1. Cetăţeanca Dichii Carmen, locuitoare a or.

Chişinău deţine în proprietate o casă de

locuit situată pe un teren de 5 ari, str. Ştefan cel Mare 189 estimate de Agentia
Servicii Publice la preţul de 62000 lei terenul și 82000 casa lei. Identificați ce
impozite și taxe urmează a achita Dichii Carmen și explicațile ?

Răspuns:

Suntem in prezenta Impozitiul pentru bunurile imobiliare: conform art.276, alin2

1.Atribuim Impozitul pentru pe bunuri imobiliare, deoarece terenurile, clădirile,
construcţiile, apartamentele şi alte încăperi izolate, a căror strămutare este imposibilă
fără cauzarea de prejudicii destinaţiei lor, deci in speta sunt terenul si bunul imobil-
casa.
Articolul 288. Noţiuni
În sensul prezentului titlu, se definesc următoarele noţiuni:
1) Taxă locală – plată obligatorie efectuată la bugetul local.
11) Cota maximă a taxei locale – cotă ad valorem în procente din baza impozabilă
a obiectului impunerii ori sumă absolută, stabilită conform prezentului titlu.

Conform Codului Fiscal cunoastem 2 tipuri sandard de cote ale impozitului pe

bunri mobiliare:

Articolul 280. Cotele impozitului

(1) Cotele impozitului pe bunurile imobiliare:
a) pentru bunurile imobiliare cu destinaţie locativă (apartamente şi case de locuit
individuale, terenuri aferente acestor bunuri); pentru garajele şi terenurile pe care
acestea sînt amplasate, loturile întovărăşirilor pomicole cu sau fără construcţii
amplasate pe ele:
– cota maximă – 0,4% din baza impozabilă a bunurilor imobiliare;
– cota minimă – 0,05% din baza impozabilă a bunurilor imobiliare.

Articolul 277. Subiecţii impunerii proprietar situat pe teritoriul rm

Articolul 278. Obiectele impunerii şi baza impozabilă a bunurilor imobiliare –
apartamnet si teren aparte
Dar Conform Deciziei 25/4 din 29.12.2020 „Cu privire la aprobarea bugetului
municipal pentru anul 2021”, Anexa nr. 6, cota impozitului pentru bunurile
imobiliare a fost stabilită în mărime de 0,185% din valoarea estimată în scopul
impozitării.

Deciza Consiliului Municipiului Chisinau Deciziei 25/4 din 29.12.2020 „Cu privire
la aprobarea bugetului municipal pentru anul 2021”
Anexa 6
Valoarea (costul) bunurilor imobiliare cu destinaţie locativă (apartamente şi case de
locuit individuale, terenuri aferente acestor bunuri) din municipii, inclusiv din
localităţile aflate în componenţa acestora, din oraşe şi sate (comune), valoare (cost) în
limitele căreia se acordă scutire la plata impozitului pe bunurile
imobiliare conform art.283 alin.(21)

62000 - 100
X - 0.185
terenul
6200 inmultim cu 0,185
Imparitm 100 = 114,7 lei casa
Casa
82000 inmultit cu 0,185
Impartim la 100 = 151,7
151,7 plus 114,7 = 266,4 total impozit anual

La nivel de Administraţia Autonomă

 Taxă de apă
E o taxă cu scop ecologic care se aplică la folosirea reală sau potenţială a apei şi contaminarea pe care o
poate prduce acest consum, fără să se excludă folosirea indirectă provenind din ape de ploaie, asociată sau nu
laun proces productiv.
Această taxă se plăteşte la compania care aprovizionează cu apă, fie prin factură, fie trimestrial sau la
Agenţia Apă dacă persoana foloseşte apădin izvor propriu.
2. La data de 15 aprilie 2019 DGAF Nord a întocmit un act de aplicare a sechestrului
pe bunurile S.R.L. ”ACVIA” în scopul asigurării executării obligației fiscale în
sumă de 56 000 lei. Nefiind de acord cu aplicarea sechestrului, compania prin
intermediul reprezentantului său a depus la data de 29 aprilie 2019 o contestaţie
calificând actul de aplicare a sechestrului ca ilegal. DGAF Nord a refuzat
examinarea contestaţiei depuse de companie, înştiinţând despre aceasta în scris
S.R.L. ”ACVIA”. Argumentaţi dacă este sau nu legal refuzul de examinare a
contestaţiei depuse de companie.

Este e legal refuzul contestației deoarce: în speța dată este stipulat că s-a aplicat
sechestru cu scopul de a asigura executarea obligației fiscale, dar nu s-a referit, de
fapt, la executarea silită a obligației fiscale, deci în cosecință sechestrul este
aplicat ilegal, sechestrul poate fi perceput doar ca modalitate de executare silită.
Refuzul DGAF Nord de examinare a contestatiei depuse de companie este legal
si intemeiat, deoarece nu identifica conditiile prevazute de art 193 in vederea
prezentei executării silite a obligaţiei fiscale, deci conditiile sunt:
Articolul 193. Condiţiile declanşării executării silite a obligaţiei fiscale
Condiţiile declanşării executării silite a obligaţiei fiscale sînt:
a) existenţa restanţei, ţinîndu-se cont de prevederile art.252;
b) neexpirarea termenelor de prescripţie stabilite în prezentul cod;
c) necontestarea faptului de existenţă a restanţei şi mărimii ei în cazurile
prevăzute la art.194 alin.(1) lit.c) şi d);
d) contribuabilul nu se află în procedură de lichidare (dizolvare) sau în proces de
insolvabilitate conform prevederilor legislaţiei în vigoare, cu excepţia obligaţiei
fiscale calculate după intentarea procedurii de insolvabilitate, în conformitate cu
prevederile Legii insolvabilităţii nr.149/2012

Potrivit art.194 sechestrul este aplicat ilegal, sechestrul poate fi perceput doar ca
modalitate de executare silită fiind considerat ca o penalitate a neachitarii
obliogatiei fiscale in termen si a restantei, care survine din art.252 potrivit căruia
(1) Persoana vizată în decizia asupra cazului de încălcare fiscală urmează să o
execute în termen de 30 de zile din data pronunţării. Pentru această perioadă nu se
suspendă calcularea majorării de întîrziere.
(2) În caz de contestare, executarea deciziei asupra cazului de încălcare fiscală nu
se suspendă dacă autoritatea care examinează contestaţia nu dispune altfel.
(3) După expirarea termenului de 30 de zile, dacă nu a fost executată benevol sau
nu a fost constituit gajul legal, decizia asupra cazului de încălcare fiscală este
executată silit, în modul prevăzut de prezentul cod, de către Serviciul Fiscal de
Sta.

Articolul 273. Contestarea deciziilor şi acţiunilor privind executarea silită a obligaţiei fiscale

(1) Decizia/hotărîrea Serviciului Fiscal de Stat şi acţiunile funcţionarilor fiscali privind executarea silită a
obligaţiei fiscale pot fi contestate, în conformitate cu prezentul cod, numai de persoanele care cad sub
incidenţa executării silite.
(2) Contestaţia împotriva deciziei/hotărîrii Serviciului Fiscal de Stat şi acţiunilor funcţionarilor fiscali
privind executarea silită a obligaţiei fiscale în conformitate cu prezentul cod se depune în decursul a 10
zile lucrătoare de la data aducerii la cunoştinţă a deciziei sau săvîrşirii acţiunilor contestate. Depunerea
contestaţiei la Serviciul Fiscal de Stat nu sistează executarea silită a obligaţiei fiscale în conformitate cu
prezentul cod, cu excepţia comercializării bunurilor sechestrate.

Articolul 194. Modalităţile de executare silită a obligaţiei fiscale

(1) Executarea silită a obligaţiei fiscale se efectuează prin:
a) încasare a mijloacelor băneşti, inclusiv în valută străină, de pe conturile
bancare şi/sau conturile de plăţi ale contribuabilului, cu excepţia celor de pe
conturile de credit şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru
formarea sau majorarea capitalului social);
b) ridicare de la contribuabil a mijloacelor băneşti în numerar, inclusiv în valută
străină;
c) urmărire a bunurilor contribuabilului, cu excepţia celor consemnate la lit.a) şi
b);
d) urmărire a datoriilor debitoare ale contribuabililor prin modalităţile prevăzute
la lit.a), b) şi c).
(2) Urmărirea bunurilor se face prin sechestrare, comercializare şi ridicare.
(3) În cazul în care, după ce s-au aplicat modalităţile de executare silită, obligaţia
fiscală a contribuabilului care desfăşoară activitate de întreprinzător nu a fost
stinsă în totalitate, iar aplicarea ulterioară a executării silite este imposibilă,
Serviciul Fiscal de Stat are dreptul să iniţieze aplicarea modalităţilor de depăşire a
insolvabilităţii în conformitate cu legislaţia. Obligaţia fiscală a persoanei fizice
 neînregistrate ca subiect al activităţii de întreprinzător se stinge în modul prevăzut
de prezentul cod.

Articolul 268. Termenul de depunere a contestaţiei

(1) Contestaţia împotriva deciziei Serviciului Fiscal de Stat sau acţiunii
funcţionarului fiscal poate fi depusă, dacă prezentul cod nu prevede altfel, în
decursul a 30 de zile de la data comunicării deciziei sau a întreprinderii acţiunii
contestate. În cazul omiterii acestui termen din motive întemeiate, el poate fi
restabilit, la cererea persoanei vizate în decizie sau împotriva căreia a fost
întreprinsă acţiunea, de Serviciul Fiscal de Stat.
(2) Contestaţia depusă după expirarea termenului indicat la alin.(1), nerestabilit
în modul prevăzut la acelaşi alineat, va rămîne neexaminată.

3. Începând cu 01 aprilie 2013, în evidenţa DGAF Chisinau, este reflectată o restanţă

la impozitul pe venit a cetăţeanului «Babcinețchi Serghei» în sumă totală de 5000
lei. La data de 15 martie 2017, cetăţeanului «Babcinețchi Serghei» a plecat peste
hotarele R. Moldova, unde sa aflat până la data de 20 aprilie 2020, când a revenit
în ţară. În privinţa cetăţeanului „ Babcinețchi Serghei” a fost pornită executarea
silită. Deoarece ultimul a refuzat accesul în domiciliu său în vederea sechestrării
bun in vederea sechestrării bunurilor, la 10 mai 2020 DGAF Chișinău a înaintat o
acţiune la Judecătoria Chișinău prin care a solicitat încasarea din contul
cetăţeanului «B» a datoriei de 5000 lei a acestuia. Comentaţi dacă sub aspectul
aplicării termenului de prescripţie, este sau nu legală acţiunea DGAF Chisinau ?

In speța data este prezenta o restanta fiscală, din partea contribuabilului Babcinetchi
Serghei , care avea obligația fiscală de a achita impozitul pe venit . Potrivit art,
alineat 1 lit a art.264 CF al RM , termenul de determinare a obligatiei fiscale , in acest
sens , majorării de întârziere in baza neachitării este unul de 4 ani.

Din datele speței , atestam faptul ca restanta a dominat statutul contribuabilului pe o

perioada de 3 ani și 14 zile , pana la plecare acestuia peste hotare .
Potrivit art. 265, in cazul in care persoana fizica , se afla in adara teritoriul RM mai
mult de 6 luni , obligația fiscală a acestuia se suspenda , caz aplicabil și in cazul
speței noastre .

Prin urmare , calcularea termenului de prescripție pentru stingerea obligatiei fiscale ,

potrivit art 265,de 6 ani , curge mai departe , din momentul întoarcerii acestuia in
RM.

Concluzionând cele menționate , sechestrul aplicat este unul legal , iar acțiunea
DGAF este legal refuzata .
În speța dată este prezentă neexecutarea a obligației fiscale. În acest caz obligația
fiscală se transformă în penalitate(retanță) repectiv trebuie de stabilit termenul de
prescripție pentru determinarea obligației fiscale, în speță obligația fiscală a fost
determinată în 2013 până în 2017 – a durat 4 ani. Domnul B prin urmare a plecat
peste hotare, termneul a fost depășit mai mult de 6 luni, repectiv se suspendă
calcularea termenului de prescripție potrivit art.265. Executarea silită survine în
decursul a 6 ani de la determinarea obligației fiscale,deoarece în 2017 a venit
cotestația că nu a executat obligația fiscală la timp, obligația fiind până în 2017. După
2017 Domnul B a fost plecat 2017-2020, respectiv se suspendă termnul de
prescripție

In 2013 s-a stabilit obligatia fiscala si pana in 2020, dar din 2013-2017 sunt 4 ani,
repectiv nu se ia in calcul perioada 2017-2020, deoarece Domnul B a fost plecat
peste hotare, deci nu a trecut termneul de 6 ani.
Întrebare:
A curs termenul de prescripție sau nu?
Din 2017-2020 nu curge termneul de prescriptie
2013-2017-

Conform Articolul 264. Termenul de prescripţie pentru determinarea obligaţiilor

fiscale
(1) Cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(2), obligaţiile fiscale pot fi determinate de
către contribuabil şi Serviciul Fiscal de Stat sau alte organe cu atribuţii de
administrare fiscală în următoarele termene:
a) impozitele, taxele, majorările de întîrziere – în cel mult 4 ani de la ultima dată
stabilită pentru prezentarea dării de seamă fiscale respective sau pentru plata
impozitului, taxei, majorării de întîrziere (penalităţii), în cazul în care nu este
prevăzută prezentarea unei dări de seamă fiscale;
b) sancţiunile fiscale aferente unor impozite şi taxe concrete – în cel mult 4 ani de la
ultima dată stabilită pentru prezentarea dării de seamă fiscale privind impozitul şi
taxa menţionată sau pentru plata impozitului şi taxei în cazul în care nu este
prevăzută prezentarea unei dări de seamă fiscale;
c) sancţiunile fiscale neaferente unor impozite şi taxe concrete – în cel mult 4 ani din
data săvîrşirii încălcării fiscale.
(2) Termenul de prescripţie nu se extinde asupra impozitului, taxei, majorării de
întîrziere (penalităţii) sau sancţiunilor fiscale aferente unui impozit, unei taxe
concrete dacă darea de seamă fiscală care stabileşte obligaţia fiscală conţine
informaţii ce induc în eroare sau reflectă fapte ce constituie infracţiuni fiscale ori nu a
fost prezentată.

Nu este legala actiunea deoarce cetaeanul B a plecat peste hotare in 2017, respectic s-
a intors in 2020, conform prevederolor CF suspendarea executarii oblig fiscale are loc
in cazul
Articolul 265. Termenul de prescripţie pentru stingerea obligaţiei fiscale
(1) Dacă determinarea obligaţiei fiscale a avut loc în termen sau în perioada
stabilită la art.264, ea poate fi stinsă prin executare silită de către Serviciul
Fiscal de Stat în conformitate cu prezentul titlu sau de către instanţa
judecătorească, însă numai în cazul în care acţiunile Serviciului Fiscal de Stat
sau sesizarea instanţei judecătoreşti au avut loc pe parcursul a 6 ani de după
determinarea obligaţiei fiscale.

(2) Termenul de prescripţie se suspendă în cazul în care:

a) contribuabilul persoană fizică se află sub arest sau este condamnat la privaţiune de
libertate – pe perioada aflării sub arest sau a privaţiunii de libertate;
b) contribuabilul persoană fizică lipseşte din Republica Moldova mai mult de 6 luni –
pe perioada absenţei lui;
c) persoana cu funcţie de răspundere a contribuabilului persoană juridică lipseşte din
Republica Moldova mai mult de 6 luni – pe perioada absenţei lui;
d) a fost acordată o amînare sau eşalonare a stingerii obligaţiei fiscale – pe perioada
amînării sau eşalonării stingerii;

ceea ce priveste refuzarea accesului in domiciliu in vederea sechestrarii conform

art.199 alin. 4
4) Dacă persoana fizică nu permite accesul în domiciliul sau în reşedinţa sa pentru a i
se sechestra bunurile, funcţionarul fiscal consemnează faptul într-un act. În astfel de
cazuri, Serviciul Fiscal de Stat va intenta o acţiune în justiţie. După ce instanţa
judecătorească emite o hotărîre de executare silită a obligaţiei fiscale, aceasta este
îndeplinită în conformitate cu legislaţia de procedură civilă.