În luna iunie a anului 1998 autoritățile oficiale ale Republicii Beloruse au declarat că este necesară o reparație capitală în reședința ambasadorilor ”DROZDΔ. În luna iulie a fost scos gardul în jurul reședinței ambasadorului SUA, ce aparține Guvernului SUA cu drept de proprietate. Pe teritoriul ambasadei au început să apară muncitori beloruși. Imediat, Ministerul Afacerilor Externe a Republicii Beloruse a cerut diplomaților să indice data la care vor părăsi reședința și își vor scoate bunurile de acolo. În caz de nesupunere, autoritățile beloruse au anunțat că vor dispune de bunurile străine după propria voință. - Definiți privilegiile și imunitățile diplomatice. Imunitatile diplomatice inseamna tratamentul pe care, in baza dreptului international, statele tsunt obligate sa-l acorde organelor diplomatice straine acreditate in aceste state. Regimul juridic asigurat de dreptul diplomatic unei misiuni diplomatice si personalului acesteia este format din imunitati, inviolabilitati, privilegii, drepturi, facilitati si libertati. Imunitățile diplomatice pot fi absolute, relative sau functionale, în funcție de termenul și caracterul activității beneficiarului. Convenția de la Viena din 1961 stabilește următoarele imunități diplomatice: - imunitatea de jurisdicție penală, civilă și administrativă; - imunitatea de a depune mărturie; Privilegiile diplomatice sunt înlesniri sau avantaje juridice acordate e către statul acreditar misiunii diplomatice sau personalului acesteia. Deosebim următoarele privilegii diplomatice: - scutirea de impozite și taxe; - scutirea de taxele vamale pentru obiectele destinate uzului oficial am misiunii; - scutirea de orice impozite și taxe pentru drepturile și taxele percepute de misiunea privind actele oficiale; Agentii diplomatici au urmatoarele privilegii: scutirea de impozite si taxe; - scutirea de prestații pesonale, - scutirea de taxe si control vamal. - Analizați acțiunile autorităților beloruse în baza Convenției de la Viena din 1961 cu privire la relațiile diplomatice. Conform Convenției de la Viena din 1961 art. 2 stabilirea de relaţii diplomatice între state şi trimiterea de misiuni diplomatice permanente se fac prin consimţământ mutual. Conform art. 21 statul acreditar trebuie fie sa înlesnească achiziţionarea pe teritoriul sau, în cadrul legislaţiei sale, de către statul acreditant al localurilor necesare misiunii sale, fie sa ajute statul acreditant să-şi procure localuri în alt fel. Iar art. 22 reglementează faptul că localurile misiunii sînt inviolabile. Nu este permis agenţilor statului acreditar sa pătrundă în ele decât cu consimţămîntul şefului misiunii. Statul acreditar are obligaţia specială de a lua toate măsurile potrivite pentru a împiedica invadarea sau deteriorarea localurilor misiunii, tulburarea liniştii misiunii sau micşorarea demnităţii acesteia. Localurile misiunii, mobilierul lor şi celelalte obiecte care se găsesc acolo, precum şi mijloacele de transport ale misiunii, nu pot face obiectul nici unei perchezitii, rechiziţii, sechestru sau măsuri executorii. - Propuneți soluția speței ținând cont de Legea serviciului diplomatic al Republicii Moldova din 2001 și Legea RM din 1992 cu privire la statutul misiunilor diplomatice ale statelor străine în Republica Moldova. În conformitatea cu prevederile Legei RM din 1992 cu privire la statutul misiunilor diplomatice ale statelor străine în Republica Moldova și anume art. 131 este prevăzut că misiunile diplomatice pot procura sau obţine prin schimb terenuri şi/sau imobile în vederea construcţiei ambasadelor şi locuinţelor pentru personal în conformitate cu acordurile bilaterale. Din datele speței reiese idea că reședinței ambasadorului SUA, ce aparține Guvernului SUA cu drept de proprietate. Prevederile art. 9 al aceleași legi prevede că sediul, imobilului, bunurilor mijloacelor de transport ale misiunii diplomatice, locuinţele agenţilor diplomatici sînt inviolabile. Autorităţile Republicii Moldova nu pot pătrunde în sediul misiunii fără asentimentul şefului misiunii diplomatice. În situația dată, dacă reședința ambasadorului SUA aparținea Guvernului cu drept de proprietate, autoritățile oficiale ale Republicii Beloruse nu au dreptul de a întreprinde nici o acțiune asupra acestuia, deoarece ea poate fi calificată la una ilegală. Nr. 2. Redactați un eseu în limita unei pagini A4 la tema ”Tendințe actuale ale dreptului internațional public” prin care vă veți expune succint asupra următoarelor momente: - Definiția dreptului internațional public contemporan. - Analiza principalelor evenimente în plan internațional care condiționează evoluția și dezvoltarea progresivă a dreptului internațional public. - Formularea perspectivelor în vederea afirmării personalității juridice internaționale a Republicii Moldova.
Tendințe actuale ale dreptului internațional public
Din cel de-al Doilea Război Mondial, statele au ieșit epuizate. Pagubele acestuia au fost extrem de mari, pierderea a sute de mii de vieți omenești, bani, armament, influență la nivel internațional. Era evident că lucrurile nu mai puteau să continuie în așa mod. Era nevoie de aplicat măsuri prin intermediul căruia să se stabilizeze situația dintre state și de a preveni survenirea pe viitoar a unui conflit de așa o dimensiune. Unica metodă prin care principalii subiecți internaționali au putut limita conflictele, războaiele și asigura pace o constituia dezvoltarea dreptului internațional. O deosebită importanță în acest sens a avut-o semnarea la 26 iunie 1945 a Cartei Națiunilor Unite, urmată de un șir de ale tratate și convenții internaționale prin care se încearcă să se mențină pacea la nivel mondial În ansamblul său dreptul internaţional este un sistem constituit din totalitatea regulilor, practicilor şi discursurilor juridice care emană de la subiecţii dreptului internaţional. Dreptul internațional public contemporant constituie un system de norme juridice creat și dezvoltat în baza acordului de voință a statelor, chemat să reglementeze relațiile internționale cu scopul de a asigura coexistența pașnică a statelor și autodeterminarea popoarelor. Este evident că odată cu semnarea unor tratate în 1945 nu s-a finisat începutul dreptului internționael. De-a lungul timpului au apărut un șir de cauze ce a determinat dezvoltarea acestor relații în continuare. Având în vedere că teritoriul reprezintă elemental principal pentru existența statului a fost ncesară adoptarea unor tratate c ear reglementa relațiile dintre state în acdest domeniu asfel find semnate tratate cum ar fi:Convenția din 1982 de la Montego-Bay, în 1975 este semnată Actul Final al CSCE de la Helsinki prin care se stabilește modul de modificare a frontirelor. Pentru ca statele să nu piermită cazurile de apatridie au fost încheiat alte două convenții de deosebită importanță cum sunt: Convenția referitoare la statului apatrizilor din 1954 și Convenția de la New York asupra reducerii cazurilor de apatridie din 1961. Pentru a asigura mai ușor întărirea relațiilor dintre state au fost pune bazele relațiilor diplomatice prin intermediul COnvenției de la Viena din 1961. Un exemplu extraordinar de solidaritate a fost manifestat de către toate statele lumii odată cu apariția virusului SARS-CoV19, unde statele au încercat să se sușină reciproc și să acorde ajutorul necesar statelor mai puțin abilitate în lupta cu acest virus. Consider că acesta reprezintă unul din cele mai actuale exemple de evenimente în plan internațional care au condiționat evoluția și dezvoltarea progresivă a dreptului internațional public. Relațiile internaționale nu se bazează doar pe asigurarea păcii, prevenirea războiului, dar și pe acordarea ajutorului altor state atunci când aceasta sunt în prag de ruinare. În ceea ce ține de Republica Moldova aceasta a început să se afirme la nivel internațional odată cu semnarea Declarației de Independeță in 27 august 1991, aceasta fiind punctul culminant prin intermediul căreia Republica Moldova s-a deschis către marea familiea a statelor europene și a pus perspectiva dezvoltării relațiilor internaționale. Dacă ar fi să trecem în revistă activitățile întreprinse de RM pentru a se afirma pe plan internațional, cu părere de rău, putem afirma că singurul vector urmărit de Republica Moldova îl constituiau relațiile bilaterale cu Rusia, asumându-ți în paralel unele obligații prin tratatele internaționale și față de țările europene, dar pe care nu prea se grăbea că și le execute. Suntem un popor care prea mult timp am fost sub dominație străină, iar obținearea independeței din 1991 a căzut pe umerii noștri ca o pozvară prea grea pentru noi. Ne-am dorit, dar nu ne-am asumat și consecinețele și nu au fost stabilite bazele modului de acțiune în viitor, de aceea Republica Moldova a ajuns în prezent un subiect slab, pasiv și care nu știe unde vrea să ajungă la etapa actuală. Sunt de părere că lucrurile ar putea să se schimbe în momentul ce societatea s-ar decide ce cale să urmeze. Statele europene încearcă să ne susțină, să ne acorde un ajutorul, un șut iar viitorul acestei țări depinde doar de noi.