62005J0173 Comis. C. Italiei.

RO

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a doua)

21 iunie 2007

„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru – Articolele 23 CE, 25 CE și 133 CE

– Acord de cooperare CEE-Algeria – Taxă de protecție a mediului pentru gazoducte
instalate pe teritoriul regiunii Sicilia – Taxă cu efect echivalent unei taxe vamale”

În cauza C-173/05,

având ca obiect o acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor formulată în temeiul articolului

226 CE, introdusă la 19 aprilie 2005,

Hotărâre

1 Prin cererea sa, Comisia Comunităților Europene solicită Curții să constate că,
prin instituirea și prin menținerea în vigoare a „taxei de mediu” pentru gazoducte,
prevăzută la articolul 6 din Legea regională siciliană nr. 2 privind dispozițiile
programatice și financiare pentru anul 2002 (legge n. 2, Disposizioni
programmatiche e finanziarie per l’anno 2002) din 26 martie 2002 (GURS nr. 14,
din 27 martie 2002, partea I, p. 1, denumită în continuare „legea siciliană”),
Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 23
CE, 25 CE, 26 CE și 133 CE, precum și al articolelor 4 și 9 din Acordul de
cooperare între Comunitatea Economică Europeană și Republica Algeriană
Democratică și Populară, semnat la Alger la 26 aprilie 1976 și aprobat în numele
Comunității prin Regulamentul (CEE) nr. 2210/78 al Consiliului din 26 septembrie
1978 (JO L 263, p. 1, denumit în continuare „acordul de cooperare”).

Cadrul juridic

Reglementarea comunitară

Acordul de cooperare

2 În conformitate cu articolul 1 din acest acord:

„Prezentul acord între Comunitatea Economică Europeană și Algeria are ca

obiectiv promovarea unei cooperări globale între părțile contractante, care să
contribuie la dezvoltarea economică și socială a Algeriei și să favorizeze
consolidarea relațiilor lor. În acest scop, vor fi adoptate și puse în aplicare
dispoziții și acțiuni în domeniul cooperării economice, tehnice și financiare, în
domeniul schimburilor comerciale, precum și în domeniul social.” [traducere
neoficială]

3 În conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din respectivul acord, cooperarea

dintre Comunitate și Republica Algeriană Democratică și Populară are ca scop să
favorizeze în special:

– comercializarea și promovarea vânzărilor produselor exportate de Algeria;

1
 – […] în domeniul energiei, participarea operatorilor Comunității la programele de
cercetare, producere și transformare a resurselor energetice ale Algeriei și la
toate activitățile care au ca scop punerea în valoare la fața locului a acestor
resurse, precum și buna executare a contractelor de livrare pe termen lung
a petrolului, gazului și produselor petroliere între operatorii respectivi;

4 Articolul 9 alineatul (1) din acordul de cooperare prevede că „produsele, altele

decât cele enumerate în lista cuprinsă în anexa II la Tratatul de instituire a
Comunității Economice Europene, originare din Algeria, sunt admise la import în
Comunitate fără restricții cantitative sau măsuri cu efect echivalent și cu scutire
de taxe vamale sau de taxe cu efect echivalent”. [traducere neoficială]

5 Gazul metan face parte dintre produsele menționate la articolul 9 din acordul de
cooperare.

Reglementarea națională

6 Articolul 6 din legea siciliană prevede:

1. Se instituie o taxă de mediu în scopul finanțării investițiilor destinate să

reducă și să prevină riscurile pentru mediu care decurg din prezența gazoductelor
care conțin gaz metan instalate pe teritoriul regiunii Sicilia. Sumele obținute vor fi
folosite pentru finanțarea inițiativelor în domeniul conservării, protecției și
ameliorării calității mediului, în special în zonele traversate de aceste rețele de
transport.

3. […] Faptul generator al taxei este reprezentat de proprietatea gazoductelor

care conțin gaz care traversează teritoriul regiunii Sicilia.

4. Sunt obligați la plata taxei proprietarii gazoductelor clasificate ca rețele de

transport de tip 1 menționați la alineatul 3 care exercită cel puțin una dintre
următoarele activități: transport, distribuție, vânzare și cumpărare.

5. În scopul aplicării taxei, prin gazoduct se înțelege ansamblul de conducte,

coturi, racorduri, vane și alte componente speciale care servesc la transportul și
distribuția de gaze naturale.

6. Baza de stabilire [DE IMPUNERE] a taxei este constituită de volumul

în metri cubi al gazoductelor clasificate ca rețele de transport de tip 1 în sensul
Decretului ministerial din 24 noiembrie 1984 de reglementare a instalațiilor de
transport și de distribuție a gazelor naturale prin rețele de transport în scopul
siguranței.

7. Taxa este stabilită pentru o perioadă de impunere de un an în temeiul bazei

de stabilire menționate la alineatul 6.

10. Taxa este datorată de plătitorii menționați la alineatul 4 pe an

calendaristic, proporțional cu numărul de luni ale anului în care au fost
proprietari;

7 În conformitate cu prevederile secțiunii 1 punctul 1.3 din anexa la Decretul

ministerial din 24 noiembrie 1984 (supliment ordinar la GURI nr. 12, din 15
ianuarie 1985), rețelele de transport de tip 1 sunt instalațiile în care presiunea
este mai mare de 24 bari.

2
 Cu privire la acțiune

Argumentele părților

13 În primul rând, Comisia arată că, pe teritoriul regiunii Sicilia, există o singură
infrastructură de gazoducte pentru transportul gazelor naturale, care respectă
condițiile de impunere prevăzute de legislația italiană. Această infrastructură, care
este legată de gazoductele transmediteraneene, transportă gaze naturale
provenind din Algeria, pe de o parte, pentru distribuție și consum pe teritoriul
italian, iar pe de altă parte, pentru export în alte state membre.

14 Comisia susține că, având în vedere cuprinsul legii siciliene, obiectivul real al
respectivei taxe nu este să greveze asupra infrastructurii propriu-zise, ci asupra
produsului transportat, în acest caz, gazul metan. Într-adevăr, în conformitate cu
legislația siciliană, pe de o parte, faptul generator al acestei taxe este reprezentat
de proprietatea gazoductelor care conțin gaz și, pe de altă parte, plătitorii acestei
taxe sunt proprietarii gazoductelor care efectuează cel puțin una dintre activitățile
de transport, vânzare sau cumpărare de gaz. În plus, Comisia precizează că baza
de stabilire este reprezentată de volumul gazoductelor care conțin gaz.

15 Prin urmare, marfa care provine dintr-o țară terță și care este pusă în liberă
circulație sau care tranzitează teritoriul italian este supusă, în opinia Comisiei,
unei sarcini pecuniare care reprezintă o taxă cu efect echivalent unei taxe vamale
la import (în cazul în care gazul este importat în Comunitate) sau la export (în
cazul în care gazul este transportat spre alte state membre). Or, conform unei
jurisprudențe constante, introducerea de noi taxe sau de măsuri echivalente
asupra mărfurilor importate direct din țări terțe este interzisă (hotărârea din 13
decembrie 1973, Indiamex și De Belder, 37/73 și 38/73, Rec., p. 1609, punctele
10-18, precum și hotărârea din 16 martie 1983, SIOT, 266/81, Rec., p. 731,
punctul 18).

16 Comisia arată de asemenea că din sistemul uniunii vamale rezultă că taxele

vamale și taxele cu efect echivalent aplicabile mărfurilor care circulă între statele
membre sunt interzise, indiferent de scopul în care au fost instituite. Noțiunea de
taxă cu efect echivalent unei taxe vamale este într-adevăr o noțiune juridică
obiectivă de drept comunitar (hotărârea din 14 septembrie 1995, Simitzi,
C-485/93 și C-486/93, Rec., p. I-2655, punctul 14).

17 Comisia susține că introducerea taxei de mediu încalcă Tariful vamal comun și,
ca urmare, și articolele 23 CE, 25 CE, 26 CE și 133 CE, în măsura în care
respectiva taxă denaturează uniformizarea regimului vamal aplicabil, la frontierele
externe ale Comunității, mărfurilor importate din țări terțe, riscând astfel să
provoace deturnări ale traficului în relațiile cu aceste țări și distorsiuni ale liberei
circulații a mărfurilor sau ale condițiilor de concurență între statele membre
(hotărârea din 22 aprilie 1999, CRT France international, C-109/98, Rec.,
p. I-2237, punctele 22 și 23 și jurisprudența citată).

18 În al doilea rând, aceasta arată că, atunci când este prevăzută în acordurile
bilaterale sau multilaterale încheiate de Comunitate cu una sau mai multe țări
terțe pentru eliminarea obstacolelor din calea schimburilor, interzicerea taxelor cu
efect echivalent unor taxe vamale are un efect identic cu cel care îi este
recunoscut în cadrul comerțului intracomunitar (hotărârea din 5 octombrie 1995,
Aprile, C-125/94, Rec., p. I-2919, punctele 38 și 39).

19 În plus, aceasta subliniază că, potrivit unei jurisprudențe constante, un stat

membru nu poate aplica taxe de tranzit sau orice alte taxe referitoare la trecerea
unor mărfuri pe teritoriul său, deoarece aceste taxe produc un efect echivalent

3
 unei taxe vamale de export (hotărârea SIOT, citată anterior, punctele 18, 19 și
23, precum și hotărârea din 27 februarie 2003, Comisia/Germania, C-389/00,
Rec., p. I-2001, punctele 50 și 51).

20 Guvernul italian arată că taxa în litigiu nu ar putea fi considerată ca fiind o taxă

cu efect echivalent unei taxe vamale.

21 În opinia guvernului respectiv, Comisia nu a ținut cont de obiectivul taxei de

mediu, care trebuie considerată o aplicare a principiilor din domeniul mediului
care figurează în Tratatul CE, în special a principiului precauției.

22 De altfel, guvernul italian arată că taxa în litigiu are caracteristici proprii și

specifice legate de respectarea principiului precauției.

23 În această privință, guvernul menționat susține că respectiva taxă trebuie plătită

numai în cazul în care gazul este efectiv prezent în infrastructură și dacă
proprietarul exercită una dintre activitățile de transport, distribuție, vânzare sau
cumpărare de gaz. Acest mod de a se proceda ar traduce astfel voința
legiuitorului regional de a nu supune unor taxe decât activitățile care prezintă un
risc potențial de a afecta mediul.

24 Guvernul italian amintește că veniturile obținute din respectiva taxă sunt

destinate finanțării investițiilor pentru reducerea și prevenirea riscurilor
potențiale pentru mediu care decurg din prezența infrastructurilor instalate pe
teritoriul regiunii Sicilia. Astfel, protecția mediului, care corespunde unor obiective
recunoscute de dreptul comunitar ca fiind fundamentale, ar reprezenta unicul
scop al impunerii în litigiu. Această legătură intrinsecă între taxa în litigiu și
obiectivul său legat de mediu ar fi dovada irefutabilă a naturii respectivei taxe,
care nu este o taxă vamală.

25 În plus, acest guvern precizează că taxa de mediu nu se aplică mărfurilor, ci

exclusiv infrastructurii de transport, relația dintre cuantumul taxei și volumul de
gaz transportat constituind un simplu parametru tehnic destinat stabilirii unei
corespondențe cu dimensiunea efectivă a riscului creat pentru mediu. Acesta
adaugă că includerea taxei în prețul produsului este numai eventuală și depinde
nu de taxa însăși, ci de voința proprietarului de gazoduct.

Aprecierea Curţii

Observații introductive

27 Înainte de a începe examinarea prezentei acțiuni, trebuie amintit că, în conformitate cu

articolul 23 alineatul (1) CE, Comunitatea este întemeiată pe o uniune vamală care acoperă
totalitatea schimburilor de mărfuri. Această uniune presupune, pe de o parte, interzicerea
oricăror taxe vamale la import și la export între statele membre, precum și a oricăror taxe
cu efect echivalent acestora și, pe de altă parte, adoptarea unui tarif vamal comun pentru
schimburile dintre statele membre și țările terțe.

28 În conformitate cu articolele 23 CE și 25 CE, constituie taxă cu efect echivalent orice

sarcină pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera,
oricare ar fi denumirea și modul de aplicare ale acesteia, și care nu reprezintă o taxă
vamală propriu-zisă, chiar dacă respectiva sarcină pecuniară nu este percepută în
beneficiul statului (a se vedea în acest sens hotărârea din 8 noiembrie 2005, Jersey Produce Marketing
Organisation, C-293/02, Rec., p. I-9543, punctul 55, și hotărârea din 8 iunie 2006, Koornstra, C-517/04, Rec.,
p. I-5015, punctul 15).

4
29 În ceea ce privește Tariful vamal comun, acesta urmărește să realizeze uniformizarea
taxelor vamale care se aplică, la frontierele Comunității, produselor importate din țări terțe,
pentru evitarea oricărei denaturări a liberei circulații interne sau a condițiilor de concurență
(hotărârea Indiamex și De Belder, citată anterior, punctul 9, precum și hotărârea din 7
noiembrie 1996, Cadi Surgelés și alții, C-126/94, Rec., p. I-5647, punctul 14).

30 Într-adevăr, s-ar aduce o atingere gravă atât unicității teritoriului vamal comunitar, cât și
uniformității politicii comerciale comune dacă statele membre ar fi autorizate să impună în
mod unilateral taxe cu efect echivalent taxelor vamale la importurile provenind din țări
terțe (a se vedea în acest sens hotărârea Aprile, citată anterior, punctul 34).

31 Pe de altă parte, uniunea vamală implică în mod necesar asigurarea liberei circulații a
mărfurilor între statele membre. Această libertate nu ar putea fi ea însăși deplină dacă
statele membre ar avea posibilitatea să împiedice sau să îngreuneze, în orice mod,
circulația mărfurilor aflate în tranzit. Trebuie să se admită, așadar, ca o consecință a uniunii
vamale și în interesul reciproc al statelor membre, existența unui principiu general al
libertății de tranzit al mărfurilor în interiorul Comunității (hotărârea SIOT, citată anterior,
punctul 16).

32 Statele membre ar aduce atingere principiului libertății de tranzit comunitar dacă ar aplica
mărfurilor aflate în tranzit pe teritoriul lor, inclusiv celor importate direct dintr-o țară terță,
taxe de tranzit sau orice alte impozite legate de acest tranzit (a se vedea în acest sens
hotărârea SIOT, citată anterior, punctele 18 și 19).

33 Cu atât mai mult, nu există niciun motiv pentru a interpreta interzicerea taxelor cu efect
echivalent taxelor vamale în mod diferit, după cum este vorba de comerț intracomunitar
sau de schimburi cu țări terțe, reglementate prin acorduri cum ar fi acordurile de cooperare
(a se vedea hotărârea Aprile, citată anterior, punctul 39).

34 În lumina acestor principii trebuie, prin urmare, să se procedeze la examinarea fondului.

Cu privire la fond

35 Este cert că, în speță, în temeiul legii siciliene, a fost instituită o taxă de mediu
pentru finanțarea investițiilor destinate să reducă și să prevină riscurile pentru
mediu care decurg din prezența gazoductelor care conțin gaz metan instalate pe
teritoriul regiunii Sicilia. Transportul și distribuția gazului metan respectiv se
realizează prin intermediul gazoductelor clasificate ca „rețele de transport de tip
1” în sensul Decretului ministerial din 24 noiembrie 1984 și aflate în legătură cu
conductele transmediteraneene care transportă astfel de gaz provenind din
Algeria.

36 În temeiul articolului 6 alineatul 3 din legea siciliană, faptul generator al taxei de

mediu este reprezentat de proprietatea gazoductelor care conțin gaz care
traversează teritoriul regiunii Sicilia.

37 În această privință, guvernul italian afirmă, în observațiile sale, că taxa în litigiu

nu vizează marfa, ci exclusiv infrastructura de transport. Cu toate acestea,
conform afirmațiilor acestui guvern, taxa în litigiu este datorată numai în
cazul în care gazul este efectiv prezent în infrastructură.

38 Pe de altă parte, respectivul guvern nu contestă faptul că singura instalație

care îndeplinește condițiile de impunere stabilite de legea siciliană este
cea legată de gazoductele transmediteraneene și care transportă gaze
naturale provenind din Algeria.

39 Prin urmare, se impune să se constate că taxa instituită în temeiul legii

siciliene constituie o obligație fiscală impusă asupra unei mărfi importate
dintr-o țară terță, mai precis gazul metan algerian, în scopul distribuției

5
 și consumului acestuia pe teritoriul italian sau al tranzitului acestuia spre
alte state membre.

40 Or, astfel cum rezultă din jurisprudența citată la punctele 28-33 din prezenta
hotărâre, o astfel de taxă pentru o marfă importată dintr-o țară terță, în speță
Republica Algeriană Democratică și Populară, este contrară atât articolelor 23 CE
și 133 CE, cât și articolului 9 din acordul de cooperare.

41 În plus, trebuie arătat că, în măsura în care gazul algerian căruia i s-a aplicat o
taxă în temeiul legii siciliene este importat în Italia și exportat ulterior în alte state
membre, această impunere în litigiu este susceptibilă de a afecta comerțul
intracomunitar, încălcând articolul 25 CE.

42 În sfârșit, în ceea ce privește argumentul guvernului italian conform căruia

acțiunea Comisiei ar fi neîntemeiată, din moment ce taxa în litigiu ar fi fost
instituită numai în scopul de a proteja mediul, având în vedere în special condițiile
impuse de principiul precauției, este suficient să se amintească faptul că taxele cu
efect echivalent sunt interzise, indiferent de scopul în care au fost instituite și de
beneficiarul veniturilor pe care le aduc (a se vedea hotărârea din 9 septembrie
2004, Carbonati Apuani, C-72/03, Rec., p. I-8027, punctul 31).

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară și hotărăște:

1) Prin instituirea unei taxe de mediu asupra gazului metan provenind din
Algeria, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în
temeiul articolelor 23 CE, 25 CE și 133 CE, precum și al articolului 9 din
Acordul de cooperare între Comunitatea Economică Europeană și Republica
Algeriană Democratică și Populară, semnat la Alger la 26 aprilie 1976 și
aprobat în numele Comunității prin Regulamentul (CEE) nr. 2210/78 al
Consiliului din 26 septembrie 1978.

2) Respinge acțiunea pentru celelalte capete de cerere.

3) Obligă Republica Italiană la plata cheltuielilor de judecată.