter universal- ONU si institutile sale specializate.
32. Formatiunile de tip statal ca subiecte de drept international.
Din aceast categorie un timp ndelungat au fcut parte orasele libere iar la moment Vaticanul si Ordinul
Cavalerilor de Malta. Aceste subiecte la fel au un caracter derivat dat fiind posibilittile limitate de a participa
la relatiile internationale.
Printre orasele libere evidentiem:
1-Uniunea Hansa.
2-Orasul Cracov statutul cruia a fost stabilit prin acordul dintre Austria si Rusia pe parcursul secolului XVIII
nceputul secolului XIX.
3-Orasul Kdansc a avut statut de oras liber stabilit prin tratatul de pace de la Versailles 1919.
4-Orasul Triest -statutul Triestului a fost stabilit dup cel de-al doilea rzboi mondial conform cruia sectorul A
n care intra nssi orasul Triest a intrat n componenta Italiei iar sectorul B a revenit Iogoslaviei.
Vaticanul. Statutul su a fost stabilit prin acordul de la Laterano din 1929 semnat ntre reprezentantul Papei
si guvernul lui Musolini. Conform acestui acord, Vaticanul preia suveranitatea asupra unei portiuni din jurul
catedralei Sfntul Petru. Sfntul sediu are dreptul s ncheie acorduri internationale inclusiv concordate si tratate
internationale laice. Particip n calitate de observator la diverse organizatii internationale, are drept de legatie
activ (a trimite reprezentanti diplomatici) si pasiv (a primi reprezentanti diplomatici). Reprezentantii
diplomatici ai Vatcanului se numesc Nuntii papali iar Misiunea papal Nuntiatur papal.
33. Persoana fizica si recunoasterea ei ca subiect de drept international.
Individul mpreun cu companiile transnationale si organizatiile internationale non-guvernamentale formeaz
asa numita categorie a subiectelor nerecunoscute. Persoanele fizice, sunt subiecte ale dreptului intern al
statelor. n dreptul internaional contemporan persoanelor fizice li s-a creat un statut tot mai favorabil n raport
52

cu statele, recunoscndu-li-se anumite drepturi a cror ocrotire trebuie s se realizeze dincolo de limitele
legislaiilor naionale.n anumite limite, n special n cadrul european, persoanele fizice pot reclama statele,
inclusiv cele ale cror ceteni sunt, n faa unor foruri internaionale cu caracter administrativ i chiar
jurisdicional, ale cror hotrri devin opozabile statelor respective. De asemenea, persoanele fizice pot fi trase
la rspundere pentru anumite fapte penale grave (crimele internaionale), cum ar fi crimele mpotrive pcii,
crimele mpotrive umanitii i crimele de rzboi, sau alte crime stabilite prin convenii internaionale
(genocidul, apartheidul, pirateria, traficul de stupefiante etc.) de ctre tribunalele penale internaionale.Dei sub
ambele aspecte menionate persoanele fizice sunt tot mai prezente n plan internaional, perspectiva consolidrii
acestei evoluii fiind favorabil, nu se poate vorbi nc de o recunoatere a calitii lor de subiecte de drept
internaional, drepturile i obligaiile lor fiind stabilite de ctre state att n baza legilor interne, ct i prin
conveniile internaionale semnate de acestea.
34. Recunoasterea statelor si a guvernelor in dreptul international.
Institutia recunoasterii n dreptul international are la baza sa dou teorii:
Teoria constitutiv. Conform acestei teorii statul devine subiect de drept international din momentul
recunoasterii sale de ctre alte state. Aceast teorie este respins de dreptul international contemporan dat fiind
c ea vine n contradictie cu caracterul originar al calittii de subiect de drept international al statului.
Teoria declarativ este cea ce domin astzi n dreptul international si presupune c statul devine subiect de
drept international din momentul constituirii sale. Recunoasterea n dreptul international de jure are loc de
regul n baza unei declaratii privind recunoasterea statului sau prin ncheierea unui acord cu privire la
stabilirea relatiilor diplomatice. Ea este definitiv si nu poate fi rechemat. Recunoasterea de facto este
neoficial prin intermediul ncheierii unor acorduri comerciale / economice sau care are drept scop participarea
ct mai larg a unor state n cadrul organizatiilor internationale. Recunoasterea ad-hoc are ca scop acordarea
posibilittii ntretinerii unui dialog pe o problem concret ntre dou state ce nu se recunosc reciproc.
Recunoasterea statelor- actul prin care un stat admite ca o entitate statala terta in virtutea elementelor sale
constitutive(teritoriu, populatie, guvern) intruneste conditiile necesare pentru posedarea personalitatii juridice
depline in ordinea internationala. Recunoasterea statului este definitiv si poate fi retras doar n cazul n care
formatiunea respectiv si pierde calitatea de subiect de drept internationalRecunoasterea guvernelor- act liber
al unui stat sau al mai multor state prin care se manifesta intentia de a intretine relatii oficiale cu acesta si
implicit de incetare a unor astfel de raporturi cu vechiul guvern. La originea teoriei recunoasterii guvernului
stau 2 elemente:
Elementul eficacittii presupune control efectiv asupra teritoriului statului respectiv iar elementul legalittii
presupune caracterul legal al prelurii puterii de ctre guvernul respectiv, si elementul legalitatii.
35. Succesiunea Statelor in Dreptul International reprezinta substituirea unui stat de catre altul, in limitele
unui teritoriu determinat si cu privire la populatia respectiva.Exemple:
1.unirea a doua sau mai multe state,prin fuziune sau absortie;
2.dezmembrarea unui stat in doua sau mai multe state suverane;
3.separarea unuia sau mai multor parti dintr-un stat si constituirea lor ca state suverane;
4.aparitia de state noi,ca urmare a eliberarii de sub dominatie coloniala sau ocupatie straina;
5.transferul de teritorii.
In cazul succesiunii statelor la tratatele internationale statele deasemenea au diferite drepturi si obligatii,exact
ca si in succesiunea cu privire la bunurile de stat,arhive si datoriile de stat.Iar in cazurile succesiunii statelor la
calitate de membru ale organizatiilor internationale,acest aspect nu a fost niciodata codificat,dar din practica
cutumiara a statelor si a organizatiilor internationale aceste state pot deveni membre ,fie prin succesiune,fie prin
proceduri de primire a noi membri.
Institutia succesiunii n dreptul international este reglementat de dou conventii universale:
Conventia de la Viena din 1978 privind succesiunea statelor la tratatele internationale;
Conventia de la Viena din 1983 privind succesiunea statelor la arhive, bunuri si datorii (nu a intrat n vigoare
pn n prezent).Chestiunea succesiunii altor subiecte de drept international nu este reglementat de acorduri
internationale si este solutionat n fiecare caz aparte. Pe lng problemele mentionate un domeniu al
succesiunii reprezint succesiunea la cettenie.

52

36. Delimitarea diferendelor si a situatiilor in dreptul international.


Conform prevederilor normelor de drept international, statele sunt obligate sa solutioneze diferendele care au
aparut intre ele prin mijloace pasnice , p\u a nu supune pericolului pacea si securitatea in-ala.principiul unanim
recunoscut al dreptului international privitor la solutionarea pasnica a diferendelor internationale are character
imperative si este stipuat in Carta ONU. Astfel conform art.2 p.3 toti membrii organizatiilor vor rezolva
diferendele lor internationale prin mijloace pasnice in asa fel incit pacea si securitatea In-ala , precum si justitia
san u fie puse in primejdie.problematica privind solutionarea pasnica a diferendelor In-ale au fost puse in
discutie inca la conferinta de pace de la Haga din 1899-1907,insa in cadrul conventiilor incheiate razboiul nu a
fost interzis ca mijloc de solutionare a diferendelor , abia in 1928 prin pactul de la Paris au fost recunoscute
ilegale mijloacele militare de solutionare a conflictelor. Statutul ONU divizeaza diferendele in 2 categorii:
1)extreme de periculoase-continuarea carora pot duce la afectarea securitatii In-ale si mentinerea pacii
mondiale; 2)alte diferende. Diferendele internationale apar intre urmatoarele subiecte: state; statele si
organizatiile internationale; organizatiile internationale; alte subiecte ale dreptului international.
37. Mijloacele diplomatice de reglementare pasnica a diferendelor internationale.
Diferendele internationale se solutioneaza pe cale pasnica cu respectarea principiilor egalitatii suverane al
statelor si in conformitate cu liberatea de alegere a modalitatilor si mijloacelor de reglementare pasnica a
diferendelor. In categoria de mijloace politico-diplomatice de solutionare a diferendelor internationale fac parte:
Negocierele - sunt cele mai eficiente mijloace , mai ieftine,si la indemina partilor care pot fi de 2
tipuri:bilaterale si multilaterale.pe parcursul negocierilor pot fi acceptate diverse forme si metode de solutionare
a diferendului in-al. toate mijloacele de solutionare pasnica a diferendelor se initiaza de regula prin negocieri si
se finalizeaza de multe ori de asemenea prin negocieri.
Bunele oficii - implica prezenta unui tert acceptat d catre partile in diferend ce ajuta la negocieri si chiar la
evitarea unor conflicte. Dreptul de a acorda bunele oficii il au statele care nu sut implicate in conflict, precum si
organizatiile internationale. Statele si org,in-ale, care acorda bunele oficii de obicei nu participa la negocieri,
decit cind partile in diferend solicita a ceasta participare.
Medierea- preconizeaza ca tertul participa nu numai la negocieri ci formeaza si propuneri de solutionare ,
insa care nu sunt obligatorii p\u parti in diferend.scopul mediatorului se limiteaza doar la stabilirea pretentiilor
reciproce intre parti in diferend si indemnarea lor spre solutionarea pasnica a diferendelor. Rolul de mediator
inceteaza cind una din parti sau chiar insusi mediatorul constientizeaza ca propunerile sale nu sunt acceptate..

38. Mijloacele jurisdictionale de reglementare pasnica a diferendelor internationale.


Din aceasta categorie fac parte:arbitrajul international, instantele de judecata internationale permanente,unde
diferendele se rezolva prin hotarirea unui organ,iar partile se angajeaza sa accepte si sa execute hotarirea care
este obligatorie p\u toti.
A.Arbitrajul-este modul de reglementare a diferendelor internationale in care partile,printr-o conventie
formala,se supun deciziei unei terte parti,care poate fi una singura sau mai multe,in urma unei proceduri
contencioase din care rezulta o hotarire definitive.Arbitrajul isi gaseseste temeiul in vointa partilor,care se poate
exprima in mai multe feluri : a)Compromisul este un tratat caruia i se aplica toate principiile si regulile
dr.tratatelor,el stabileste daca arbitrajul va fi efectuat de un tert,de un arbitru unic sau de un organ collegial adhoc ori de un tribunal preconstituit.b)Clauza compromisorie reprezinta o stipulare cu caracter special sau
general dintr-un tratat bi-sau multilateral,prin care statele-parti se oblige ca,in cazul aparitiei unui different intre
ele,sal solutioneze prin recurgerea la arbitraj.c)Tratatul de arbitraj permanent ce are ca scop principiul de a
recurge la arbitraj.Partile,tribunalul,procedura,si sentinta fiind necesare,sentinta fiind obligatorie pentru parti.
B.Justitia Internationala care este bazata pe:a)Instantele Judiciare Internationale-CEDO si Curtea
Interamericana a drepturilor Omului,Curtea de Justitie a Comunitatiilor Europene(Uniunea Europeana), CJCE,
Tribunalul pentru Dreptul Marii.
Infiintarea si Compunerea Curtii Internationale de Justitie-curtea are o proprie jurisdictie,competenta
contencioasa,consultative,hotarirea curtii este adoptata cu majoritatea judecatorilor prezenti,in caz de voturi
egale votul presedintelui fiind preponderent.
39. Procedura de reglementare a diferendelor in cadrul O.N.U.
52

In cadrul sistemului ONU, Consiliul de Securitate si Adunarea Generala au competente speciale in


reglamentarea pasnica a diferendelor. Consiliul de Securitate- de competenta sa tine solutionarea diferendelor
de natura a pune in pericol pacea si securitatea internationala. Astfel Consiliul poate sa recomande partilor
diverse metode de solutionare cum ar fi negocierele, bunele oficii, medierea., sa faca recomandari cu privire la
modul de reglementare a diferendului, sa recomande partilor continutul reglementarilor . Consiliul poate
ancheta orice diferend ori poate incredinta aceasta Secretarului General. Adunarea Generala discuta si favce
recomandari partilor p\u rezolvarea oricarui diferend sau situatie daca acestea afecteaza bunastarea generala sau
relatiile prietenesti intre natiuni. Secretarul General-indeplineste misiuni de bune oficii, mediere, invita partile
in diferend sa-l solutioneze prin negocieri. Institutiile specializate ale ONU au in structural or si organe cu
competente de solutionare pasnica a diferendelor. Statele in plan regional au creat urmatoarele organizatii
internationale:Liga Statelor Arabe(LSA) 1945-care nu sa dovedit eficienta in problematic ace vizeaza
solutionarea pasnica a diferendelor internationale. Organizatia Statelor Americane (OSA) in Tratatul
interamerican de Ajutor Reciproc este prevazut atit principiul solutionarii pasnice a diferendelor, cit si
mijloacele de reglementare a lor. Organizatia Uniunii Africane din 2002Uniunea Africana, Organizatia pentru
Securitate si Cooperare in Europa OSCE.
40. Reglementarea diferendelor n cadrul OSCE.
Conventia privind concelierea si arbitrajul 1992 a adus in cadrul OSCE urmatoarele inovatii:
- a creat CURTEA EUROPEANA de CONCILIERE si Arbitraj; - procedura de conceliere obligatorie;
- neacceptarea solutiilor propuse,intr-un anumit termen,poate duce la aplicarea unor mijloace de presiune de
catre Consiliul OSCE
Procedura de conceliere este confediniala si contradictorie.Propunerile de solutionare sunt cuprinse in raportul
final al Comisiei de conceliere care se notifica partilor.Arbitrajul prevazut de Conventie are caracter
facultativ.Tribunalul arbitral poate fi constituit pe baza acordului partilor sau la solicitarea unei parti daca a fost
recunoscuta cmpetenta Curtii.
n cadrul sistemului O.N.U., Consiliul de Securitate i Adunarea General au competene special n
reglementarea panic a diferendelor. O anumit implicare are i Secretarul General, fr a fi specificate n
Cart dispoziii speciale n acest sens.
Consiliul de Securitate. Competena sa vizeaz soluionarea diferendelor de natur a pune n pericol
pacea i securitatea internaional. n asemenea cazuri, Consiliul poate s recomande prilor: proceduri sau
metode adecvate de soluionare (de ex. negocieri, bunele oficii, mediere, supunerea diferendului CIJ, etc.); s
fac recomandri cu privire la modul de reglementare a diferendului; s recomande prilor coninutul
reglementrii.
Consiliul poate, de asemenea, ancheta orice diferend sau situaie ori poate ncredina aceasta
Secretarului General. Diferendele de ordin juridic vor fi, de regul, supuse Curii Internaionale de Justiie
Adunarea General. Poate discuta i face recomandri prilor pentru rezolvarea oricrui diferend sau
situaie dac acestea afecteaz bunstarea general sau relaiile prieteneti ntre naiuni.
Cu toate c, competena Adunrii este mai extins, ca este subsidiar competenei Consiliului i aceasta,
deoarece Consiliul are rspunderea principal pentru meninerea pcii si securitii internaionale.
Secretarul General poate atrage atenia Consiliului asupra oricrei probleme care ar pune n primejdie
pacea i securitatea internaional (art. 99 al Cartei). n fapt, Secretarul General ndeplinete misiuni de bune
oficii, mediere, invit prile n diferend s-1 soluioneze prin negocieri.
Instituiile specializate ale O.N.U. au n structura lor i organe cu competene de soluionare panic a
diferendelor.
Carta O. N. U (art. 52) admite existena unor acorduri i organisme regionale pentru meninerea pcii i
securitii internaionale i pentru rezolvarea panic a diferendelor locale, cu condiia ca aceste organisme i
activitatea lor s fie conforme cu scopurile i principiile O.N.U.. procedurile organizaiei mondiale.
n plan regional, statele au creat urmtoarele organizaii de acest tip:
- Liga Statelor Arabe (L.S.A.-1945);
- Organizaia Statelor Americane (OSA-1947-48);
- Organizaia Uniunii Africane (OUA-1963), din 2002 Uniunea African (UA);
- Organizaia pentru Securitate i Cooperare n Europa (OSCE 1994-1995).
Liga Statelor Arabe.
Art. 5 din Pactul Ligii stabilete urmtoarele principii i reguli:
52

interzice recurgerea la for pentru reglementarea conflictelor;


recurgerea statelor n diferend la Consiliul Ligii, care are funcii arbitrale i de conciliere;
hotrrea Consiliului este obligatorie i executorie;
statele pri n diferend nu vor participa la dezbateri i nici la adoptarea hotrrilor;
Consiliul i poate oferi bunele sale oficii n orice diferend care poate duce la rzboi ntre dou state membre
sau ntre un stat membru i un stat ter. n practic, Liga Arab nu i-a dovedit eficienta n problematica ce
vizeaz soluionarea panic a diferendelor internaionale.
Organizaia Statelor Americane.
n baza art. 2 din Tratatui Interamerican de Ajutor Reciproc (1947) i art. 3, art. 23-26 din Carta OSA
(Bogota, 1948), modificat prin Protocolul de la Buenos Aires (1967) se prevd att principiul soluionrii
panice, ct i mijloacele de reglementare a diferendelor. Competene n reglementarea panic a diferendelor
revin, n principal, Consiliului permanent care la sesizarea prilor poate s:
ofere bunele sale oficii;
asiste prile n diferend;
s recomande procedurile adecvate de rezolvare a diferendului;
poate iniia anchete (cu consimmntul prilor implicate);
poate constitui comitete ad-hoc (cu acordul prilor).
n practic, OSA a fost atras, ntr-o anumit msur, n:
conflictul anglo-argentinian privind insulele Faullcland-Malvines (1982);
n 1989, mediere n conflictul de frontier dintre Costa Rica i Nicaragua;
ncepnd din 1991, OSA i O.N.U. s-au implicat n Haiti, pe cale diplomatic, printr-un trimis special si n
1993, printr-o misiune comun O.N.U./OSA, Misiune Internaional Civil n Haiti, pentru respectarea
democraiei, respectarea drepturilor omului i pentru a investiga diferite nclcri ale legii.
Organizaia Uniunii Africane (OUA), din 2002 Uniunea Africana (UA).
Carta OUA (art. 3 alin. 4) prevedea principiul soluionrii panice si mijloacele de rezolvare a
diferendelor, constituirea unei Comisii de mediere, conciliere i arbitraj.
Carta African (a Uniunii Africane), spre deosebire de Carta OUA, nu mai include o structur de tipul
Comisiei tripartite (mediere, conciliere si arbitraj) dar, n schimb introduce urmtoarele competene pentru UA:
creeaz Curtea de justiie cu largi atribuii n soluionarea diferendelor i prevenirea
conflictelor;
creeaz Consiliul executiv, care are ca funcie principal s ndeplineasc directivele Adunrii privind
gestionarea conflictelor, rzboaielor i a altor situaii de urgen;
a introduce sanciuni de ordin politic i economic;
Preedintele Uniunii va putea s-i ofere bunele oficii, medierea, arbitrajul, sau s acioneze n mod
adecvat n cazuri specifice.
Organizaia pentru Securitate i Cooperare n Europa.
Convenia privind concilierea i arbitrajul (1992) a adus n cadrul OSCE urmtoarele inovaii:
a creat Curtea European de Conciliere i Arbitraj;
procedura de conciliere obligatorie;
neacceptarea soluiilor propuse, ntr-un anumit termen, poate duce la aplicarea unor mijloace de
presiune de ctre Consiliul OSCE.
Procedura de conciliere este confidenial i contradictorie. Propunerile de soluionare sunt cuprinse n
raportul final al Comisiei de conciliere care se notific prilor.
Arbitrajul prevzut de Convenie are caracter facultativ. Tribunalul arbitral poate fi constituit pe baza
acordului prilor sau la solicitarea unei pri dac a fost recunoscut.
41. Notiunea de Raspundere Internationala s-a consacrat ca un adevarat principiu al dreptului international
public, conform caruia orice incalcare a unei obligatii internationale antreneaza raspunderea autorului incalcarii
si obligatia acestuia de a repara eventualul prejudiciu produs.Incalcarea unei norme internationale de catre un
stat are drept consecinta stabilirea unui raport juridic intre statul lezat si statul vinovat. Raspunderea
internationala reprezinta o manifestare a personalitatii juridice a statelor, a suveranitatii sale. Institutia
raspunderii contribuie la garantarea legalitatii ordinii internationale.La nivel international poate fi angajata si
raspunderea persoanelor fizice in cazul comiterii de catre acestea a unor infractiuni internationale. in acest caz,

52

persoana fizica raspunde in fata organelor jurisdictionale internationale, fiind vorba de o raspundere penala
individuala.
42. Rspunderea statelor pentru aciunile organelor sale i a persoanelor cu funcii de rspundere.
Atribuirea raspunderii pentru prejudiciul cauzat de un organ bsau de catre o persoana ce se afla sub autoritatea
sa este larg admisa in dreptul international.Precizind ca un organ de stat cuprinde orice persoana sau entitate
care are acest statut in baza dreptului national al statului.Art 4 al protocolului CDI enunta acest principiu cit de
cit realizind un echilibru satisfacator intre cele doua exigente contradictorii :autonomia statului ,adica a
organizarii interne si raspunderea oricarui subiect pentru actiunile sale indiferent de statutul pe care il detine.
Drept actiune a statului este considerat comportamentul oricarui din organele sale ,indiferent de locul pe care il
ocupa in sistemul de stat cu conditia ca acest organ sau persoana sa desfasoare o activitate oficiala .
Va fi considerat drept actiune a statului orice fapta a unei persoane sau a unei formatiuni care desi nu activeaza
ca organ al statului toptusi poseda unele particularitati ale puterii de statFaptul lca orgaul sau persoana care si
depaseste atributiile nu scuteste statul de raspundere pentru un asemenea comportament.
43. Rspunderea statului n legtur cu fapta comis de alt stat.
Conform regulii principale raspunderea ia nastere in cazul incalcarii unei obligatii internationale,iar conform
principiului raspunderii statul poarta raspundere numai pentru fapta proprie sau pentru propriull
comportament.Dar uneori fapta ilicita poate fi rezulttul actiunilor citorva state .In cazul in care un stat acorda
ajutor altui sta la comiterea unui act ilicit ,el va purta raspundere daca:
-Statul constientizeaza ca fapta este ilicita
-Fapta ar fi fost ilicita in cazul in care ar fi fost comisa de statul care acorda ajutor.
In cazul dat este vorba de o coparticipare la fapta ilicita.desi al doilea punct de vedere este discutabil deoarece
acordarea ajutorului unui stat nu est eobligatorie pentru survenirea consecintelor.
Raspunderea statului pentru actiunile comise pe teritoriul sau preia o noua forma in conditiile intensificarii
reciprocitatii statelor.Practica internationala si anterior mentiona ca principiul egalitatii suverane a statelor
include obligatia statelor de a nu admite utilizarea proprilui teritoriu pentru actiunile ce incalca drepturile altor
state.
44. Formele de rspundere internaional a statelor.
Dreptul internaional a consacrat mai multe forme ale rspunderii internaionale n raport de natura nclcrilor
aduse prin actul ilicit.Formele rspunderii internaionale sunt: politic, moral, materiali penal.
n realitatea vieii internaionale aceste forme de rspundere pot fi angajate separat, n raport de natura valorilor
lezate, dar n cazul unor nclcri grave ale dreptului internaional, n special ca urmare a unor acte de
agresiune, formele rspunderii se pot cumula, rspunderea politic i moral fiind nsoit de obligaii de
despgubire i de sancionare a persoanelor care au svrit fapte penale.
Rspunderea penal
Aceast form de rspundere este o consecin direct a nclcrii normelor dreptului internaional de ctre
persoanele fizice care reprezint statul, ndeosebi cnd se comit crime contra pcii, crime de rzboi i crime
mpotriva umanitii, sau de ctre persoanele carea cioneaz cu titlu personal, cnd este vorba de alte crime ce
se sancioneaz potrivit reglementrilor internaionale cu caracter penal.Rspunderea penal, ca form a
rspunderii juridice, nseamn obligaia unei persoane care a nclcat o norm penal de a suporta o pedeaps
pentru infraciunea comis i dreptul organelor judiciare de a aplica aceast pedeaps.
Rspunderea internaional-penal este astzi bazat pe nclcarea unor norme imperative de jus cogens ale
dreptului internaional, care interzic n mod expres categorii de fapte de o deosebit periculozitate pentru
comunitatea internaional svrite n domenii foarte variateale relaiilor internaionale, att n timp de pace,
ct i n timp de rzboi, ntre care cele care atenteaz la:
- meninerea pcii i securitii internaionale;- asigurarea dreptului popoarelor la autodeterminare;
- protecia drepturilor omului i a unor grupuri umane;- protecia, n perioada de conflict armat, a unor persoane
i bunuri;- asigurarea i conservarea mediului nconjurtor;- desfurarea unor activiti vitale pentru
comunitatea internaional (transporturi, telecomunicaii etc.).

52

n astfel de cazuri rspunderea internaional a statului este angajat datorit nclcrii obligaiei sale de a
veghea ca pe teritoriul propriu s nu se pregteasc i s nu se favorizeze aciuni de natur a leza alte state, el
avnd obligaia de a mpiedica prin intermediul organelor sale competente comiterea unor asemenea fapte
Rspunderea moral
n situaia n care s-au produs daune de ordin moral unui stat, acesta este ndreptit s cear reparaii de aceeai
natur.
Faptele care angajeaz rspunderea moral pot fi: ofensarea drapelului sau a imnului de stat ori a
reprezentantului diplomatic al altui stat, denigrarea politicii duse de un stat ori a istoriei acestuia,tratamentul
necorespunztor acordat unui ef de stat aflat n vizit n alt ar, punerea n pericol a vieii sau integritii
fizice a acestuia etc. Rspunderea se concretizeaz, de regul, n obligarea statului care a adus ofens altui stat
de a prezenta acestuia scuze, fie pe cale
diplomatic, fie n orice alt form considerat ca adecvat.
Rspunderea moral poate lua i forma aplicrii de sanciuni de ctre statul considerat ca vinovat mpotriva
agenilor sau a cetenilor si care au comis acte ilicite fa de un alt stat sau fa de cetenii acestuia. n
esen, rspunderea moral a unui stat const n obligaia sa de a da satisfacie celuilalt stat, prin msuri care s
exprime dezaprobarea fa de actele svrite mpotriva suveranitii sau demnitii reprezentanilor acestuia de
ctre funcionarii ori cetenii proprii. Situaii de aceast natur se ntlnesc destul de frecvent n relaiile
internaionale, iar natura i intensitatea satisfaciei ce se acord statului lezat depind de situaie, esenial fiind
ca, urmare msurilor luate, statul ofensat s se considere satisfcut.
45. Rspunderea politic a statelor.
n cazul n care un stat, prin conduita sa contrar normelor dreptului internaional, a adus prejudicii de natur
politic altui stat sau comunitii internaionale n ansamblu, statul respectiv este inut s rspund n acest
cadru, mpotriva sa putndu-se adopta sanciuni politice sau de alt natur. Sanciunile politice pot fi destul de
variate, ele materializndu-se n ruperea relaiilor diplomatice, excluderea dintr-o organizaie internaional,
boicotarea relaiilor cu alte state, ntreruperea relaiilor economice, comerciale ori de comunicaii sub diverse
forme, excluderea din forurile de colaborare internaional, iar n cazul comiterii unor agresiuni se pot aplica i
msuri de limitare a suveranitii statului n culp.
Astfel, dup capitularea necondiionat a Germaniei n al doilea rzboi mondial, guvernele U.R.S.S., S.U.A.,
Marii Britanii i Franei au preluat temporar puterea suprem n Germania, exercitnd un control direct asupra
acesteia, pentru a se asigura poporului german calea restabilirii integrale a suveranitii sale uzurpate de
regimul nazist i a se asigura c n viitor statul german nu va continua politica sa agresiv i i va ndeplini
obligaiile internaionale. mpotriva Republicii Sud-Africane au fost luate msuri de boicotare pe planul
relaiilor internaionale pentru a determina aceast ar s renune la politica sa de apartheid, contrar normelor
i principiilor dreptului internaional. Mai recent, Irakul este supus unor sanciuni internaionale i unor msuri
de limitare a suveranitii ca urmare a nclcrii de ctre acesta a suveranitii statului Kuweit, pe care l-a
anexat prin cucerire, folosind fora armat. n condiiile vieii internaionale contemporane un rol important n
aplicarea sanciunilor politice revine Organizaiei Naiunilor Unite, n exercitarea atribuiilor ei conferite de
statele membre pentru menine rea i restabilirea pcii i securitii internaionale.
46. Rspunderea material a statelor.
Rspunderea material poate interveni atunci cnd un stat reclam pagube ce i s-au cauzat de ctre un alt stat,
fie direct, printr-o nclcare a dreptului internaional ori a unui angajament convenional asumat, fie cnd este
vorba de o pagub creat unui cetean al su printr-un act de guvernmnt. Ea const n obligaia de a repara
prejudiciul produs, reparaie ce se poate face att pe calea restituirii ct i prin plata unei despgubiri.
Restituirea const n restabilirea drepturilor nclcate, aducerea acestora n starea anterioar producerii actului
ilicit. Este o form de reparare n natur, prin restituirea bunurilor sau a valorilor preluate, ori prin nlocuirea
acestora cu bunuri similare.
Despgubirea se angajeaz atunci cnd reparaia n natur, prin restituire, nu mai este posibil. Ea se
concretizeaz, n general,printr-o despgubire bneasc just.
Reparaia trebuie s fie integral. Ea trebuie s cuprind att dannum emergens, ct i lucrum cesans.
Despgubirea nu poate avea,ns, dect un caracter compensator i nu unul represiv, ea tinznd la reintegrarea
celui pgubit ntr-o situaie echivalent celei existente anterior producerii pagubei i nu la pedepsirea autorului.

52

n raport de situaie, despgubirea poate consta fie ntr-o sum reprezentnd echivalentul unui bun concret de
care a fost pgubit statul respectiv, fie dintr-o sum forfetar, apreciat in abstracto prin evaluarea global a
diverselor elemente constitutive ale prejudiciului produs, mai ales dac ntre data plii i cea a producerii
prejudiciului a trecut un timp ndelungat sau dac prejudiciul produs este greu s fie de limitat n toate
componentele sale (de exemplu naionalizarea sau exproprierea unor categorii de bunuri aparinnd altui stat).
47. Clauzele ce exclud rspunderea internaional a statului.
Caracterul ilicit al faptului prin care a fost violat o obligaie internaional poate fi nlturat n cazul n care
intervin anumite mprejurri, cu urmarea c rspunderea internaional nu mai poate fi angajat.
Aceste mprejurri, care au un caracter de excepie, sunt urmtoarele:
a) consimmntul statului ca cellalt stat s fac un anumit act neconform cu obligaiile anterior asumate i
prin care i se produce un prejudiciu, dac actul respectiv nu depete limitele consimmntului dat;
b) luarea unor msuri de constrngere autorizate de dreptul internaional, msuri care n principiu sunt
considerate ca ilicite, dar care atunci cnd sunt ndreptate mpotriva actului ilicit al altui stat,
pentru a-l determina pe acesta s revin la legalitate, i pierd acest caracter;
c) fora major. Aceasta exonereaz un stat de rspundere, prin intervenia sa actul ilicit pierzndu-i caracterul
de nclcare a unei obligaii. Pentru a fi exoneratoare de rspundere fora major trebuie, ns,s ndeplineasc
unele condiii: s fie irezistibil, deci n afara controlului statului; s fie imprevizibil, fcnd imposibil
comportarea statului n conformitate cu obligaia respectiv; s fie exterioar statului care o invoc, n sensul c
acesta s nu fi contribuit el nsui la producerea evenimentului cu caracter de for major.
d) starea de necesitate. Este situaia n care se gsete un stat care nu avea absolut nici un alt mijloc de a-i
salva un interes al su ameninat de un pericol grav i iminent dect de a adopta o comportare neconform cu
ceea ce i cere o obligaie internaional fa de un alt stat.
e) legitima aprare. Este o msur ntreprins de un stat mpotriva actului ilicit al altui stat, pentru nlturarea
strii de pericol rezultat dintr-un asemenea act. Se aplic n deosebi n domeniul recurgerii la for, n cazurile
prevzute de dreptul internaional, ca utilizare legal a forei mpotriva agresiunii.
48. Rspunderea organizaiilor internaionale.
Ca si statele organizatiile internationale se cad responsabile in plan international in baza unui comportament
ilicit care le este imputat.conditia de baza la atragerea la raspundere este existenta personalitatii juridice a
organizatiei.Deseori responsabilitatea organizatiei este prevazuta a priori :fie printro pronuntare a statului de a
exercita o protectie diplomatica asupra acesteia ,fie prin prelucrarea prejudiciului cauzat de catre resortisantii
statului de catre organizatie.etc
Responsabilitatea organizatiei poate fi impusa prin activitatea organelor normative ,a serviciilor
administartive si jurisdictionale ale organizatiei.Prima dificultate in tragerea la raspundere a unei organizatii
consta ca in cazul lipsei unei prevederi explicite va fi foarte greu de demonstrat legatura cauzala dintre fapta si
prejudiciu. Raspunderea internationala a statelor a fost reglementata de ONU pentru statele membre in
noiembrie 2001, in cadrul sesiunii 53 a Comisiei de Drept International. Seria de 59 articole incearca sa
formuleze, in functie de codificare si dezvoltarea progresiva, regulile de baza ale dreptului international privind
raspunderea statelor pentru actiunile proprii catalogate ca fiind incalcari ale normelor de drept international.
Accentul este pus pe conditiile generale care fac un stat sa fie catalogat responsabil pentru incalcarea unor
norme de drept international (acesta putandu-se realiza fie prin actiuni, fie inactiuni) si consecintele legale care
rezulta. Articolele nu incearca sa definesca continutul obligatiilor internationale ce revin statelor, obligatii a
caror incalcare ar da nastere responsabilitatii, aceasta fiind functia normelor primare de drept international.
Revenind la cazul infractiunii continuate in art.14 se arata :
-

incalcarea unei norme de dr. International de catre un stat intervine la momentul producerii, chiar daca
efectele sunt continue;
incalcarea unei norme de dr. International care are un caracter continuu, este considerata ca o incalcare pe
intreaga perioada in care se produce;
incalcarea unei norme de dr. International de catre un stat in scopul prevenirii unui anumit eveniment,
intervine odata cu evenimentul si se extinde pe intreaga perioada cat evenimentul are loc

52

Mergand mai departe, art.15 arata situatiile ivite in cazul unei pluralitati de acte ilicite. Astfel, art. 15 enunta :
-

incalcarea unei obligatii internationale de catre un stat printr-o serie de actiuni/inactiuni constituie fapta
ilicita in momentul cand actiunile sau inactiunile sunt suficiente pentru constituirea faptei international
ilicite

Ultima parte a documentului enunta o serie de prevederi generale aplicabile articolelor in ansamblu, specificand
scopul sau anumite probleme nediscutate. In primul rand art.55, facand referire la principiul lex specialis ,
arata ca articolele au un caracter rezidual. Daca acestea sunt guvernate de o regula speciala a legii
internationale, aceasta din urma nu poate fi extinsa. Corelativ, art.56 arata ca articolele nu sunt exhaustive si
deci nu afecteaza aplicabilitatea altor regului de drept international nediscutate in prezentul document. Art.57
exclude din scopul articolelor problemele legate de raspunderea organizatiilor internationale si a statelor pentru
faptele unor organizatii internationale. Articolele nu aduc de asemenea nici un prejudiciu persoanelor care
actioneaza in numele statului asa cum se arata in art.58. In sfarsit art.59 enunta ca aceste articole nu aduc nici
un prejudiciu Carte ONU, in sensul ca in cazul unui conflict intre o dispozitie a prezentelor articole si o
dispozitie a Cartei ONU, aceasta din urma va fi luata in considerare. Iar articolele vor fi interpretate in
conformitate cu prevederile Cartei ONU. in acest caz, incalcarea se extinde pe intreaga perioada, incepand cu
momentul primei actiuni/inactiuni
49. Rspunderea persoanelor fizice n baza dreptului internaional.
Raspunderea persoanei fizice e o institutie care a inceput a fi aplicata imediat dupa cel de-al II-lea razboi
mondial. Este vorba de cele 2 tribunale militare internationale de la Mulberg si Tokyo. La initiativa ONU au
fost elaborate si adoptate mm conventii internationale, ce stabilesc raspunderea pers fizice, printre acestea se
evidentiaza in I rind Conventia pd genocidul din 1948, 4 Conventii de la Geneva 1949, Conventia din 1968 pd
lipsa termenului de prescriptie pt crimele interantionale, Conventia din 1973 cu privire la apartheid.
Crimele contra pacii,umanitatii si crimele de razboi sunt cele mai grave infractiuni internationale,savirsite de
persoanele fizice actionind in numele statului,in primul rind va raspunde statul si apoi persoanele fizice la asa
numitul Drept International Penal.Deci pentru raspunderea internationala a persoanelor fizice sa creat si Curtea
Internationala Penala cu caracter permanent,aceasta curte este competenta sa judece indivizii raspunzatori de
savirsirea de infractiuni penale importante,sau infiintat Tribunale penale Internation. ad-hoc.
50. Noiunea i procesul de codificare a dreptului tratatelor.
Tratatul reprezinta actul juridic care exprima acordul de vointa ntre doua sau mai multe state, sau alte subiecte
de drept international n scopul de a creea, modifica sau stinge drepturi si obligatii n raporturile dintre ele.
Ansamblul normelor care reglementeaza ncheierea, aplicarea, respectarea, interpretarea, modificarea, cazurile
de nulitate si de ncetare a tratatelor constituie dreptul tratatelor.
Regimul juridic al tratatelor este reglementat n doua documente internationale de referinta Conventia privind
dreptul tratatelor ncheiate de catre state (Viena, 1969) si Conventia privind dreptul tratatelor ncheiate de catre
state si organizatii internationale (Viena, 1986). Conform primei Conventii, tratatul reprezinta un acord
international ncheiat ntre state n forma scrisa si guvernat de dreptul international, fie ca este consemnat ntrun singur instrument sau n doua, ori mai multe instrumente conexe si oricare ar fi denumirea sa particulara
(art.2.a).
Clasificarea tratatelor internationale se poate face dupa mai multe criterii:
- dupa numarul partilor contractante: tratate bilaterale si multilaterale;
- dupa obiectul lor de reglementare: tratate politice, acorduri economice, culturale, sau juridice etc.;
- dupa durata valabilitatii lor: tratate cu termen si tratate pe durata nedeterminata (de exemplu, tratatele de
pace);
- dupa posibilitatea de aderare la tratat: tratate deschise si tratate nchise;
- dupa calitatea partilor contractante: tratate ncheiate numai de state, tratate ncheiate ntre alte subiecte de
drept international;
- dupa continutul material: tratate contract (care urmaresc realizarea unei operatii juridice, cum sunt tratatele
de comert) si tratate lege (cele prin care se stabilesc reguli de drept, cum este Carta O.N.U.).
51. Capacitatea de a ncheia un tratat. Prile la tratat.
52

Capacitatea juridic de a ncheia un tratat, deci calitatea de subiect de drept internaional, o au n principal
statele care, n virtutea suveranitii lor egale, pot ncheia orice fel de tratat internaional i n orice domeniu al
relaiilor internaionale.
n anumite limite pot ncheia tratate internaionale i naiunile i popoarele care lupt pentru eliberarea lor i
constituirea de state independente, n vederea promovrii i realizrii acestor idealuri, precum i organizaiile
internaionale, acestea din urm potrivit principiului specialitii, numai n domeniile compatibile cu scopurile
i funciile lor, aa cum rezult din statutul lor constitutive
52. Etapele de ncheiere a unui tratat internaional.
Tratatul poate fi ncheiat n form scris sau verbal, aceasta neavnd efect asupra valorii juridice a tratatului,
dreptul internaional neimpunnd n general o form obligatorie. De regul, ns, tratatele se ncheie n form
scris, ntruct astfel se ofer garanii mai mari n ce privete consemnarea exact a voinei prilor, att pentru
respectarea lor riguroas, ct i pentru probarea coninutului obligaiilor atunci cnd una din pri nu le
respect.
Procedura de ncheiere a tratatelor se desfoar n trei faze principale: negocierea textului tratatului, semnarea
tratatului i exprimarea consimmntului statului de a fi luat parte la tratat.
1)Negocierea tratatului
Este faza n care prin tratative duse ntre reprezentanii statelor abiliti n acest sens se elaboreaz textul unui
tratat.
Abilitarea de a negocia se d de ctre autoritile competente ale fiecrui stat conform regulilor de drept intern.
Documentul de abilitare poart denumirea de depline puteri i se elibereaz de regul n numele guvernului de
ctre Ministerul Afacerilor Externe, sub semntura ministrului.
Deplinele puteri se pot da fie numai pentru a negocia, fie pentru a negocia i semna tratatul, sau pentru alte
operaiuni ( cum ar fi parafarea, de exemplu) ntotdeauna precis circumscrise.
2)Semnarea tratatului
Constituie a dou faz a ncheierii tratatului. Semnarea unui tratat se poate face pur i simplu sau ad
referendum ( n acest caz semntura este valabil sub rezerva aprobrii de ctre un organ superior).
Semnarea exprim voina prilor de a accepta coninutul tratatului i a se obliga la cele prevzute de acesta.
Semnarea poate avea, ns, o valoare juridic diferit, n raport de voina prilor contractante. Din acest punct
de vedere se distinge ntre:
-tratatele care urmeaz s dobndeasc for juridic obligatorie numai printr-o procedur ulterioar, distinct
de semnare, denumit ratificare;
-tratatele care dobndesc for juridic prin semnarea lor;
n primul caz, semnarea are ca efect juridic numai autentificarea textului tratatului, confirmarea c textul
semnat reprezint versiunea definitiv. Ea implic dreptul statului semnatar de a ratifica tratatul i obligaia de a
se abine de la orice aciuni contrare spiritului tratatului pn la ratificarea acestuia.
3)Exprimarea consimmntului statului pentru a fi parte la tratat.
Cea de a treia faz a ncheierii tratatelor apare ca necesar pentru tratatele care nu se consider ncheiate numai
prin depunerea semnturii, n fapt ns majoritatea tratatelor internaionale.
Textul autentificat al tratatului ca urmare a semnrii lui capt for prin recurgerea la unul din urmtoarele
mijloace juridice: ratificarea, aderarea, acceptarea sau aprobarea.
4)Ratificarea
Este operaiunea juridic prin care tratatul semnat de persoana mputernicit n acest scop este aprobat de
organele de stat competente a angaja statul n relaii internaionale.
Ratificarea se justific prin motive de oportunitate, pentru mai mult siguran n ce privete volumul i
caracterul obligaiilor asumate. ntruct nu este necesar ca toate tratatele s fie supuse ratificrii, s-a ncercat a
se stabili o delimitare ntre acestea, fr a se putea face, ns, cu destul precizie. Problema este de competena
intern a statelor.
5)Aderarea.
Este procedeul juridic la care se recurge n situaia n care statele nu au semnat un tratat multilateral, indiferent
dac au participat sau nu la negocierea acestuia, iar ulterior apreciaz c este necesar s devin parte la acel
tratat.
Aderarea este posibil numai dac tratatul n cauz prevede aceasta n mod expres n textul su, ori dac din
tratat rezult intenia prilor de a permite ca i alte state s poat adera la acesta.
52

Acceptarea sau aprobarea tratatului constituie procedee mai noi pe care statele le pot folosi pentru a deveni
pri la tratat, pentru a se evita procedura mai ndelungat i mai complicat a ratificrii de ctre parlament.
53. Forma i structura unui tratat internaional.
De regul, un tratat internaional cuprinde urmtoarele pri:
a) Preambulul cuprinde meniuni referitoare la scopul tratatului, hotrrea statelor de a-l ncheia, principiile
directoare ale reglementrii ce urmeaz, participanii, nivelul negocierilor, locul ncheierii, eventual
interpretarea unor termeni din tratat (acetia pot fi explicai i n primul articol al tratatului, sau n partea sa
final).
b) Dispozitivul cuprinde precizarea problemelor de reglementat, ntr-o ordine logic a acestora, astfel ca
primele formulri s stabileasc un cadru mai general al problemei i, n continuare, folosindu-se i prevederile
din partea iniial, s se fac formularea amnunit a tuturor aspectelor pe care prile doresc s le
reglementeze.
c) Partea final face referiri la termenul i condiiile de intrare n vigoare a tratatului, durata acestuia,
modalitile prin care se pot stinge efectele lui, dac tratatul poate sau nu s fie denunat, condiiile de
denunare sau de prelungire a efectelor tratatului, statul depozitar, dac e necesar ratificarea, condiiile de
aderare etc.
d) Semnturile se depun dup ultima formulare din tratat, astfel: la tratatele bilaterale, prin metoda
alternatului, fiecare parte avnd prima semntur (n stnga pe exemplarul care i revine; la tratatele
multilaterale, n ordinea literelor alfabetului asupra creia prile sunt de acord ( n practica general
internaional alfabetul englez); n trecut se folosea tehnica semnturii n cerc, pentru a nu dazavantaja pe nici
un participant.
e) Anexele cuprind de obicei probleme tehnice, elemente ilustrative, de calcul economic, concretizri ale unor
dispoziii din cuprins, cifre, date, scheme, hri, etc.
Anexele la tratat nu constituie acte juridice separate, ci fac corp comun cu nsui tratatul, urmeaz situaia
acestuia, tratatul i anexele sale constituind un tot unitar. Pentru acest motiv, de regul, anexele nici nu se
semneaz.
54.Condiiile de valabilitate i de nulitate a unui tratat.
Orice tratat, pentru a fi valabil (valid) din punct de vedere juridic, trebuie s satisfac unele condiii eseniale de
form i de fond. El trebuie s cuprind anumite elemente obligatorii i poate cuprinde i unele elemente
accesorii, referitoare la termene sau condiii, a cror includere n coninut este lsat la aprecierea prilor.
Elementele eseniale ale tratatului sunt:
1) Subiecte (pri) ale tratatului pot fi n principal statele, care pot ncheia orice fel de tratate internaionale i n
orice domeniu, n virtutea principiului egalitii suverane a statelor.n anumite limite, pot ncheia tratate
internaionale i uniunile de state, naiunile care lupt pentru eliberare, precum i organizaiile internaionale
(acestea, potrivit principiului specialitii capacitii lor juridice, pot ncheia numai acele tratate necesare
ndeplinirii scopurilor lor, n conformitate cu statutul constitutiv).
2) Voina liber exprimat a prilor. La ncheierea unui tratat fiecare parte trebuie s aib posibilitatea de a-i
exprima n mod liber propria voin, numai n aceste condiii tratatul ce-l ncheie fiind perfect valabil din punct
de vedere al dreptului internaional.Tratatele ncheiate prin alterarea voinei prilor sub orice form s-ar
manifesta aceasta sunt nule de drept.Alterarea voinei prilor poate s se fac prin mai multe mijloace i n
forme diferite: eroare, dolul, coruperea reprezentantului unui stat,constrngerea mpotriva reprezentantului unui
stat, constrngerea exercitat mpotrive statului, toate acestea constituind vicii de consimmnt la ncheierea
tratatelor.
3) Conformitatea cu dreptul internaional-Tratatele ncheiate de state trebuie s aib un obiect licit, s fie n
strict conformitate cu principiile i normele recunoscute ale dreptului internaional, ndeosebi s nu contravin
principiilor fundamentale ale acestuia i normelor imperative de la care nici o derogare nu este permis (jus
cogens), precum i eticii internaionale.
Sunt considerate ca nule de la nceput i tratatele ncheiate n urmtoarele condiii:
a) Recurgerea la for sau la ameninarea cu fora, pentru ncheierea unui tratat internaional, se poate
manifesta prin folosirea forei armate sau prin presiuni de orice natur asupra celuilalt stat contractant.

52

b) Nerespectarea unor norme imperative ale dreptului internaional-Prin tratatele pe care le ncheie, statele
sunt obligate s respecte normele de drept internaional care le oblig la o anumit comportare n acord cu
interesele generale ale comunitii umane.
55. ncetarea i suspendarea unui tratat.
De regul, statele prevd n tratatele pe care le ncheie anumite termene de valabilitate. mplinirea acestor
termene duce la ncetarea efectelor tratatului, care n cazul n care se consider necesar a fi meninut trebuie s
fie rennoit.
ncetarea efectelor tratatelor sau suspendarea acestora pot s aib loc i n alte mprejurri. Cazurile n care
tratatele internaionale i pot nceta efectele sau pot fi suspendate sunt:
a) Voina comun a prilor(abrogare)-ncetarea tratatului prin voina prilor este situaia cea mai frecvent i
are loc prin inserarea n convenie a unui termen. La mplinirea acestui termen convenia nceteaz de a mai
produce efecte. Prile pot, ns, indiferent dac prin conventie s-a prevzut sau nu un termen, s considere c
aceasta nu mai este n vigoare oricnd doresc, de comun acord.
b) Denunarea const ntr-o declaraie a uneia din pri prin care aceasta se consider liber de obligaiile ce-i
revin prin tratat. Este un mod excepional de a pune capt unui tratat.Denunarea unilateral poate avea loc n
general numai dac acest mod este prevzut n tratat sau dac rezult tacit din acesta. Statul ce dorete s se
retrag dintr-un tratat trebuie s notifice acest lucru celorlalte pri, de regul cu minimum 12 luni nainte.
Orice alt denunare este considerat o violare a dreptului internaional.
c) Anularea poate avea loc atunci cnd partea advers refuz n mod constant s-i execute obligaiile sau prin
actele sale violeaz substanial prevederile acestuia. Actele de nerespectare a tratatului trebuie s se refere la
dispoziii de esen ale acestuia. Anularea pune, ns, probleme foarte dificile n ce privete aprecierea
caracterului nclcrii prevederilor tratatului, iar invocarea acestei nclcri este foarte greu de dovedit, cel mai
adesea ambele pri avnd argumente n acest sens.
d) Survenirea unor fapte sau evenimente ulterioare .Tratatele pot nceta i ca urmare a ndeplinirii unei
condiii rezolutorii la survenirea unor fapte sau evenimente viitoare incerte. Acestea trebuie s fie de regul
artate expres n tratat.Tratatul de la Varovia prevedea c acesta va lua sfrit n cazul cnd Europa va fi
creat un sistem de securitate colectiv i va fi ncheiat n acest scop un tratat general european de securitate
colectiv.
e) Imposibilitatea executrii poate fi invocat de oricare din pri, dac aceast imposibilitate rezult din
dispariia sau distrugerea obiectului tratatului fr vina acestora.
Art. 57 al Conveniei din 1969 referitoare la tratate prevede c aplicarea unui tratat fa de toate prile sau fa
de o parte determinat poate fi suspendat prin voina prilor, n dou ipoteze:
a) potrivit dispoziiilor tratatului respectiv;
b) n orice moment, prin consimmntul tuturor prilor, dup consultarea celorlalte state contractante.
Pot fi suspendate att tratatele bilaterale, ct i cele multilaterale,n cazul acestora din urm procedura
suspendrii fiind mai complicat pentru a nu se prejudicia interesele acelor state care neleg s se considere
angajate fa de tratat n continuare.
56. Regimul juridic al cetenilor strini i al apatrizilor n dreptul internaional.
Strin este persoana, cetean al altui stat, care se afl, permanent sau temporar, pe teritoriul unui stat, fr a
avea i cetenia acestuia. Sunt n general asimilai strinilor persoanele fr cetenie i refugiaii.
Practica internaional cunoate urmtoarele regimuri juridice ale strinilor:
a)Regimul naional. Statele care au adoptat acest sistem de tratament recunosc strinilor pe teritoriul lor
aceleai drepturi pe care le acord propriilor ceteni n domeniul social, economic, cultural sau n cel al
drepturilor civile, exceptndu-i de la beneficiul drepturilor politice i de la dreptul de a ocupa funcii publice;
b)Regimul clauzei naiunii celei mai favorizate.Strinilor li se acord, n baza unor tratate internaionale,
regimul cel mai favorabil care a fost acordat cetenilor unui stat ter pe teritoriul statului respectiv.
c)Regimul standardelor internaionale,care presupune ca strinii s se bucure cel puin de tratamentul minim
ce se acord pe plan internaional unor asemenea persoane.
d)Regimul reciprocitatii, reciprocitatea implica situatia cind strainii dispun de anumite drepturi sub conditia ca
aceste dr.sa fie acordate si cetatenilor proprii in tarile carora apartin strainii in cauza.Reciprocitatea poate fi
legislative,diplomatic,de facto.
Apatridia- anumite persoane nu au nici o cetenie sau i pierd cetenia fr a deveni ceteni ai altui stat.
52

Conventia adoptat la Haga n 1930 prevedea unele modaliti de prentmpinare a apariiei apatridiei, n
situaiile n care persoana are cetenia unui stat dar, prin plecarea n alt stat, prin nfiere, cstorie etc. risc si piard cetenia fr a putea dobndi a alt cetenie.
Principalele reglementri n vigoare se afl n dou convenii internaionale ncheiate la New York sub egida
O.N.U.:
Convenia referioare la statutul apatrizilor din 1954 - Statutul apatridului, potrivit Conventiei din 1954,
cuprinde n principal urmtoarele reguli:
-fiecare apatrid are obligaii fa de ara n care se gsete, fiind inut s respecte legile acestuia i msurile
viznd meninerea ordinii publice;
-statele trebuie s aplice acelai regim tuturor apatrizilor, fr discriminri privind rasa, religia sau ara de
origine;
-apatrizii trebuie s se bucure de acelai regim ca i proprii ceteni cu privire la libertatea religioas i educaia
religioas a copiilor lor;
-apatrizilor trebuie s li se acorde regimul aplicat de ara respectiv strinilor.
57. Formele de dobndire i de pierdere a ceteniei n dreptul internaional.
Cetenia - legtura politic i juridic permanent i efectiv dintre o persoan fizic i un anumit stat, care
genereaz drepturi i obligaii pentru cetean i statul respectiv. Ea exprim apartenena persoanei la statul
respectiv, caracterizeaz prin plenitudinea drepturilor i obligaiilor reciproce prevzute de constituie i legi.
Dobndirea ceteniei Cetenia se poate dobndi prin natere sau prin naturalizare.
Prin natere, cetenia se dobndete automat ca efect al producerii acestui fenomen natural, noul nscut
neputnd fi consultat dar neputnd rmne fr cetenie pn la maturizarea sa.
n legislaia diferitelor state la dobndirea ceteniei prin natere se aplic fie principiul jus sanguinis, potrivit
cruia fiul primete cetenia prinilor si indiferent de locul naterii, fie principiul jus soli, potrivit cruia
copilul dobndete cetenia statului pe teritoriul cruia se nate, indiferent de cetenia prinilor si.
Dobndirea ceteniei prin naturalizare se poate face n cteva situaii:
a) Prin cstoria a dou persoane care au cetenii diferite.De principiu cettenia nu se dobndete i nu se
pierde ca efect al cstoriei.Totii, problema se pune ntruct legislaia unor state prevede, ca efect al
inegalitii juridice tradiionale a femeii cu brbatul , c femeia dobndete prin cstorie din oficiu cetenia
brbatului.
b) Prin nfiere ( adopie) copilul poate cpta cetenia nfietorului, dac nu a avut a alt cetenie sau a avut
cetenia unui stat strin.n caz de conflict ntre legea statului celui infiat i legea statului nfietorului, copilul
nfiat dobndete de regul cetenia statului pe teritoriul cruia se afl.
c) Prin redobndire sau reintegrare.Se poate reveni la vechea cetenie dac fostul cetean se repatriaz ori
dac o femeie mritat i-a pierdut cetenia obinut prin cstoria cu un strin, iar ulterior divoreaz.
d) Ca efect al sederii prelungite (rezidenei) pe teritoriul unui alt stat dect cel de origine, legislaia unor state
prevznd aceast posibilitate (S.U.A., Canada, Germania).
e) Prin opiune. n cazul transferului unui teritoriu de la un stat la altul de regul persoanele care locuiesc n
teritoriul transferat au dreptul de a opta nttre a-i menine cetenia i a obine cetenia noului stat.
Pierderea ceteniei-Cetenia se poate pierde ca efect al renunrii sau prin retragerea acesteia.
Renunarea la cetenie este un act individual al ceteanului, exprimnd opiunea acestuia.De regul se face
de ctre persoanele interesate n dobndirea ceteniei altui stat care nu permite dubla cetenie.Are un efect
strict personal, neprivind i pe membrii familiei.
Retragerea ceteniei-Se face n mod excepional, avnd caracterul unei sansiuni.O asemenea msur se ia
mpotrive unui cettean cu domiciliul n strintate care a avut o conduit neloial fa de statul de origine
mpotriva cruia a svrit fapte grave, precum i n cazul n care cetenia a fost obinut n mod fraudulos.
Retragerea ceteniei se face n baza legislaiei interne, de regul printr-o hotrre judectoreasc, sau, n unele
ri, prin actul unei autoriti executive.
Retragerea ceteniei se poate face numai pentru persoanele care au dobndit aceast calitate prin naturalizare,
nu i pentru cele care au dabndit cetenia prin natere.
Dubla cetenie (bipatridia) Este situaia juridic a unei persoane care are concomitent cetenia a dou (sau
mai multe) state.Dubla cetenie constituie o excepie de la regimul normal al ceteniei i poate aprea ca
urmare a reglementrilor diferite din legislaia unor ri cu privire la modul de dobndire sau de pierdere a

52

ceteniei.Din conflictul pozitiv de reglementare un cetean poate dobndi independent de voina sa o alt
cetenie fr a o pierde pe cea anterioar.
58. Statutul juridic al refugiatilor
Problema refugiailor a aprut dup primul rzboi mondial, cnd un mare numr de persoane de naionalitate
rus sau armean din fostele imperii arist i otoman care se prbuiser au fost obligate s-i prseasc ara i
s se stabileasc, de teama persecuiilor, pe teritoriul altor state.
Creterea masiv a numrului refugiailor n perioada imediat urmtoare celui de-al doilea rzboi mondial
(deportai din rile ocupate de Germania, victime ale regimurilor naziste, fasciste sau falangist, evrei fugii din
Germania i Austria etc.) a determinat ca O.N.U. s-i propun drept obiectiv asigurarea unui sistem
internaional de protecie i a unei asistene materiale adecvate pentru refugiai i s ia msuri n consecin.
Statutul refugaiilor este reglementat n prezent n principal prin 2 instrumente juridice:Convenia privind
statutul refugiailor din 1951 i Protocolul asupra refugiailor din 1967, crora li se altur o serie de
rezoluii ale Adunrii Generale a O.N.U. i alte acte cu caracter internaional.
Rezult, deci, n esen, c refugiatul este un strin sau o persoan fra cetenie care pentru variate motive de
persecuie nu poate sau nu dorete s se ntoarc n tara de origine, fiind astfel lipsit de protecia acesteia.
De menionat c statutul de refugiat se acord ntotdeauna n mod individual i numai dac motivele invocate
sunt temeinice. Statul n care se afl refugiaii este n drept s stabileasc regimul acestora n limitele propriului
teritoriu, innd seama i de standardele stabilite prin instrumentele n materie la care a aderat sau la ale cror
prevederi a achiesat.
Statutul juridic al refugiailor cuprinde dou categorii de probleme: protecia i asistena..
Protecia se refer la acordarea de ctre statul primitor a unor drepturi concretizat n dreptul de intrare pe
teritoriul su , dreptul de edere, care implic o sum de drepturi i obligaii similare n general statutului
strinilor, dar care include i elemente ale unei situaii privilegiate fa de acetia, n special n domeniul social
i al raporturilor de munc avnd n vedere c refugiaii sunt lipsii de protecia altui stat, precum i dreptul de a
nu napoiai fr voia lor statului de origine chiar dac sunt expulzai.
Asistena se refer la msuri de ajutorare a refugiailor implicnd sprijin material, financiar, asistan social,
locuine i altele asemenea care s fac posibil i convenabil ederea lor pe teritoriul statului primitor.
59. Acordurile internationale de baza ce reglementeaza protectia drepturilor si libertatilor fundamentale
ale omului.
Dreptul internaional contemporan stabilete n sarcina statelor numeroase obligaii cu privire la respectul
drepturilor i libertilor fundamentale ale omului.
Comunitatea internaional este astzi mai mult ca oricnd preocupat de promovarea ct mai larg a
drepturilor omului, de crearea unui cadru legal ct mai diversificat de colaborare internaional n acest
domeniu, de realizarea unui sistem ct mai complet de aprare pe diferite ci legale a drepturilor omului n
variate domenii i de asigurarea ct mai deplin a transpunerii n practic a acestora, inclusiv prin sancionarea
nclcrilor aduse normelor de drept existente, indiferent ce forme ar lua ele..
Cea mai veche abordare, cu caracter de reglementare, a problemelor privind respectul persoanei umane i
recunoaterea unor drepturi ale acesteia, este considerat Magna Carta Libertatum ( Marea Cart a Libertii)
din 1215, un document semnat de regele englez Ioan Fr de ar sub presiunea nobilimii, n cadrul creia se
consemna c nici un om liber nu va fi arestat ori deinut sau deposedat de bunurile sale, sau declarat n afara
legii, exilat sau lezat n orice mod, fr o judecat corespunztoare potrivit legilor rii.
Un alt act, ulterior provenind tot din Anglia i intitulat Habeas Corpus Act (1679), ntrea protecia juridic a
persoanelor contra abuzurilor nobililor, de aceast dat stabilind noi garanii n aprarea liberttilor individuale
a fiecrei persoane n faa justiiei.
Declaraia drepturilor omului i ale ceteanului, adoptat n 1789, n timpul Revoluiei franceze, ncorona
aceste tradiii, ca i ideologia iluminist ce a inspirat procesul revoluionar, constituind o sintez a celor mai
avansate idei umaniste ale epocii.Ea consacra drepturile naturale i imprescriptibile ale omului: egalitatea n
faa legii, garania mpotriva oricror arestri abuzive, prezumia de nevinovie, libertatea de opinie, libertatea
religioas, libertatea de exprimare, dreptul de proprietate, etc.
Carta O.N.U. cuprinde o palet destul de larg de prevederi referitoare la drepturile omului.Astfel, n Preambul
se consemneaz credina n drepturile fundamentale ale omului, n demnitatea i valoarea persoanei umane, n
egalitatea n drepturi a brbailor i femeilor, precum i a naiunilor mari i mici..., iar printre scopurile
organizaiei (art. 1, paragraful 3) figureaz i realizarea cooperrii internaionale pentru dezvoltarea i
52

ncurajarea respectrii drepturilor omului i a libertilor fundamentale pentru toi, fr deosebire de ras, limb
sau religie.
60. Asigurarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului in cadrul ONU
Dreptul internaional modem al drepturilor omului este un fenomen posterior celui de-al doilea rzboi mondial.
Dezvoltarea sa poate fi o consecin a monstruoaselor nclcri ale drepturilor omului din timpul lui Hitler i
convingerii c aceste nclcri, poate chiar rzboiul, ar fi putut fi evitate dac n perioada funcionrii Legii
Naiunilor ar fi existat un sistem internaional eficient pentru protecia drepturilor omului.
Gradul de implicare al unei organizaii n problemele drepturilor omului poate s difere n funcie de specificul su,
de cadrul su geografic, de tradiiile politice i culturale ale statelor membre.
Organizaia Naiunilor Unite reprezint o structur foarte larg i foarte complex pentru astfel de preocupri, n
sistemul su coexistnd organisme cu structuri i competene variate, innd seama i de conveniile adoptate n
domeniul drepturilor omului sub egida sa, care prevd, la rndul lor, unele organisme de evaluare a modului n
care statele-pri i ndeplinesc obligaiile.
Prevederile referitoare la drepturile omului, care au fost n cele din urm incluse n Carta Naiunilor Unite, erau
departe de a corespunde ateptrilor create de viziunea lui Roosevelt i retorica din timpul rzboiului. i nu era
de mirare, cci fiecare dintre principalele puteri victorioase avea propriile sale probleme acute n domeniul
drepturilor omului. Uniunea Sovietic avea Gulag-ul, Statele Unite discriminarea rasial, Frana i Marea
Britanie imperiile coloniale. Avnd n vedere propria lor vulnerabilitate n ceea ce privete drepturile omului, nu
era n interesul politic al acestor ri s elaboreze o Cart care s nfiineze un sistem internaional eficient
pentru protecia drepturilor omului, aa cum susineau unele naiuni democratice mai mici. Cu toate acestea,
Conferina de la San-Francisco a creat un sistem de protecie propriu-zis, Carta Naiunilor Unite punnd totui
bazele juridice i conceptuale ale dezvoltrii dreptului internaional contemporan al dreptului omului.
61. Protectia drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului in cadrul Consiliului Europei
Prin activitatea sa n domeniul drepturilor omului si cu ajutorul conventiilor si celorlalte instrumente
legislative, Consiliul Europei urmareste:
- protejarea drepturilor civile si politice, gratie procedurilor prevazute de Conventia europeana a drepturilor
omului
- protejarea drepturilor sociale si economice prin mecanismul Cartei sociale europene
- protejarea persoanelor private de libertate, prin intermediul vizitelor efectuate de Comitetul European pentru prevenirea torturii si pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante
- protejarea drepturilor minoritatilor nationale prin
intermediul Conventiei- cadru pentru protectia
minoritatilor nationale
- promovarea egalita.ii ntre barbati si femei (Comitetul director pentru egalitate ntre femei si barbati)
- combaterea rasismului, xenofobiei, antisemitismului si intolerantei (Comisia europeana mpotriva rasismului
oi intolerantei)
- consolidarea libertatii de exprimare si de informare prin mijloacele de comunicare n masa si libera circulatie
a ideilor si informatiilor dincolo de frontiere.
62. Dreptul diplomatic: notiunile, izvoarele si principiile
Este ramur a dreptului internaional public ce are ca obiect normele i practica ce reglementeaz relaiile
externe ale statelor i ale altor subiecte de drept internaional.
Reprezint ansamblul de reguli ce se aplic relaiilor diplomatice dintre state.
Izvoarele dreptului diplomatic
Cutuma are un dublu neles:
- Ca o norm deja stabilit, adic o practic general recunoscut ca norm juridic
- Sensul de practic creatoare de norme obligatorii
Cutuma reglementeaz relaiile dintre state n urmtoarele domenii:
- n relaiile nereglementate prin Convenia de la Viena din 1961;
- n relaiile dintre statele care nu sunt pri n convenie
- ntre statele care au denunat Convenia de la Viena
Tratatul. Prin tratat se definete acordurile de voin ale subiecilor de drept internaional care creeaz,
modific sau sting obligaii i drepturi internaionale. Ele sunt:
52

- tratate bilaterale sunt izvoare atunci cnd:


-- statele stabilesc prin acord bilateral clasa creia i aparin efii misiunilor diplomatice
-- prin tratat se convine asupra tratamentului reciproc
- tratatele multilaterale stabilesc domenii foarte largi de colaborare dintre state.
Jurisprudena i doctrina nu sunt izvoare de drept diplomatic propriu zise.
- Jurisprudena constituie izvor de drept n msura n care clarific domenii, aspecte neclare ale dreptului sau
dac prin hot judiciare se complinesc unele lacune ale dreptului.
- Doctrina ajut la formarea jurisprudenei tribunalului arbitrar, comisiilor de concilieri i a Curii permanente
de jurispruden internaional
Principiile fundamentale ale dreptului internaional. Constituie cadrul n care se examineaz i se creeaz
orice surs de drept diplomatic.
Dreptul intern legile interne intervin n reglementarea relaiilor diplomatice prin 2 ci:
- prin reguli juridice care adapteaz ordinea juridic intern la ordinea juridic internaional i
- prin reguli juridice care reglementeaz situaii pe care dreptul diplomatic nu le prevede.
Convenia de la Viena din 18.04.1961 privind relaiile diplomatice a fost adoptat de Conferina
plenipotenialilor n conformitate cu rezoluia din 07.12.1939 a adunrii generale ONU i a intrat n vigoare pe
24.04.1964.
Convenia a constituit o reuniune de state avnd un caracter deliberativ i nvestit cu putere de decizie n
formularea unui tratat internaional. A fost convocat de ONU.
63. Organele statului pentru relatii externe
- Organele interne( seful statului, seful guvernului, min. De ext.
- Org. Externe(ambasadele, consulatele, reprezentantii statelor de pe linga organizatiile int. Reprezentante
Aparatul central al ministerelor afacerilor externe este divizat in departamente, direcii, secii, grupe. Grupul de
consilieri i ajutori ai ministrului este, de obicei, grupul principal de dirijare operativ a ministerului i este
subdivizat in subgrupul operativ-teritorial, care dirijeaz cu departamentele i subdepartamentele respective i
subgrupul funcional, care dirijeaz cu departamentele
funcionale. Departamentele sunt divizate in departamente operativ-teritoriale, departamente funcionale i
departamente administrativ-tehnice.
Departamentul politic, de obicei este divizat in subdepartamente i secii regionale (Europa, America de
Nord, America Latin, Asia, Africa, Rsritul Apropiat, Australia i Oceania, etc.) i in subdepartamente i
secii funcionale (Analiz i prognoz, Informaie operativ, etc.).
Departamentul O.N.U., de obicei se divizeaz in subdepartamente i secii specializate (Adunarea General,
Consiliul de Securitate, Instituiile Specializate, etc.).
Departamentul organizaii internaionale, de obicei se divizeaz in subdepartamente i secii
specializate (Organizaii interguvernamentale, Organizaii nonguvernamentale, Organizaii regionale, etc.).
Departamentul tratate internaionale, de obicei este divizat in subdepartamente i secii specializate
(Drept internaional, Tratate bilaterale, Convenii multilaterale, Acorduri interguvernamentale, etc.).
Departamentul juridic, de obicei este divizat in secii specializate (Drept intern, Drept internaional
privat, Asisten legal, etc.).
Departamentul protocol, in unele state este divizat in secii specializate (Protocol i ceremonial,
Ceremonii oficiale, Privilegii i imuniti, etc.).
Departamentul relaii economice i comer, de obicei este divizat in subdepartamente i secii
specializate i operativ-teritoriale (Relaii economice externe, Comer exterior, Uniunea European, C.S.I.,
etc.).
Departamentul de pres i informaii, de obicei este divizat in secii specializate (Acreditare,
Mass-media, etc.).
Departamentul relaii consulare, de obicei este divizat in subdepartamente i secii specializate (Drept
consular, Asisten consular, Paapoarte, Vize i Acte civile, etc.).
Departamentul relaii culturale. Departamentul tiinific. Departamentul personal. Departamentul
administraie, comunicaie i securitate. Departamentul finane i contabilitate. Arhiva.

52

Activitatea Ministerului Afacerilor Externe este strins legat de funciile care ii sint atribuite prin legislaia
intern. Aceste funcii difer de la ar la ar, ins esena lor rmine neschimbat: promovarea politicii externe
a statului.
Misiunile diplomatice sint reprezentanele permanente ale statelor infiinate prin consimmint mutual.
Convenia de la Viena privind relaiile diplomatice din 1961 a definit noiunile de misiune i de personal
diplomatic i a determinat funciile misiunilor diplomatice. Articolul 1 al onveniei menionate precizeaz c:
a) prin expresia ef de misiune se inelege persoana insrcinat de statul acreditant s acioneze in aceast
calitate;
b) prin expresia membrii misiunii se inelege eful misiunii i membrii personalului misiunii;
c) prin expresia membrii personalului misiunii se inelege membrii personalului diplomatic, ai personalului
administrativ i tehnic i ai personalului de serviciu al misiunii;
d) prin expresia membrii personalului diplomatic se inelege membrii personalului misiunii care au calitatea
de diplomai;
e) prin expresia agent diplomatic se inelege eful misiunii sau un membru al personalului
diplomatic al misiunii;
f) prin expresia membrii personalului administrativ i tehnic se inelege membrii personalului
misiunii angajai in serviciul tehnico-administrativ al misiunii;
g) prin expresia membrii personalului de serviciu se inelege membrii personalului misiunii angajai in
serviciul casnic al misiunii;
h) prin expresia om de serviciu particular se inelege persoanele folosite in serviciul casnic al unui membru al
misiunii, care nu sunt angajai ai statului acreditant;
i) prin expresia localuri ale misiunii se inelege cldirile sau prile din cldiri i din terenul aferent care,
indiferent de proprietar, sunt folosite pentru realizarea scopurilor misiunii, inclusiv reedina efului misiunii.
Structura misiunilor diplomatice difer de la ar la ar i de la misiune la misiune.
In articolul 3 al Conveniei sunt determinate funciile misiunilor diplomatice, care constau in:
a) a reprezenta statul acreditant in statul acreditar;
b) a ocroti in statul acreditar interesele statului acreditant i ale cetenilor si, in limitele admise de dreptul
internaional;
c) a duce tratative cu guvernul statului acreditar;
d) a se informa prin toate mijloacele licite despre condiiile i evoluia evenimentelor din statul acreditar i a
raporta cu privire la aceasta guvernului statului acreditant;
e) a promova relaii de prietenie i a dezvolta relaiile economice, culturale i stiinifice intre statul acreditant i
statul acreditar.
efii misiunilor diplomatice se impart in trei clase:
a) clasa ambasadorilor sau nunilor, care sint acreditai pe ling efii de stat;
b) clasa trimiilor, minitrilor sau internuniilor, care sint acreditai pe ling efii de stat;
c) clasa insrcinailor cu afaceri, care sint acreditai pe ling ministerele afacerilor externe.
64.Reprezentantele diplomatice: clasificarea si functiile lor
1. Funciile misiunii diplomatice constau n special n:
a) a reprezenta statul acreditant n statul acreditar;
b) a ocroti n statul acreditar interesele statului acreditant i ale cetenilor si, n limitele admise de dreptul
internaional;
c) a duce tratative cu guvernul statului acreditar;
d) a se informa prin toate mijloacele licite despre condiiile i evoluia evenimentelor din statul acreditar i a
raporta cu privire la acestea guvernului statului acreditant;
e) a promova relaii de prietenie i a dezvolta relaiile economice, culturale i tiinifice ntre statul acreditant
i statul acreditar.
Convenia de la Viena din 1961 cu privire la relaiile diplomatice clasific membrii misiunii diplomatice in trei
categorii:
a) eful misiunii;
b) membrii personalului misiunii.
c) om de serviciu particular.
52

Membrii personalului misiunii diplomatice la rindul su sint clasificai in trei categorii:


a) membrii personalului diplomatic;
b) membrii personalului administrativ i tehnic;
c) membrii personalului de serviciu;
Concomitent Convenia mai face o clasificare: calitatea de agent diplomatic este aplicabil sau efului
misiunii sau unui membru al personalului diplomatic al misiunii ori, aceast calitate este aplicabil i efului
misiunii i tuturor membrilor personalului diplomatic al misiunii.
La categoriile menionate mai sus ale membrilor misiunii este necesar de adugat i categoria membrilor
de familie a membrilor misiunii, crora statul acreditar le acord un statut special.
Din aceste clasificri poate fi fcut o deducie de generalizare: misiunea diplomatic este format din:
a) eful misiunii diplomatice;
b) personalul diplomatic al misiunii;
c) personalul nediplomatic al misiunii (care include personalul administrativ i tehnic i personalul de serviciu);
d) membrii familiei membrilor misiunii;
e) personalul privat al misiunii (om de serviciu particular sau personalul care nu este angajat al statului
acreditant i este folosit n serviciul casnic al unui membru al misiunii).
Statul acreditar poate limita numrul personalului trimis, dac prile nu au convenit, n prealabil, acest
lucru ncheind un acord special care ar reglementa efectivul misiunii.
Numirea, sosirea i plecarea definitiv a membrilor unei misiuni, cu excepia efului misiunii, care
urmeaz o procedur aparte, se face prin notificarea statului acreditant ctre statul acreditar.

65.Imunitatile si privilegiile diplomatice


Clasificarea imunitilor i privilegiilor diplomatice
Enumerarea principalelor imuniti i privilegii diplomatice acceptate de ctre toate statele reflect necesitatea
de a se asigura prin acestea independena total a diplomailor fa de autoritatea statului acreditar:
- imunitatea de jurisdicie -penal, civil, administrativ- imunitatea de executare a misiunii diplomatice i a agentului diplomatic;
- inviolabilitatea localurilor misiunii diplomatice, a bunurilor acesteia i a arhivelor;
- inviolabilitatea personal a agentului diplomatic, a reedinei i a bunurilor sale;
- libertatea de comunicare;
- libertatea de micare;
- scutirea de obligaia de a face depoziie sau de a ndeplini rolul de expert;
- scutirea de la obligaiile din domeniul asigurrilor sociale; folosirea drapelului i a emblemei naionale;
procurarea de localuri pentru misiune i locuine pentru membrii acesteia.
Imunitile i privilegiile diplomatice pot fi clasificate n funcie de mai multe criterii:
A. Dup obiectului lor, se poate stabili o difereniere ntre imunitile i privilegiile reale i cele personale.
Primele sunt imunitile destinate a proteja lucrurile care se gsesc ntr-un raport determinat cu misiunea
diplomatic sau cu membrii ei (inviolabilitatea localului misiunii, a reedinei efului de misiune i a
personalului oficial, arhivei, corespondenei, autovehiculelor, bunurilor mobiliare, . a.); din a doua categorie
fcnd parte cele care se refer la persoana agentului diplomatic (imunitatea de jurisdicie, inviolabilitattea
personal, . a.).
B. Dup sfera de aplicare a fiecruia dintre ele, imunitile pot fi:
funcionale (cele care privesc actele ndeplinite n exerciiul funciunilor i deci, activitatea oficial a agentului
diplomatic)
i extrafuncionale (cele care se extind la acte care exced sfera funciei, adic cele care se refer la viaa
particular a agentului diplomatic).Aadar, imunitile, dup unii autori, din punctul de vedere al
sferei de aplicare sunt absolute corespunztoare imunitile extrafuncionale i relative celor funcionale.
C. Din punctul de vedere al beneficiarului:
avem imuniti i privilegii care sunt acordate reprezentanei diplomatice (ca organ instituional) i cele care
sunt acordate agenilor diplomatici;
52

aceast ultim clasificare este cea mai vast i cuprinztoare.


66.Reprezentantele statelor pe linga organizatiile internationale
Organizaiile internaionale interguvernamentale au calitile de subiect al dreptului inter-naional si, n aceast
baz, pot trimite misiuni diplomatice att pe lng alte organizaii interna-ionale, ct i pe lng statele care nu
snt membre ale organizaiei respective. Spre exemplu, Uniu-nea European are misiuni diplomatice la Tokio i
Washington n baza unor acorduri cu guver-nele Japoniei i SUA n care snt determinate tipul, rangul,
funciile i statutul acestor misiuni.n calitate de subiecte anomale ale dreptului diplomatic, care prezint
caracteristici speciale cuprivire la misiunile diplomatice pe care le trimit, pot fi calificate Statul Papal ,Comitetul
Internaional al Crucii Roii i Ordinul de la Malta.
Organizaiile internaionale snt instrumentele noii diplomaii multilaterale, care s-a confirmat dup cel de-al
II-lea Rzboi mondial. Bazndu-se pe un rejim juridic complex, ele aplic principiul de solidaritate i cooperare
ntre subiectele dreptului internaional, influiennd n modspecific politica mondial.Raporturile dintre
structurile interne ale organizaiilor internaionale snt reglementate de normele de drept internaional, iar
raporturile acestor organizaii cu statele membre sau cu alte organizaii snt reglementate de normele dreptului
diplomatic.
Organizaia internaional a fost definit ca entitate juridic creat de state sau de organizaii internaionale ntrun scop anumit i care posed o voin autonom ce se exprim prin intermediul organelor proprii i
permanente.
Reeind din personalitatea juridic internaional funcionala organizaiilor internaionale, dreptul lor de
Legaie este un drept limitat, ceea ce nseamn c organizaiile internaionale pot trimite misiuni externe, numai
n scopul ndeplinirii sarcinilor cele revin, numai la anumite subiecte de drept internaional i numai n cazul
dac aceste subiectede drept internaional le recunosc calitatea de avea personalitate juridic
internaional.Dreptul de legaie al organizaiilor internaionale poate fi activ i pasiv. Dreptul activ de legaie
se realizeaz prin trimiterea misiunilor externe n anumite state, de regul care nu snt membre ale organizaiei
respective. Dreptul pasiv de legaie al organizaiilor internaionale este corelat cu dreptul activ de legaie al
statelor de a trimite misiuni permanente, reprezentane, delegaii i misiuni de observare.Creterea numrului de
state, multitudinea problemelor de ordin economic, politic, tehnic i militar, existente intre aceste state i
n general n lume, dezvoltarea mijloacelor de comunicaie i multe alte schimbri radicale ce sau produs pe
parcursul ultimului secol au dus n mod inevitabil la modificarea structurala a comunitii mondiale i
la schimbarea configuraiei diplomaiei.Organizaiile internaionale snt rezultatul colaborrii multilaterale ale
statelor n diverse domenii.
67.Dreptul consular: notiunea, obiectul si inzvoarele.
Este o parte a dreptului internaional i reprezint ansamblul de norme juridice care reglementeaz:
- relaiile consulare
- organizarea i funcionarea oficiilor consulare
- statutul juridic al oficiilor consulare
- statutul juridic al personalului oficiilor consulare
Scopul dreptului consular este de a realiza o colaborare ntre state ntr-un domeniu distinct al vieii
internaionale i anume acela al proteciei cetenilor proprii n sensul aplicrii regimului de drepturi
necunoscute acestor ceteni.
Relaiile consulare sunt raporturile stabilite ntre 2 state ca urmare a exercitrii funciilor consulare de ctre
organele acestora.
Consulul reprezint statul care l-a trimis neincluznd ns reprezentarea politic.
Izvoarele dreptului consular: obiceiul sau cutuma, tratatul, convenia internaional, acordul, analogia i
dreptul intern.
68. Functiile consulare
Functiile consulare constau in:
a) a proteja in statul de resedinta interesele statului trimitator si ale cetatenilor sai, persoane fizice sau juridice,
in limitele admise de dreptul international;
b) a favoriza dezvoltarea relatiilor comerciale, economice, culturale si stiintifice intre statul trimitator si statul
de resedinta si a promova in orice alt mod relatii amicale intre ele in cadrul dispozitiilor prezentei Conventii;
52

c) a se informa, prin toate mijloacele licite, despre conditiile si evolutia vietii comerciale, economice, culturale
si stiintifice a statului de resedinta, a face rapoarte in aceasta privinta catre guvernul statului trimitator si a da
informatii persoanelor interesate;
d) a elibera pasapoarte si documente de calatorie cetatenilor statului trimitator, precum si vize si alte documente
corespunzatoare persoanelor care doresc sa mearga in statul trimitator;
e) a acorda ajutor si asistenta cetatenilor, persoane fizice si juridice, ai statului trimitator;
f) a actiona in calitate de notar si de ofiter de stare civila si a exercita functii similare, ca si unele functii de
ordin administrativ, in masura in care legile si regulamentele statului de resedinta nu se opun la aceasta;
g) a apara interesele cetatenilor statului trimitator, persoane fizice sau juridice, in succesiunile de pe teritoriul
statului de resedinta, in conformitate cu legile si regulamentele statului de resedinta;
h) a apara, in limitele fixate de legile si regulamentele statului de resedinta, interesele minorilor si incapabililor,
cetateni ai statului trimitator, mai ales atunci cind este ceruta instituirea unei tutele sau curatele cu privire la ei;
69.Imunitatile si privilegiile consulare
a) Imunitile consulare sunt, n primul rnd, acele drepturi acordate unui oficiu consular i membrilor acestuia
de ctre statul de reedin n baza crora statul de reedin i excepteaz de la jurisdicia autoritilor sale
judiciare i de la constrngerea exercitat de autoritile sale administrative
b) Privilegiile consulare sunt acele avantaje sau nlesniri juridice pe care statul de reedin le acord unui
oficiu consular sau personalului acestuia i care creaz un tratament diferit pe care aceti oficiali l au n
exercitarea atribuiilor lor dar i n viaa lor personal. Din aceast categorie fac parte scutirile de taxe i
impozite, scutirea de taxe vamale, dreptul de a folosi mijloace de comunicare speciale, etc. .
Imunitile consulare sint acele drepturi acordate unui post consular i membrilor acestuia de ctre statul de
reedin, potrivit crora acetia sunt exceptai de la jurisdicia local. Imunitatea
acordat posturilor consulare poart caracter funcional, i este de drept procesual.
a) Imunitatea de jurisdicie penal. Spre deosebire de diplomai, care beneficiaz de imunitatea
de jurisdicie penal absolut a statului acreditar, funcionarii consulari i angajaii consulari se
bucur doar de imunitatea de jurisdicie penal funcional i nu pot fi chemai in faa autoritilor
judiciare i administrative ale statului de reedin pentru actele svirite in exercitarea funciilor
(art. 43);
b) Imunitatea de jurisdicie civil. Funcionarii consulari i angajaii consulari se bucur de
imunitatea de jurisdicie civil funcional, care este chiar mai mic decit cea acordat personalului
administrativ i tehnic al misiunilor diplomatice (art. 43);
c) Imunitatea de jurisdicie administrativ. Funcionarii consulari i angajaii consulari se bucur
de imunitatea de jurisdicie administrativ funcional in statul de reedin i nu beneficiaz de imunitate
de jurisdicie administrativ intr-un stat ter (art. 54);
d) Imunitatea de depunere a mrturiei. Funcionarii consulari i angajaii consulari beneficiaz
de imunitatea funcional de depunere a mrturiei, care se bazeaz pe faptul c, dei ei pot fi chemai
s depun mrturie in cursul procedurilor judiciare sau administrative din statul de reedin, ei nu
sint obligai s depun mrturie asupra faptelor care au legtur cu exercitarea funciilor lor i nu sint
obligai s prezinte documentele oficiale. (art. 44);
e) Imunitatea de executare a hotririlor civile. Imunitatea de executare a hotririlor civile sau administrative,
ofer funcionarilor consulari i angajailor consulari o anumit protecie a bunurilor
lor, care este limitat de sfera funcional (art. 45). trimitor refuz s satisfac cererea, valiza este inapoiat la
locul de origine.
Privilegiile consulare sint inlesnirile sau avantajele juridice acordate de statul de reedin unui
post consular sau personalului acestuia i constau in posibilitatea juridic de a se bucura de anumite
beneficii i de a primi anumite onoruri. In categoria privilegiilor se incadreaz scutirea de
taxe i impozite, scutirea de taxe vamale, dreptul de a folosi comunicarea prin cifru, dreptul de a
se servi de curieri speciali i de valiza consular etc.
a) Privilegiile fiscale sint exprimate sub form de scutiri de impozite i taxe. Beneficiaz de
aceste privilegii atit localurile consulare, cit i funcionarii consulari i angajaii consulari (art.
32).
b) Privilegiile vamale sint desemnate sub forma scutirii de control i taxe vamale. De aceste
52

privilegii beneficiaz postul consular i funcionarii consulari. Angajaii consulari nu sint scutii
de taxe i control vamal, decit cu ocazia primei instalri (art. 50).
c) Scutirea de inmatriculare a strinilor i de permisul de edere este un privilegiu de care
se bucur funcionarii consulari i angajaii consulari (art. 46). Scutirea de inmatriculare nu
inseamn scutirea de obligaia de a obine viza, in statele unde exist aceast procedur, i nici
dreptul de a rmine pe teritoriul statului de reedin fr a fi notificai ministerului afacerilor externe
al statului de reedin. Funcionarilor consulari i angajailor consulari li se elibereaz, de
regul, carte de identitate care identific statutul lor i dau dreptul de edere in ara de reedin.
d) Scutirea de permise de munc este un privilegiu acordat tuturor membrilor postului consular.
Acest privilegiu nu inseamn altceva decit faptul, c nu este necesar de a obine autorizaie pentru
a desfura activitate la postul consular.
70.Notiunea si clasificarea organizatiilor internationale
Organizaiile internaionale reprezint forme de coordonare a colaborrii internaionale n diferite domenii,
pentru care statele au creat un anumit cadru juridico-organizatoric prin adoptarea unui statut, elaborat de comun
acord, n care se prevd obiectul i scopurile organizaiei, organele i atribuiile lor, necesare realizrii
obiectivelor pentru care au fost constituite.
Clasificarea organizaiilor internaionale se poate face dup dou criterii principale:
1) raza de aciune n raport cu numrul statelor, domeniile de activitate i regiunea geografic;
2) posibilitatea statelor de a deveni membre n organizaie dup constituirea ei.
Dupa raza de aciune n raport cu numrul statelor, domeniile de activitate i regiunea geografic; a.
organizaii internaionale cu vocaie universal, n sensul c sunt destinate s cuprind toate statele i care au, n
acelai timp, un obiect general, privind relaiile panice dintre state i colaborarea lor n toate sectoarele vieii
internaionale, obiect care nu este limitat la o anumit regiune geografic. Singura organizaie internaional cu
acest caracter este Organizaia Naiunilor Unite (O.N.U.).
b. organizaii internaionale cu vocaie particular, care se subdivid, la rndul lor n urmtoarele grupe:
- cu obiect special, cum sunt, spre exemplu, instituiile specializate, sau alte organizaii care-i desfoar
activitatea n anumite domenii: politici, militar, economic, social, cultural, tiinific etc.;
- cu raz de aciune limitat la o anumit regiune geografic constituind organizaiile regionale, ca, de
exemplu, Liga Arab, Organizaia Unitii Africane, Organizaia Tratatului de la Varovia. Organizaiile
regionale pot avea un obiect general, ca de exemplu, Organizaia Unitii Africane, sau un obiect special, cum
sunt organizaiile interstatale de colaborare economic.
Dupa posibilitatea statelor de a deveni membre n organizaie dup constituirea ei. posibilitatea statelor
de a deveni membre dup instituirea organizaiei, adernd la statutul ei distingem ntre:
- organizaii deschise, la care, pe lng statele membre originare (sau fondatoare) pot participa toate statele, n
cazul ndeplinirii condiiilor prevzute de actul constitutiv i cu respectarea procedurii de admitere, ca de
exemplu, O.N.U.;
- organizaii nchise, n care, potrivit statutului, pot fi membre numai statele fondatoare (de exemplu,
BENELUX Belgia, Olanda i Luxemburg).
71.ONU: crearea, actele de baza, si scopurile urmarite
ONU a fost creat la 24 octombrie 1945, n componena ei ntrnd 51 de state care au czut de acord s-i
uneasc eforturile pentru a menine pacea printr-o cooperare internaional i securitate colectiv. Astzi
membre ale ONU sunt peste 195 de state. O dat ce statele devin membre ale ONU, ele cad de acord s accepte
obligaiile prevzute n Carta ONU i tratatele care stau la baza principiilor relaiilor internaionale.
ONU are 6 organe principale. Cinci din ele - Adunarea General, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic i
Social, Consiliul de Tutel i Secretariatul se afl la New-York. Al 6-lea, Curtea Internaional de Justiie, i
are sediul la Haga, Olanda.
Scopurile: Scopurile pentru care a fost creat Organizaia Naiunilor Unite i pentru realizarea crora
acioneaz statele membre i organizaia ca atare sunt nscrise n primul articol al Cartei.
Primul i cel mai important dintre acestea este meninerea pcii i securitii internaionale. Aliniatul nti al
aceluiai articol indic i cile utilizrii acestui obiectiv: a.) prin msuri colective pentru prevenirea i
nlturarea ameninrilor mpotriva pcii i prin reprimarea actelor de agresiune sau a altor nclcri ale pcii;

52

b.) prin aplanarea i soluionarea diferendelor sau a situaiilor cu caracter internaional care pot duce la o
nclcare a pcii, prin mijloace panice i n conformitate cu principiile justiiei i dreptului internaional.
n al doilea rnd, dup meninerea pcii i securitii internaionale, Carta subliniaz, ca scop al Organizaiei,
realizarea cooperrii internaionale n domeniul economic i social. Pentru atingerea acestui obiectiv, ca i n
cazul meninerii pcii i securitii globale, Carta conine prevederi precise privind atribuiile organelor sau
organizaiilor din sistemul su, n sarcina crora cade realizarea acestui obiectiv.
Un al treilea obiectiv al ONU, consfiinit n articolul 1 al Cartei, este realizarea cooperrii internaionale pentru
promovarea i ncurajarea respectrii drepturilor omului i libertilor fundamentale pentru toi, fr deosebire
de ras, sex, limb sau religie. Potrivit Cartei, principalele responsabiliti pentru promovarea drepturilor
omului sunt ncredinate Adunrii Generale i Consiliului Economic i Social.
Un alt obiectiv al ONU const n dezvoltarea de relaii prieteneti ntre naiuni. Carta stabilete un set de
principii n baza crora vor aciona, pentru nfptuirea scopurilor consacrate, att Organizaia, ct i statele
membre.
72. Adunarea Generala: organ reprezentativ al ONU
Adunarea General a Naiunilor Unite (AGNU / AG) este una dintre cele cinci organe principale ale
Organizaiei Naiunilor Unite i unica n care toate statele au reprezentare egal. Puterilor sale sunt de
supraveghere a bugetul Organizaiei Naiunilor Unite, numirea membrilor ne-permaneni ai Consiliului de
Securitate, primirea rapoartelor de la alte organe ale Naiunilor Unite i formularea de recomandri sub form
de Rezoluii ale Adunrii Generale, care posed un numr mare de organe subsidiare.
Adunarea General se reunete n cadrul sesiunilor anuale regulate iar ultima sesiune anual este din septembrie
n decembrie dar pot fi convocate sesiuni speciale sau urgente. Componena, funciile, competenele, votul, i
procedurile sunt stabilite n capitolul IV al Cartei Organizaiei Naiunilor Unite.
Prima sesiune a fost convocat la 10 ianuarie 1946, n holul central Westminster din Londra. Reprezentani ai
51 de naiuni au participat la aceast prim sesiune.
n decursul anilor '80, Adunarea General a devenit un forum de dialog Nord-Sud unde se tratau problemele
dintre naiunile industrializate i rile n curs de dezvoltare. Aceste aspecte au venit n prim plan din cauza
fenomenului de cretere i schimbare a componenei ONU. n 1945, ONU a avut 51 de membri iar n prezent
are 192 de membri, din care mai mult de dou treimi sunt ri n curs de dezvoltare. Pentru multe ri n curs de
dezvoltare, ONU este o sursa de influen n diplomaie i n principalele lor pia de desfacere.

73. Consiliul de Securitate: componenta, competenta si functiile de baza.


Consiliului de Securitate al ONU (CSNU) este unul din principalele organe ale Naiunilor Unite, i este
nsrcinat cu meninerea pcii i securitii internaionale. Puterilor sale, descrise n Carta Naiunilor Unite,
52

include stabilirea de operaiuni de meninere a pcii, instituirea de sanciuni internaionale, precum i


autorizaia de aciuni militare. Puterilor sale sunt exercitate prin intermediul rezoluii ale Consiliului de
Securitate a Naiunilor Unite.
Consiliul de Securitate a avut loc prima sa sesiune, la 17 ianuarie 1946, la Casa Bisericii, Londra.
nc de la prima edin, Consiliul, care exist n continu sesiune, a cltorit pe scar larg, avnd ntlniri n
mai multe orae, cum ar fi Paris i Addis Ababa, apoi cele curente n New York City.
Consiliul de Securitate este format din 15 membri, format din membri permaneni i membri alei. Aceast
structur de baz este stabilit n capitolul V al Cartei ONU.
n conformitate cu capitolul ase din Cart, "Soluionarea panic a litigiilor", Consiliul de Securitate "poate
investiga orice diferend sau orice situaie care ar putea conduce la friciuni internaionale sau la natere unui
litigiu". Consiliul poate "recomanda procedurile adecvate sau metodele de ajustare" n cazul n care stabilete
c situaia ar putea pune n pericol pacea i securitatea internaional. Aceste recomandri nu sunt obligatorii
pentru membrii ONU.
n conformitate cu capitolul apte, Consiliul are o mai larg putere de a decide ce msuri trebuie s fie luate n
situaii care implic "ameninri la adresa pcii, de nclcri de pace, sau de acte de agresiune".
Rolul internaional de securitate colectiv al ONU este definit de Carta Naiunilor Unite, care confer
Consiliului de Securitate de puterea de a:Investiga orice situaie de punere n pericol a pacii internaionale;
- Recomanda proceduri pentru rezolvarea panic a unui litigiu;
- Face apel la alte state ale Naiunilor Unite complet sau parial, pentru a ntrerupe relaiile economice,
precum i maritime, aeriene, potale i de comunicaii radio, sau de a rupe relaiile diplomatice;
- Pune n aplicare a deciziilor sale militar prin orice mijloace necesare;
- Evita conflictele i menine accentul pe cooperare.
- Recomanda noul secretar general la Adunarea Generala
74. Curtea internationala de Justitie al ONU: componenta, jurisdictia si functiile de baza.
Curtea Internaional de Justiie (cunoscut i drept Curtea Mondial sau CIJ; francez Cour internationale
de justice) este principalul organ judiciar al Naiunilor Unite. Ea are sediul n Palatul Pcii de la Haga, rile de
Jos. Principalele sale funcii legale sunt soluionarea litigiilor prezentate de ctre statele membre i de a da
avizele legale cu privire la ntrebrile adresate de ctre organele autorizate n mod corespunztor internaionale,
ageniilor i a Adunrii Generale a ONU. CIJ nu ar trebui s fie confundat cu Curtea Penal Internaional,
care are de asemenea potenial "global" de competen.
CIJ este compus din cincisprezece judectori alei pentru nou ani de ctre Adunarea General a ONU i
Consiliul de Securitate al ONU de la o list de persoane nominalizate de ctre grupuri naionale n Curtea
Permanent de Arbitraj. Procesul electoral este prevzut la articolele 4-12 din Statutul CIJ. Judectori servesc
pentru termeni nou ani i poat fi realei pe o perioad de pn la dou mandat. Alegerile au loc o dat la trei
ani, cu o treime din judectorii pensionai (n funxie i, eventual, pentru re-alegere) de fiecare dat, pentru a
asigura continuitatea n instana de judecat.
Aa cum se menioneaz la articolul 93 din Carta ONU, toi ce 192 membri ONU sunt parte a statutului Curii
de Justiie. Non-ONU, membrii pot, de asemenea, deveni parte la statutul Curii, n temeiul articolului 93
alineatul (2) procedura. De exemplu, nainte de a deveni membru al Naiunilor Unite, Elveia a folosit aceast
procedur, n 1948 s devin parte; Nauru de asemenea, a devenit parte n 1988. O dat ce un stat este parte la
statutul curii, are dreptul de a participa cu cazuri n faa Curii. Cu toate acestea, calitatea de parte la Statut nu
d automat jurizdicie Curii asupra litigiilor care implic aceste pri. Problema de competen este considerat
n dou tipuri de cazuri: aspecte controversate i avizele.

52

75. Secretariatul ONU si rolul sau in cadrul organelor de baza ale ONU.
Secretariatul este organul administrativ principal al Organizaiei. El este compus dintr-un Secretar General, ales
pe cinci ani la propunerea Consiliului de Securitate de ctre Adunarea General, i dintr-un aparat ierarhic
alctuit din branches, respectiv divisions (birouri) i departments (departamente principale). n 1998 a fost
introdus
funcia
de
vice-Secretar
General.
"Printre sarcinile pe care trebuie s le ndeplineasc Secretarul General mpreun cu Secretariatul se numr
sarcini clasice de natur administrativ i politic. Secretarul General coordoneaz i activitatea celorlalte
organe principale, cu excepia CIJ, el rspunde de elaborarea planului bugetar i ... a administrrii finanelor, el
nregistreaz i public tratatele privind dreptul popoarelor depuse de membrii ONU... i reprezint Organizaia
n
sfera
internaional,
precum
i
n
faa
statelor
membre.
Una dintre sarcinile sale politice originale este, conform articolului 99, s atrag atenia Consiliului de
Securitate asupra oricrei probleme care, dup prerea sa, ar putea pune n primejdie meninerea pcii."
76. Statutul juridic al institutiilor specializate ale ONU
Statutul juridic al unei organizaii internaionale nu constituie nc un principiu de drept internaional, ci
exist numai ca soluie de spe, fiind conferit n fiecare caz n parte prin tratatul de constituire, care este
atributiv de personalitate juridic internaional, inclusiv de tot ceea cecuprinde statutul. naintea celui de-al
doilea rzboi mondial era contestat existena regulii de drept cutumiar permind organizaiilor internaionale
s beneficieze de privilegii, scutiri i imuniti. ns,odat cu crearea ONU a fost ncheiat, n 1946, n cadrul
acestei organizaii Convenia asupra privilegiilor i imunitilor Naiunilor Unite.
Aceast Convenie este bazat pe articolele 104 i105 din Carta ONU i conine diverse articole care au
devenit dispoziiile standard aplicabile numeroaselor organizaii internaionale. Imunitatea de jurisdicie este
enunat n actele constitutive ale organizaiilor internaionale,cel mai adesea coninnd doar o dispoziie
sumar, alteori actele constitutive coninnd dispoziiile care reglementeaz propriu-zis imunitatea, fr a mai fi
nevoie s trimit la alte tratate ncheiate n acest scop.De regul, n cazul mai multor organizaii, att universale,
ct i regionale de mai mare importan, se ncheie convenii multilaterale pentru reglementarea imunitilor i
privilegiilor.
Scopul acestor tratate multilaterale este acela de a dezvolta dispoziiile adesea laconice din constituiile
organizaiilor i de a-i asigura organizaiei un statut unitar n toate statele membre.De asemenea, imunitatea de
jurisdicie este reglementat prin acorduri bilaterale, ct i prin legislaia naional a unor state.
Pentru garantarea independenei, fa de statul de origine, funcionarii internaionali beneficiaz de imunitate
fiscal i jurisdicional, avnd propriul sistem de securitate sociali de pensii. Statutul juridic al funcionarilor
internaionali este cuprins de regulamentele organizaiilor. n final, trebuie s precizm c prevederile Conveniei
generale asupra privilegiilor i imunitilor ONU au constituit modelul pentru o convenie similar privind
instituiile specia-lizate ale ONU care, cu anumite variaii existente n anexele speciale pentru fiecare instituie,
seaplic acestor agenii. De asemenea, i alte convenii s-au nscris pe aceeai linie, dar cu modificrimai mult
sau mai puin importante.
77. Dreptul securitatii internationale: notiuni si izvoare
52

Dreptul securitatii internationale - totalitatea normelor si principiilor ce reglementeaza procesul de dezarmare


sub aspect cantitativ si calitativ avind ca unul din obiectivile sale promovarea valorilor principale continute in
carta ONU.
Fiind o ramura relative noua a dr. international, dr. securitatii internationaleare tangenta directa cu: dr.
umanitar, raspundere internationala, drepturile omului, etc.
Izvoarele dreptul securitatii internationale: tratate internationale, cutuma, rezolutiile cu caracter obligatoriu,in
primul rind cele ale Consiliului de Securitate ONU, precum si declaratiile si actele adoptate de institutii
competente in domeniul securitatii colective si a procesului de dezarmare.
78. Securitatea internationala universala si la nivel regional.
Dreptul securitatii internationale cuprinde o totalitate de principii unanim recunoscute si speciale care au drept
scop asigurarea securitatii militasre si politice a statelor ,prevenirea izbucnirii razboiului si reprimarea actelor
de agresiune.
Securitea colectiva contemporana este universala,cuprinzind nu doar aspectele militare si politice,ci si alte
aspecte-economice,ecologice ,umanitare si juridice.Scopurile de baza ale regulilor de drept international
comtinute in Carta Organizatiei Natiunilor Unite constau in asigurarea pacii si securitatii in toate tarile lumii.
Securitatea regionala este o necesitate impusa de numeroase determinari:provocarile fenomenului
globalizarii,dificultatile mari pe care le intimpina statele din regiune,pe plan economic,etnic,in problemele de
mediu si nu numai.In orientul mijlociu de ex:dificitele economice si securitate,in opinia analistilor,nu pot fi
solutionate pe cai-sablon,prin solutii exterioare de forta,care sa genereze fenomene de respingere.Problema
musulmana trebuie privita intr-o perspectiva regionala,mai degraba decit globala.Securitatea regionala care este
practic o insumare a securitatii entitatilor economice,etnice,statale,si de alta natura din zona,se cladeste pe
implicarea statelor,pe baza conceptului probleme regionale comune-solutii prin rezolvare regionala,in
combaterea riscurilor si amenintarilor actuale generate de procesul globalizarii.
79. Reglementarea juridica a procesului de dezarmare.
Dezarmarea astazi este unul din mijloacele cele mai efective de mentinere a pacii si prevenire a
razboaielor.Pentru prima data dezarmarea a fost prevazuta de Statutul Societatii Natiunilor.Principiul
dezarmarii presupune anumite obligatii juridice:1.de a respecta strict normele cu privire la dezarmare,de a
participa la manifestatiile,prevazute de tratate avind drept scop limitarea cursei de inarmari si dezarmare.2.De a
insista sa fie elaborate norme noi ,sa fie incheiate noi tratate in sfera dezarmatii.
Problema cea mai importanta in materia dezarmarii universale o constituie armamentul nuclear,a carui utilizare
in prezent nu este interzisa .Necesitatea solutionarii problemei neproliferarii armamentului nuclear este
conditionata de mai multe cauze:in primul rind,raspindirea acestui tip de armament ar provoca o majorare
cantitativsa a efectelor cursei de inarmare,fapt ce prezinta o amenintare la pacea si securitatea internationala
.Aparitia unui nou membru in,,grupul nuclearextinde sfera geografica de aplicarea a armamentului nuclear .O
alta consecinta ar fi majorarea cantitativa a acestui tip de arme.
In al doilea rind,in virtutea raspindirii rapide a armamentului nuclear,ultimul poate sa ajunga in miinele
formatiunilor teroriste din lumea contemporana.
80. Acordurile internationale privind neproliferarea armelor de distrugere in masa.
---Tratatul privind neproliferarea nuclear (NPT)
Tratatul a fost deschis pentru semnare n 1968 i a intrat n vigoare la 5 martie 1970. n anul 1995, n cadrul
celei de-a 5-a Conferine de evaluare a NPT, termenul de validitate al Tratatului a fost prelungit pentru o
perioad indefinit de timp. Republica Moldova a ratificat NPT la 14 aprilie 1994.
---Organizaia pentru Interzicerea Total a Testelor Nucleare (CTBTO)
Tratatul cu privire la interzicerea total a Testelor Nucleare (CTBT) a fost ratificat de ctre Republica Moldova
la 16 noiembrie 2006 i a intrat n vigoare la 15.02.2007.
---Codul de conduit de la Haga mpotriva proliferrii rachetelor balistice
Codul de conduit de la Haga mpotriva proliferrii rachetelor balistice (HCOC), cunoscut anterior sub
denumirea de Codul Internaional de conduit privind neproliferarea rachetelor balistice (ICOC), a fost
adoptat la conferina internaional din 25-26 noiembrie 2002 de la Haga. n prezent la HCOC au subscris 130

52

de state, inclusiv Republica Moldova. Acest Cod reprezint un supliment la Regimul internaional de control al
rachetelor balistice i este deschis pentru aderare oricrui stat.
---Convenia privind interzicerea dezvoltrii, producerii i stocrii armelor bacteriologice i toxice, precum i
distrugerii lor (BWC)
Republica Moldova a aderat la BWC la 5 noiembrie 2004, care a intrat n vigoare pentru ara noastr la 28
ianuarie 2005.
---Republica Moldova a ratificat Convenia privind interzicerea dezvoltrii, producerii, stocrii i utilizrii
armelor chimice i distrugerii acestora la 19 iulie 1995 prin Hotrrea Parlamentului nr. 537-XIII din 19 iulie
1995, instrumentul de ratificare fiind depozitat la 8 iulie 1996 la Secretariatul General al ONU. Pentru
Republica Moldova, Convenia a intrat n vigoare la 29 aprilie 1997.
---n anul 1997 a fost creat Organizaia pentru interzicerea dezvoltrii, producerii, stocrii i utilizrii armelor
chimice precum i distrugerii acestora (OPCW). n calitate de parte a CWC, Republica Moldova a devenit i
membru al OPCW.
---Agenia internaional pentru energia atomic (IAEA)
Aderarea Republicii Moldova la IAEA a fost consfinit prin actul ratificrii statutului Ageniei Internaionale
pentru Energie Atomic la 14 august 1997. Republica Moldova a ratificat Acordul cu IAEA privind aplicarea
garaniilor n raport cu Tratatul privind neproliferarea armelor nucleare i Protocolul acestui acord.
---Lupta mpotriva traficului cu materiale Chimice, Biologice, Radiologice i Nucleare (CBRN)
R.M. este parte la Proiectul Sistemul de gestionare al informaiilor n domeniul prevenirii traficului ilicit cu
materiale chimice, biologice, radiologice i nucleare (CBRN) n Europa de Sud-Est i Caucaz
81. Notiunea de drept international economic.
Dreptul international economic este o ramura a dreptului international.Normele acestei ramuri reglementeaza
relatiile dintre subiectii dreptului international in legatura cu activitatea lor in domeniul relatiilor economice
internationale.Obiectul de reglementare a dr.intrnational economic sunt relatiile economice internationale,care
se stabilesc intre state ca subiecti ai puterii publice.Relatiile economice internationale sint complexe si
variate.Continul
lor
include
relatii
internationale
comerciale,de
productie,tehnicostiintifice,valutare,financiare,de credit,etc.Reglementarea relatiilor economice internationale necesita
interactiunea sistemelor de drept international si national in cele mai variate domenii.Din punct de vedere
teoretic se inainteaza 2categorii de baza privitor la dr,international economic:1.Dr.int-al economic este o ramura
a dr.in-al public,obiectul de reglementare al caruia sunt relatiile economice ale subiectilor dr.in-al.2.Dr.in-al
economic este totalitatea normelor dr.in-al si dr.intern,obiectul de reglementare al caruia sunt relatiile in-ale
economice,care se formeaza intre subiectii de drept.Dr.in-al economic se afla in continua dezvoltare reflectind
realitatile globale contemporane .Functia regulatorie a dr.in-al economic are un rol deosebit nu numai in
relatiile economice dintre state,dar si in cadrul proceselor de integrare economica.Trile membre ale UE au creat
spatiul economic unic cu libera circulatie a marfurilor,serviciilor,capitalurilor,tehnologiilor si fortei de
munca.Exista asociatii aleconomice ale statelor in America Latina,Asia de sud-est,in zona Asiei si Pacific.Dr,inal economic in prezent este orientat spre instituirea relatiilor economice bazate pe egalitatea in drepturi. P-u
aceasta,in anii70ai secolului trecut ,tarile in curs de dezvoltare au cerut sa fie creata o,,noua ordine
economica.In 1974 in cadrul ONU a fost adoptatab declaratia referitoare la instaurarea unei noi ordini
economice internationale.Programul de actiune privind instaurarea noii ordini economice internationale si carta
drepturilor si indatoririlor economice ale statelor-aceste acte au valoare politico-morala.
82. Subiectele dreptului international economic.
Participanti ai relatiilor in-ale economice sunt statele si alti subiecti ai dr.int.[organizatiile inter],pers.fiz,jur. Ale
diferitor tari,corporatiile transnationale.In sistemul de reglementare a relatiilor economice internationale un loc
central il ocupa statele.Statul este subiectul principal al dr.in-al economic.In rezultatul acordului de vointa
dintre state se creeaza normele ce reglementeaza relatiile economice in-ale in vederea stabilirii unei ordini
juridice in circuitul economic intre tari.Statul poate sa devina participant la relatiile economice cu caracter
international aflindu-se in raport juridic cu per.fizice/jur.din alte state.Participarea statului la asemenea relatii
are specificul sau ,ce se exprima prin faptul ca statul,proprietatea statului,contractele cu participarea statului se
bucura de imunitate de jurisdictie a statului strain.
Organizatiile in-ale sunt un subiect important al relatiilor economice internationale.Natura juridica a
organizatiilor in-ale ca subiecti ai relatiilor economice in-ale este aceeasi ca si a calitatii lor de subiect a dr.in-al
52

public.Rolul organizatiilor in-ale in sfera relatiilor economice in-ale este determinata prin aceea
ca:1.organizatiile in-ale servesc ca forumuri p-u a pune in discutie cele mai insemnate probleme
economice,2.sunt mecanisme in permanenta actiune p-u rezolvarea operativa a problemelor economice
complicate,3.aceasta prezinta in sine un aparat calificat p-u elaborarea proiectelor tratatelor economice.Ca
participanti la relatiile economice in-ale organizatiille in-ale pot fi divizate in 2 categorii:1.organizatii care in
activitatea lor cuprind toate sferele relatiilor economice,2.organizatiile care actioneaza in limitele anumitor
subramuri ale dr.in-al economic.
83. Izvoarele, scopurile si principiile dreptului international economic.
Dr.in-al economic are aceleasi izvoare ca si dr.in-al:tratatul international si cutuma internationala.Tratatul in-al
si cutuma in-ala sunt izvoare de baza universale ale dreptului in-al economic ,iar hotaririle organizatiile in-ale
sunt izvoare speciale.Fundamentul juridic al dr.in-al economic este acordul de vointa al statelor,privitor la
continutul si puterea juridica a normelor de dr.in-al economic.
Principiile dr.in-al economic:1.Principiul suveranitatii indispensabile a statelor asupra resurselor naturale
presupune dr.fiecarui stat de a-si exercita suveranitatea deplina asupra asupra bogatiilor naturale si resursele
naturale,asupra activitatilor economice ce se desfasoara pe teritoriul sau dr.fiecarui stat de a dispune liber de
mijloacele de cercetare stiintifica si dezvoltare tehnologica.
2.Principiul alegerii libere a formei de organizare a legaturilor economice externe este strins legat cu principiul
libertatii alegerii sistemului social-economic.
Conform acestui principiu fiecare stat,in procesul realizarii
comertului international si altor forme de colaborare economica,este liber sa aleaga formele de organizare a
relatiilor sale economice externe si sa incheie acorduri bilaterale si multilaterale de colaborare economica inala.
3.Principiul nedescriminarii economice presupune dezvoltarea colaborarii ecomice internationale in baza de
egalitate si avantaj reciproc
4.Ptincipiul egalitatii si avantajului reciproc reiese direct din principiul egalitatii suverane a statelor .Relatiile
economice externe trebuie sa aiba un caracter echitabil,sa se formeze in baza de avantaj reciproc,interesele
partenerilor sa permita distribuirea veniturilor si obligatiilor in mod paritar du respectarea prevederilor
acordurilor bilaterale si multilaterale.In afara de principiile fundamentale si principii speciale ale dr,in-al
contemporan economic in colaborarea economica exista si regimuri juridice care se aplica in cazul cind statele
interesate se inteleg si le prevad in tratatele economice.ex:regimul natiunii celei mai favorizate,regimul
national,regimul preferential.
84. Raspunderea statelor pentru activitati neinterzise de dreptul international.
Rspunderea este o instituie juridic prezent n orice ramur a dreptului. Principiul general, potrivit cruia
orice nclcare a unei obligaii decurgnd dintr-o norm juridic declaneaz rspunderea autorului nclcrii i
obligaia acestuia de a repara eventualul prejudiciu, caracterizeaz att ordinea juridic intern ct si ordinea
juridic internaional. De altfel, doctrina este unanim n a recunoate c principiile generale ale rspunderii n
ordinea intern domin, de asemenea, regimul rspunderii subiectelor dreptului internaional
Rspunderea presupune:
a) un fapt ilicit, adic un act contrar dreptului internaional;
b) o relaie ntre faptul material i un subiect de drept internaional determinat, n virtutea cruia actul poate fi
imputat (poate fi atribuit) subiectului de drept.
Rspunderea internaional fiind conceput ca rspundere a statelor, a fost extins i asupra altor actori ai
relaiilor internaionale. Codificarea regulilor n domeniul internaional este important n raporturile ce
urmresc soluionarea conflictelor internaionale, iar prin adoptarea mai multor convenii i protocoale a fost
posibil o armonizare a acestei instituii. Fundamentul juridic al rspunderii internaionale provine din normele
i obligaiunile care deriv din dreptul internaional i respectiv, din tratatele, conveniile i alte acte cu
character de obligativitate dintre statele contractante.
85. Reglementarea deferendelor economice internationale.
Diferendele economice in-ale sunt raporturi juridice in care se opun interesele statelor privitor la datorii, suma
prejudiciilor, compensatiilor.
Statele au dreptul la alegerea libera a mijloacelor concrete de rezolvare pasnica a diferendelor in-ale.Acestea
pot fi negocierile,consultarile partilor ancheta,procedurile de conciliere,mediere,arbitrajul in-al,examinarea
52

judiciara, regurgerea la acorduri in-ale.Rezolvarea diferendelor in dr.in-al economic poate fi considerata ca o


trasatura distincta fata de dr.in-al general.O metoda originala de solutionare a diferendelor din sectorul relatiilor
comerciale in-ale a fost instituita in cadrul Organizatiei mondiale a comertului.
In cadrul UE un rol important in rezolvarea diferendelor economice apartine curtii europene de
justitie.Diferendele intre statele CSI care apar pe parcursul indeplinirii obligatiilor economice sunt de
competenta curtii economice a CSI.In scopul rezolvarii anumitor tipuri de diferende economice se creeaza
centre specializate,care au o insemnatate deosebita p-u dezvoltarea relatiilor economice internationale.In cazul
in care neintelegerile apar intre participantii raporturilor economice internationale cu caracter privat,rezolvarea
lor are loc in cadrul instantei nationale sau arbitraje comerciale in-ale.
86. Notiunea teritoriului si clasificarea lui conform regimului juridic.
Teritoriul reprezint unul din elementele esentiale ale statului care este compus din sol, subsol, spatiu acvatic si
spatiul aerian deasupra acestora. n dependent de natura juridic teritoriul se mparte n:
- teritoriu de stat regimul juridic al cruia este reglementat n exclusivitate de actele normative interne ale
statului.
- teritoriul cu regim mixt, regimul juridic al cruia este reglementat prin conventii internationale si confirmat
prin actele normative interne ale statelor.
Teritoriul cu regim international, ce include spatiile internationale regimul juridic al crora este reglementat n
exclusivitate de dreptul international.
La determinarea regimului juridic al teritoriului de regul se impune problema determinrii jurisdictiei
aplicabile. n diferite situatii poate aprea concurenta de jurisdictii a mai multor state fie c este vorba de
jurisdictia statelor n raport de persoane, fie c se aplic jurisdictia teritorial fie c este posibil aplicarea
jurisdictiei n baza principiului universal.
87. Regimul juridic al teritoriului de stat. Teritoriul de stat se compune din spaiul terestru, spaiul
acvatic i spaiul aerian.
Spaiul terestru este partea de uscat a teritoriului cuprins n limitele frontierei de stat, indiferent unde este
situat geografic.El cuprinde att solul, ct i subsolul n adncime pn la limita accesibil tehnicii.
Teritoriul poate fi format dintr-o singur mas continental sau insular, poate cuprinde att teritoriul
continental ct i insular, ori mai multe insule constituite n arhipeleag, dup cum teritoriul unui stat poate
cuprinde alturi de un teritoriu compact numeroase alte teritorii situate la mare distan, uneori pe continente
diferite, precum i enclave situate n limitele teritoriale ale altui stat.
Prin asimilare, sunt considerate ca fcnd parte din teritoriu i cablurile submarine, precum i navele i
aeronavele, cnd acestea se afl dincolo de limitele teritoriului de stat.
Spaiul acvatic cuprinde apele interioare (ruri, fluvii, canale, lacuri, mri interioare), iar n cazul statelor care
au ieire la mare se adaug apele maritime interioare i marea teritorial. Statele maritime exercit i unele
drepturi suverane asupra zonei contigue, a zonei economice exclusive i a platoului continental, care nu fac
parte din teritoriul de stat.
Spaiul aerian reprezint coloana de aer situat deasupra teritoriului terestru i a spaiului acvatic al unui stat,
ale crei limite superioare sunt relativ neprecizate, ntinzndu-se pn la limita inferioar a spaiului
extraatmosferic, considerat a fi situat la aproximativ 100 sau 110 km deasupra nivelului mrii.
88. Regimul juridic al frontierei de stat.
n dreptul internaional public frontiera semnific limitele teritoriale n interiorul crora fiecare stat i
exercit suveranitatea deplin i exclusiv.
Frontierele reprezint zona de contact i de relaii de vecintate ntre dou state.
Frontierele naturale se stabilesc potrivit unor particulariti geografice (albia unor ruri sau fluvii, anumite
nlimi).
Frontierele geometrice reprezint linii drepte trasate ntre anumite puncte care despart teritoriile a dou state.
Frontierele astronomice urmeaz paralelele sau meridianele globului pmntesc.
Frontiera terestr desparte uscatul ntre dou state urmnd linia crestelor munilor, mijlocul vilor sau poate fi
stabilit n linie dreapt geometric sau astronomic.
Frontiera fluvial se stabilete n general pe mijlocul enalului navigabil al fluviului ce desparte teritoriul a
dou state care se mai numete talvegul cursului de ap.
52

Frontiera maritim delimiteaz marea teritorial a statelor cu litoral de marea liber i de marea teritorial a
statelor vecine.
Frontiera aerian separ spaiile aeriene ale statelor prin linii perpendiculare imaginare care pornesc de la
frontierele terestre, fluviale i maritime pn la limita inferioar a spaiului cosmic.
89. Regimul juridic al fluviilor internationale.
Fluviile internaionale sunt cursurile de ap care separ sau traverseaz teritoriile mai multor state i care sunt
navigabile pn la vrsarea lor n mare.
Fluviile succesive traverseaz teritoriile mai multor state (Dunrea Germania, Austria, Ungaria, Iugoslavia i
Romnia; Nigerul Guineea, Mali i Niger).
Fluviile contigue separ teritoriile unor state (Dunrea separ Slovacia i Ungaria; Romnia i Serbia; Romnia
i Bulgaria).
Libertatea de navigaie pe fluviile internaionale presupune asigurarea accesului nengrdit al navelor
comerciale aparinnd tuturor statelor riverane sau neriverane. Navele comerciale vor fi tratate n mod egal
indiferent de pavilionul pe care l arboreaz.
Utilizarea fluviilor internaionale n alte scopuri dect navigaia.
Fluviile internaionale, ca i cursurile de ap internaionale sunt utilizate i n alte scopuri dect navigaia, n
special pentru agricultur, dar i n domenii industriale producerea de energie electric etc.
Potrivit conceptului resurse naturale partajabile drepturile i obligaiile economice ale statelor care mpart
apele unui fluviu internaional cer ca utilizarea acestor ape s nu fie abuziv i cer, de asemenea, respectarea
unor obligaii reciproce n numele comunitii internaionale de interese.
90. Regimul juridic al lacurilor internationale.
Etapele pe care le-a parcurs reglementarea juridic a navigaiei pe Dunre sunt edificatoare pentru evoluia
dreptului internaional.
Prima etap Semnarea Tratatului de pace de la Paris 1856 prin care s-a stabilit pentru prima dat un rejim
juridic general referitor la navigaia pe Dunre cere prevedea libertatea de navigaie pentru toate statele riverane
i neriverane i mprirea fluviului din punct de vedere al administrrii navigaiei n 2 sectoare Dunrea
fluvial i Dunrea maritim.
A fost creat Comisia European a Dunrii din care fceau parte marile puteri europene neriverane Anglia,
Frana, Prusia i Sardinia precum i marile imperii riverane Austria, Turcia i Rusia. Aceast Comisie avea n
vedere numai Dunrea maritim iar Principatele Romne nu fceau parte din aceast Comisie, dei sediul ei se
afla pe teritoriul Principatelor Romne.
A doua etap Convenia de la Paris s-a ncheiat prin adoptarea Conveniei Dunrii. S-a instituit un regim
internaional pe toat poriunea navigabil a Dunrii de la Ulm pn la vrsarea n mare. Regimul s-a extins i
la principalii aflueni ai Dunrii Morava, Tisa etc. Potrivit Conv. de la Paris au funcional 2 organe Comisia
Internaional a Dunrii pentru cursul superior de la Ulm pn la Brila, din care fceau parte Anglia, Frana,
Italia i statele riverane i Comisia European a Dunrii pentru Dunrea maritim de la Brila pn la
vrsarea n mare pe braul Sulina din care fceau parte Anglia, Frana, Italia i Romnia.
Regimul actual al navigaiei pe Dunre este reglementat de Convenia de la Belgrad ncheiat exclusiv ntre
statele riverane. Potrivit Conv. de la Belgrad se recunoate statelor riverane suveranitatea deplin asupra
poriunilor de fluviu aflate n limitele granielor lor i sunt excluse de la gestiunea navigaiei pe Dunre statele
neriverane.
Este garantat libertatea de navigaie pe tot cursul navigabil pentru vasele comerciale ale tuturor statelor.
Canalul DunreMarea Neagr este un curs de ap navigabil, situat n ntregime pe teritoriul Romniei i
supus jurisdiciei exclusive a statului romn.
91. Regimul juridic al Arcticii si al Antarcticii.
Arctica
n lipsa unei populaii sedentare i a imposibilitii ca aceast zon s fie ocupat efectiv de un stat, care s-i
poat astfel impune propria suveranitate, soluia juridic a fost gsit n principiul contiguitii geografice.
Conform acestui principiu, statele care au grania situat la marginile zonei polare i-au extins suveranitatea i
asupra unor sectoare din aceast zon pe meridianele geografice ce strbat limitele laterale ale granielor lor,

52

pn la pol. mprirea astfel stabilit este n general recunoscut de celelalte state, dei nu exist un instrument
internaional multilateral n acest sens.
Antarctica
Interesul deosebit pentru aceast zon a nceput s se manifeste spre sfritul secolului al XIX-lea, dar n
special dup primul rzboi mondial, cnd s-au descoperit sub calota de ghea, n subsolul continentului ,
importante bogii naturale.
Prin acte unilaterale, unele state cum sunt Anglia, Frana i Norvegia, au ncercat la nceputul secolului nostru
s-i impun suveranitatea asupra unor poriuni din teritoriu iar ulterior alte state, cum sunt Noua Zeeland,
Australia, Chile i Argentina au ridicat pretenii asupra Antarcticii n virtutea principiului contiguitii.
Dup al doilea rzboi mondial s-a ridicat problema ca Antarctica s dobndeasc un statut internaional, n afara
suveranitii statelor, astfel c, n urma unei conferine internaionale, n 1959 s-a ncheiat la Washington
Tratatul asupra Antarcticii, ntre 12 state, la care ulterior au aderat majoritatea statelor lumii (inclusiv
Romnia).
Tratatul consacr libertatea cercetrilor tiinifice n zon i obligaia statelor de a colabora ntre ele n acest
scop, precum i principiul folosirii regiunii n scopurin exclusiv panice.
Potrivit acestui tratat Antarctica a fost declarat zon demilitarizat, neutralizat i denuclearizat, fiind prima
de acest fel n lume. Tratatul interzice de asemenea plasarea n zon a oricror deeuri radioactive.
92. Teritorii demilitarizate si neutralizate.
a) Zonele demilitarizate
Sunt poriuni de teritoriu n care nu este permis prezena unor fore sau instalaii militare. Pe un teritoriu care
are un asemenea statut, prin convenii internaionale se prevede c nici un stat sau, dup caz, statele vecine, nu
vor construi ori nu vor menine i se vor distruge instalaii sau fortificaii militare, nu vor permite amplasarea
sau prezena unor fore armate, a armatelor ori a anumitor tipuri de armamente, cu excepia forelor de ordine
public cu logistica aferent acestora.
Demilitarizarea poate s fie parial sau total , cu referire la zona de teritoriu pe care o acoper, ori complet
sau limitat, dup tipurile de armamente, instalaii sau fore armate interzise.
Exemplele de zone demilitarizate sunt numeroase. Cteva dintre acestea privesc: Marea Neagr, prin
Convenia de la Paris din 1856;ambele maluri ale Rinului, prin Tratatul de la Versailles din 1919; canale
maritime internaionale; Insulele Spitzberg i Urilor printr-un tratat din 1920; Insula Aaland, prin tratatul rusofinlandez din 1940; frontiera Italiei cu Frana i Iugoslavia i parial Sardinia i Sicilia, prin Tratatul de pace din
1947; ntreaga Germanie, prin acordul de la Postdam din 1945; fundul mrilor i oceanelor etc.
b) Zonele neutralizate
Neutralizarea unui anumit spaiu geografic const n obligaia pe care i-o asum statele ca n timp de rzboi s
nu desfoare operaii militare n spaiul respectiv i s nu-l transforme ntr-o baz militar.
Neutralizarea poate s nsoeasc demilitarizarea unui teritoriu, dar poate fi proclamat i separat.
Zonele neutralizate au fost instituite ncepnd cu secolul al XIX lea, n special asupra unor ci maritime de
interes internaional (Canalul de Suez 1888;Canalul Panama 1903; Strmtoarea Magellan 1881 etc.).
n prezent, Antarctica este demilitarizat i neutralizat.
93. Notiunea si principiile dreptului marii.
Dreptul Mariiansamblul de norme de natura cutumiara sau conventionala care reglementeaza regimul juridic
al zonelor maritime,cooperarea statelor in domeniul utiliarii acestor zone si protectiei mediului marin.Este una
din cele mai vechi ramuri ale dr.inter-al public ,sic ea mai complexe.La inceput era presupus principiul libertatii
marilor ,astel erau infaptuite comunicarea,schimbul cultural si comertul.,de catre tarile care se mindreau cu
flota sa{spania,M.-rea Britanie}.Insa odata cu realizarea a imenselor bogatii ce sunt in apele oceanice multe tari
si-au reventicat platouri continentale enorme {ex.presedintele Truman si-a revendicat tot platoul SUA}iata de
ce au aparut disensiuni ,si aplanarea lor s-a reusit doar la Montego Bay 10 dec.1982,ce e considerata o
constitutie marina ,fiind Conventia Natiunilor Unite asupra dreptului marii.{320 art-le si 9 anexe}
Din punct de vedere al dreptului internaional, marea reprezint ansamblul spaiilor cu ap srat, cu condiia ca
acestea s comunice liber ntre ele. Marea Moart i Marea Caspic, dei au ap srat, nu sunt guvernate de
dreptul mrii, fiind spaii nchise ce nu comunic cu spaiile maritime ale lumii.

52

Principii :1 principiul libertatii marii{libertatea de survol,navigatie,construe insule,pune cabluri,pescuit


cercetari stiintifice}2 principiul folosirii marii in scopuri pasnice{a nu recurge la amenintare cu forta],3
principiul neapropratiunii marii libere {nu poate fi proprietatea unui stat}
94. Regimul juridic al spatiilor in care statul exercita suveranitatea.
Statul isi extinde suveranitatea asupra urmatoarelor spatii:m-rea teritoriala,apele maritime interioare .deseori
nu criteriul salinitatii delimiteaza un spatiu marin drept mare ,astfel de exemple ar fi M-rea Moarta si cea
Caspica ,considerate in Dreptul inter-al drept mari private.M-rea teritoriala geografic e intinderea de mare
adiacenta apelor interioare,dar juridic e acea parte a apelor marii sau oceanului cuprinsa intre linia sa de baza si
exterioara,care se afla sub jurisdictia statului riveran.Conventia din 1982 e cea ce a autorizat 12 mile din spatiu
marin sa fie considerat m-re teritoriala.Cu exceptia unei forte majore sau caz fortuit,sau cerinta de a ajuta alti
naufragiati.pasaj inofensiv se permite :nave comerciale,nave de stat utilizate in scopuri comerciale,navele cu
propulsie nucleara ,nave de razboi,nave de stat utilizate in scopuri necomerciale,submarine.,conform
Conventiei de la Monteco Bay.Apele maritime interioare-suprafete acvatiice maritime sau oceanicesituate intre
tarmul unui stat si linia de baza{linia refluxului de-a lungul tarmului} de la care se masoara latimea marii
teritoriale.Din ele fac parte golful-parte a unui ocean,lac,mare care patrunde in uscat printr-o deschizatura
larga.-rada-portiune de apa in vecinatatea unui port aparata de valuri si curenti._Apele portuare-apele maritime
cuprinse intre linia tarmului si linia care uneste cele mai avansate instalatii portuare.Ape arhipelagice-formeaza
spatiul maritim inclus in interiorul unui perimetru stabilit de un stat arhipelag.Conventia din 1982 a codificat
notiunea de arhipelag,stat arhipelag si dreptul de trecere.stat arhipelag fiind statul constituit in intregime din
unul sau mai multe arhipelaguri sau eventual din mai multe insule.
95. Regimul juridic al spatiilor in care statul exercita drepturi suverane.
Spatiile in care statele isi manifesta drepturile sale suveraane ,au un regim mixt,acesteaa sunt :zona
contigua,zona economic eclusiva,platoul continental.De ce mixt-deoarece regimul juridic al acestor zone ffiind
reglemntat atit de dreptul national al stateleor riverane cit si de dr-ul inter-al maritim.Zona contigua consta
dintr-o portiune de mare adiacenta marii teritoriale,in care statul riveran pastreaza unele competente
exclusive,dar limitate.
Intinderea acesei zone fiind de 24 mile marine de la linia de baza amarii teritoriale,conform conventiei din
1982.zona contigua apare ca o zona de tranzitie,functia careia constain atenuarea contrastului dintre regimul
marii libere si a celei teritoriale.Zona economic exclusive--,are regim mixt,dar consta dintr-o zona situate
dincolo de marea teritoriala si adiacenta ei,supusa unui regim juridic special instituit de conventia din 1982.LA
inceput era o zona exclusive de pescuital statelor ,dar apoi potrivit conventiei i-a fost atribuita 200 mile
marine,in
care
statul
poate
desfasura
aceste
actiuni:amplasarii
si
folosirii
insulelor
artificiale,instalatiilor,cercetari stiintifice ,protectie si conservarea mediului marin.Platoul Continentaleste
platforma ce se intinde sub apa de-a lungul continentului
Inclinindu-se intr-o pana mica pin la locul unde apele deasupra ating o adincime de aproximativ 200
metri.Dincolo de aceasta limita ea cade brusc spre adincimile oceanice.El se intinde neuniform,uneori poate
cuprinde sute de km{platforma Guyanes},sau poate lipsi ,ceea ce e foarte rar.Drepturile suverane ale statelor in
aceste regiuni consta in exploataree si exploarare alor.
96. Regimul juridic al strimtorilor si canalelor internationale.
ntinderi de ap situate ntre poriuni de uscat, formeaz treceri nguste pentru navigaie. Ele permit legtura
dintre o parte a mrii libere sau a unei zone economice exclusive i o alt parte a mrii libere sau a zonei
economice exclusive.
In definitie sunt 2 criterii:A sa puna in comunicare o zona maritime unde navigatia este libera- mare libera sau
zona economic exclusive sau o alta zona avind acelas caracter.B trebuie sa serveasca navigatiei inter-le.sau sa
fie cel putin utile transporrtului inter-al{str-rea Corfu},alte strimtori {Magelan, Gibraltar,}.conventiaasupra
dreptului marii din 1982 stabileste 2 moduri de trecere prin strimtori:dreptul de trecere in tranzit{o trecere
continua si rapida prin strimtoare} si pasajul inofensiv{prin strimtori ce leaga marea teritoriala de o parte a
marii libere sau de zona economic exclusive}Canalele ca si strimtorile inter-le sunt cai de comunicatie maritime
si international ce leaga doua mari libere,canalul de obicei are suveranitatea statului asupra sa unde se

52

afla,asupra acestora nu se intinde Convetia din 1982 ,dar devine unul inter-al la incheiera unor conventii
speciale ale statelor interesate.Au regim juridic international astazi 3 canale:Suez{m-rea mediterana
97. Regimul juridic al spaiilor ce se afl n afara jurisdiciei statelor.
spatiile nesupuse jurisdictiei statelor sunt marea libera si zona inteernationala a spatiilor submarine.marea
libera e spatiul dincolo de marea teritoriala a statelor riverane,reglementata de 3 principii :1 principiul libertatii
marii{libertatea de survol,navigatie,construe insule,pune cabluri,pescuit cercetari stiintifice}2 principiul
folosirii marii in scopuri pasnice{a nu recurge la amenintare cu forta],3 principiul neapropratiunii marii libere
{nu poate fi proprietatea unui stat}
Zona inter-la a spatiilor submarine,fiind codificata p/u prima data de Conventia de la Monteco-Bay,unde se
zice ca fundurile marilor si oceaanelor nu apartin nimanui.la aceasta zona avem principiile:1inadmisibilitatea
revendicarilor de suveranitate si apropriatiunii zonei,2 explorarii si exploatarii in interesul umanitatii 3
utilizarii zonei in scopuri exclusive pasnice 4 raspunderii inter-le p/u daunele rezultate in urma nerespectarii
statului juridic al zonei 5 protectiei mediului marin{cercetari,participare la distribuirea resurlor zonei,pune
cabluri si conducte submarine}
98. Notiunea,principiile si izvoarele dreptului international aerian
Dreptul inter-al aerian e o parte componenta a dr.inter-al public constituit din ansamblul de norme juridice si
principii de drept ce reglementeaza relatiile dintre subiectele sale,relatii ce se nasc ca urmare a exploatarii si
folosirii spatiului aerian ca urmare a folosirii de catre aviatia civila.
Istoria n vorbeste despre timpul Romei unde se considera ca un spatiu de deasupra al tuturor,apoi deja in sec xx
cind apar progrese si se devolta tehnici aeriene ,creste nr.navelor,atunci statele doresc sa-si insuseaca aerul ca
patrimoniu de al sau.Erau 2 teorii:a suveranitatii statului asupra aerului si a libertatii sale.A invins cea de intii
,preluata de majoritatea statelor.astfel statul devine suveran nu doara a coloanei de aer in limitele frontierei sale
dar si a coloanei de aer peste marea teritoriala
Principii:1 a suveranitatii complete si exclusive a statului in spatiul sau aerian
2.principiul libertatii zborurilor in spatiul inter-al aerian{asupra marii libere si Antarctice
3.asigurarii securitatii zborurilor in aviatia civila inter-la{combate acte ilicite,asigura ethnice
99. Reglementarea juridical a zborurilor internationale comerciale
Prin instrumentele juridice menionate se stabilesc cinci categorii de aeronave crora li se acord n mod
difereniat cinci liberti ale aerului ( 2 de trafic i 3 comerciale):
1.aeronavele civile care nu efectuaza un serviciu de transport pe baze comerciale li se permite 2
libertati{libertatea de survol fara escalas si libertate de escala tehnica }escala tehnica-posibilitatea de a ateriza
fara de a imbarca sau debarca pasageri,marfuri ,corespodenta.
2.aeronave civile care efectuaza servicii commercial regulate ,au libeertati de trafic sau comerciale:
dreptul de a imbarca si debarca pasageri,marfuri,corespondenta de pe teritoriul statului de
nationalitatea
aeronavei,precum si dreptul de a imbarca si debarca pasageri ,marfuri,corespondenta provenita sau avind
destinatia pe teritoriul unui alt stat contractant.
3.Aeronave civile care efectuaza servicii comercial intimplatoare,beneficiaza de drepturile de la 1 tip de
aeronave,plus nu pot beneficia de celelate libertati in conditiile impuse de statul pe teritoriul caruia are loc
escala
4.Aeronave care efectuaza servicii de cabotaj ,sunt navele ce fac zboruri interioare intre aeroporturile unui
stat{trebu sa aiba nationalitatea acestora}
5.Aeronave de stat ele nu beneficiaza de regimul juridic de care beneficiaza cele de sus ,,p/u a survola teritoriul
unui stat ei au nevoie de autorizarea acestuia.
100. Rolul organizatiilor internationale in reglementarea activitatii aviatiei civile
Rolul organizatiilor inter-le ar putea fi preluat din conventia de la Chicago unde se mentioneaza:
>asigurareaa dezvoltarii ordonate si asigurarea aviatiei civile in lumea intreaga
>incurajarea tehnicii constructiei si explotarii aeronavelor
>dezvoltarea aeroporturilor,a cailor aerirene,a instalatiilor de navigatie aeriana
>asigurarea drepturilor statelor contractante in domeniul aviatiei
>asigurarea unei nediscriminari intre statele contractante
52

>siguranta zborurilor.acestea urmeaza a fi asigurate de organizatii inter-le.exemple de orgg.inter-le;


ICAO organizatia aviatiei civile inter-le,EUROCONTROL organizatia europeana penttru siguranta navigatiei
aeriene,CAAS comisia Africana p/u aviatia civila.CLAACcomisia latino Americana p/u aviatia civila.un rol in
stabilirea regimului juridic al aviatiei civile il joaca organiz-le inter-le neguvernamentale:IATA asociatia inter-la
a transportatorilor aerieni,FIA asociatia inter-la a aeronauticii
101. Notiune ,izvoarele,obiectul si subiectele dreptului extraatmosferic
Dr.inter.atmosferic e o ramura a dr.international public constituit din asamblul de norme si de
principii,ce
reglementeaza relatiile din cadrul exploatarii sii folosirii cosmosuluisi a corpurilor ceresti,determina regimul
juridic al spatiului cosmic propriu zis unde au loc aceste relatii.
Subiectele sunt:organizatiile inter-le ce desfasoara activitati spatiale,dar statele sunt competente sa resolve
problemele practice aparute in activitatea acestor organizatii.alt subiect e omenirea{umanitatea} in intregul
ei .,deoareece cosmosul e patrimoniu comun al intregii omeniri,ea apare ca subiect ce are doar drepturi nu si
obligatii.Izvoare:Tratatul inter-l{cu privire la salvarea astronautilor,cu privire la daunele cauzate de obiectele
cosmice},cutuma inter-la,rezolutiile adunarii ONU{izvor secundar}
Dreptul internaional cosmic este o ramur a dreptului internaional public i constituie unansamblul de norme
juridice i principii de drept destinate reglementrii relaiilor dintre subiectele sale, relaii care iau natere ca
urmare a explorrii i folosirii spaiului cosmic i a corpurilor cereti,i determinrii regimului juridic al nsi
spaiului cosmic propriu zis unde au loc aceste relaii.
Subiectele dreptului internaional cosmic sunt, n general, cele ale dreptului internaional public, cu excepia
poporului care lupt pentru independen. Principalul subiect este statul , care este nu numai principalul
purttor de drepturi i obligaii, ci i creatorul i aprtorul dreptuluiinternaional. Subiecte ale dreptului
internaional cosmic snt i organizaiile internaionale guvernamentale ,care desfoar activiti spaiale.
Ele snt subiecte derivate i limitate. Tratatul cu privire la prin-cipiile care guverneaz activitatea statelor n
materia de exploatare i utilizare a spaiul cosmic, in-clusiv al Lunii i altor corpuri cereti, din 27 ianuarie
1967 precizeaz c statele snt competente srezolve probleme practice ivite n legtur cu activitile
spaiale ale organizaiilor internaionale i ele rspund pentru activitatea acestor organizaii.Un alt subiect al
dreptului internaional cosmic este
omenirea (umanitatea), n ntregul ei. Tratatul cu privire la spaiul cosmic din 1967 stipuleaz c activitatea
spaial trebuie desfuratspre binele i n interesul tuturor rilor, iar spaiul cosmic i corpurile cereti snt
patrimoniulcomun al umanitii Omenirea (umanitatea) apare n dreptul internaional cosmic numai ca
subiect de drepturi, i nu ca participant la raporturi juridice concrete.
Izvoarele dreptului internaional cosmic sunt, n general, cele ale dreptului internaional pu-blic. Principalul
izvor este tratatul internaional. Un loc deosebit l ocup n dezvoltarea drep-tului internaional al spaiului
cosmic tratatele multilaterale, care consacr normele de baz ale dreptului internaional cosmic i care se aplic
att statelor, ct i organizaiilor internaionale.Principalele tratate internaionale multilaterale ale dreptului
internaional cosmic sunt:
Tratatul cu privire la principiile care guverneaz activitatea statelor n materia de exploatare i utilizare a
spaiului cosmic, inclusiv al Lunei i altor corpuri cereti, din 27 ianuarie1967 (n vigoare din 10 octombrie
1967, denumit pe scurt Tratatul cu privire la spaiul cosmic din1967);
Acordul cu privire la salvarea astronauilor, rentoarcerea lor i restituirea obiectelor lan-sate n spaiul
cosmic, din 22 aprilie 1968 (In vigoare din 3 decembrie 1968, denumit pe scurt
Acordul cu privire la salvarea astronauilor din 1968 );
Convenia cu privire la rspunderea internaional pentru daunele provocate de obiectelespaiale, din 29
martie 1972 (n vigoare din l septembrie 1972, denumit pe scurt
Convenia cu privire la rspunderea internaional din 1972 );
Convenia asupra nregistrrii obiectelor lansate n spaiul cosmic, din 14 ianuarie 1975(n vigoare din 15
septembrie 1975, denumit pe scurt Convenia cu privire la nregistrarea obiec-telor cosmice din 1975 );
Acordul cu privire la guvernarea activitilor statelor pe Lun i celelalte corpuri cereti,din 18 decembrie
1979 (n vigoare din 11 iulie 1984, denumit pe scurt Acordul cu privire la acti-vitatea pe Lun i celelalte
corpuri cereti din 1979).
Statele au ncheiat i alte tratate internaionale cu caracter special, prin care se reglementeaz fie anumite
activiti spaiale concrete (de exemplu: telecomunicaiile spaiale), fie au fost create organizaii internaionale

52

pentru activitatea spaial. De asemenea, au fost ncheiate itratate bilaterale de colaborare n activitatea
spaial.
Un alt izvor al dreptului internaional al spaiului cosmic este cutuma internaional, care, n anumite condiii,
ndeplinete un rol secundar n sistemul izvoarelor acestui drept.Un rol special n spectrul izvoarelor de drept
l au rezoluiile Adunrii Generale a O.N.U. Ele snt izvoare secundare ale dreptului internaional cosmic.
102. Regimul juridic al spatiului extraatmosferic, a corpurilor ceresti, a obiectelor cosmic si a
astronautilor
Potrivit Tratatului cu privire la spatial cosmic astronautii sunt trimisi ai omenirii,si lor trebuie de oferit ajutor in
caz de accident sau aterizare fortata.potrivit deja acordului cu privire la salvarea astronautilor ,trebuie de
indeplinit 3 obligatii:1 obligatia de informare a statului de lansare si a secretariatului general ONU ,2 de salvare
a astronautilor,3 de asigurare p/u reintoarcerea lor in statul de lansare.Acest accord stabileste si 3 obligatii p/u
obiecte spatiale:1 de informare a statului de lansare,a secretariatului ONU,2 de recuperare,3 de restituire a
obiectului spatial.Regimul juridic al corpurilor ceresti reiese din Acordul cu privire la activitatea lunei si a
celorlate corpuri ceresti,unde se stabilesc anumite principii:denuclearizarea si demilitarizarea lunii si a celorlate
corpuri ceresti,obligatia de a informa comunitatea mondialla despre cele descoperite,avem schimbul reciproc de
informatii,principiul folfosirii cosmosului numai in scopuri pasnice,acordul se refera si la un element nou cum
ar fi rezervatiile stiintifice internationale

103. Raspunderea internationala pentru activitatea cosmic


Este considerat orbit geostaionar aceea pe care se poate lansa un satelit care pentru un observator de pe
pmnt pare c rmne n punct fix. O asemenea orbit este paralel cu Ecuatorul la o distan de 36 mii de km.
Ea ofer cele mai bune condiii pentru plasarea sateliilor de teledetecie i comunicaie i de aceea este deja
aglomerat. Accesul i utilizarea orbitei geostaionare (potrivit Tratatului din 1967) este permis tuturor statelor
fr discriminare i fr autorizarea statului deasupra cruia se gsesc la un moment dat.
Este interzis utilizarea abuziv a spaiului cosmic, activitatea spaial trebuie s se desfoare n conformitate
cu normele de drept internaional i s serveasc intereselor tuturor statelor fr discriminare. Spaiul cosmic
trebuie folosit n scopuri exclusiv panice.
Rspunderea internaional a statelor in aceast materie privete activitile spaiale naionale ct i cele
desfurate pe teritoriul altor state. Pentru prejudiciile cauzate pe pamnt sau aeronave n zbor statele de lansare
au o rspundere absolut, ntemeiat pe risc. Pejudiciile produse unui obiect spaial de ctre un alt obiect spaial
oriunde altundeva dect la sol sunt imputabile statului de lansare numai dac se dovedete conduita culpabil a
acesteia.
104. Notiune si evolutia dreptului international penal
Dreptul international penal sa constituit dupa cel de II Razboi Mondial , momentul nasterii acestuia fiind
considerat sanctiunea penala a criminalilor de razboi si a celor care au savirsit crime impotriva paciisi a
securitatii internationale. De fapt elemente a raspunderii internationale penale au aparut inainte de epoca
moderna primile norme fiind cele legate de razboi. La diferite popoare existau reguli de purtare a razboaielor
cu unele sanctiuni. Ex : se acorda protectie preotilor, copiilor, batrinilor. Dupa primul razboi maondial,
tratatele de pace in special tratatul de la Versailles reprezinta un moment important pentru dezvoltarea dr.
inter. penal deoarece a prevazut infiintarea unui tribunal international pentru judecarea inparatului germaniei
Wilhelm al II pentru ofensa suprema contra moralei internationale si autoritatilor sacre a tratatlor aici apare
pentru prima data crima de razboi si pentru prima data un sef de stat este facut raspunzator pentru incalcarea
normelor dr. international. Ulterior in 1925 apar conventiile de la Geneva prin care se interzic niste arme de
razboi si se amelioreaza soarta ranitilor si bolnavilor din armatele in companie.Dupa cel de al II Razboi
Mondial - se cunoaste un salt imens de ordin calitativ sun eginda ONU. Trebuie de facut distinctie intre
termenii ,, Drtept penal international si drept international penal. Dreptul penal international apara ordinea
juridical interna a ficarui stat, fiind domeniul in care statele isi cer reciproc sprijinul pentru rezolvarea unor
probleme de drept penal intern (extradarea, infractiunile savirsite in strainatate, asistenta judiciara penala).
Dreptul international penal face parte din ordinea juridical internationalasi prezinta un ansamblu de norme
52

juridice instituite prin conventii internationale in scopul apararii odinii si legalitatii internationale si care
sanctioneaza infratiunile ce aduc atingere normelor si principiilor de drept international. Conventiile
internationale cu character penal nu cuprind de regula sanctiuni concrete pentru fiecare fapta, cid oar indici
referitoare la regimul sanctionar. Subiectele dr. international penal sunt statele.
105. Cooperarea statelor in lupta cu criminalitatea
Dezvoltarea relatiilor internationale pe multiple planuri, in special dupa primul razboi mondial, a fost insotita,
intre altele, de o crestere fara precedent a criminalitatii internationale fie prin proliferarea unor forme ale
criminalitatii organizate pe teritoriul mai multor state, cum sunt cele privind traficul international de droguri,
traficul de femei si de copii, falsificarea de monede sau alte valori ale diferitelor state, furturi si talharii
organizate in mijloacele de transport international, toate acestea si altele asemanatoare facilitate de dezvoltarea
turismului international si a mijloacelor de transport ultrarapide, pentru a nu mai mentiona recrudescenta
terorismului international. Aceasta prezenta ingrijoratoare a criminalitatii in viata internationala a determinat o
reactie de solidaritate din partea statelor, constiente de necesitatea colaborarii lor in vederea prevenirii si
combaterii acestui fenomen. criminalitate internationalitate depaseste capacitatea de reactie a statelor luate
izolat sin u poate fi combatuta eficace decat prin unirea eforturilor tuturor statelor. S-a impus necesitatea
instituirii unor mijloace juridice de cooperare internationala in acest domeniu. Prima manifestare a acestei
cooperari se pare ca a constituit-o crearea, in 1923, la Viena, cu ocazia primului congres international al
organelor de politie criminala, a Comisiei Internationala de Politie Criminala care a avut ca sarcina
organizarea colaborarii internationale in domeniul descoperirii autorilor diferitelor infractiuni. Procesul de
organizare a cooperarii s-a manifestat prin atragerea statelor, la initiativa organizatiilor internationale, cum este
O.N.U., pentru cooperarea in vederea prevederii si combaterii unor categorii de infractiuni periculoase pentru
intreaga umanitate si pentru acordarea reciproca de asistenta judiciara in realizarea justitiei penale. Trebuie
mentionate, in acest sens, si actiunile intreprinse de Asociatia Internationala de Drept Penal in vederea unificarii
dreptului penal. In scopul cooperarii se creaza numeroase Tribunale penale internationale (pentru Igoslavia) si
Tribunale Militare Internationale (de la Nurnberg, pentru extremul orient). Se creaza in 1937 Curtea penala
internationala.
106. Infractiunile internationale si colaborarea statelor in scopul prevenirii lor
Infractiune internationala fapta contrara principiilor si normelor dr. international savirsita de catre state,
organizatiile internationale sau personae individuale. Infractiunea internationala are 3 elemente : elementul
material (act material, voluntar si fizic care poate fi comiis numai de o persoana fizica), Elementul illicit
( elementul fundamental al infractiunii, adica fapta sa fie prevazuta ca ilegala in dr. international), Elementul
Subiectiv ( raportul cauzal dintre infratiune si autorul ei). Infractiunele internationale se clasifica in : crime
internationale si delicate internationale. Crima internationala apare prima data in statutul tribunalului militar
international de la Nurnberg, care imparte crimele in : crime de razboi(asasinatele, deportarile, luare de
ostatici), impotriva pacii si inpotriva umanitatii(genocidul). In scopul preveniirii infractiunilor statele au semnat
numeroase conventii internationale : Conventia de la Geneva din 1949 prin care se interzit conflictele armate,
luarea de ostatici, executiile fara judecata, tortura si tratamentele inhumane. Conventia de la Geneva din 1977
apara victimile din conflictele armate, persoanele civile, localitatile demilitarizate, folosirea semnele crucii
rosii. Rezolutia ONU din 1961 interzicerea folosirii armelor nucleare si alte numeroase rezolutii ONU,
Crearea Tribunalelor internationale si a Curtii penale internationale. Crearea Comitetului pentru terorismul
international din cadrul ONU din 1972.
107. Combaterea infractiunilor internationale in cadrul organizatiilor internationale
108. Acordurile de asistenta in materie penala
Prin asisten judiciar penal, n sens restrns, se nelege asistena pe care organele judiciare dintr-un stat o
acord n cursul procesului penal organelor judiciare din statul n care are loc activitatea judiciar i care const
n efectuarea, predarea sau comunicarea de acte procedurale necesare soluionrii acelei cauze. Asistena
judiciar internaional n materie penal se solicit de ctre autoritile judiciare competente din statul
solicitant i se acord de autoritile judiciare din statul solicitat, n baza tratatelor internaionale sau, n lipsa
acestora, pe baz de reciprocitate. Cele mai importante convenii multilaterale n aceast materie au fost
adoptate sub egida Consiliului Europei i Organizaiei Naiunilor Unite. Cea mai cunoscut Convenie

52

multilateral i, prin natura lucrurilor, cel mai frecvent utilizat este Convenia european de asisten judiciar
n materie penal, adoptat la Strasbourg la 20 aprilie 1959.
Asistena judiciar ntre Statele Membre ale Uniunii Europene este reglementata de tratatul de la Amsterdam
care prevedea existena unui spaiu judiciar comun, n care cetenii europeni s poat s se adreseze justiiei n
unul din statele membre ca i n propria ar. Astfel eliminind posibilitatea ca infractorii s exploateze
diferenele dintre sistemele juridice ale statelor, de aceea se impune ca hotrrile judectoreti s fie
recunoscute i executate n strintate. Ne bis in idem este un principiu fundamental cunoscut n majoritatea
sistemelor de drept, potrivit cruia o persoana nu poate fi cercetat penal dect o singur dat pentru acceai
fapte. Acest principiu se regsete n majoritatea instrumentelor internaionale
109. Principiile si izvoarele dreptului international ecologic
Principiile sunt recunoscute de toete statele si au forta obligatorie. P.cooperarii (schimb de informatii si
consultari), P. evitarii prejudicierii mediului (statele au... responsabilitatea s asigure ca activitile din propria
jurisdicie sau sub propriul control s nu provoace pagube mediului si poluarii acestuia), P.compensarii
prejudiciului (poluatorul s suporte cheltuielile pentru realizarea msurilor de prevenire a polurii sau s
plteasc pentru pagubele provocate de poluare.), P.protejarii resurselor naturale si a zonelor comune (utilizarea
durabil a resurselor naturale). Izvoarele dreptului inter. ecologic : Conventiile internationale (tratatul spatial,
conventia privin dreptul marii, conventia pentru protectia marii Mediterane, conv pentru prevenirea poluarii
de catre nave. Este semnificativa activitatea Programului Natiunilor unitepentru Mediu, conventia relative la
conservarea vietii salbatice, conv nordica privind protectia mediului,). Cutuma internationala (practica generala
indelungata, repetatasi acceptata. o acceptare tacita). Principiile generale de dr. intern a mediului (mentionate
in art.28 dins statutul Curtii internationale de Justitie ce pot fi aplicate la rezolvarea unor cauze), Noi izvoare
de dr. intern al mediului (rezolutiile obligatorii ale organizatiilor intern, rezolutile neobligatorii pentru statele
member-recomandarile), Doctrina (principiile formulate de asociatiile stiintifice si organul stiintific al al
Consiliul European de drept al Mediului). Un impact mare asupra dezvoltarii dr. inter ecologic au avuto :
Conferina de la Stockholm, Conferina de la Rio de Janeiro, Agenda 21.
110. Organizatiile internationale si protectia mediului
Sistemul ONU cuprinde 15 agenii specializate:
1. Organizaia Internaional a Muncii (OIM) - a luat fiin n anul 1919, are sediul la Geneva, elaboreaz
politicile i programele destinate ameliorrii condiiilor de munc i posibilitilor de angajare, fixnd totodat
normele internaionale utilizate n toate rile lumii n domeniul forei de munc.
2. Organizaia pentru Alimentaie i Agricultur (FAO) - a fost nfiinat la 16 octombrie1945 i are sediul la
Roma. F.A.O. are ca scop: ridicarea condiiilor de trai ale popoarelor i statelor membre; mbuntirea
randamentului produciei i repartiia tuturor produselor agricole i alimentare; mbuntirea condiiilor de
via ale populaiei rurale; eradicarea srciei. Organizaia are preocupri i cu privire la poluarea i protecia
solului, n domeniul polurii apelor maritime interioare i a atmosferei. F.A.O. a redactat n octombrie 1981 i a
proclamat o declaraie de principii, numit Carta Mondial a Solurilor".
3. Organizaia Naiunilor Unite pentru Educaie, tiin i Cultur (UNESCO) nfiinat la 16 noiembrie 1945,
are sediul la Paris i are 73 de suboficii active n diverse ri ale lumii. UNESCO are 190 de state membre i 6
state asociate. Romnia este membr UNESCO din 27 iulie 1956. Scopul organizaiei este de a contribui la
pacea i securitatea lumii prin colaborarea ntre naiuni n educaie, tiin, cultur, i comunicaii pentru a se
reui stabilirea unui respect fa de justiie universal, pentru corectitudinea justiiei i pentru drepturile i
fundamentele omului libere, indiferent de ras, sex, limb sau religie, dup Carta Naiunilor Unite.
4. Organizaia Mondial a Sntii (OMS) - cu sediul la Geneva. Romnia este membr din anul 1962.
Scopul Organizaiei este de a conduce popoarele la nivelul cel mai ridicat posibil de sntate. O.M.S. conduce
studii cu privire la poluarea zonelor de litoral, la poluarea aezrilor omeneti, de combatere a zgomotului etc.
5. Organizaia Meteorologic Mondial (OMM) - a fost fondat la 11 octombrie 1947, cu sediul la Geneva.
Numr 151 de state membre. Romnia este membr din 1948.
Organizaia Meteorologic Mondial are ca scop, stabilirea unei colaborri la nivel mondial n domeniul
operaiunilor i al serviciilor meteorologice; difuzarea de informaii meteorologice; stimularea cercetrii
tiinifice; favorizarea aplicrii meteorologiei n navigaie, agricultur i alte activiti umane.
Organisme specializate n domeniul proteciei mediului

52

Consiliul de Legtur pentru Mediul nconjurtor, organ independent, cu sediul la Nairobi, creat n 1975, pentru
a se putea colabora n mod efectiv cu Programul Naiunilor unite pentru Mediul nconjurtor.
Scopul su, l constituie stimularea i dezvoltarea relaiilor dintre P.N.U.E. i organizaiile neguvernamentale,
precum i relaiile dintre acestea din urm.
111. Protectia internationala a faunei/florei

n dreptul internaional protecia faunei a dobndit o importan deosebit pe msur ce viaa


slbatic a fost din ce n ce mai ameninat de agresiunea factorilor antropici I de nclcarea
regulilor internaionale privind normele de vnat I pescuit n ceea ce privete flora.
Consecinele negative au devenit alarmante la nceputul secolului XIX. Se estimeaz c timp de
dou secole au disprut 120 de specii de psri I 95 specii de mamifere. Pentru aceste
considerente, n protecia florei I faunei slbatice eseniale sunt norme juridice internaionale cu
caracter preventiv.

Prima convenie internaional privind protecia unor specii de psri ce nu sunt supuse
exploatrii n scopuri economice este:
*Convenia de la Paris din 1902 privind psrile utile agriculturii
* Convenia internaional pentru protecia psrilor de la Paris 1950 conform creia toate psrile protejate eliminnd
excepiile prevzute de Convenia din 1902
Convenia asupra zonelor umede de importan internaional, n special de habitat al psrilor acvatice
C o n v e n i a a s u p r a c o m e r u l u i i n t e r n a i o n a l c u s p e c i i s l b a t i c e d e f l o r I f a u n amenin
ate cu dispariia
Convenia privind conservarea speciilor migratoare aparinnd florei slbatice
Convenia privind conservarea vieii slbatice I a habitalelor naturale din Europa.
Convenia privind diversitatea biologic
care atest suveranitatea statelor asupra resurselor biologice, responsabilitatea statelor pentru conservarea
diversitii biologice.
113. Notiunea,principiile si izvoarele dreptului international umanitar
Notiune de dreptul razboiului utilizata cu mai mult timp in urma este inlocuita cu aceea de dreptul conflictelor
armate ,iar mai recent cu dreptul international umanitar.Acesta dispune de un continut specific,dat fiind faptul
ca este fara un legiuitor concret avind ca izvoare conventiile sub orice forma:tratate,contarctele organizatiilor
international.etc.din care motiv poate fi considerat in fond relative anarchic si slab institutionalizat.Scopul
principal al dr.international umanitar este in apararea vietii si demnitatii persoanei aflate in situatii extreme din
cauza razboiului,interzicerea conflictului armat sau adoptarea unor reguli care ar transforma razboiul intro
imposibilitate.Acest drept este alcatuit din doua compartimente:
1)dreptul de la geneva care protejeaza interesele militarilor inapti pentru lupta si a persoanelor care nu iau
parte la actiunile militare
2)dreptul de la haga-care determina drepturile si obligatiile partilor beligerante in timpul actiunilor militare.
Ca izvoare ale dreptului international umanitar doctrina recunoaste :tratatul si cutuma.Tratatul international
bilateral si multilateral constituie izvorul de baza al dreptului international uamnitar.
114. Dreptul de la Haga .Metode si mijloace de razboi
Dreptul de la Haga include numeroase reglementari international care impugn anumite reguli de incepere si de
ducere a razboiului.printer acestea pot fi mentionate:
Conventia de la Haga pentru exceptare a navelor spital in timpde razboi ,de palta drepturilor si taxelor impuse
in beneficial statelor din 21 dec.1904;Cconventiile de la Haga din 29 iulie 1899(4 conventii);Conventia d ela
haga din 18 dec 1907;Regulile de la Hag aimn privinta realizarii actiunilor militare aeriene din februarie
1923;Conventia din 1954 pentru protectia bunurilor cultural in caz d econflict armat.etc.
Aceste conventii instituie reguli cu referirela inceperea ostilitatilor(declararea razboilui,reguli privind
interdictia de utilizare a unor tipuri de arme in timpul conflictului,cit si protectia bunurilor cultural).
115. Dreptul de la Geneva.Protectia victimelor in timp de conflict armat
Dreptul de la geneva are scopul de a proteja militarii iesiti din razboi sau ranitii in razboi ,cit is persoanele
civile car enu iau parte la ostilitati.personalul medical civil si membrii Crucii Rosii sau a organizatiilor affiliate

52

acestora.ranitilor,naufragiatilor,personalului religios,disparutilor si decedatilor.Dreptul de la Geneva nu


protejeaza asa categorii de personae ca spionii si mercenarii.
Acest drept este reglemenatt de un sir de conventii printer care:Conventia de la 1864 pentru ameliorarea
situatiei militarilor raniti in companie;Conventia dela 1906 pentru ameliorarea situatiei ranitilor si bolnavilor
din armatele companiei;Conventia dela 1929-privind tratamentul prizonierilor de razboi;de la 1949 si in 1977
protocoalele aditionale la conventia d ela 1949 privind tratamentul victimelor de razboi.
Aceste conventii instituie o serie de reguli cu privire la protectia categoriilor de personae mentionate:
Nesupunerea populatiei civile uni atac military;interzicerea actelor sau amenintarilor ce au drept scop
terorizarea populatie;protective sociala pentru copii;plasarea prizonierilor sub autoritatea puterii inamice si
tartarea cu respect;prezumtia caracterului civil in favoarea fiecarei persoane.
116. Raspunderea pentru incalcari garve a dreptului international umanitar
Procesul de codificare a a cestui drept are la baza sa norme cutumiare. Raspunderea poate surveni in urma unei
incalcari a unei obligatii indifferent de natura acesteia reiese dintr-o norma conventionala, dintrun principiu
general de drept sau o declaratie unilaterala. Raspunderea survine in urma unei actiuni cit si inactiuni.
Principalul document international ce reglementeaza raspunderea internationala este proiectul de aricole privind
raspunderea internationala p-u faptele ilicite eleborat de Comisia de drept International. Sunt 2 forme de
raspundere intrnationala : Politica (sanctiunile are caracterul unei pedepse, Retorsiile reactia de raspuns a
unui stat la adresa altui stat cum ar fi rechemarea ambasadorului sau expulzarea unor diplomati ai statuilui
respective, Represaliile nemilitare constringerea statului pentru a reveni la un comportament adecvat cum ar
fi intreruperea relatiilor diplomatice sau introducerea embargoului, Restaurarea restabilirea situatiei
anterioare, Satisfactia aducerea unor scuze publice, a unor onoruri), Raspunderea Materiala (Reparatiile
restituirea prejudiciului in bani, bunuri sau servicii, Restituia restituirea bunurilor luate illegal, Compensatiarestituirea pabubei financiare inclusive profitul nerealizat, Substitutia inlocuirea bunului sau a serviciului
deteriorate in mod ilegal). Cauzele care exclude raspunderea consimtamintul victimei, legitima aparare,
contramasurile, forta majora, calamitatile, starea de necessitate.

52