Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Executarea voluntara
Executarea silita
Obligații nepatrimoniale
• cu caracter intuitu personae - contribuabil: personal ori prin reprezentant.
Obligaţii patrimoniale
• Debitorul face plata, adică execută obligaţia.
• personal sau prin reprezentant, legal sau voluntar.
• În cazul persoanelor juridice - prin reprezentantul legal ori un mandatar.
• Persoană ţinută pentru debitor face plata. Este cazul unui fidejusor (garanţie
personală dată , ca mă sură asiguratorie).
• Persoană ţinută alături de debitor, în situaţia codebitorilor solidari (asociaţii unei
entită ţi fă ră personalitate juridică , coproprietarii)
• Un terţ. Terţul poate face plata cu valori juridice diferite: în interes propriu, spre
exemplu, un locator plă teşte ipoteca pentru a salva soarta bunului, sau în interesul
debitorului – o liberalitate.
Drept financiar – UAIC – Drept 2022-2023 - IFR
1.2.Compensarea – art. 167 CPF
Ipoteză
• în două raporturi juridice patrimoniale distincte pă rţile au concomitent calitatea de debitor şi creditor, unul
faţă de celă lalt, urmâ nd ca prin manifestarea lor de voinţă obligaţiile să se stingă pâ nă la concurenţa celei mai
mici.
• o condiţie sine qua non, este existenţa unor sume de restituit de la bugetul de stat sau bugetul local.
Procedura
• Compensarea operează de drept la data la care creanţele există deodată , fiind deopotrivă certe, lichide şi
exigibile.
• Compensarea se realizează de că tre organul fiscal din oficiu sau la cererea debitorului anterior restituirii de
sume.
• Rezultatul compensă rii va fi consemnat într-o notă de compensare, care se comunică contribuabilului.
• Pentru situaţia în care contribuabilul nu are obligaţii fiscale restante, organul fiscal va proceda la remiterea
sumelor din restituiri sau rambursări.
• Se sting datoriile corelative acelui tip de creanţă fiscală principală pe care o stabileşte contribuabilul.
• a) toate obligaţiile fiscale principale, în ordinea vechimii, şi apoi obligaţiile fiscale accesorii, în ordinea vechimii;
• b) obligaţiile cu scadenţe viitoare, la solicitarea debitorului.
Condiţii:
• a) să se afle în dificultate generată de lipsa temporară de disponibilită ţi bă neşti şi să aibă capacitate financiară de
plată pe perioada de eşalonare la plată . Aceste situaţii se apreciază de organul fiscal competent pe baza
programului de restructurare sau de redresare financiară ori a altor informaţii şi/sau documente relevante,
prezentate de debitor sau deţinute de organul fiscal;
• b) să aibă constituită garanţia potrivit art. 193;
• c) să nu se afle în procedura insolvenţei;
• d) să nu se afle în dizolvare potrivit prevederilor legale în vigoare;
• e) să nu li se fi stabilit ră spunderea potrivit legislaţiei privind insolvenţa şi/sau ră spunderea solidară , potrivit
prevederilor art. 25 şi 26. Prin excepţie, dacă actele prin care s-a stabilit ră spunderea sunt definitive în sistemul
că ilor administrative şi judiciare de atac, iar suma pentru care a fost atrasă ră spunderea a fost achitată , condiţia se
consideră îndeplinită .
Încetare şi Revocare:
Garanţiile pentru luarea mă surilor prevă zute la art. 210 se pot constitui:
• a) consemnarea de mijloace bă neşti la o unitate a Trezoreriei Statului;
• b) scrisoare de garanţie emisă de o instituţie de credit sau poliţă de asigurare de garanţie emisă de o societate de
asigurare. În cazul în care scrisoarea de garanţie/poliţa de asigurare de garanţie este emisă de o instituţie financiară
din afara Româ niei, aceasta trebuie să fie confirmată şi acceptată de o instituţie de credit sau de asigurare din Româ nia;
• c) ipotecă asupra unor bunuri imobile sau mobile din ţară ;
• d) gaj asupra bunurilor mobile.
Valorificarea garanţiilor
• (1) Organul fiscal competent se îndestulează din garanţiile depuse dacă nu s-a realizat scopul pentru care acestea au
fost constituite.
• (2) În cazul garanţiilor prevă zute la art. 211 lit. a) şi b), organul fiscal dispune instituţiei de credit/societă ţii de
asigurare emitente sau instituţiei financiare care a confirmat şi acceptat scrisoarea de garanţie/poliţa de asigurare de
garanţie, ori unită ţii de trezorerie a statului, după caz, virarea sumei de bani în conturile de venituri bugetare
corespunză toare.
• (3) Valorificarea garanţiilor prevă zute la art. 211 lit. c) şi d) se realizează prin modalită ţile şi procedurile prevă zute de
dispoziţiile art. 247 alin. (2) - (6) şi ale art. 248 - 259, care se aplică în mod corespunză tor.
Ipoteza:
• respectiv atunci câ nd există pericolul ca acesta să se sustragă , să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul,
periclitâ nd sau îngreunâ nd în mod considerabil colectarea.
Încetare
• La 6 luni, dacă nu s-a emis titlul de creanță
• la scadenţă , în cazul neplă ţii, mă surile asigură torii se transformă în mă suri executorii
• Prin înlocuire cu o garanție.
Mă surile asigură torii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent.
Procedura
• Mă surile asigură torii se duc la îndeplinire în conformitate cu dispoziţiile referitoare la executarea silită ,
care se aplică în mod corespunză tor.
Condiţii:
Competenţa.
• Sunt competente organele fiscale centrale sau locale, care administrează creanţa fiscală ;
funcţionarii competenţi se numesc executori fiscali.
Prin poprire sunt urmă rite veniturile sau orice sumă bă nească , în lei sau în valută , titlurile de valoare sau
bunurile mobile necorporale, deţinute sau datorate debitorului fiscal de că tre terţe persoane (terţ poprit)
sau pe care acestea le vor datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente.
Procedură.
• Poprirea se înfiinţează printr-o adresă de înfiinţare a popririi, trimisă terţului poprit de că tre organul fiscal, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire,
împreună cu o copie certificată , după titlul executoriu.
• Poprirea nu este supusă confirmării.
• Poprirea se consideră înfiinţată din momentul primirii adresei de înfiinţare.
Pe baza hotă râ rii de menţinere a popririi, care constituie titlu executoriu, organul de executare poate
începe executarea silită a terţului poprit
Obiect.
• orice bunuri mobile, animate sau neanimate, fungibile sau nefungibile, consumptibile sau neconsumptibile.
Procesul-verbal de sechestru este actul administrativ fiscal prin care bunul este
indisponibilizat (scos din circuitul civil).
• elemente obligatorii – art. 239 C.proc.fisc.: ▪ atributele de identificare ale executorului fiscal, ▪ atributele de identificare
ale debitorului fiscal, ▪ atributele de identificare ale creanţei executate, ▪ descrierea bunurilor sechestrate şi indicarea
valorii acestora, ▪ menţiuni privind alte drepturi reale existente cu privire la bun, ▪ atributele de identificare ale
administratorului-sechestru, ▪ menţiunea că , în caz de neplată în termen de 15 zile, se va trece la valorificarea bunurilor
sechestrate, ▪ semnă tura executorului fiscal, care a aplicat sechestrul şi a tuturor persoanelor care au fost de faţă la
sechestrare.
Obiect.
• pentru satisfacerea unei creanţe fiscale pot fi urmă rite orice bunuri imobile aflate în proprietatea
debitorului fiscal.
• vor fi executate silit împreună cu acesta şi bunurile accesorii bunului imobil,
• după somarea debitorului şi evaluarea bunurilor printr-o expertiză se va trece la punerea bunurilor
imobile sub sechestru.
• punerea sub sechestru duce la constituirea unui drept de ipotecă legală . Organul de executare silită va
solicita de îndată efectuarea inscripţiei ipotecare de că tre Biroul de Carte funciară în raza teritorială a
că ruia se află situat bunului imobil, conform Legii 7/1996 - legea publicită ţii imobiliare.
• prin punerea sub sechestru a unui bun imobil debitorul beneficiază de un termen de 15 zile pentru a
efectua plata voluntar, în caz contrar bunul va fi supus procedurii de valorificare.
• Nu în ultimul râ nd, bunul aflat sub sechestru va fi indisponibilizat.
Suspendare. art. 244 C.proc.fisc. câ nd debitorul oferă fructele civile – veniturile din
închirierea bunului urmă rit pentru 6 luni sau alte venituri pentru a salva soarta
imobilului.
• art. 249C.proc.fisc
Prin vâ nzare • (a) câ nd bunurile sunt perisabile sau supuse degradă rii, (b)
înaintea începerii procedurii de valorificare prin licitaţie, dacă se
directă
recuperează integral creanţa fiscală ; (c) după finalizarea
procedurii de licitaţie dacă bunul nu a fost vâ ndut şi un
cumpă ră tor oferă preţul de evaluare a bunului.