2.

MODALITATILE DE EXECUTARE SILITA

Executarea silita prin poprire

Reglementata în cadrul art. 236 din Codul de procedura fiscala, poprirea reprezinta acea forma
de executare silita prin care creditorul urmareste sumele pe care o terta persoana le pastreaza sau are
obligatia sa le plateasca debitorului. Ea presupune indisponibilizarea sumelor la tert si obligarea acestuia
de a plati direct creditorului urmaritor, reprezentat de organul de executare silita a creantelor fiscale,
ceea ce datoreaza debitorului urmarit, în calitatea sa de creditor.
Având în vedere mecanismul simplificat de functionare, fara proceduri complexe de evaluare,
administrare si valorificare a bunurilor mobile sau imobile, poprirea este cea mai utilizata procedura de
executare silita de catre administratia fiscala.
Poprirea se înfiinteaza de catre organul de executare, dupa expirarea termenului prevazut în
somatia comunicata, printr-o adresa de înfiintare a popririi care se trans- mite tertului poprit. Deosebit
de importanta este respectarea obligatiei de înstiintare a debitorului cu privire la înfiintarea popririi care
îi permite acestuia sa conteste masura de executare silita initiata.

Începând cu data de 3 septembrie 2017, masura executarii silite prin poprire nu mai este conditionata
de trecerea vreunui termen de la data comunicarii somatiei, astfel ca poate fi initiata imediat ce organul
de executare decide sa actioneze pentru recuperarea creantelor.

Poprirea se considera înfiintata din momentul primirii adresei de înfiintare de catre tertul poprit.
În acest sens, tertul poprit este obligat sa înregistreze atât ziua, cât si ora primirii adresei de înfiintare a
popririi. Dupa acest moment, tertul poprit este obligat ca de îndata:

 sa plateasca, imediat sau dupa data la care creanta devine exigibila, organului fiscal, suma
retinuta si cuvenita, în contul indicat de organul de executare;
 sa indisponibilizeze bunurile mobile necorporale poprite, înstiintând despre aceasta organul de
executare.

Nu toate veniturile debitorului pot fi executate silit prin poprire, dupa cum, o serie de venituri pot fi
executate doar în anumite limite.
O exceptie cu caracter general este reprezentata de sumele reprezentând credite nerambursabile ori
finantari primite de la institutii sau organizatii internationale, iar în urma modificarilor efectuate prin
O.G. nr. 30/2017 exceptia este extinsa si asupra finantarilor de la organizatii nationale, pentru derularea
unor programe ori proiecte care nu sunt supuse executarii silite prin poprire, în cazul în care împotriva
beneficiarului acestora a fost pornita procedura executarii silite.
În sfera limitarilor dreptului de executare asupra veniturilor, un exemplu relevant este reprezentat de
regimul aplicabil sumelor ce reprezinta venituri banesti ale debitorului persoana fizica, realizate ca
angajat, pensiile de orice fel, precum si ajutoarele sau indemnizatiile cu destinatie speciala. Acestea,
conform art. 236 alin. (4) din Codul de procedura fiscala , sunt supuse urmaririi numai în conditiile
prevazute de Codul de procedura civila.

Potrivit art. 729 din noul Cod de procedura civila, salariile si celelalte venituri periodice realizate din
munca pot fi urmarite:
– pâna la 1/2 din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligatie de întretinere
sau de alocatie pentru copii;
– pâna la 1/3 din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.

1
 Daca sunt mai multe urmariri asupra aceleiasi sume, retinerea nu poate depasi 1/2 din venitul
lunar net al debitorului, indiferent de natura creantelor.

Raportând dispozitiile art. 236 alin. (11) la cele ale art. 258 alin. (2) din Codul de procedura
fiscala vor fi aplicabile dispozitiile potrivit carora pentru plata creantelor care au aceeasi ordine de
preferinta, daca legea nu prevede altfel, suma realizata din executare se repartizeaza între creditori
proportional cu creanta fiecaruia. Un astfel de mecanism este aplicabil în cazul în care exista mai multe
organe de executare care au început distinct executarea silita prin poprire.

Sub aspectul obligatiilor ce revin tertului poprit urmeaza a fi avute în vedere prevederile art. 236
alin. (9) si urmatoarelor din Codul de procedura fiscala printre acestea situându-se cea de notificare a
organului de executare în termen de 5 zile daca nu datoreaza sume de bani debitorului urmarit.
În ceea ce priveste consecintele nerespectarii obligatiilor care revin tertului poprit trebuie subliniata
posibilitatea organului de executare de a sesiza instanta de judecata în temeiul art. 237 din Codul de
procedura fiscala. Pe baza hotarârii acesteia se va putea executa silit direct tertul poprit pentru sumele
pentru care nu si-a îndeplinit obligatia de plata direct în contul indicat de organul de executare.
Totodata, neîndeplinirea obligatiilor care revin persoanelor în calitate de tert poprit reprezinta o fapta
ce constituie contraventie prevazuta si sanctionata potrivit art. 336 alin. (1) lit. k) coroborat cu art. 336
alin. (2) lit. d) din Codul de procedura fiscala cu amenda de la 1.000 lei la 5.000 lei pentru persoanele
juridice încadrate în categoria contribuabililor mijlocii si mari si cu amenda de la 500 lei la 1.000 lei,
pentru celelalte persoane juridice.

O categorie aparte în cadrul popririi o reprezinta executarea silita prin decontare bancara. Desi
este în fapt tot o poprire, marea parte a dispozitiilor comune popririi fiind aplicabile si în acest caz, exista
specific acestei proceduri faptul ca din momentul indisponibilizarii si pâna la achitarea integrala a
obligatiilor bugetare, societatea bancara nu va face nicio plata care ar diminua suma supusa
indisponibilizarii, cu exceptia sumelor necesare platii salariilor.

Ca si în cazul popririi la terti, executarea prin decontare bancara poate fi începuta la toate
bancile la care debitorul are deschise conturi. În acest sens trebuie avut în vedere accesul organului de
executare la informatiile privind orice deschidere de cont prin intermediul informarilor efectuate de
catre banci în temeiul art. 61 din Codul de procedura fiscala. Asadar, daca se încearca evitarea
consecintelor executarii prin deschiderea unor noi conturi si instructarea clientilor sau debitorilor da a
utiliza noile conturi, trebuie avut în vedere faptul ca evidenta conturilor bancare se realizeaza zilnic, si
nu la intervale mai mari de timp. O modalitate de evitare a consecintelor popririi asupra conturilor
bancare este utilizarea încasarii în numerar a sumelor cuvenite cu respectarea Legii nr. 70/2015 pentru
întarirea disciplinei financiare privind operatiunile de încasari si plati în numerar sau utilizarea
instrumentelor financiare (bilet la ordin, cec etc.) pentru încasarea si plata obligatiilor comerciale.

Trebuie subliniat faptul ca de la restrictia generala aplicabila cu privire la accesul la

disponibilitatile din conturi ce fac obiectul executarii prin poprire art. 236 alin. (14) din noul Cod de
procedura fiscala stabileste o serie de exceptii în temeiul carora va fi permisa plata:

 sumelor necesare platii drepturilor salariale, inclusiv a impozitelor si cotributiilor aferente

acestora, retinute la sursa;
 sumelor necesare platii accizelor de catre antrepozitarii autorizati. În acest caz, debitorul va
prezenta unitatii bancare odata cu dispozitia de plata si copia certificata, conform cu originalul, a
autorizatiei de antrepozitar;

2
  sumelor necesare platii accizelor, în numele antrepozitarilor autorizati, de catre cumparatorii de
produse energetice;
 sumelor necesare platii impozitelor, taxelor si contributiilor de care depinde mentinerea
valabilitatii înlesnirii. În acest caz, debitorul va prezenta unitatii bancare odata cu dispozitia de
plata si copia certificata, conform cu originalul, a documentului prin care s-a aprobat înlesnirea
la plata.

În concordanta cu exceptiile stabilite pentru platile efectuate în timpul indisponibilizarii sumelor din
conturile bancare a fost introdusa în mod expres si prevederea de la alin. (15) potrivit careia, pe
perioada popririi asiguratorii, bancile vor accepta plati din conturile debitorilor dispuse pentru stingerea
sumelor exceptate enumerate mai sus, precum si pentru stingerea obligatiilor fiscale aferente bugetelor
administrate de organul fiscal care a înfiintat poprirea.

Pentru a eficientiza procedura de executare silita prin poprire este prevazuta la art. 236 obligatia
tertului poprit de a înstiinta organul fiscal de executare în termen de 5 zile de la primirea adresei de
înfiintare a popririi asupra faptului ca nu datoreaza vreo suma de bani debitorului urmarit sau nu va
datora în viitor asemenea sume în temeiul unor raporturi juridice existente. În acest fel, organul fiscal va
fi înstiintat asupra ineficientei masurii si va continua procedura de executare utilizând alte modalitati.
Neîndeplinirea acestei obligatii în termenul stabilit va putea atrage raspunderea contraventionala, fiind
aplicabila o amenda de la 1.000 lei la 5.000 lei, pentru persoanele juridice încadrate în categoria
contribuabililor mijlocii si mari, si de la 500 lei la 1.000 lei, pentru celelalte persoane juridice, precum si
pentru persoanele fizice.

O problema des întâlnita în practica este cea în care, în virtutea dreptului organului de executare de
a transmite adrese de înfiintare a popririi bancare asupra tuturor conturilor deschise de debitor
indiferent de banca, acestea efectueaza retinerea din cont a sumelor datorate, urmând ca doar mai apoi
debitorul sa ceara restituirea sumelor retinute peste nivelul debitului, de la organele fiscale. Un astfel de
mecanism determina consecinte negative deoarece procedura ulterioara de restituire a sumelor de la
buget este o procedura anevoioasa si de lunga durata.

Prin intermediul modificarilor aduse Codului de procedura fiscala de catre O.U.G. nr. 84/2016 au
fost realizati pasi pentru înlaturarea problemelor enuntate mai sus. Mecanismul de poprire bancara
urmeaza sa functioneze electronic si în cazul procedurilor de executare silita schimbul de informatii
dintre banci si administratia
fiscala sa se realizeze în interval de câteva ore pentru a se evita debitarea tuturor conturilor poprite cu
aceeasi suma mentionata în adresa de înfiintare a popririi. Mecanismul urmeaza a fi reglementat printr-
un ordin al ministrului finantelor publice în urma unui protocol cu Asociatia Româna a Bancilor si
institutiile de credit.
Ca masura prezenta de protectie împotriva retinerilor multiple din conturile bancare trebuie
avuta în vedere realizarea directa a schimbului de înscrisuri cu privire la masura popririi, retinerii si
ridicarea masurii de executare în cadrul termenului de 3 zile pe care bancile îl au pentru a plati sumele
indisponibilizate în contul indicat de organul de executare. Asadar, înstiintarea rapida a clientului,
demersurile pentru plata dintr-o singura banca a sumei datorate si ulterior adresa de ridicare a popririi
sunt caile anevoioase de evitare a unui proces si mai îndelungat de recuperare a sumelor retinute în plus
ca urmare a popririlor multiple.
Art. 234 alin. (4) din Codul de procedura fiscala statueaza fara echivoc faptul ca organul de
executare silita ridica poprirea bancara pentru sumele care depasesc cuantumul creantelor înscrise în
adresa de înfiintare a popririi în situatia în care, din informatiile comunicate de banci, rezulta ca sumele

3
indisponibilizate în favoarea organului de executare silita acopera creantele fiscale înscrise în adresa de
înfiintare a popririi si sunt îndeplinite conditiile pentru realizarea creantei.

Executarea silita a bunurilor mobile

Bunurile mobile urmaribile sunt supuse executarii silite, prin aceasta modalitate, numai în
masura în care este necesar pentru acoperirea creantei bugetare. Art. 238 din Codul de procedura
fiscala stabileste o serie de bunuri ale debitorului persoana fizica ce nu pot fi executate, considerate ca
fiind necesare vietii si muncii debitorului, precum si familiei sale. În aceasta categorie se situeaza:

 bunurile mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor si la formarea profesionala,
precum si cele strict necesare exercitarii profesiei sau a altei ocupatii cu caracter permanent,
inclusiv cele necesare desfasurarii activitatii agricole, cum sunt uneltele, semintele,
îngrasamintele, furajele si animalele de productie si de lucru;
 bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului si familiei sale, precum si
obiectele de cult religios, daca nu sunt mai multe de acelasi fel;
 alimentele necesare debitorului si familiei sale pe timp de doua luni, iar daca debitorul se ocupa
exclusiv cu agricultura, alimentele strict necesare pâna la noua recolta;
 combustibilul necesar debitorului si familiei sale pentru încalzit si pentru prepararea hranei,
socotit pentru 3 luni de iarna;
 obiectele necesare persoanelor cu handicap sau destinate îngrijirii persoanelor bolnave;
 bunurile declarate neurmaribile prin alte dispozitii legale.

În ceea ce priveste debitorul persoana juridica, bunurile exceptate sunt înlocuite cu o ordine de
sechestrare si valorificare a bunurilor. Astfel, potrivit art. 227 din Codul de procedura fiscala, sunt
supuse sechestrarii si valorificarii bunurilor urmaribile proprietate a debitorului, prezentate de acesta
si/sau identificate de catre organul de executare, în urmatoarea ordine:

 bunurile mobile si imobile care nu sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursa
de venit;
 bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfasurarea activitatii care constituie
principala sursa de venit;
 bunurile mobile si imobile ce se afla temporar în detinerea altor persoane în baza contractelor
de arenda, de împrumut, de închiriere, de concesiune, de leasing si altele;
 ansamblu de bunuri;
 masini-unelte, utilaje, materii prime si materiale si alte bunuri mobile, precum si bunuri imobile
ce servesc activitatii care constituie principala sursa de venit;
 produse finite.

Organul fiscal poate trece la sechestrarea bunurilor din urmatoarea categorie din cele enumerate
mai sus ori de câte ori valorificarea celor anterioare nu este posibila. Bunurile nu se sechestreaza daca
prin valorificarea acestora nu s-ar putea acoperi decât cel mult cheltuielile executarii silite sau daca
valoarea acestora este mai mica de 1% în cazul în care valoarea obligatiilor de plata este peste 500.000
lei.
Dupa comunicarea somatiei, activitatea de executare silita continua prin sechestrarea bunurilor
mobile supuse urmaririi, în cazul în care acestea nu au fost anterior indisponibilizate prin aplicarea
sechestrului asigurator.

4
 În mod exceptional, este prevazuta posibilitatea ca masura sechestrului sa poata fi aplicata odata cu
somatia de plata. Bunurile mobile sechestrate vor putea fi lasate în custodia debitorului, a creditorului
sau a altei persoane desemnate de organul de executare, ori vor fi ridicate si depozitate de catre acesta.
În cazul în care bunurile sechestrate sunt lasate în custodia debitorului, aceasta nu presupune si
interdictia utilizarii lor. Sigilarea bunurilor se utilizeaza numai în cazurile în care se constata ca exista
pericol de substituire sau de degradare. Asadar, masura de sigilare nejustificata a bunurilor sechestrate
poate fi contestata întrucât aplicarea acesteia trebuie sa fie bine justificata.

Executarea silita asupra bunurilor imobile

Ca si în cazul executarii silite mobiliare, bunurile imobile detinute de debitor în proprietate, cu

exceptiile prevazute de lege, sunt supuse executarii silite numai în masura în care este necesar pentru
acoperirea creantei bugetare. În cazul debitorului persoana fizica, nu poate fi supus executarii silite
spatiul minim locuit de debitor si familia sa.

Executarea silita asupra bunurilor imobile începe prin întocmirea procesului-verbal de sechestru
a imobilului urmând ca organul de executare silita care a instituit sechestrul sa solicite de îndata biroului
de cadastru si publicitate imobiliara intabularea ipotecii legale în cartea funciara.
Din momentul întocmirii procesului-verbal de identificare a imobilului, acesta este indisponibilizat,
nemaiputându-se dispune de el decât cu aprobarea organului de executare. Sechestrul asupra
imobilelor are efectul unei ipoteci legale.

Specific acestei proceduri de executare este dreptul conferit debitorului de a solicita organului
de executare în termen de 15 zile de la primirea procesului-verbal de sechestru, ca plata integrala a
creantelor fiscale sa se faca din veniturile bunului imobil urmarit sau din alte venituri ale sale pe timp de
cel mult 6 luni. Din momentul aprobarii cererii debitorului, executarea silita începuta asupra bunului
imobil se suspenda.

Valorificarea bunurilor supuse executarii silite

În cazul în care creanta fiscala nu este stinsa în termen de 15 zile de la data încheierii procesului-
verbal de sechestru, organele de executare pot valorifica bunurile imobile ale debitorului prin una din
urmatoarele modalitati:

 vânzare directa;
 vânzare în regim de consignatie (numai pentru bunurile mobile);
 vânzarea facuta de debitor cu acordul organului de executare (la o valoare ce nu poate fi mai
mica decât cea de evaluare);
 vânzare prin licitatie publica;
 vânzarea prin licitatie prin mijloace electronice, ca modalitate nou-introdusa prin O.G. nr.
30/2017;
 alte modalitati prevazute de lege (vânzarea în rate aplicabila numai în cazul bunurilor imobile,
darea în plata urmata de trecerea în proprietatea statului a bunurilor imobile).

Înaintea valorificarii bunurilor, acestea vor fi evaluate. Atunci când evaluarea bunurilor mobile
sechestrate necesita cunostinte de specialitate, evaluarea se va realiza de catre persoane fizice sau
juridice specializate, cum ar fi: Corpul expertilor de pe lânga Ministerul Justitiei, persoane de specialitate

5
de pe lânga societatile de asigurare-reasigurare sau societati bancare, precum si alte persoane juridice
ce au mentionat în actul de înfiintare desfasurarea unei astfel de activitati.
Documentul prin care se efectueaza evaluarea se anexeaza la procesul-verbal de sechestru un exemplar
comunicându-se debitorului. Atunci când se constata modificari ale preturilor de circulatie pe piata
libera a bunurilor, când valoarea bunului s-a modificat prin deteriorari sau prin amenajari, organul de
executare efectueaza o noua evaluare.

Deosebit de importante sunt prevederile art. 232 din Codul de procedura fiscala care vizeaza
procedura de evaluare a bunurilor supuse executarii silite. În circumstantele economice actuale,
valoarea bunurilor înregistreaza evolutii considerabile astfel ca este necesara o permanenta evaluare la
valoarea corecta pentru a asigura atât drepturile contribuabilului de nu sechestra bunuri cu o valoare
mult mai mare decât suma datorata, dar si de a asigura o buna functionare a procedurii de executare
având o mai precisa corelare între valoarea de evaluare si pretul asteptat a fi obtinut în cadrul procedurii
de valorificare.
Textul articolului precizeaza circumstantele în care se realizeaza o noua evaluare si anume: când
se constata modificari ale preturilor de circulatie pe piata libera a bunurilor, când valoarea bunului s-a
modificat prin deteriorari sau prin amenajari.

Ca urmare a modificarilor aduse prevederilor Codului de procedura fiscala prin O.G. nr. 30/2017,
Procedura de realizare a publicitatii vânzarii se modifica prin renuntarea la publicarea anuntului într-un
cotidian national sau prin publicarea în Monitorul Oficial, Partea a IV-a.
Astfel, de la data de 3 septembrie 2017, aceasta se realizeaza prin afisarea anunțului privind vânzarea la
sediul organului de executare silita, al primariei în a carei raza teritoriala se afla bunurile sechestrate, la
sediul si domiciliul debitorului, la locul vânzarii, daca acesta este altul decât cel unde se afla bunurile
sechestrate, pe imobilul scos la vânzare, în cazul vânzarii bunurilor imobile, si prin anunturi într-un
cotidian local si în pagina de internet a organului fiscal, precum si prin alte modalitati gratuite care
asigura publicitatea vânzarii.

În situatia în care nici la a treia licitatie nu se vinde bunul, se organizeaza o noua licitatie. În acest
caz, bunul va fi vândut la cel mai mare pret oferit, chiar daca acesta este inferior pretului de pornire a
licitatiei, dar nu mai mic decât cuantumul taxei de participare la licitatie.
Ca masura de protejare a debitorului este statuat faptul ca în situatia în care nici la a treia licitatie nu se
vinde bunul se organizeaza o noua licitatie la care daca se prezinta un singur ofertant, când vânzarea se
realizeaza la cel putin pretul de pornire a licitatiei, si nu la nivelul pretului propus de acesta sub acest
nivel.

Prin O.G. nr. 30/2017 se modifica art. 253 din Codul de procedura fiscala, cu scopul cresterii numarului
de participanti la licitatia organizata pentru vânzarea bunurilor, oferindu-se acestora posibilitatea platii
în rate, atât în cazul adjudecarii bunurilor imobile, cât si, cu titlu de noutate, a celor mobile, precum si
posibilitatea de a achita pretul bunurilor într-un interval de timp mai mare decât cel legiferat în prezent,
masuri care vizeaza îmbunatatirea modalitatilor de colectare a creantelor bugetare.

În acest sens, s-a dispus ca perioada de plata a pretului în rate sa fie de 1 an, în cazul bunurilor
mobile, si 2 ani, în cazul bunurilor imobile. Totodata, se are în vedere suspendarea executarii silite a
creantelor înscrise în titlurile executorii ce au stat la baza sechestrului pentru care s-a realizat

6
valorificarea bunului cu plata în rate, în cazul debitorului al carui bun a fost vândut, ceea ce conduce la
executarea silita doar a adjudecatarului, pentru diferenta de pret.
Dupa valorificarea bunurilor, organul de executare întocmeste un proces-verbal de eliberare sau de
distribuire a sumelor realizate prin executare silita. În cadrul acestuia va enumera mai întâi cheltuielile
de executare silita, debitele, majorarile de întârziere pentru care a început executarea silita. În cazul în
care ramân sume neacoperite, pentru diferenta va începe o noua executare silita, iar în cazul în care
exista un excedent, diferenta va fi restituita.

Lista cheltuielilor pe care debitorul trebuie sa le suporte pe lânga obligatiile fiscale pentru care s-a
început executarea silita este deosebit de ampla; aceasta cuprinde:

 sumele reprezentând cheltuieli pentru comunicarea somatiei si a celorlalte acte procedurale;

 sumele reprezentând cheltuieli de evaluare a bunurilor supuse executarii;
 sumele reprezentând alte cheltuieli privind sechestrarea, ridicarea, manipularea, transportul,
depozitarea, conservarea, precum si culegerea fructelor etc., dupa caz;
 sumele reprezentând cheltuieli efectuate pentru administrarea bunurilor imobile;
 remuneratia custodelui sau a administratorului-sechestru;
 sumele reprezentând cheltuieli efectuate cu organizarea licitatiei;
 alte cheltuieli necesare îndeplinirii procedurii de executare silita a creantelor fiscale.
Ca si în cazul platii obligatiilor fiscale, si în situatia sumelor realizate prin executare silita ordinea de
stingere prevazuta la art. 257 din Codul de procedura fiscala presupune mai întâi stingerea debitelor în
ordinea vechimii si mai apoi a accesoriilor în ordinea vechimii. Sumele realizate ca urmare a popririi sting
creantele fiscale în ordinea vechimii titlurilor executorii, pentru care s-a înfiintat poprirea.

În cazul în care debitorul apreciaza ca o masura de executare silita nu este legala are la dispozitie
calea contestatiei la executare reglementata de art. 260 din Codul de procedura fiscala. Contestatia
trebuie facuta într-un interval de 15 zile de la data actului contestat sau de la data la care s-a luat la
cunostinta de acesta. Contestatia se introduce la judecatoria în a carei raza teritoriala afla sediul
organului de executare.