Tema VI.

Executarea silită a obligaţiilor fiscale

1. Noţiunea şi caracterele executării silite în cadrul raporturilor juridice fiscale
2. Condiţiile declanşării executării silite
3. Subiecteleşi modalităţile de executare silită a obligaţiilor fiscale
4. Încasarea mijloacelor băneşti din conturile bancare ale contribuabililor
5. Perceperea restanţelor din contul altor bunuri ale contribuabililor
5.1. Procedura ridicării de la contribuabil a mijloacelor băneşti în numerar
5.2.Urmărirea bunurilor contribuabililor
5.2.1.Sechestrarea bunurilor contribuabililor
5.2.2.Particularităţile sechestrării unor categorii de bunuri
5.2.3.Cazuri de ridicare a sechestrului aplicat pe bunuri
6. Comercializarea bunurilor sechestrate
7. Urmărirea datoriei debitoare a contribuabilului
8. Procedura de distribuire în faza de executare silită a sumelor încasate şi categoriile de
creanţe
9. Cazuri de imposibilitate a executării silite a obligaţiei fiscale
10. Contestarea deciziilor şi acţiunilor privind executarea silită a obligaţiei fiscale

1. Noţiunea şi caracterele executării silite în cadrul raporturilor juridice fiscale

În materia executării obligaţiilor fiscale, (ca de altfel şi în cazul altor obligaţii) regula de
bază constă în executarea de bună voie,1 din proprie iniţiativă de către contribuabil a obligaţiilor
ce îi revin acestuia De regulă, stingerea acestor obligaţii se face prin plată.2
Totuşi, dacă debitorul nu execută obligaţia sa, în cuantumul şi la termenul stabilit de lege,
creditorul, (statul) pentru a valorifica dreptul său subiectiv patrimonial pe care îl are asupra
debitorului (contribuabilul), poate recurge la anumite mijloace pe care legislaţia fiscală i le pune
la dispoziţie pentru a-l sili pe ultimul la executare 3. În acest caz, creditorul va cere executarea
silită care este un mijloc subsidiar de realizare a creanţelor fiscale.
Conform art.129 p.14 din Codul fiscal, executarea silită a obligaţiei fiscale constă în acţiunile
întreprinse de organul fiscal pentru perceperea forţată a restanţei.
Executării silite aplicate pentru stingerea obligaţiilor fiscale îi sunt specifice următoarele
caractere:
a) Temeiul trecerii la executarea silită este neexecutarea obligaţiei fiscale de către
contribuabil în cuantumul şi la termenul stabilit de lege, adică, existenţa restanţei.4
b) La fel ca şi în alte raporturi juridice, executarea silită în cadrul raporturilor juridice fiscale
reprezintă calea excepţională de recuperare a creanţelor fiscale, ea pornindu-se numai în
cazul neachitării – de bună voie, în cuantuml şi la termenele legale 5 - a impozitelor şi taxelor
(inclusiv a amenzilor şi penalităţilor aplicate, aferente sau neaferente acestora, care deasemenea
constituie parte a obligaţiei fiscale).6

1
Gliga Ioan, Editura didactică şi pedagogică, R.A.Bucure şti,1992,p.101.
2
Conform prevederilor art. 170 din Codul fiscal, în afară de plată, stingerea obligaţiilor fiscale se poate efectua şi
prin anulare, prescripţie, scădere, compensare si executare silită )
3
Balan Emil, Drept finaciar, ALL BECK, Bucureşti 1999, pag. 147
4
Conform prevederilor pct. 13) alin.(1) al art.129 din Codul fiscal, restanţa este suma pe care contribuabilul era
obligat să o plătească la buget ca impozit, taxă sau altă plată, dar pe care nu a plătit-o în termen, precum şi suma
majorării de întîrziere (penalităţii) şi/sau amenzii. Obligaţia fiscală care reprezintă obiectul concilierii al contractului
încheiat conform art.180 devine restanţă după expirarea termenului modificat în conformitate cu contractul
respectiv. Suma neachitată a obligaţiilor fiscale în cuantum de pînă la 100 de lei inclusiv nu se consideră restanţă
faţă de bugetul public naţional în scopul: a) beneficierii de reducere cu 50% a amenzii pentru încălcarea fiscală; b)
neprezentării şi/sau anulării dispoziţiei de suspendare a operaţiunilor la contul bancar al contribuabilului, emisă
pentru asigurarea încasării restanţelor;c) atestării lipsei restanţelor faţă de bugetul public naţional ale agenţilor
economici.
5
Minea Ștefan Mircea, Dreptul finanţelor publice,Târgu-Mure ş, 1993, p.149.
6
Suma obligaţiei fiscale include, conform prevederilor alin. (1),pct.6),art.129 din Codul fiscal, impozitul, taxa,
c) Executarea silită în cadrul dreptului fiscal, reprezintă o constrângere necondiţionată de
efectuare a plăţilor ce derivă dintr-o obligaţie constituţional-publică. Obligaţia fiscală a
contribuabilului, precum şi dreptul statului de a cere executarea acestei obligaţii (în termenul şi
modul stabilit de legislaţia fiscală), nu rezultă dintr-o convenţie sau înţelegere, dar exclusiv din
lege şi, ca urmare, raportul privind neexecutarea creanţei fiscale ţine de dreptul public. De aici
rezultă şi investirea (autorizarea) organului fiscal cu dreptul de a proceda autoritar în raporturile
fiscal – patrimoniale. 7
d) Procedura de executare silită desfăşurată de organele fiscale nu este precedată de o altă
procedură cu caracter judiciar ( îmbracă forma perceperii extrajudiciare a datoriilor). 8 Cu
toate acestea, conform prevederilor legislaţiei fiscale, în procesul executării silite, persoanelor
juridice şi fizice le este garantată protecţia judiciară a dreptului de proprietate, fapt care nu
suprimă şi nu reduce drepturile şi libertăţile cetăţeanului.
Sub aspect procedural, perceperea extrajudiciară a creanţelor fiscale, se realizează prin
aplicarea modalităţilor concrete de executare silită prevăzute de legislaţia fiscală.
În concluzie, necesitatea pornirii executării silite a creanţelor fiscale se impune ca o necesitate în
vederea recuperării creanţelor fiscale restante, ca o modalitate de percepere a veniturilor bugetare
din surse fiscale necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice prevăzute de legea bugetară
anuală, inclusiv în contextul art. 58 din Constituţia R.Moldovacare prevede că: “cetăţenii sunt
obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe la cheltuialile publice”.

2. Condiţiile declanşării executării silite a obligaţiei fiscale

Pentru ca organul fiscal să poată începe exercitarea efectivă a acţiunilor de executare silită
a obligaţiilor fiscale restante, este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiţii:9
a)existenţa restanţei, adică a sumei pe care contribuabilul era obligat să o plătească la
buget ca impozit, taxă sau altă plată, dar pe care nu a plătit-o în termen, precum şi suma
majorării de întîrziere (penalităţii) şi/sau amenzii. Aplicarea pentru sumele amezilor aferente sau
neaferente unor imozite şi taxe a modalităţilor de executare silită se efectuiază, dacă decizia prin
care a fost aplicată această sancţiune nu a fost executată benevol de către contribuabil în termen
de 30 zile din data pronunţării acesteia, inclusiv asupra penalităţilor calculate până în acest
moment.10
b)neexpirarea termenelor de prescripţie stabilite de Codul fiscal
Este vorba în primul rând despre neexpirarea termenului de prescripţie pentru stingerea
obligaţiei fiscale. Astfel, dacă determinarea obligaţiei fiscale a avut loc în termen sau în perioada
stabilită la art.264 din Codul fiscal, ea poate fi stinsă prin executare silită de către organul fiscal
sau (după caz) de către instanţa judecătorească, însă numai în cazul în care acţiunile organului
fiscal sau sesizarea instanţei judecătoreşti au avut loc pe parcursul a 6 ani de după determinarea
obligaţiei fiscale. Or, este imosibil să execuţi (inclusiv silit) o obligaţie care nu a fost încă
determinată sub aspectul naturii, mărimii (volumului) acesteia sau char, al existenţei acesteia.
c)necontestarea faptului existenţei restanţei şi a mărimii acesteia, în următoarele două
cazuri:
- când în privinţa contribuabilului a fost aplicată modalitatea de executare silită prin
urmărirea bunurilor contribuabilului, (cu excepţia încasării de pe conturi şi ridicării
numerarului);

majorarea de întîrziere (penalitatea) şi/sau amenda.

7
A se vedea Hotărârea Curţii Constituţionale a R. Moldova nr.4 din 26.01.1998, despre controlul constituţionalităţii
unor articole din Legea nr.633-XIII din 10.11.1995 ”Cu privire la modul de urmărire a imozitelor, taxelor şi altor
plăţi”/ M.O. nr.16-17 din 05.03.1998.
8
Șaguna Dan Drosu, Drept financiar şi fiscal, Vol.2,EdituraOscar Print,Bucure şti,1997, p.171.
9
Art.193 din Codul fiscal.
10
Art.252 din Codul fiscal. Totodată atât restanţa cât şi amenzile aplicate pentru aceasta(sau pentru alte temeiuri) se
constată de regulă ca urmare a examinării cazului de încălcare fiscală, care se finalizează cu adoptarea deciziei de
sancţionare.
 - când a fost aplicată modalitatea de executare silită prin urmărirea datoriilor debitoare ale
contribuabililor (urmărirea debitorilor acestuia); 11
d)contribuabilul nu se află în procedură de lichidare (dizolvare) sau în proces de
insolvabilitate, conform prevederilor legislaţiei,12 cu excepţia obligaţiilor fiscale curente.
Totodată, este necesar de menţionat că, deoarece alin.(5) art.196 din Codul fiscal prevede
că “executarea silită a obligaţiei fiscale, în modul prevăzut la art.194 alin.(1) lit.b), c) şi d) din
Cod se efectuiază în temeiul unei hotărâri emise de conducerea organului fiscal care are valoare
de document executoriu“13, considerăm că, o condiţie suplimentară pentru pornirea executării
silite, ar fi în aceste cazuri şi existenţa acestui document executoriu, şi anume, a Hotărârii de
executare silită emisă de organul fiscal. Or, deşi este o condiţie formală, în lipsa acesteia,
organul fiscal nu ar putea începe executarea silită, iar acţiunile de executare silită a acestuia nu ar
fi întemeiate şi legale pentru motivul necorespunderii prevederii art. 196 din Codul fiscal.

3. Subiectele şi modalităţile de executare silită a obligaţiilor fiscale

Regula generală în cazul executării silite a obligaţiilor fiscale constă în faptul că aceasta se
efectuează de către organul fiscal.Prinexecutareasilită efectuată dedecătreorganulfiscalse
înţelege:
a) executareasilită efectuată decătreInspectoratulFiscalPrincipaldeStat (art. 133 al. (1) lit. f)
din Codul fiscal);14
b) executarea silită efectuată de către inspectoratul fiscal teritorial (art. 133 al. (2) lit. d) din
Codul fiscal);
Dacă este vorba despre executarea silită a obligaţiilor fiscale calculate de către serviciul
de colectare a impozitelor şi taxelor locale (SCITL), executarea silită a acestor obligaţii se
efectuează de către serviciul indicat doar în comun cu organul fiscal.15În fond, din analiza
prevederilor art.156 alin.(2) şi art. 157 şi 159 alin.(2)16 din Codul fiscal, rezultă că de fapt,
executarea silită se efectuiază tot de către organul fiscal.
Competenţa de executare silită a organului fiscal. Indiferent de modalitatea de
executare silită la care procedează organul fiscal, executarea Hotărârii privind executarea silită a
obligaţiilor fiscale restante se efectuiază în toate cazurile de către organul fiscal de la locul de
evidenţă şi asistenţă a contribuabilului.17 Prin urmare, organul fiscal indicat va fi competent să
efectuieze executarea silită şi în cazul în care bunurile sau debitorii contribuabilului se află în
diferite unităţi administrativ-teritoriale. În acest ultim caz, poate să participle şi funcţionarul
fiscal de la locul aflării bunurilor sau de la sediul (domiciliul) debitorului, fără însă a avea
dreptul să efectuieze din numele organului fiscal pe care îl reprezintă, acţiuni de executarea
silită.
În cazul în care, după iniţierea procedurii de executare silită, contribuabilul a fost trecut,
complet sau parţial, la evidenţa sau asistenţa unui alt organ fiscal, dosarul acestuia şi Hotărârea
de executare silită a obligaţiei fiscale se remit acestuia în termen de până la 10 zile lucrătoare în
vederea continuării procedurii de executare silită.
Totodată, este necesat de menţionat că legislaţia fiscală prevede o derogare de la regula
generală că executarea silită a obligaţiilor fiscale se efectuiază doar prin intermediul unei hotărâri

11
Conform alin.(6) al art.205 din Codul fiscal, urmărirea debitorilor contribuabilului restanţier este similară cu
urmărirea contribuabilului însă şi, realizeazându-se prin acelea şi modalită şi de executare silită cum ar fi: încasarea
mijloacelor băne şti de pe conturile lor, ridicarea numerarului de la ace ştia şi urmărirea bunurilor acestora.
12
A se vedea Legea insolvabilităţii Nr.149 din 29.06.2012/M.O. nr.193-197 din 14.09.2012, în vigoare din
13.03.2013.
13
Formularul tipizat este aprobat prin Ordinul IFPS nr.143din 13.09.2002/M.O. nr. 176-181 din 30.12.2005.
14
De regulă IFPS efectuiază executarea silită a obligaţiilor fiscale ale marilor contribuabili deoarece, evidenţa
acestora este ţinută de IFPS (din momentul dobândirii de către ace şti contribuabili a acestui statut).
15
Art.195 din Codul fiscal.
16
În special, conform art.159 al.(2) din Codul fiscal în cazul atribuţiilor SCITL exercitate în comun cu organul fiscal
(inclusiv efectuarea executării silite), decizia este emisă de conducerea organului fiscal.
17
Art. 196 al.(3) şi (4) din Codul fiscal.
emise de către organul fiscal.18 Astfel, dacă persoana fizică nu permite accesul în domiciliul sau
în reşedinţa sa pentru a i se sechestra bunurile, funcţionarul fiscal consemnează faptul într-un act,
şi în astfel de cazuri, organul fiscal va intenta o acţiune în instanta de judecată competentă
(conform normelor de competenţă din Codul de procedură civilă). După ce instanţa
judecătorească emite o hotărîre de executare silită a obligaţiei fiscale, aceasta va fi executată în
conformitate cu legislaţia de procedură civilă.
Cu toate acestea, instanţa de judecată nu poate fi considerată a fi subiect al executării
silite a obligaţiilor fiscale. Hotărârea instanţei de judecată va constitui doar un mijloc de realizare
de către organul fiscal a executării silite la care poate recurge ultimul în anumite împrejurări.
Prin urmare, reişind din cele expuse mai sus, executarea silită a obligaţiilor fiscale se
efectuiază cu participarea următorilor subiecţi:
- Organul fiscal;
- Serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale (SCITL) (doar în comun cu organul
fiscal);
- Contribuabilii - persoane juridice;
- Contribuabilii - persoane fizice ( înregistarţi ca întreprinzători individuali, care desfăşoară
activităţi profesionale, persoane fizice cetăţeni).
Conform prevederilor art. 194 al. (1) din Codul fiscal, executarea silită a obligaţiei fiscale
se efectuează prin următoarele modalităţi:
a)încasarea mijloacelor băneşti de pe conturile bancare ale contribuabilului, cu excepţia
celor de pe conturile de credit şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru
formarea sau majorarea capitalului social);
b) ridicarea de la contribuabil a mijloacelor băneşti în numerar;
c) urmărirea bunurilor contribuabilului, altele decît mijloacelor băneşti de pe conturile
bancare şi numerarului contribuabilului;
d) urmărirea datoriilor (sumelor) debitoare ale contribuabililor care se efectuiază prin
oricare dintre modalităţile expuse mai sus.
Dintre modalităţile expuse, organul fiscal este în drept să aplice una sau concomitent mai
multe modalităţi de executare silită a obligaţiei fiscale.
Cheltuielile aferente executării silite a obligaţiei fiscale efectuate prin oricare din
modalităţile expuse mai sus, sunt efectuate de la bugetul de stat, urmând să fie recuperate din
contul contribuabilului.
Executarea silită a obligaţiei fiscale efectuate prin încasarea miglocelor băneşti de pe
conturile bancare ale contribuabililor se efectuiază în baza ordinului incaso care are valoare de
document executoriu. Acesta se întocmeşte şi emite de către organul fiscal în forma şi urmând
procedura aprobată prin Regulamentul BNM privind suspendarea operaţiunilor, sechestrarea şi
perceperea în mod incontestabil a mijloacelor băneşti din conturile bancare (aprobat prin
Hotărârea Consiliului de Administarare al BNM nr.375 din 15.12.2005/M.O. nr.1-4 din
06.01.2006 ).
Executarea silită a obligaţiei fiscale efectuate prin ridicarea de la contribuabil a mijloacelor
băneşti în numerar, urmărirea bunurilor contribuabilului, şi urmărirea datoriilor (sumelor)
debitoare ale contribuabililor se efectuiază numai în temeiul unei Hotărâri emise de către
conducerea organului fiscal care are valoare de document executoriu.

4. Încasarea mijloacelor băneşti de pe conturile bancare ale contribuabilului

Încasarea mijloacelor băneşti de pe conturile bancare ale contribuabilului este prima
modalitate de executare silită prevăzută de legislaţia fiscală. Totodată, în raport cu celelalte
modalităţi de executare silită prevăzute de legislaţia fiscală, aceasta este de regulă, şi cea mai
rapidă modaliatate. Aplicarea de către organul fiscal în primul rând a acestei modalităţi, este
explicabilă (pe lângă asigurarea rapidităţii executării) şi prin faptul că se realizează cu cheltuieli

18
A se vedea art. 199 alin (3) şi (4) din Codul fiscal.
minime de executare. În acest mod, urmărirea efectuată prin celelalte modalităţi de executare
silită (în special a bunurilor contribuabililor ca fiind cea mai complicată, de durată şi costisitoare
modalitate de executare silită), se va realiza în mod subsidiar, şi doar în caz de lipsă sau
insuficienţă a mijloacelor băneşti pe conturile bancare ale contribuabilului.
Încasarea mijloacelor băneşti de pe conturile bancare ale contribuabilului se aplică doar în
privinţa persoanelor juridice şi fizice înregistrate ca întreprinzători individuali.19
Sub aspect procedural, începând cu ziua următoare celei în care a apărut restanţa sau în
care s-a aflat despre apariţia ei,20 organul fiscal este în drept să înainteze ordine incaso la
conturile bancare ale contribuabilului dacă acesta dispune de ele şi dacă organul fiscal le
cunoaşte. Prezentarea către instituţia finanziară a ordinului incaso se efectuiază doar în mod
electronic prin intermediul Sistemului informaţional automatizat de creare şi circulaţie a
documentelor electronice (SIA CCDE).21 Pentru toate categoriile de conturi bancare (inclusiv în
valută străină), înscrise în Registrul fiscal de stat, ordinele incaso se emit în monedă naţională.
Astfel, dacă ordinul incaso este depus la contul contribuabilului în valută străină, atunci
executarea acestuia de către instituţia financiară se va efectua prin cumpărarea de către bancă a
valutei străine contra monedei naţionale aplicând cursul stabilit de ultima, cu transferarea în
aceeaşi zi a leilor moldoveneşti în buget.
De la aplicarea procedurii încasării mijloacelor băneşti de pe conturile bancare ale
contribuabilului sunt exceptate următoarele conturi bancare:
- conturile de împrumut;
- conturilor bancare deschise conform prevederilor acordurilor de împrmut încheiate între
R.Moldova şi donatorii externi;
- conturile provizoriu (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau
majorarea capitalului social);
- conturile persoanelor fizice care nu sunt subiecţi ai activităţii de întreprinzător.
Conform reglementărilor imperative ale art. 197 alin. (2) Cod fiscal, în cazul în care
contribuabilul deţine la contul său bancar mijloace băneşti, instituţia financiară este obligată să
execute, în limita acestor mijloace, ordinul incaso emis de organului fiscal, în decursul a 24 de
ore din momentul în care a fost primit.22

19
Art.197 alin.(1) din Codul fiscal.
20
Sintagma “s-a aflat despre apariţia ei (a restanţei)“, semnifică cazurile când, despre existenţa restanţei se constată
ulterior ca urmare a efectuării unui control fiscal pentru o perioadă anterioară (spre exemplu, controlul fiscal
efectuat în 2013 a vizat perioada fiscală din 2011).
21
Conform prevederilor Ordinului IFPS nr. 284 din 19.04.2012/M.O. nr.99-102 din 25.05.2012, cu privire la
expedierea şi recepţionarea documentelor electronice prin Sistemul informaţional automatizat de creare şi circulaţie
a documentelor electronice între Serviciul Fiscal de Stat şi instituţiile financiare, începând cu 01 septembrie 2012,
ordinul incaso se prezintă în adresa instituţiei financiare doar în mod electronic prin SIA CCDE. Prin acela şi sistem,
instituţia financiară expediază informaţia către organul fiscal privind executarea totală sau parţială, lipsă în totalitate
mijloace financiare pe cont sau despre remitere după caz a ordinului incaso executorului judecătoresc competent
(cazul de la art. 197 alin. (2) indice 1 Cod fiscal). Formatul informaţiei privind executarea (sau executarea
parţială/neexecutarea) ordinului incaso este aprobat prin Anexa la Ordinul IFPS nr. 302 din 03.05.2012/M.O. nr.99-
102 din 25.05.2012, cu privire la circuitul electronic al documentelor ce ţin de executarea silită a mijloacelor băne
şti din conturile bancare ale restanţierilor la bugetul public naţional.
22
În partea ce ţine de determinarea termenului de 24 de ore, deoarece acţiunea prevăzută la art. 197 alin. (2) din
Codul fiscal urmează să fie săvâr şită de către o organizaţie (instituţia financiară), în acest caz, se vor aplica
prevederile art. 264 din Codul civil. Astfel, dacă acţiunea urmează a fi săvîr şită într-o entitate cu orar limitat de
lucru, atunci termenul de executare se consideră expirat la ora, când entitatea dată, conform regulilor interne
stabilite, î- şi încheie ziua de lucru sau î- şi încheie doar efectuarea unor operaţiuni (chiar dacă entitatea continuă să
lucreze). Spre exemplu, de şi conform programului banca activează pînă la 17 00, unele operaţiuni bancare (spre
exemplu plăţile prin transferuri băne şti) pot fi efectuate de către bancă numai până la orele 16 00. În acest caz, se va
lua în considerare că actele de executare aferente acestor operaţiuni pot fi realizate pînă la orele orele 16 00, iar altele
pînă la 17 00. Astfel, pentru determinarea faptului că instituţia financiară a respectat întocmai norma imperativă de la
art. 197 alin. (2) din Codul fiscal, se vor lua în considerare prevederile normelor şi regulilor interne referitoare la
programul de lucru inclusiv de efectuare a anumitor operaţiuni. Totodată, din conţinutul art. 197 alin. (2) din Codul
fiscal, rezultă că instituţia financiară poate executa parţial ordinul incaso (adică în limita mijloacelor existente în
cont, dacă acestea nu au fost suficiente pentru executarea totală a acestuia). Astfel, dacă ordinul incaso a fost
 În cazul în care în ziua, sau anterior recepţionării ordinului incaso privind încasarea
mijloacelor băneşti de pe conturile bancare ale contribuabilului au fost înaintate alte documente
executorii şi/sau în aceeaşi zi au fost înaintate alte ordine incaso pentru acelaşi cont/conturi
bancare, emise de organele legal abilitate, şi mijloacele băneşti disponibile în aceste conturi nu
sunt suficiente pentru executarea integrală a ordinelor incaso şi a documentelor executorii
indicate, acestea (ordinul incaso şi documentul executoriu) se remit de către instituţia financiară
(sucursală sau filială) în aceeaşi zi primului executor judecătoresc emitent, pentru încasarea şi
distribuirea mijloacelor băneşti în ordinea satisfacerii creanţelor şi conform procedurii stabilite
de Codul de executare.23 În aceeaşi zi, instituţia financiară (sucursala sau filiala) va informa în
scris24 şi/sau prin alte metode legale organul fiscal despre existenţa altor ordine incaso şi/sau
documente executorii şi despre remiterea acestora executorului judecătoresc corespunzător.
Pentru situaţiile descrise mai sus, se vor aplica prin analogie dispoziţiile art. 92 din Codul de
executare, respectiv, organul fiscal va putea să se alăture la executare.25 În urma alăturării
realizate şi după expirarea termenului de alăturare stabilit la art.92 din Codul de executare,
executorul judecătoresc va comunica,26 în termen de 3 zile, organului fiscal despre toate acţiunile
şi actele care trebuie sau au fost realizate cu această ocazie, în special cele care vizează gradul de
prioritate a creanţelor care concurează pentru mijloacele băneşti aflate pe conturile debitorului ce
sunt implicate în procedura de executare respectivă şi va solicita avizul organului fiscal în acest
sens. Repartizarea sumelor încasate de pe conturile debitorului (în spezele care vizează şi
creanţele statului) se va realiza conform prevederilor legale în vigoare şi doar în baza avizului
pozitiv al organului fiscal.
În cazul primirii refuzului legat de ordinea de repartizare a sumelor, eventualele acte
ulterioare de executare ale executorului judecătoresc vor fi lovite de nulitate, executorul
judecătoresc fiind obligat să se conformeze prescripţiilor privind modul de repartizare a sumelor
indicate de către organul fiscal, ţinând cont de prevederile legislaţiei în vigoare.
Dacă contribuabilul nu deţine la contul său bancar mijloace băneşti pentru a stinge, total
sau parţial, obligaţia fiscală şi nu există situaţiile de înaintare a altor documente executorii,
instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) remite organului fiscal, în ziua primirii,
ordinul incaso, făcînd pe el menţiunea despre lipsa, totală sau parţială, a mijloacelor. În cazul în
care anterior a fost aplicată măsura suspendării operaţiunilor la contul bancar pentru nestingerea
obligaţiei fiscale, instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) informează imediat organul
fiscal despre înscrierea în contul contribuabilului a mijloacelor băneşti. Procedura încasării
incontestabile a mijloacelor de la conturile bancare este stabilită de Banca Naţională a Moldovei
conform Regulamentului privind suspendarea operaţiunilor, sechestrarea şi perceperea în mod
incontestabil a mijloacelor băneşti din conturile bancare nr. 375 din 15.12.2005 (M.O. nr. 1-4 din
06.01.2006).

executat parţial (în decurs de 24 ore din momentul recepţionării lui şi până la finalizarea unei zile de lucru) se va
considera că ordinul incaso a fost executat. În acest ultim caz, organul fiscal nu va fi în drept de a înainta pretenţii
instituţiei financiare deoarece, ordinul a fost executat în decurs de 24 ore din momentul recepţionării, chiar dacă,
acest lucru a fost efectuat până la finalizarea acestui termen. Totodată, în acest caz, organul fiscal are posibilitatea (si
este în drept) să înainteze alt ordin incaso până la finalizarea termenului de 24 de ore.
23
Procedura este prevăzută de alin.(3) şi (4) art.92 din Codul de executare.
24
Conform pct. 2 din Ordinul IFPS nr. 302 din 03.05.2012/M.O. nr. 99-102 din 25.05.2012, cu privire la circuitul
electronic al documentelor ce ţin de executarea silită a mijloacelor băne şti din conturile bancare ale restanţierilor la
bugetul public naţional, prin sintagma «instituţii financiare participante la SIA CCDE», se admite de fapt că nu toate
instituţiile financiare (spre exemplu anumite filiale ale acestora) încă nu sunt participante la SIA CCDE.
25
Conform art.101 din Codul de executare, acest termen este de 10 zile din data în ştiintării în cadrul procedurii de
executare.
26
Este necesar de menţionat că, legislaţia nu stabile şte forma în care executorul comunică organului fiscal despre
modul de distribuire a sumelor băne şti, dar, luându-se în considerare prevederile art.66 din Codul de executare,
intentarea, amânarea, suspendarea şi încetarea executării silite, eliberarea sau distribuirea sumelor obţinute din
executare, aplicarea şi ridicarea măsurilor de asigurare a executării, alte măsuri prevăzute de lege se dispun prin
încheiere. Prin urmare, considerăm că informarea organului fiscal se va face tot printr-o încheiere a executorului
judecătoresc.
 Prevederile enunţate mai sus, nu se aplică în cazul în care în contul bancar al
contribuabilului sunt înscrise mijloace băneşti încasate de la comercializarea bunurilor gajate, în
limita sumelor direcţionate spre plata cheltuielilor aferente vânzării bunului gajat şi în limita
creanţelor care se plătesc din produsul vînzării bunului gajat, sume care au o destinaţie specială
ca sume dobândite în cazul exercitării dreptului la bunul gajat.
De asemenea, în cazul lipsei sau insuficienţei de mijloace băneşti în conturile bancare ale
plătitorului, organul fiscal poate proceda concomitent la aplicarea altor modalităţi de executare
silită. Astfel, organul fiscal va emite o hotărâre de executare silită şi va proceda fie la urmărirea
bunurilor contribuabililor, fie la ridicarea numerarului, inclusiv în valută străină, care se află în
safeul casei contribuabilului sau în reţeaua comercială a acestuia, fie la urmărirea datoriilor
debitoare ale contribuabilului.

5. Perceperea restanţelor din contul altor bunuri ale contribuabililor

Perceperea restanţelor din contul altor bunuri ale contribuabililor se efectuiază doar
printr-o Hotărâre de executare silită emisă în acest scop de către organul fiscal.Punerea în
executarea aHotărârii privind executarea silită a obligaţiei fiscale se va efectua doar în zilele
lucrătoare, între orele 6.00 şi 22.00. Executarea silită în alt timp se admite în cazul în care
contribuabilul sau debitorul lui se eschivează de la executarea silită. Prin Hotărârea respectivă,
organul fiscal poate proceda fie la una, fie concomitent la următoarele modalităţi de executare
silită a obligaţiilor fiscale:
- ridicarea de la contribuabil a mijloacelor băneşti în numerar;
- urmărirea bunurilor contribuabilului;
- urmărirea datoriilor (sumelor) debitoare ale contribuabililor.
Totodată prin bunuri se înţelege totalitatea de valori materiale şi de active nemateriale, inclusiv
de bani şi de valori mobiliare, care se află în proprietatea persoanei, indiferent de faptul în a cărei
folosinţă efectivă este, precum şi de alte drepturi patrimoniale.

5.1. Procedura ridicării de la contribuabil a mijloacelor băneşti în numerar

Conform art. 198 din Codul fiscal executarea silită a obligaţiei fiscale prin ridicarea de
mijloace băneşti în numerar este aplicată doar contribuabilului persoană juridică sau persoană
fizică subiect al activităţii de întreprinzător.
Pentru ridicarea de la contribuabil a mijloacelor băneşti în numerar, inclusiv în valută
străină, funcţionarul fiscal verifică locurile şi localurile în care contribuabilul păstrează
numerarul, precum şi reţeaua lui comercială.
În cazul când contribuabilul sau reprezentantul27 lui refuză de a participa la ridicarea
numerarului, deschiderea fără consimţământul reprezentantului contribuabilului sau în lipsa
acestuia a locurilor şi localurilor în care se păstrează numerarul se efectuează în prezenta a 2
martori asistenţi şi a colaboratorilor poliţiei. Până la sosirea acestora din urmă, funcţionarul fiscal
sigilează locurile şi localurile.
Faptul ridicării numerarului şi al deschiderii locurilor şi localurilor fără consimţământul
reprezentantului contribuabilului este consemnat în acte semnate de cei prezenţi. Actele se
întocmesc în două exemplare. Exemplarul al doilea se remite contribuabilului sau

27
Coform prevederilor art. 129 pct.(5), Reprezentant al contribuabilului (al persoanei) este persoana care acţionează
în baza unei procuri, eliberate în conformitate cu legislaţia; avocat învestit cu împuterniciri conform legislaţiei;
părinte, înfietor, tutore sau curator în cazul persoanei fizice lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de
exerciţiu restrînsă; alte persoane care, conform legislaţiei, pot avea calitatea de reprezentant. Totodată, art. 198 alin
(3) din Codul fiscal prevede o derogare de la noţiunea de reprezentant al contribuabilului expusă în art.129 pct.(5).
Astfel, la ridicarea mijloacelor băneşti în numerar, în calitate de reprezentant al contribuabilului, participă casierul
(gestionarul) sau un alt angajat care îl înlocuieşte. În acest caz, este necesar de luat în considerare că, fiind vorba
despre o derogare, aceste persoane au calitatea de reprezentant al contribuabilului doar în cadrul acestei modalităţi
de executare silită şi doar în raport de obligaţiile acestora de prezentare a documentelor necesare, asigurării
accesului liber la seiful casei contribuabilului, în încăperea izolată a casei, precum şi în reţeaua comercială a
contribuabilului.
reprezentantului acestuia contra semnătură pe primul exemplar sau se expediază recomandat
contribuabilului în aceeaşi zi sau în următoarea zi lucrătoare.
Funcţionarul fiscal predă mijloacele băneşti ridicate instituţiei financiare (sucursalei sau
filialei acesteia) proxime, care este obligată sa le primească şi să le transfere la bugetele
respective pentru stingerea restanţelor, iar drept confirmare de predarea banilor serveşte recipisa
bancară sau copia ordinului de încasare.
Numerarul în valută străină se predă la cursul stabilit de Banca Naţională a Moldovei în
ziua predării, în ordinul de încasare a acesteia indicându-se numărul de cont unde se va efectua
înregistrarea în lei moldoveneşti, data şi cursul la care valuta a fost achiziţionată.
Dacă depunerea mijloacelor băneşti în numerar la instituţia financiară (sucursala sau filiala
acesteia) în ziua ridicării lor este imposibilă, ele vor fi predate casieriei organului fiscal pentru ca
aceasta să le transmită instituţiei financiare (sucursalei sau filialei acesteia) în următoarea zi
lucrătoare.

5.2. Urmărirea bunurilor contribuabililor

Urmărirea bunurilor contribuabililor se realizează prin sechestrare, comercializare şi
ridicarea acestora. În cadrul executării silite a obligaţiilor fiscale, aceste opraţiuni urmează în
totalitatea lor a fi percepute ca o procedură unică de executare silită şi anime - urmărirea
bunurilor contribuabilului.28

5.2.1. Sechestarea bunurilor contribuabilului

Sechestarea bunurilor contribuabilului este prima fază a procedurii de urmărire a
bunurilor contribuabilului. Conform art.129 p.16 din Codul fiscal, sechestarea bunurilor
reprezintă acţiunile întreprinse de organul fiscal pentru indisponibilizarea bunurilor
persoanei.Aplicarea în cadrul acestei proceduri a sechestrului asupra bunurilor contribuabililor
constituie o modalitate de asigurare silită a stingerii obligaţiei fiscale restante.
Regula generală privind executarea hotărârii organului fiscal de sechestrare a bunurilor
contribuabilului constă în faptul că sechestararea se efectuează în prezenţa contribuabilului (a
reprezentantului acestuia), a persoanei lui cu funcţie de răspundere, iar în cazul în care
contribuabilul este persoană fizică neânregistrată ca subiect al activităţii de întreprinzător - a unui
membru major al familiei acesteia. Totodată, dacă contribuabilul (reprezentantul acestuia),
persoana lui cu funcţie de răspundere se eschivează de a fi prezenţi la sechestrarea bunurilor,
aceasta se efectuează fără consimţămîntul sau în absenţa lor (cu excepţia sechestrării bunurilor
persoanelor fizice). Deschiderea fără consimţămîntul contribuabilului (reprezentantului acestuia),
al persoanei lui cu funcţie de răspundere ori în lipsa acestora a încăperilor şi a altor locuri în care
se află bunurile, precum şi sechestrarea lor, se efectuează în prezenţa a doi martori asistenţi.
Sub aspect procedural, sechestrarea bunurilor în temeiul hotărîrii de executare silită este
efectuată de funcţionarul fiscal, care, înainte de a proceda la sechestrare, are următoarele
obligaţii în raport cu contribuabilul:
a) să remită contribuabilului (reprezentantului acestuia), persoanei lui cu funcţie de
răspundere o copie de pe hotărârea privind executarea silită a obligaţiei fiscale;
b) să aducă obligatoriu la cunoştinţa contribuabilului, în scris sau verbal, despre drepturile
şi obligaţiile pe care acesta le are în timpul sechestrării, şi ce răspundere prevede legea pentru
neândeplinirea de către contribuabil a obligaţiilor sale.
În temeiul Hotărârii organului fiscal privind executarea silită a obligaţiei fiscale, sunt
pasibile sechestrării toate bunurile contribuabilului, indiferent de locul aflării lor, cu excepţia
celor care, nu sunt sechestrabile potrivit legii.
Obligaţia principală a contribuabilului (reprezentantul acestuia), a persoanei lui cu funcţie
de răspundere constă în prezentarea spre sechestrare a tuturor bunurilor, inclusiv cele transmise

28
Sechestrarea bunurilor fiind o măsură asiguratorie poate fi aplicată şi separat, nu doar în cadrul executării silite a
obligaţiilor fiscale (Ordinul IFPS nr. 295 din 08.06.2010/M.O. nr. 98-99 din 15.06.2010 privind aprobarea
formularelor cu privire la aplicarea măsurilor de asigurare a stingerii obligaţiei fiscale).
altor persoane la păstrare sau în folosinţă, precum şi să prezinte documentele atestă dreptul de
proprietate asupra bunurilor şi să comunice în scris:
a) informaţii despre bunurile care nu aparţin contribuabilului şi despre proprietarii
acestora;
b) informaţii despre bunurile care aparţin contribuabilului şi care au fost transmise altor
persoane la păstrare sau în folosinţă;
c) informaţii despre bunurile gajate;
d) informaţii despre bunurile sechestrate de alte autorităţi publice.
Pentru depistarea bunurilor contribuabilului, funcţionarul fiscal este în drept să cerceteze
locurile în care se presupune că se află acestea, iar în cazul domiciliului şi reşedinţei - doar cu
acordul persoanei căreia îi aparţine sau în baza hotărârii instanţei judecătoreşti.
Nu sînt sechestrabile următoarele bunuri:
a) produsele agricole perisabile, conform listei aprobate de Guvern;29
b) bunurile gajate pînă la momentul sechestrării;
c) bunurile personale ale persoanei fizice care, conform Codului de executare, nu sînt
urmăribile;
d) bunurile sechestrate de alte autorităţi publice;
e) alte bunuri care, conform legislaţiei, nu pot fi urmărite. 30
Vor fi sechestrate bunuri numai în valoarea necesară şi suficientă pentru stingerea
obligaţiei fiscale restante, pentru achitarea impozitelor şi taxelor aferente comercializării
bunurilor sechestrate,31 al căror termen de plată este stabilit pînă la sau la data comercializării, şi
pentru recuperarea cheltuielilor de executare silită.
Pentru determinarea cantităţii suficiente de bunuri care urmează a fi sechestrate, în
momentul sechestrării se stabileşte preţul de sechestru al bunurilor după valoarea lor de bilanţ,
în conformitate cu datele contabilităţii contribuabilului. În cazul cînd persoanele care, conform
legislaţiei, nu ţin evidenţă contabilă şi cînd contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui
cu funcţie de răspundere se eschivează de a fi prezenţi la sechestru sau lipsesc, preţul de
sechestru al bunurilor îl stabileşte funcţionarul fiscal, luând în considerare starea lor tehnică şi
alte caracteristici. Pentru constatarea stării tehnice pot fi invitaţi, după caz, specialişti în
domeniu. Valorile mobiliare sînt sechestrate la preţul lor nominal. Cota-parte într-o societate se
determină conform documentelor ei de constituire.
Ulterior, funcţionarul fiscal întocmeşte, în două exemplare, - lista bunurilor sechestrate,
unde se indică denumirea, cantitatea, semnele individuale şi valoarea bunurilor. La valorile
mobiliare se indică numărul, emitentul, preţul nominal şi alte date cunoscute la momentul
sechestrării. Fiecare foaie este semnată de participanţii la sechestru. După trecerea în listă a
bunurilor sechestrate, se întocmeşte, în două exemplare, actul de sechestru32, care se semnează

29
Anexa 2 la H.G. nr.1538 din 27.11.2002 “Cu privire la aprobarea componenţei nominale a Comisiei republicane
permanente pentru organizarea expertizei, evaluării şi comercializării bunurilor sechestrate şi a Listei produselor
agricole perisabile care nu sunt sechestrabile”.
30
Spre exemplu,nu pot fi urmarite bunurile dindomeniul public care constituie obiectul exclusiv al proprietăţii
publiceîn conformitate cu lit. c) alin. (2) art. 10 din Legea nr. 121 din 04.05.2007/Monitorul Oficial nr. 90-93 din
29.06.2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice. Circuitul civil al acestor bunuri fiind interzis,
şi prin urmare, ele nu pot fi înstrăinate, nici prin privatizare sau depune în capitalul social al unei persoane juridice;
nu pot constitui obiect al gajului sau al unei alte garanţii reale; nu pot fi supuse urmăririi silite, nici chiar în cazul
insolvabilităţii persoanei juridice care le gestionează; dreptul de proprietate asupra lor nu se stinge prin neuz; nu pot
fi dobândite de persoane fizice sau juridice prin uzucapiune.
31
Spre exemplu, conform art.203 alin. (13) din Codul fiscal, pentru contribuabilul restanţier, comercializarea
bunurilor sechestrate înseamnă desfacerea şi livrarea de mărfuri cu toate consecinţele ce decurg din aceste
operaţiuni, inclusiv cu eliberarea obligatorie a facturii fiscale, cu calcularea şi plata eventualelor impozite şi taxe
aferente.
32
Modelele Hotărârii de execurare silită, actului de sechestru, listei bunurilor sechestarte, actului de ridicare a
mijloacelor băne şti, actului de ridicare, proceselor-verbale cu privire la rezultatele licitaţiei si al licitaţiei nule
precum şi a modelelor cererilor de participare la licitaţie, sunt aprobate prin Ordinul IFPS nr.143 din
13.09.2002/M.O. nr.176-181 din 30.12.2005.
de participanţii la sechestru. Exemplarul al doilea se remite contribuabilului (reprezentantului
acestuia), persoanei lui cu funcţie de răspundere contra semnătură.
Bunurile sechestrate se lasă spre păstrare la locul aflării lor la momentul sechestrării: la
contribuabil sau la o altă persoană (dacă în momentul sechestrării acestea se aflau la aceasta). În
acest ultimo caz, se admite remiterea bunurilor spre păstrare nemijlocit contribuabilului, care
este obligat să le primească. Totodată, prin decizia funcţionarului fiscal, bunurile pot fi transmise
spre păstrare şi altor persone în bază de contract. 33 Responsabili de păstrarea bunurilor
sechestrate sînt contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere
sau persoana care o suplineşte, cărora li s-a adus la cunoştinţă faptul sechestrării, sau persoana
căreia i-au fost încredinţate sub semnătură bunurile sechestrate.
Actul de sechestru conţine somaţia că dacă, în termen de 30 zile lucrătoare din data
aplicării sechestrului, contribuabilul nu va achita restanţele, bunurile sechestrate se vor
comercializa.
Dcacă contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere
refuză să semneze actul de sechestru, funcţionarul fiscal notează în dreptul numelui acestuia: "A
refuzat să semneze". Nota refuzului se confirmă de regulă prin semnătura martorilor asistenţi. În
cazul absenţei acestora, actul de sechestru este semnat de funcţionarul fiscal, exemplarul al
doilea fiind expediat recomandat contribuabilului.
Dacă contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere nu sunt
prezenţi la sechestru, faptul se va consemna în actul de sechestru în prezenţa a 2 martori
asistenţi, exemplarul al doilea fiind expediat recomandat contribuabilului în 24 de ore.
În cazul sechestrării valorilor mobiliare, organul fiscal va remite copia de pe actul de
sechestru registratorului independent sau persoanei care ţine evidenţa lor. Aceştia vor consemna
în registrul respectiv, imediat după primirea copiei, sechestrarea valorilor mobiliare. Din acest
moment, nu se va mai face, fără acordul organului fiscal, nici o operaţiune cu valorile mobiliare
sechestrate.
În cazul sechestrării bunurilor imobiliare, organul fiscal va remite, în aceeaşi zi sau în ziua
următoare, copia de pe actul de sechestru şi hotărîrea de executare silită a obligaţiei fiscale
oficiilor cadastrale teritoriale pentru notarea aplicării sechestrului.

5.2.2. Particularităţile sechestrării unor categorii de bunuri

Sechestrarea bunurilor contribuabilului care se află la alte persoane
Particularităţile sechestrării acestora variază şi se efectuiază în funcţie de următoarele
situaţii:
a) Dacă contribuabilul a comunicat despre bunurile sale aflate la alte persoane în baza
unor contracte de împrumut, locaţiune, arendă, închiriere, păstrare etc., acestesa se vor include în
lista bunurilor sechestrate în baza documentelor de care dispune contribuabilul referitor la aceste
bunuri. După semnarea actului de sechestru de către contribuabil, persoanei la care se află
bunurile i se va remite o somaţie prin va fi informat despre sechestrarea bunurilor
contribuabilului, despre obligaţia acesteia de a asigura integritatea lor şi despre interdicţia de a le
transmite contribuabilului sau unor terţi fără acordul organului fiscal. După caz, bunurile vor fi
examinate la locul aflării lor.
b) Dacă contribuabilul nu a comunicat despre bunurile sale aflate la alte persoane iar
faptul aflării acestor bunuri la aceste persoane şi faptul că ele nu au fost sechestrate anterior se
depistează de către organul fiscal ulterior, în cadrul unor controale fiscale, acesteia i se va remite
o somaţie prin care va fi informată despre sechestrarea bunurilor contribuabilului, despre
obligaţia ce îi revine de a asigura integritatea lor şi despre interdicţia de a le transmite
contribuabilului sau unor terţi fără acordul organului fiscal. Concomitent, se va întocmi o listă a
acelor bunuri, fiecare pagină fiind semnată de funcţionarul fiscal şi de deţinătorul bunurilor

33
Spre exemplu, conform art.200 alin.(12) din Codul fiscal, bijuteriile şi alte obiecte de aur, argint, platină şi
metalele din grupa platinei, pietrele preţioase şi perlele, precum şi reziduurile din astfel de materiale, sînt depuse
spre păstrare la instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) de către funcţionarul fiscal.
(reprezentantul lui). După semnarea listei bunurilor deţinute de o altă persoană, funcţionarul
fiscal o va verifica după documentele de evidenţă contabilă ale contribuabilului. După
identificarea bunurilor, se va întocmi un act de sechestru.

Particularităţile sechestrării bunurilor persoanelor fizice neânregistrate ca

întreprinzători individuali
Este necesat de menţionat că legislaţia fiscală prevede o derogare de la regula generală că
executarea silită a obligaţiilor fiscale se efectuiază doar prin intermediul unei hotărâri emise de
către organul fiscal.34 Astfel, dacă persoana fizică nu permite accesul în domiciliul sau în
reşedinţa sa pentru a i se sechestra bunurile, funcţionarul fiscal consemnează faptul într-un act, şi
în astfel de cazuri, organul fiscal va intenta o acţiune în instanta de judecată competentă
(conform normelor de competenţă din Codul de procedură civilă). După ce instanţa
judecătorească emite o hotărâîre de executare silită a obligaţiei fiscale, aceasta va fi executată în
conformitate cu legislaţia de procedură civilă.35 În acest caz, organul fiscal porneşte în instanţa
de judecată nu o acţiune de a permite accesul în domiciliul sau în reşedinţa persoanei, dar o
acţiune de a percepe suma obligaţiilor fiscale, în mod forţat, printr-o hotărâre judecătorească.
Instanţa de judecată competentă va examina acţiunea după regulile generale de procedură, va
aprecia probele părţilor care confirmă sau infirmă datoria fiscală şi va pronunţa o hotărâre de
admitere a cerinţelor privind perceperea sumelor datorate sau (după caz) va respinge acţiunea
organului fiscal. Procedura prealabilă se va considera respectată de către autoritatea fiscală dacă
ultima va prezenta actul întocmit de către funcţionarul fiscal, prin care se confirmă că
contribuabilul- persoană fizică nu permite accesul funcţionarul fiscal în domiciliul sau reşedinţa
sa în vederea sechestrării bunurilor acestuia. În cazul unei hotărâri de admitere a cerinţelor
formulate de către organul fiscal, aceasta va fi executată conform prevederilor Codului de
executare, inclusiv prin sechestrarea, comercializarea şi ridicarea bunurilor persoanei fizice.36

Particularităţile sechestrării producţiei agricole nerecoltate (viitoare)37

Organul fiscal este în drept să sechestreze producţia agricolă nerecoltată (viitoare), cu
excepţia c produselor agricole perisabile lista cărora este stabilită în Anexa nr. 2 din H.G.
nr.1538 din 27.11.2002/M.O. nr.162-167 din 06.12.2002. Procedura respectivă, poate fi aplicată
atât persoanelor juridice şi întreprinzătorilor individuali, cât şi (cu mici diferenţe legate de
prezentarea unor documente) persoanelor fizice neânregistarţi ca întreprinzători individuali.
Aplicarea sechestrului pe producţia agricolă nerecoltată, nu absolvă contribuabilul restanţier
de cultivare, recoltare şi/sau păstrare a producţiei.
Sechestrarea în acest caz se efectuiază conform regulilor generale prevăzute de Codul fiscal.
Cu toate acestea, fiind vorba despre bunuri viitoare, procedura de sechestare în acest caz, are
următoarele particularităţi:
a) În cazul sechestrării producţiei agricole nerecoltate, perioada de conformare benevolă a
contribuabilului, în partea ce ţine de achitarea sumelor obligaţiilor fiscale la buget, se va extinde
până la apariţia în natură a obiectului sechestrului (a producţiei agricole viitoare), adică până în
momentul recoltării. Acest fapt constituie o derogare de la termenul de 30 zile prevăzut de art.
199 alin. (5) şi art. 200 alin. (13) din Codul fiscal, la expirarea căruia organul fiscal poate
proceda la comercializarea bunurilor sechestrate. Prin urmare, în cazul sechestrării producţiei
agricole nerecoltate (viitoare), organul fiscal va putea comercializa recolta obţinută doar dacă la
momentul obţinerii acesteia, contribuabilul nu şi-a onorat obligaţiile fiscale restante.

34
A se vedea art.199 alin (3) şi (4) din Codul fiscal.
35
A se vedea art.196 al.(4) din Codul fiscal.
36
Hotărîrea Plenului CSJ a RM din 31.05.2004, nr.18 “Cu privire la unele chestiuni ce vizează procedura de eliberare
a ordonanţelor judecătoreşti, precum şi Ediţia II a Manualului judecătorului pentru cauze civile, Chi şinău, 2013,
p.651-652.
37
Art.2011 din Codul fiscal. Monitorul fiscal nr.03(7), mai 2012, p. 69-71.
 b) Pentru determinarea în lista bunurilor sechestrarte a volumului şi valorii producţiei
agricole viitoare care poate fi sechestrată, organul fiscal va solicita de la contribuabil în
momentul sechestrării anumite documente confirmative din evidenţa contabilă care prevăd
suprafaţa, volumul şi preţul eventual de comercializare a producţiei agricole viitoare, precum şi
alte documente specifice.38
c) În momentul întocmirii listei bunurilor sechestarte, organul fiscal va asigura înscrierea
în această listă a bunului sechestrat (producţia agricolă viitoare ca bun accesoriu), asigurând
corelaţia dintre bunul sechestrat ca bun accesoriu şi terenul agricol ca bun principal, indicându-se
codul cadastral al ultimului.
d) Va prezenta oficiului cadastarl teritorial în aceiaşi zi sau în ziua următoare, copia
actului de sechestru şi a hotărârii de executare silită în vederea notării în registrul cadastral al
bunurilor imobile a sechestrului asupra producţiei agricole viitoare.39
e) Va remite, în aceeaşi zi sau în ziua următoare, copia actului de sechestru şi hotărârea de
executare silită a obligaţiei fiscale autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul al doilea
pentru notarea aplicării sechestrului în Registrul producţiei agricole sechestrate, conform
modului şi formularului aprobat de Ministerul Finanţelor şi Ministerul Agriculturii şi Industriei
Alimentare. Din acest moment, contribuabilului îi este interzis să efectueze fără acordul
organului fiscal tranzacţii de înstrăinare a producţiei agricole nerecoltate sechestrate.
f) Imediat după recoltarea producţiei agricole, organul fiscal va întocmi un act de
constatare la faţa locului, prin care va determina cantitatea de facto a recolteicolectate. În baza
actului respectiv, care este parte a materialelor aferente sechestrului, organul fiscal va decide
asupra cantităţii necesare şi suficiente de producţie agricolă care va fi transmisă pentru
comercializare (ţinând cont de documentele şi rapoartele statistice prezentate, precum şi de
preţurile de piaţă la moment, precum şi de cheltuielile de executare).

5.2.3. Cazuri de ridicare a sechestrului aplicat pe bunuri

Sechestrul de pe bunuri se ridică în cazul:
a) stingerii, totale sau parţiale, de către contribuabil a obligaţiei fiscale şi al recuperării a
cheltuielilor de executare silită;
b) stingerii, totale sau parţiale, a obligaţiei fiscale şi al recuperării cheltuielilor de executare
silită prin alte modalităţi de executare silită decît sechestrul;
c) necesităţii sechestrării unor alte bunuri, solicitate pe piaţă, în vederea urgentării plăţii
restanţelor;
d) înstrăinării sau dispariţiei bunurilor;
e) imposibilităţii comercializării bunurilor;
f) emiterii unei decizii în acest sens de către autoritatea care examinează plângerea dacă se
încalcă procedura de sechestrare;
g) încheierii cu organul fiscal a contractului privind modificarea termenului de stingere a
obligaţiei fiscal, cu recuperarea până la încheierea acestuia a cheltuielilor de executare silită
suportate anterior semnării contractului;
h) emiterii unei încheieri/hotărâri a instanţei de judecată.
După ridicarea sechestrului de pe bunuri, organul fiscal le restituie contribuabilului dacă
păstrarea acestora s-a efectuat în alt loc. În cazul stingerii parţiale a obligaţiei fiscale, organul
fiscal va dispune ridicarea sechestrului de pe bunuri şi imediat va aplica sechestrul pe bunurile

38
Este vorba în acest caz şi despre rapoartele statistice nr.4-agr (Totalurile semănatului pentru recolta anului 20___),
nr. 7-agr (Recolta roadei, semănatul culurilor de toamnă şi aratul de zăble la 20___), nr. 29-AGR (Producţia
obţinută la culturile recoltate pe toată suprafaţa însămânţată în anul 20___), nr.21-VÎNZ (vânzarea producţiei
agricole), aprobate prin Ordinele BNS nr.112 din 25.10.2010 şi nr. 87 din 18.10.2011.
39
Conform art. 288 alin. (2) din Codul civil, la categoria de bunuri imobile se raporteaază terenurile, porţiunile de
subsol, obiectele acvatice separate, plantaţiile prinse de rădăcini...precum şi tot ceea ce, este în mod natural sau
artificial încorporat durabil în acesta (teren). Totodată conform art. 4 alin. (5) din Legea cadastrului bunurilor
imobile nr.1543 din 25.02.1998, în registrul bunurilor imobile, în afara drepturilor reale ce au ca obiect bunuri
imobile, pot fi înscrise drepturile de creanţă, faptele sau raporturile juridice aferente acestor bunuri.
contribuabilului în măsură suficientă pentru a asigura stingerea restanţelor existente şi
compensarea cheltuielilor de executare silită suportate sau eventuale, precum şi a impozitelor şi
taxelor aferente comercializării bunurilor.

6. Comercializarea bunurilor sechestrate

Comercializarea bunurilor se efectuiază de către contribuabil conform evaluării fărcute de
către un evaluator, ales de contribuabil de pe portalul Serviciului fiscal de Stat.
Comercializarea bunurilor persoanelor fizice se efectuiază de către executorul
judecătoresc.

7. Urmărirea datoriei debitoare a contribuabilului

Urmărirea datoriei debitoare de la persoane care au sediu în Republica Moldova se face în
baza listei debitorilor, prezentate de contribuabil, sau a altor informaţii de care dispune organul
fiscal. În conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, pot fi
urmărite datoriile debitoare de la persoane din străinătate, precum şi de la debitorii autohtoni în
beneficiul contribuabililor străini.
Urmărirea datoriei debitoare se efectuează şi atunci când însuşi debitorul are restanţe.
Pentru urmărirea datoriei debitoare, contribuabilul este obligat să prezinte organului fiscal
lista debitorilor, semnată de el (de reprezentantul său), de persoana sa cu funcţie de răspundere.
La cererea organului fiscal, datele din listă sînt confirmate documentar. Lista debitorilor trebuie
să conţină, după caz:
a) denumirea (numele, prenumele) debitorului, sediul (adresa), codul fiscal, informaţia de
contact;
b) conturile bancare ale debitorului, denumirea, sediul şi codul instituţiilor financiare
(sucursalelor sau filialelor acestora) în care sînt deschise conturile;
c) data apariţiei datoriilor debitoare, suma totală şi scadenţa lor;
d) măsurile întreprinse de contribuabil pentru a i se plăti datoria debitoare;
e) data ultimei verificări reciproce.
(4) În baza datelor furnizate de contribuabil, organul fiscal verifică dacă datoriile debitoare
au devenit scadente şi dacă contribuabilul are dreptul să ceară plata lor. În cazul în care dreptul
de a cere plata este confirmat, organul fiscal remite debitorului somaţia că, la data primirii ei,
asupra sumelor pe care el le datorează contribuabilului s-a aplicat sechestru în cuantumul
obligaţiei fiscale a acestuia şi că debitorul este obligat să stingă obligaţia fiscală.
Persoana care a primit somaţia este obligată ca, în termen de 10 zile lucrătoare, să confirme
sau să infirme, parţial ori total, datoria debitoare a contribuabilului indicată în somaţie. Dacă
datoria este infirmată, la scrisoare se anexează copiile de pe documentele de rigoare.
Dacă suma datoriei debitoare a contribuabilului a fost confirmată sau dacă ea a fost
infirmată fără anexarea documentelor de rigoare, precum şi dacă, la expirarea a 10 zile lucrătoare
de la primirea somaţiei, nu i s-a răspuns organului fiscal, aceasta are dreptul să aplice
debitorului, în modul corespunzător, oricare din modalităţile de executare silită a obligaţiei
fiscale cu exepţia desigur a urmăririi datoriei debitoare.

8. Procedura de distribuire în faza de executare silită a sumelor încasate şi

categoriile de creanţe.
Procedura de distribuire a sumelor încasate şi categoriile de creanţe este reglementată de
art. 144 şi 145 din Codul de executare nr. 443 din 24.12.2004.
La întocmirea de către organul fiscal a avizului (pozitiv sau negativ) pe marginea acţiunilor
şi actelor de executare efectuate, sau care trebuie de efectuat de către executorul judecătoresc,
organul fiscal se va conduce exlusiv şi necondiţionat de următoarea procedură de distribuire şi
repartizare a creanţelor:
 a) dacă sumele obţinute din executare nu sunt suficiente pentru stingerea creanţelor, ele se
distribuie creditorilor, în modul stabilit de codul de executare, proporţional creanţei fiecăruia în
modul stabilit de lege, până la satisfacerea totală a creanţelor acestora;
b) creanţele fiecărei categorii ulterioare se satisfac după ce au fost satisfăcute creanţele
categoriei anterioare.
c) în cazul în care, pînă la distribuirea sumelor obţinute prin executare, şi alţi creditori au
depus documente executorii, executorul judecătoresc va dispune distribuirea sumelor potrivit
ordinii stabilite la art.145 şi 146 din codul de executare, dacă legea nu prevede altfel.
d) sumele distribuite creditorilor gajişti (atunci când bunurile gajate sunt urmărite), precum
şi cele distribuite în temeiul titlurilor executorii de asigurare a acţiunii, vor fi eliberate doar după
prezentarea documentului executoriu şi în mărimea stabilită de acesta.
e) sumele distribuite se eliberează după expirarea a 5 zile de la data adoptării încheierii
privind distribuirea lor, cu excepţia cazurilor de contestare.
f) sumele distribuite creditorilor gajişti pot fi eliberate prin derogare şi fără prezentarea
documentului executoriu, în cazul în care debitorul şi creditorii solicită, prin cerere, acest lucru.
Părţile care au consimţit să li se elibereze sumele pînă la expirarea termenului de contestare sunt
decăzute din dreptul de a contesta încheierea de distribuire.
h) la întocmirea încheierii de distribuire se va ţine cont şi de sumele calculate la cererea
creditorului de către executorul judecătoresc, reprezentând dobânzile, penalităţile şi alte sume
rezultate din întârzierea executării, în funcţie de rata inflaţiei şi în conformitate cu art.619 din
Codul civil. Sumele menţionate se calculează de la data la care hotărârea judecătorească a
devenit definitivă sau, în cazul celorlalte documente executorii, de la data la care creanţa a
devenit exigibilă (scadentă) şi până la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în orice document
dintre acestea, în perioada de calcul fiind inclusă şi durata suspendării procedurii de executare.
Suma rămasă după satisfacerea tuturor creanţelor se restituie debitorului.
Totodată, se stabilesc 3 categorii de creanţe.
La categoria întâi de creanţe sunt atribuite creanţele privind:
a) plata pensiei de întreţinere;
b) plăţile ce decurg din raporturile de muncă;
c) reparaţia prejudiciilor cauzate prin schilodire sau prin o altă vătămare a sănătăţii, precum
şi în legătură cu pierderea întreţinătorului;
d) reparaţia prejudiciilor cauzate persoanelor fizice prin infracţiune sau contravenţie;
e) contribuţiile obligatorii de asigurări sociale de stat.
La categoria a doua de creanţe sunt atribuite creanţele privind:
a) impozitele, taxele şi alte plăţi aferente bugetului public naţional;
b) taxele de stat, amenzile şi penalităţile aferente bugetului public naţional;
c) reparaţia prejudiciilor cauzate prin infracţiune sau contravenţie persoanelor juridice,
precum şi asociaţiilor şi societăţilor care nu au personalitate juridică, dar care dispun de organe
de conducere proprii;
d) plăţile pentru drepturile de autor şi drepturile conexe;
e) cheltuielile de asistenţă juridică.
La categoria a treia de creanţe sunt atribuite celelalte creanţe.
Sumele calculate la cererea creditorului de către executorul judecătoresc, reprezentând
dobânzile, penalităţile şi alte sume rezultate din întârzierea executării, în funcţie de rata inflaţiei
şi în conformitate cu art.619 din Codul civil. Sumele menţionate se calculează de la data la care
hotărîrea judecătorească a devenit definitivă sau, în cazul celorlalte documente executorii, de la
data la care creanţa a devenit exigibilă (scadentă) şi pînă la data plăţii efective a obligaţiei
cuprinse în orice document dintre acestea, în perioada de calcul fiind inclusă şi durata
suspendării procedurii de executare se vor plăti în ultimul rând.
Cheltuielile de executare se restituie în ordine prioritară înainte de satisfacerea tuturor
creanţelor. Creanţele garantate prin gaj sau ipotecă constituite asupra bunurilor vândute se
plătesc din suma obţinută, în ordine prioritară, înainte de satisfacerea celorlalte creanţe.
 9. Cazuri de imposibilitate a executării silite a obligaţiei fiscale
În procesul efectuării executării silite a obligaţiilor fiscale restante, organul fiscal poate să constate atât în
cazul persoanelor fizice (inclusiv a întreprinzătorului individual), cât şi a celor juridice, lipsa succesorilor, respectiv
lipsa sau insuficienţa de bunuri care ar putea fi urmărite. Totodată, executarea silită poate fi imposibilă şi în anumite
40
situaţii şi împrejurări legal prevăzute. Legislaţia fiscală prevede următoarele cazuri în care executarea
silită a obligaţiei fiscale se consideră imposibil de executat:
a) persoana lichidată nu are successor şi nu posedă bunuri pasibile urmăririi;
b) persoana se află în process de lichidare (dizolvare) sau în procedură de insolvabilitate;
c) există un act judecătoresc care suspendă executarea deciziei organului fiscal asupra
cazului de încălcare fiscală sau de executare silită - pe perioada valabilităţii actului de
suspendare;
d) există actul respectiv al instanţei de judecată sau al executorului judecătoresc potrivit
căruia perceperea restanţei este imposibilă.
La constatarea acestor cazuri, suma restantă a obligaţiei fiscale a cărei executare silită este
imposibilă este luată la o evidenţă fiscală specială.41
Perioada aflării obligaţiilor fiscale la evidenţă fiscală specială constituie:
a) pentru cazurile indicate la lit.a) – perioada termenului de prescripţie prevăzut la art.265 din
Codul fiscal (6 ani);
b) pentru cazurile indicate la lit.b) – din data emiterii deciziei instanţei de judecată şi până la
definitivarea procesului;
c) pentru cazurile indicate la lit.c) şi d) - din data emiterii actului şi până la expirarea valabilităţii
acestuia.
În fond, în aceste cazuri, datoria restantă a contribuabilului este nerambursabilă, fiind ca
urmare, considerată compromisă şi poate fi stinsă prin scădere.
În funcţie de cazul constatat, acestea se confirmă documentar, fie printr-o decizie
judecătorească, fie printr-un act comun al al autorităţii publice locale şi al organului fiscal.
În temeiul documentelor confirmative a cazurilor de imposibilitate a executării silite a obligaţiei
fiscale, conducerea organului cu atribuţii de administrare fiscală, care administrează obligaţia
fiscală respectivă, emite decizia despre stingerea prin scădere a obligaţiei fiscale (inclusiv a cărei
executare silită este imposibilă) şi luarea ei la o evidenţă specială.
Din data emiterii deciziei indicate, operează excluderea obligaţiei fiscale din fişa contului
personal iar înscrierea acesteia în Registrul evidenţei speciale a obligaţiilor fiscale se va efectua
cu ziua lucrătoare imediat următoare zilei emiterii deciziei.

10.Contestarea deciziilor şi acţiunilor privind executarea silită a obligaţiei fiscale

Contestarea decizilor organului fiscal şi acţiunilor funcţionarului fiscal privind executarea
silită a obligaţiei fiscale se efectuiază conform regulilor generale de contestare prevăzute de
codul fiscal. Cu toate acestea, termenul de contestare în acest caz diferă de termenul general de
contestare (de 30 de zile). Astfel, contestaţia împotriva deciziei organului fiscal şi acţiunilor
funcţionarului fiscal privind executarea silită a obligaţiei fiscale se depune în decursul a 10 zile
lucrătoare de la data emiterii deciziei sau săvârşirii acţiunilor contestate. Decizia organului fiscal
şi acţiunea funcţionarului fiscal privind executarea silită a obligaţiei fiscale pot fi contestate,
numai de persoanele care cad sub incidenţa executării silite a obligaţiilor fiscale.
Contestaţia se depune urmând regulile generale de contestare - la organul fiscal care a emis
decizia contestată sau la organul fiscal, funcţionarul din cadrul căruia a săvârşit acţiunile
contestate.42 Depunerea contestaţiei la organul fiscal nu sistează executarea silită a obligaţiei

40
Art.206 alin. (1) din Codul fiscal.
41
Modul de luare şi ţinere în acest caz a evidenţei speciale este reglementat prin Regulamentul privind evidenţă
specială a obligaţiei fiscale, aprobat de Ministerul Finanţelor sub nr. 4/2 din 01.04.2003/M.O. nr. 126-131 din 27.06
2003
42
Contestarea decizilor organului fiscal şi acţiunilor funcţionarului fiscal privind executarea silită a obligaţiei fiscale,
pot include cel puţin: contestarea deciziei de executare silită, contestarea rezultatelor licitaţiei din motivul încălcării
fiscale, cu excepţia comercializării bunurilor sechestrate. În acest caz acţiunile legate de
comercializarea bunurilor, se suspendă până la soluţionarea printr-o decizie a organului fiscal sau
după caz printr-o hotarâre judecătorească a contestaţiei depuse. Dacă a fost respectată procedura
prealabilă de contestare a actului, decizia organului fiscal şi acţiunea funcţionarului fiscal pot fi
atacate, în modul stabilit de legislaţie, şi în instanţa judecătorească de contencios administrativ.

Subiecte pentru autoevaluare

1. Enumeraţi caracterele executării silite a obligaţiei fiscale ?
2. Care sunt condiţiile pentru a porni executarea silită ?
3. Care sunt modalităţile aplicate pentru executarea silită a obligaţiei fiscale ?
4. Cine este în drept să efectuieze executarea silită a obligaţiilor fiscale ?
5. Cu se efectuiază încasarea mijloacelor băneşti din conturile bancare ale contribuabilului ?
6. Ce conturi bancare sunt exceptate de la aplicarea măsurii de încasare a mijloacelor
băneşti din conturile bancare ale contribuabilului ?
7. În ce constă urmărirea bunurilor contribuabilului ?
8. Cum se aplică sechestrul pe bunurile contribuabilului ?
9. Care sunt particularităţile sechestrării producţiei agricole viitoare ?
10. Cum se comercializează bunurile contribuabilului ?
11. Care sunt particularităţile încheierii contractului de vânzare-cumpărare a bunurilor
comercializate ca urmare a urmăririi silite a acestora ?
12. Care este procedura de urmărire a datoriei (sumelor) debitoare a contribuabilului ?
13. Care este termenul de contestare a decizilor organului fiscal şi acţiunilor funcţionarului
fiscal privind executarea silită a obligaţiei fiscal ?

Bibliografie
Literatură recomandată:
1. Balan Emil, Drept finaciar, ALL BECK, Bucureşti 1999;
2. Şaguna, Dan Drosu, Drept fiscal, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006;
3. Rotaru Aureliu, Litigii fiscale, Manualul judecătorului pentru cauze civile, Chișinău,
2013, pag.632-703.
4. Niţă Nelu, Drept financiar şi fiscal, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2010;
5. Пепеляев С.Г., Налоговое право, Editura ФБК Пресс, Moskova 2000;
6. Крохина Ю. А., Налоговое право, Editura Юнити, Moskova, 2011.

Acte legislative şi normative:

1. Codul de executare nr. 443-XV din 24.12.2004, Republicat: M.O. nr. 214-220 din
05.11.2010;
2. Legea nr. 121 din 04.05.2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice
/M.O. nr. 90-93 din 29.06.2007.
3. Legea nr.354 din 28.10.2004 cu privire la formarea bunurilor imobile /M.O. nr. 233-
236 din 17.12.2004;
4. Hotărârea Guvernului nr. 332 din 02.04.2004 pentru aprobarea Regulilor de expunere
spre vânzare la Bursa Universală de Mărfuri a Moldovei a bunurilor sechestrate în
scopul stingerii obligaţiilor fiscale, a bunurilor confiscate, fără stăpîn, sechestrate uşor
alterabile sau cu termen de păstrare limitat, a corpurilor delicte şi a bunurilor trecute în
posesia statului cu drept de succesiune /M.O.nr. 56-60 din 09.04.2004;
5. Instrucţiunea IFPS nr.11 din 19.12.2005 Cu privire la modul de ridicare, predare şi
comercializare a bunurilor sechestrate a căror valoare nu depăşeşte 10000 lei
/M.O.nr.21-24 fin 03.02.2006;

procedurii de înscriere sau de desfă şurare a acesteia, contestarea modului de desfă şurare a licitaţiei, contestarea
acţiunilor concrete săvâr şite de funcţionarului fiscal la aplicarea procedurilor de executare silită etc.
6. Instrucţiunea IFPS din 12.12.2003 privind organizarea şi efectuarea tranzacţiilor la
Bursa de Valori a Moldovei cu valorile mobiliare sechestrate de către organele fiscale
/M.O. nr. 46-49 din 19.03.2004;
7. Hotărârea Guvernului nr.1538 din 27.11.2002 “Cu privire la aprobarea componenţei
nominale a Comisiei republicane permanente pentru organizarea expertizei, evaluării şi
comercializării bunurilor sechestrate şi a Listei produselor agricole perisabile care nu
sunt sechestrabile.