Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
taxa de poluare
In Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria nr. C 234 din 28 august 2010 au fost
publicate intrebarile Tribunalului Gorj adresate CJUE cu privire la compatibilitatea
taxei de poluare auto perceputa in Romania de la 1 iulie 2008, cu dispozitiile din TFUE.
In dosarul nr. 1523/95/2010, avand ca obiect “anulare act de control taxe si impozite”,
Tribunalul Gorj, fiind chemat sa judece fondului cauzei, urmand a stabili eventuala
legalitate/nelegalitate a taxei de poluare auto si compatibilitatea acesteia cu dreptul
comunitar, la termenul din data de 24 martie 2010 a decis sesizarea Curtii de Justitie a
Uniunii Europene, adresand urmatoarele intrebari preliminare:
“1. Articolul 110 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene trebuie interpretat
în sensul că impozitele interne discriminatorii pe care le interzice includ şi taxa
reglementată în legislaţia României prin Ordonanţa de Urgenţă emisă de Guvern cu
numărul 50 din 25 aprilie 2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule,
aşa cum a fost modificată prin Ordonanţa de Urgenţă numărul 208 din 08 decembrie
2008, Ordonanţa de Urgenţă numărul 218 din 11 decembrie 2008, Ordonanţa de Urgenţă
numărul 7 din 19 februarie 2009 şi Ordonanţa de Urgenţă numărul 117 din 30 decembrie
2009?
2. Articolul 110 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene permite României ca
prin intermediul legislaţiei naţionale să instituie la emiterea Ordonanţei de Urgenţă a
Guvernului nr. 50/2008, începând cu 1 iulie 2008, criteriul “primei înmatriculări în
România”, aşa cum este prevăzut în articolul 4 litera a al ordonanţei, aceasta fiind o
cerinţă obiectivă conform dispoziţiilor Tratatului?
4. Articolul 110 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene permite ca România
să acorde, conform legislaţiei invocate, scutirea de plată a taxei pe poluare doar
autoturismelor “autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate
cilindrică nu depăşeşte 2000 centimetri cubi, toate autovehiculele N1 cu norma de
poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state
membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2009″, în
timp ce pentru autoturismele noi cu alte caracteristici decât cele expuse scutirea nu este
acordată?
5. Articolul 110 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene trebuie interpretat în
sensul că permite României să protejeze industria naţională a automobilelor, întrucât taxa
de poluare se achită doar pentru autoturismele second hand importate şi înmatriculate din
Uniune sau din achiziţii intracomunitare, în timp ce ea nu este percepută pentru
autoturismele second hand deja înmatriculate în România şi care fac obiectul revânzării
pe teritoriul acesteia?
NOTA:
In Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria C 161 din 19 iunie 2010 au fost publicate
intrebarile adresate de Curtea de Curtea de Apel Targu-Mures in doua cauze. Astfel:
2. Se poate considera că dacă un astfel de vehicul a fost supus unei taxe similare,
respectiv taxă de poluare (în acelaşi conţinut ideatic şi cu acelaşi scop, respectiv de
respectare a mediului conform principiilor şi obiectivelor descrise de art. 174 [TCE] şi
următoarele), într-un stat membru, cu ocazia primei înmatriculări în alt stat membru se
poate institui o astfel de taxă de poluare, cu aceleaşi obiective prevăzute de art. 174 şi
următoarele din tratat, deşi anterior a mai fost supus unei taxe de poluare într-un alt stat
membru?
3. In fine, în ideea contrară, că un astfel de autovehicul nu a fost supus într-un alt stat
membru unei taxe de poluare (pentru că fie nu există această taxă, fie din alte motive),
dar la o înmatriculare succesivă într-un alt stat membru, spre exemplu România unde se
percepe o astfel de taxă, se percepe la prima înmatriculare într-un asemenea stat taxa de
poluare, se poate considera, într-o asemenea ipoteză, că se încalcă principiile uniunii
vamale sau a unei protecţii interne indirecte prevăzute de art. 23, 25 şi 90 [TCe
II. In cauza Obreja Daniel Ionel vs. Ministerul Finantelor Publice – A.N.A.F – D.G.F.P
Mures si Administratia Fondului pentru Mediu, prin incheierea de sedinta din data de
23.02.2010, Curtea de Apel Targu-Mures, suspendand judecarea cauzei, a decis sesizarea
Curtii de Justitie a Uniunii Europene, pentru ca aceasta din urma instanta sa formuleze un
raspuns in ceea ce priveste compatibilitatea taxei pe poluare reglementata de OUG nr.
50/2008 cu modificarile si completarile ulterioare, cu art. 28 TFUE, art. 30 TFUE si art.
110 TFUE.
NOTA: Prin Ordonanta Presedintelui Curtii din 29 aprilie 2010, avandu-se in vedere ca
cele doua cauze mai sus-mentionate sunt identice prin obiectul lor, s-a decis in temeiul
art. 43 din Regulamentul de procedura conexarea acestora pentru o mai buna desfasurare
a procedurii scrise si orale, precum si pronuntarea, in final, a unei hotarari.
1. In prezent, practica instantelor de judecata din tara s-a concretizat si unificat in sensul
admiterii de catre acestea, in mod favorabil, a cererilor de chemare in judecata a
petitionarilor prin care solicita restituirea taxei de poluare, achitata in temeiul OUG nr.
50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule [1] ori solicita obligarea la
inmatriculare a autovehiculelor fara plata taxei de poluare.
Cu alte cuvinte, instantele nationale au inlaturat prevederile OUG nr. 50/2008, aplicand
cu prioritate prevederile TCE (actualmente TUE).
2. Astfel, la nivelul Curtii de Apel Targu Mures, instantele de judecata, in urma analizarii
prevederilor OUG nr. 50/2008 (inclusiv a expunerii de motive) pentru identificarea
intentiei legiuitorului, au retinut faptul ca, desi taxa de poluare a fost instituita in scopul
aplicarii principiului “poluatorul plateste”, totusi, aceasta are ca efect imediat diminuarea
introducerii in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate intr-un stat
membru, favorizand astfel vanzarea autoturismelor second-hand deja inmatriculate in
Romania si, mai recent, vanzarea autoturismelor noi produse in Romania, reprezentand
un impozit indirect si echivalent al unei taxe vamale, ce intra in contradictie cu
prevederile art. 90 paragraful I din TCE (actualmente art. 110 din TUE), care are ca scop
general asigurarea liberei circulatii a marfurilor pe teritoriul Uniunii Europene (decizia
nr. 236/R/18.02.2010 a Curtii de Apel Targu Mures [4], sentinta civila nr.
588/16.10.2009 a Tribunalului Mures, mentinuta prin decizia nr. 255/R/23.02.2010 a
Curtii de Apel Targu Mures, sentinta nr. 762/02.12.2009 a Tribunalului Mures [5],
sentinta nr. 475/26.06.2009 a Tribunalului Mures, mentinuta prin decizia nr.
1167/R/26.11.2009 a Curtii de Apel Targu Mures [6]).
5. Mai mult, instantele supuse jurisdictiei teritoriale a Curtii de Apel Oradea au retinut ca,
practic, prin instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitatea de determinare a ei
conform art. 6 din OUG nr. 50/2008 si clasificarea din punct de vedere al poluarii, se
constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la inmatricularea unui autoturism in
Romania, reprezentand, in fapt, o taxa similara taxei de prima inmatriculare stabilite prin
art. 214 alin. (1)-(3) din Codul fiscal [10], singura diferenta fiind denumirea, modificata
din taxa de prima inmatriculare in taxa de mediu, situatie care este incompatibila cu
prevederile art. 90 din TCE (actualmente art. 110 din TUE). S-a retinut de catre instantele
de judecata si faptul ca un sistem de taxare, pentru a fi compatibil cu art. 90 din TCE
(actualmente art. 110 din TUE), trebuie sa excluda orice posibilitate ca produsele
importate sa fie supuse unor taxe mai mari decat produsele similare nationale si sa evite
astfel producerea oricaror efecte discriminatorii, aspecte pe care prevederile OUG nr.
50/2003 le incalca, acest act normativ avand efecte protectioniste asupra industriei auto
nationale (decizia nr. 560/CA/05.11.2009 a Curtii de Apel Oradea [11]).
Se constată că în data de 30.11.2009, prin registratura instanţei s-a depus la dosar cererea
de înmatriculare a autovehiculului.
A fost invocat în acest sens art. 148 alin. 2 din Constituţia României şi s-au citat normele
comunitare: art. 25 CE prevede că ”Intre statele membre sunt interzise taxele vamale la
import”, art. 28 CE prevede că: ”între statele membre sunt interzise restricţiile cantitative
la import, precum şi orice măsuri cu efect echivalent”, iar potrivit art. 90 CE ”Nici un stat
nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice
natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale
similare”.
Reclamantul a invocat şi art. 90, din care rezultă că nici un stat membru nu aplică
produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte
sectoare de producţie, fiind arătat că noţiunea de taxă cu efect echivalent a rezultat dintr-o
jurisprudenţă şi s-a constatat că orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor
în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea şi modul de aplicare ale
acesteia, şi care reprezintă o taxă specială de inmatriculare, constituie o taxă cu efect
echivalent în sensul articolelor 23 CE şi 25 CE.
In drept, au fost invocate disp. art. 16 şi art. 148 alin. 2 din Constituţia României, art. 25,
art. 28, art. 90 al Tratatului CE.
S-a mai afirmat ca această taxă nu are caracterul unei taxe vamale de import sau taxe cu
efect echivalent, că nu sunt protejate anumite sectoare de activitate de producţie internă,
dar şi că Prefectul este garantul respectării legii la nivel local.
In drept, întâmpinarea s-a întemeiat pe art. 3 alin. 2 şi art. 9 din OUG nr. 50/2008.
Taxa de poluare a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008, care a suferit modificări prin
OUG nr. 108/2008, OUG nr. 208/2008 şi OUG nr. 7/2009 – această formă fiind în
vigoare la data la care reclamantul s-a adresat pârâtei cu cererea de înmatriculare.
In preambulul acestui act normativ sunt expuse considerentele pentru care s-a adoptat şi
anume, ”având în vedere concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare şi
economice în luna octombrie, care relevă o scădere importantă a pieţelor auto şi a
producţiei industriei furnizoare, precum şi măsurile de susţinere a sectorului de
automobile, afectat de criza financiară internaţională, faptul ca Guvernul României se
preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia
românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în
industria furnizoare, ţinând cont de faptul că toate aceste elemente constituie situaţii
extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată şi totodată având în vedere că
aceste elemente vizează interesul public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare, a
căror reglementare nu poate fi amânată.
Din analiza dispoziţiilor OUG nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, rezultă că pentru
un autoturism produs in România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă
înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot in România. Dar se
percepe această taxă de poluare la autoturismul produs in tară sau in alt stat membru UE,
daca este înmatriculat pentru prima dată în România.
Chiar dacă taxa de poluare nu reprezintă o taxă vamală directă, faţă de caracterul său
special şi aplicabilitatea discriminatorie între autoturismele second-hand deja
înmatriculate în România şi cele cu provenienţă din alte state, este evident caracterul său
de echivalent al unei taxe vamale.
In consecinţa, instanţa apreciază ca taxa de poluare reprezintă un obstacol în calea liberei
circulaţii a mărfurilor în cadrul Comunităţii, iar reglementarea acesteia nu poate fi
justificată prin satisfacerea unor cerinţe obligatorii ale interesului public.
In ceea ce priveşte apărările pârâtei privitoare la faptul că OUG nr. 50/2008 nu a fost
declarată neconstituţională şi prin urmare trebuie aplicată, acestea nu sunt relevante
întrucât analiza incompatibilităţii unei norme interne cu prevederile legale comunitare are
prioritate, conform jurisprudenţei CEJ în cauza Simmenthal II. Instanţa comunitară a
statuat ca măsurile naţionale ulterioare normelor de drept comunitar relevante, care intră
în conflict cu acestea, trebuie să fie considerare inaplicabile, fără a mai aştepta înlăturarea
lor printr-o declaraţie de neconstituţionalitate.
In consecinţă, întrucât potrivit art. 148 alin. 2 din Constituţia României tratatele
constitutive ale uniunii Europene se aplică pnontar faţă de dispoziţiile contrare din legile
interne, iar art. 90 din tratatul UE interzice restricţionarea liberei circulaţii a mărfurilor,
acţiunea fiind întemeiată, se va dispune admiterea acesteia şi va fi obligată pârâta să
înmatriculeze autoturismul marca Renault, tip JL/JLEG/Trafic cu nr. de identificare
VF1JLDCA65V2400000, cumpărat din Spania de reclamant, în mod definitiv şi fără
plata taxei de poluare.
La apelul nominal tăcut în şedinţă publică se prezintă avocat Claudiu Bâta pentru
intimata reclamantă SC Zsancar SRL, lipsă fiind recurenta pârâtă Administraţia
Finanţelor Publice a Municipiului Sf. Gheorghe şi intimata pârâtă Direcţia Generală a
Finanţelor Publice a judeţului Covasna.
Procedura îndeplinită.
Instanţa constată că recursul este declarat în termen legal şi scutit de la plata taxei
judiciare de timbru şi timbru judiciar De asemenea, se constată că s-a solicitat judecarea
recursurilor şi în lipsa, în conformitate cu dispoziţiile art. 242 alin. 2 Cod procedură
civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat şi alte probe de administrat, instanţa, în baza art. 150
coroborat cu art. 316 Cod procedură civilă, închide dezbaterile şi acordă cuvântul asupra
recursului.
CURTEA:
Constată că prin sentinţa civilă nr. 984/29.10.2009 pronunţată de Tribunalul Covasna s-au
dispus următoarele: s-a admis excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei
Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna şi în consecinţă s-a respins acţiunea
formulată de reclamanta SC ZSANCAR SRL Sf. Gheorghe faţă de această pârâtă ca fiind
făcută împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC ZSANCAR SRL Sf. Gheorghe împotriva
pârâtei Administraţia Finanţelor Publice Sf. Gheorghe şi, în consecinţă:
A fost obligată pârâta să restituie reclamantei sumele de: 5.971 lei achitată cu chitanţa
seria TS2B nr. 0886794 din 25.01.2008, 2.906 lei achitată cu chitanţa seria TS2A nr.
9949123 din 24.09.2007, 1.793 lei achitată cu ordinul de plată nr. 37/28.05.2007, 2.830
lei achitată cu chitanţa seria TS2A nr. 9915649 din 07.09.2007, 5.379 lei achitată cu
ordinul de plată nr. 29/22.04.2008, 12.101 lei achitată cu ordinul de plată nr.
15/19.02.2007, 6.286 lei achitată cu ordinul de plată nr. 32/08.05.2007, 1.146 lei achitată
cu ordinul de plată nr. 29/12.06.2008, 3.483 lei achitată cu ordinul de plată nr.
30/05.05.2008 – reprezentând taxa specială pentru prima înmatriculare, cu dobânda
legală calculată, potrivit art. 124 din OG nr. 92/2003, de Ia data încasării şi până la
restituirea integrală.
Asupra excepţiei privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei DGFP Covasna,
instanţa de fond a constatat ca acţiunea reclamantului poartă asupra pretenţiei de restituire
a taxelor de primă înmatriculare achitate la Trezoreria municipiului Sf. Gheorghe din
cadrul Administraţiei Finanţelor Publice Sf. Gheorghe, administraţie care, deşi
funcţionează în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Covasna, este
persoană juridică, deci poate sta şi singură în judecată.
Taxa de primă înmatriculare achitată de reclamantă s-a perceput de către organul fiscal în
baza prevederilor art. 2141 Cod fiscal.
Practica instanţelor de judecată a stabilit că dispoziţiile art. 2141-2143 din Codul fiscal
încalcă dispoziţiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, întrucât taxa
în discuţie era percepută doar pentru autoturismele achiziţionate din statele comunitare şi
înmatriculate pentru prima dată în România, nu şi pentru cele deja înmatriculate în
România.
Însă instanţa de fond a apreciat că dispoziţiile OUG nr. 50/2008 nu sunt incidente în speţă
pentru motivele următoare:
Taxa specială ce face obiceiul prezentei cauze a fost încasată în baza legislaţiei fiscale
interne în vigoare anterior dalei de 1 iulie 2008 şi care a fost apreciată ca fiind contrară
normelor comunitare. Intr-o alare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat
membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie
taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din aceasta perspectiva reclamanta are dreptul Ia restituirea integrală a taxei speciale
încasate în temeiul unor dispoziţii legale contrare normelor comunitare.
In acest context, nu se poate reţine justificat că statul român are un temei legal de reţinere
a unei părţi din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze
în parte cu o altă taxă percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior
raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială .
Instanţa de fond a mai reţinut că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe
alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul şi altă destinaţie.
Aşa fiind, instanţa de fond a apreciat că nu este posibilă respingerea acţiunii reclamantei,
menţinând ca legală taxa speciala încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe
considerentul incidenţei şi efectelor produse de OUG nr. 50/2008. A admite această teză
ar însemna ea soluţia dată acţiunii reclamantului să nu fie integrală şi eficace.
Nu în ultimul rând, instanţa de fond a reţinut că restituirea doar a diferenţei între taxa
specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 şi taxa de
poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată
pune problema aplicării noului act normativ şi pentru trecut, respectiv taxa specială
încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data
naşterii şi consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident,
contravine principiului neretroactivitaţii legii consacrat prin art. 15 alin. 1 din Constituţie.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul
reclamantului.
In temeiul art. 274 Cod procedură civilă, cum pârâta a căzut în pretenţii, instanţa de fond
a obligat-o la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu
avocat, taxă de timbru şi timbru judiciar. Însă în ce priveşte cuantumul onorarului
avocaţial solicitat de 4.000 lei, instanţa de fond a constatat ca acesta este nepotrivit de
mare în raport de gradul redus de complexitate a pricinii, ştiut fiind că instanţele
judecătoreşti s-au pronunţat în mod constant în sensul admiterii unor cereri de chemare în
judecată având acelaşi obiect, cât şi în raport de efortul depus de avocat. Aşadar, în
temeiul art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă, instanţa de fond a redus la 2.000 lei
onorariul avocaţial la care a fost obligată pârâta.
Astfel, reclamanta SC ZSANCAR SRL a solicitat restituirea sumei totale de 41865 lei
achitată la Administraţia Finanţelor Publice Sfantul Gheorghe cu titlul de taxă specială de
primă înmatriculare pentru înmatricularea mai multor autoturisme second-hand
achiziţionate din state membre ale Uniunii Europene. Suma încasată a fost vărsată la
bugetul de stat, iar restituirea sumei a fost cerută de reclamant de la pârâta Administraţia
Finanţelor Publice Stantul Gheorghe, refuzul pârâtei constituind un refuz nejustificat ce
poate fi cenzurat de instanţa de contencios administrativ, atrăgând astfel competenţa
instanţelor de contencios administrativ. În privinţa inadmisibilităţii acţiunii, instanţa de
recurs constată că, din moment ce în cauză se ridică problema aplicării directe a dreptului
comunitar în conformitate cu art. 148 alin. 2 din Constituţie, parcurgerea anumitor reguli
de procedură administrativă din dreptul intern nu mai are relevanţă în soluţionarea cauzei,
instanţa având de soluţionat numai fondul cauzei prin raportare la normele comunitare
incidente în cauză.
Într-o jurisprudenţă constantă, Curtea constată că plata sumei de bani constând în taxa de
primă înmatriculare este o operaţiune prealabilă înmatriculării. În cauză nu s-a pus în
discuţie înmatricularea autovehiculului, înmatriculare care s-a realizat, ci compatibilitatea
perceperii taxei pentru prima înmatriculare cu prevederile comunitare şi dispoziţiile
constituţionale interne care stabilesc regimul juridic şi forţa juridică a normelor
comunitare pentru dreptul intern, anume cu prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul
instituind Comunitatea Europeană şi art. 148 din Constituţia României.
Această taxă, stabilită de art. 2141 din Codul fiscal este percepută doar în cazul
înmatriculării în România, după 01.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior
înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu şi pentru un
autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare.
Prevederile cuprinse în OUG nr. 50/2008, care reformuleaza conceptul de taxă de primă
înmatriculare în cel de taxă de poluare, sunt la rândul lor criticabile, câtă vreme şi acestea
menţin obligaţia de plată a unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor
second-hand de import din state UE, spre deosebire de autoturismele second-hand aflate
deja pe piaţa internă, care nu sunt taxate în cazul schimbării proprietarului cu acelaşi
regim de impozitare, împrejurare care creează o discriminare de natură a încălca
prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul de instituire a Uniunii Europene.
Conform unei jurisprudenţe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa
aplicată produselor importate şi taxa aplicată produselor naţionale similare sunt calculate
diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al
taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel). Totuşi, chiar
dacă nu sunt îndeplinite condiţiile pentru existenţa unei asemenea discriminări,
impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
Cât priveşte criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea a observat
că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de
a construi un sistem fiscal care face diferenţieri între anumite produse, chiar dacă este
vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea
Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi provenienţa materiilor prime folosite
sau procesul de producţie aplicat. Totuşi, o asemenea diferenţiere este compatibilă cu
dreptul comunitar numai dacă urmăreşte obiective care sunt ele însele compatibile cu
cerinţele Tratatului şi ale legislaţiei comunitare secundare şi dacă regulile în cauză sunt
de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva
importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecţie a produselor naţionale
concurente (cauza Outokumpu).
În contextul sistemului taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului,
capacitatea cilindrică şi clasificarea fundamentată pe motive de protecţie a mediului
reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de
altă parte, nici nu există vreo cerinţă ca valoarea taxei să fie legată de preţul
autoturismului.
În privinţa noilor acte normative care reglementează cadrul juridic pentru restituirea taxei
speciale de primă înmatriculare către persoanele care au achitat-o în perioada 1 ianuarie
2007 şi până în luna iunie 2008, instanţa constată pe de o parte că, potrivit art. 15 alin. 2
din Constituţie, legea dispune numai pentru viitor, astfel încât, prin coroborare cu
dispoziţiile art. 21 alin. 1 şi 2 din Constituţie, nu se poate restrânge accesul Ia justiţie al
unei persoane pentru situaţii juridice născute anterior legii noi, chiar dacă această nouă
reglementare îşi întinde efectele, prin conţinutul său şi prin modul de reglementare, şi
asupra acelor situaţii juridice anterioare. Cu alte cuvinte, justitiabilii nu pot fi împiedicaţi
să îşi valorifice în justiţie drepturile ori interesele legale pentru simplul motiv că există o
reglementare nouă ce stabileşte un alt regim juridic pentru starea de fapt contestată de
acel destinatar al legii. O interpretare contrară ar conduce la ideea unui fine de neprimire
în această materie, ceea ce este inadmisibil, întrucât ar încălca principiul constituţional al
accesului liber la justiţie.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct.
9 şi art. 304 indice 1 Cod procedură civilă urmează să admită în parte recursul declarat de
pârâtă şi să modifice dispoziţiile din sentinţa civilă atacată numai cu privire la dobânda
legală, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Văzând prevederile art. 274 Cod procedură civilă, soluţia pronunţată în recurs, precum şi
volumul de muncă depus de avocatul intimatei reclamante în cauză, instanţa de recurs va
respinge cererea intimatei reclamante de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de
judecată în recurs.
La apelul nominal a răspuns pentru reclamanta av. Mitria Alina, în baza delegaţiei depuse
la dosar, lipsă fiind pârâta.
Procedura completa.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că reclamanta prin apărător a depus prin fax la
dosarul cauzei concluzii scrise şi acte, după care:
Taxa de poluare este de fapt vechea taxa de prima înmatriculare, ce nu face decât sa
restricţioneze liberul acces al cetăţenilor romani la achiziţionarea de produse din Uniunea
Europeana.
Problema care se ridica in cauza este aceea de a stabili daca OUG nr. 50/2008 este
compatibila cu prevederile legislaţiei comunitare.
Potrivit art. 4 lit. a din acest act normativ, obligaţia de plata a taxei de poluare intervine
odată cu prima înmatriculare a unui autovehicul in România, fără nici o distincţie după
cum acesta a fost produs in România sau in afara acesteia ori daca acestea sunt noi sau
second-hand. Rezulta, aşadar, ca taxa este datorata numai pentru autoturismele pentru
care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele care au fost deja
înmatriculate in România si care sunt deja in circulaţie.
Din interpretarea teleologica a expunerii de motive a OUG nr.50/2008 rezulta ca, daca nu
s-ar fi promovat acest act normativ, consecinţa ar fi fost intrarea in România a unui
număr foarte mare de autovehicule second-hand mai vechi de 10 ani, achiziţionate cu un
preţ foarte mic. In consecinţa, se urmăreşte in realitate ca principiul ”poluatorul plăteşte”
sa aibă un alt efect imediat, respectiv acela al limitării introducerii in tara a unor
autoturisme second-hand, deja înmatriculate in alt stat membru al Uniunii Europene.
OUG nr. 208/2008 a fost insa abrogata prin OUG nr. 218/2008. Potrivit art. lll,
autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte
2.000 cmc, precum şi toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se
înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii
Europene în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2009, inclusiv, se exceptează de
la obligaţia de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor
OUG nr. 50/2008.
In privinţa reglementarilor comunitare in materie, instanţa retine ca, potrivit art. 90 par. 1
din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru nu aplică, direct sau
indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât
cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare. Scopul general al
art. 90 este acela de a asigura libera circulaţie a mărfurilor, cu referire la impozitele si
taxele interne care impun o sarcina fiscala consistenta produselor provenind din alte state
membre, prin comparaţie cu produsele interne.
In temeiul dispoziţiilor art. 148 din Constituţie, in cauza sunt aplicabile direct normele
comunitare, care au prioritate fata de dispoziţiile contrare din legile interne. Aşadar,
instanţa va analiza compatibilitatea dreptului intern cu cel comunitar in materie fiscala.
Din dispoziţiile OUG nr. 50/2008 rezulta ca pentru un autoturism produs in România sau
alt stat membru al UE nu se percepe taxa de poluare la o noua înmatriculare, daca
anterior autoturismul a fost înmatriculat tot in România. Aceeaşi taxa se percepe insa
daca autoturismul produs in tara sau in alt stat membru este înmatriculat prima data in
România,
In consecinţa, instanţa retine ca OUG nr. 50/2008 este contrara art. 90 din Tratatul de
Instituire a Comunităţii Europene, fiind destinata sa diminueze introducerea in tara a unor
autoturisme deja înmatriculate intr-un alt stat membru, cum este cazul de fata. Or, după
aderarea României la UE, aceasta soluţie nu este admisibila, întrucât norma fiscala
naţionala diminuează sau este susceptibila sa diminueze consumul produselor importate,
influenţând astfel decizia consumatorilor.
O a doua discriminare se înregistrează intre persoanele care au solicitat înmatricularea
unui autoturism anterior date de 01.07.2008 si cele care au solicitat acelaşi lucru ulterior
acestei date, doar ultima categorie de persoane fiind obligate la plata taxei de poluare.
Discriminarea este realizata de legiuitor prin faptul ca leagă plata taxei de poluare de
înmatriculare, deşi scopul menţionat in preambulul ordonanţei se refera la protejarea
mediului.
Văzând si disp. art. 274 C. pr. civ. va obliga parata, ca parte căzuta in pretenţii, la plata
cheltuielilor de judecata constând in taxa de timbru si onorariu de avocat.
Aspectul determinant pe care l-au avut in vedere completele de judecata din cadrul Curtii
de Apel Suceva, in solutionarea corecta a acestor cauze, il constituie caracterul
discriminatoriu al dispozitiilor O.U.G. nr. 50/2008, modificata prin O.U.G. nr. 218/2008
privind modificarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea
taxei pe poluare pentru autovehicule [2] si prin O.U.G. nr. 7/2009 privind modificarea
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru
autovehicule [3], in flagranta contradictie cu prevederile art. 90 din Tratatul Comunitatii
Europene [4].
Caracterul discriminatoriu al dispozitiilor O.U.G. nr. 50/2008 poate fi analizat doar prin
raportare la autovehiculele intrate in Romania si cu privire la care s-a perceput taxa de
poluare in perioada 15.12.2008 – 15.02.2010, iar nu cu privire la autovehiculele
inmatriculate in Romania inainte de 01.01.2007, si nici cu privire la autovehiculele
inmatriculate in perioada 01.01.2007 – 01.07.2008, supuse taxei de prima inmatriculare.
In cadrul acestei analize, instanta a avut in vedere ca la data achitarii taxei de poluare
erau in vigoare prevederile art. III din O.U.G. nr. 218/2008 care dispun ca
”autovehiculele M 1 cu norma de poluare Euro 4 a caror capacitate cilindrica nu
depaseste 2.000 cmc, precum si toate autovehiculele N 1 cu norma de poluare Euro 4,
care se inmatriculeaza pentru prima data in Romania sau in alte state membre ale Uniunii
Europene in perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2009 inclusiv, se excepteaza de
la obligatia de plata a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilita potrivit prevederilor
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2008.”.
Asa cum rezulta din analiza solutiei adoptate de Curtea de Apel Suceava, in Decizia nr.
1862 din 2 noiembrie 2009 a Curtii de Apel Suceava, sectia comerciala, contencios
administrativ si fiscal [5], regimul de ”legalitate” al taxei de poluare perceputa ca urmare
a intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 50/2008, avut in considerare de instanta suceveana, se
circumscrie perioadei 01.07.2008 – 08.12.2008.
Facem precizarea ca, in contextul adoptarii O.U.G. nr. 117/2009, regimul discriminatoriu
stipulat de noul act normativ a fost extins pana la data de 15 februarie 2010, inclusiv.
Astfel, in articolul unic, din O.U.G. nr. 117/2009 se prevede ca: ”Autovehiculele M1 cu
norma de poluare Euro 4, a caror capacitate cilindrica nu depaseste 2.000 cm3, precum
si autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, inmatriculate pentru prima data intr-
un stat membru al Uniunii Europene in perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009
inclusiv, beneficiaza de exceptarea de la plata taxei pe poluare pentru autovehicule,
potrivit art. III alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 218/2008 privind
modificarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe
poluare pentru autovehicule, in conditiile in care acestea se inmatriculeaza pentru prima
data in Romania in termen de 45 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei
ordonante de urgenta.”
In mod logic, pornind de la acest rationament juridic, avut in vedere de Curtea de Apel
Suceava, toti posesorii de autovehicule care au achitat taxa de poluare in perioada
09.12.2008 – 15.02.2010, in conditiile dispozitiilor O.U.G. nr. 50/2008, modificata de
O.U.G. nr. 117/2009, prin care s-a prelungit regimul discriminatoriu stipulat de O.U.G.
nr. 218/2008, se pot adresa instantelor de contencios in vederea recuperarii taxei de
poluare, prelevate in mod nelegal.
In acest sens ne referim la Decizia nr. 1955 din 12 noiembrie 2009 a Curtii de Apel
Suceava, sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal [8], prin care Serviciul
Comunitar de Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor din cadrul Institutiei
Prefectului Suceava a fost obligat sa inmatriculeze fara plata taxei de poluare un
autovehicul second-hand importat din spatiul UE, la solicitarea petentei S.M., pe aceleasi
considerente care se regasesc in Decizia nr. 1946 din 6 noiembrie 2009 [9], a aceleiasi
instante, respectiv pe ideea caracterului discriminatoriu al actualei forme de reglementare
nationala a taxei de poluare prevazuta in O.U.G. nr. 50/2008, aplicabila in perioada
15.12.2008 – 31.12.2009, conform careia taxa se suspenda pentru anumite autovehicule,
insa creste pentru anumite masini de ocazie provenite din alte state membre, incalcand
dispozitiile art. 90 alin. 1 din Tratatul CE.
Mai mult decat atat, datorita faptului ca pentru o prelevare de tipul taxei de poluare
jurisprudenta Curtii de Justitie Europene nu este suficient de clara, apreciem ca ar fi
nevoie de sesizarea Curtii prin intermediul unei actiuni preliminare, in scopul lamuririi
raportului dintre dispozitiile O.U.G. nr. 50/2008 si cele ale art. articolul 110 din TFUE,
atunci cand se vor invoca aceste aspecte in instantele de contencios administrativ in
cauzele avand ca obiect restituirea taxei de poluare achitata incepand cu 16.02.2010 sau
obligatia de a face, in sensul obligarii autoritatilor la inmatricularea autoturismelor
second-hand importate din spatiul UE.
Prin Legea nr. 343/2006 au fost introduse în Capitolul 21 din Codul fiscal, art. 2141-2143
ce au instituit „Taxe speciale pentru autoturisme şi autovehicule”, cunoscute ca taxe
speciale de primă înmatriculare pentru faptul că erau percepute cu ocazia primei
înmatriculări în România.
Prin aplicarea formulei de calcul a taxei se stabileau taxe diferite pentru autoturismele
second-hand, fiind mai sever impozitate cele mai vechi, în timp ce autoturismele noi
produse în România sau importate erau taxate la fel.
La 21.03.2007 Comisia Europeană a emis comunicatul de presă IP/07/372 prin care a
informat că modalitatea de impozitare a autovehiculelor în Malta şi România încalcă
dreptul comunitar şi a trimis notificări oficiale celor două state în vederea modificării
legislative, urmând ca în caz de neconformare să declanşeze „procedura infringement”,
procedură pentru constatarea neîndeplinirii de către un stat a obligaţiilor ce decurg din
tratatele comunitare.
S-a semnalat de către Comisie că normele privind taxa de înmatriculare auto, conduc la o
discriminare pentru autovehiculele second-hand importate, din alte state membre ale
Uniunii Europeană, în România, în raport cu autoturismele similare deja înmatriculate în
ţară.
În acelaşi timp, Comisia s-a referit şi la practica relevantă a CEJ care, de-a lungul
timpului, în cadrul unor proceduri similare declanşate împotriva Ciprului, Poloniei,
Ungariei, dar şi prin hotărâri preliminare, a statuat că sistemele de impozitare a
autovehiculelor din Polonia şi Ungaria sunt incompatibile cu art. 90 din Tratatul
Comunităţii Europene, astfel încât contribuabilii din statele membre au posibilitatea de a
solicita în justiţie rambursarea taxelor colectate în contradicţie cu dreptul comunitar
(„Consideraţii generale cu privire la compatibilitatea taxei de primă înmatriculare cu
dreptul comunitar” de Mihai Iulian Gâlcă şi Laurenţiu Sorescu, în Revista Română de
Drept Comunitar – nr. 3/2008 p. 111 – 130 ).
Cu acest prilej, s-a statuat că taxele de primă înmatriculare nu intră sub incidenţa art. 23,
25, 28, 39 din Tratatul Comunităţii Europene, ci sub aceea a dispoziţiilor art. 90
referitoare la impozitarea internă.
Acest domeniu al impozitării interne, din perspectiva CEJ, astfel cum vom observa în
cele ce urmează, constituie unul din atributele suveranităţii naţionale, singura limitare
fiind impusă de dispoziţiile art. 90 ale Tratatului Comunităţii Europene, care interzic o
discriminare între bunurile autohtone şi cele care circulă liber în statele membre.
Problema ridicată de dispoziţiile art. 2141-2143 din Codul fiscal al României şi ale
legislaţiilor altor state era legată de modul de taxare a autovehiculelor second-hand.
Modul de taxare introdus prin art. 2141-2143 Cod fiscal era din acest punct de vedere chiar
opusul celui impus de jurisprudenţa CEJ, deoarece cuantumul taxei creştea odată cu
vechimea autovehiculului.
Deşi unul din criteriile de calcul era vechimea autovehiculului – scăderea taxei provocată
prin luarea în calcul a acestui criteriu era anulată de un alt criteriu, coeficientul de
corelare, astfel că efectul cumulativ era creşterea taxei odată cu creşterea vechimii
autoturismului.
Potrivit art. 1 din ordonanţă, se instituie taxa de poluare pentru autovehicule, care
constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu şi se gestionează de Administraţia
Fondului pentru Mediu, în scopul finanţării programelor şi proiectelor pentru protecţia
mediului.
Determinarea cuantumului taxei se realizează, conform art. 6 din acelaşi act normativ, pe
baza unor criterii obiective cum ar fi – tipul motorului, capacitatea cilindrică, clasa de
poluare cu luarea în considerare a deprecierii autovehiculelor conform unor coeficienţi
descrişi în Anexa 4. Cu ocazia calculului se pot acorda reduceri în funcţie de abaterile de
la situaţia standard.
În caz de contestare, gradul de depreciere se poate stabili prin expertiză. Cel nemulţumit
de modul de stabilire a taxei se poate adresa instanţei, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin.8
din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008.
Prin modificările aduse acestui act normativ de Ordonanţele de Urgenţă ale Guvernului
nr. 208/2008, 218/2008 şi 7/2009 se introduc, începând cu data de 15.12.2008, elemente
de discriminare în sensul că anumite categorii de autovehicule sunt exceptate în perioada
15.12.2008-31.12.2009 de la plata taxei pe poluare, se măresc taxele de poluare pe
criteriul datei înmatriculării, iar scutirea operează şi ea pe acest criteriu.
Comisia sprijină măsurile politice care urmăresc promovarea maşinilor mai puţin
poluante. În calitate de gardian al tratatelor însă, Comisia trebuie să se asigure că
aceste măsuri sunt compatibile cu dreptul comunitar .
Din acest punct de vedere, modul în care este formulată legislaţia românească pare a
avea un efect protecţionist la nivelul industriei naţionale a autovehiculelor noi.
Într-adevăr în urma aplicării cerinţei de << primă înmatriculare>>, toate maşinile noi
înmatriculate în perioada stabilită de legislaţia românească, care intră direct pe piaţa
maşinilor de ocazie din această ţară, circulă fără să fie supuse acestor taxe.
Totodată, pentru a nu crea inechitate, s-au acordat tuturor celor ce au achiziţionat astfel
de autovehicule până la 31.12.2009 un termen de 45 de zile de la intrarea în vigoare a
ordonanţei pentru a înmatricula aceste autovehicule în condiţii de scutire de taxă.
În legătură cu viitorul unei astfel de taxe sunt de semnalat în plan legislativ câteva
orientări:
La nivel comunitar, a existat un proiect de directivă care prevedea abrogarea treptată de-a
lungul unei perioade, cuprinsă între 5-10 ani, a tuturor taxelor de primă înmatriculare din
statele membre, concomitent cu interdicţia de adoptare a legilor ce instituie astfel de taxe.
În locul taxei se intenţiona introducerea unui sistem de taxe de circulaţie anuală care se
vor calcula exclusiv după emisiile de dioxid de carbon eliberate în atmosferă (
„Consideraţii generale cu privire la compatibilitatea taxei de primă înmatriculare cu
dreptul comunitar” de Mihail Iulian Gâlcă şi Laurenţiu Sorescu în Revista Română de
Drept Comunitar nr. 3/2008, p. 130 ).
S-au înregistrat soluţii de admitere la Curţile de Apel: Ploieşti [1] Alba Iulia [2], Braşov
[3], Oradea [4], Iaşi [5], Galaţi [6], Bucureşti [7] şi de respingere la Curţile de Apel Alba
Iulia [8], Bucureşti [9], Cluj [10], Suceava [11], Braşov [12], Bacău [13].
La nivelul Curţilor de Apel Bucureşti, Braşov şi Alba Iulia s-au pronunţat hotărâri
definitive şi irevocabile în ambele opinii.
Potrivit Curţii, neutralitatea taxei se verifică prin compararea efectelor taxei asupra
autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele asupra autovehiculelor
similare înmatriculate, cărora le-a fost deja aplicată taxa.
Prin exemplificare, s-a reţinut că valoarea autovehiculelor este compusă din preţ şi taxa
de poluare.
Aşa cum a statuat CEJ, compatibilitatea taxării autovehiculelor se analizează prin prisma
dispoziţiilor art. 90 din Tratatul Comunităţii Europene şi nu prin referire la dispoziţiile
art. 25 şi 29 din Tratat, întrucât astfel de taxe ţin de regimul de taxare internă, nefiind
legate de trecerea frontierelor de către respectiva marfă.
Art. 90 din Tratat acordă statelor membre libertate pentru determinarea propriei politicii
de impozitare respectiv, ce produs să fie taxat, pe ce bază şi la ce nivel, etc.
Cum dispoziţiile comunitare aduse în discuţie de aceste instanţe, respectiv cele ale art. 23,
25, 28, 90 din Tratatul Comunităţii Europene, au efect direct pe verticală, conţinând
interdicţii necondiţionate, remediul încălcării acestora este restituirea taxei impuse, iar
soluţia este cea de admitere a acţiunilor reclamanţilor.
Niciuna dintre instanţe nu a simţit nevoia unei cereri de hotărâre preliminară din partea
CEJ, declarând că se află în faţa a ceea ce se numeşte „act clar – acte claire”, clarificare
care nu se regăseşte nici pe departe în hotărârile pronunţate.
Aceleaşi instanţe, în analiza întreprinsă prin raportare la dispoziţiile art. 90 din Tratatul
Comunităţii Europene, extrag incompatibilitatea taxării prin comparaţie cu decizii
pronunţate de CEJ ce sunt irelevante în materia autovehiculelor second-hand.
Cu exemplificare, cea mai recentă este hotărârea preliminară – solicitată de instanţele din
Ungaria şi Polonia pe aceeaşi temă, care a statuat că o comparaţie a situaţiei
autovehiculelor second-hand plasate în circulaţie în Ungaria înainte de intrarea în vigoare
a Legii privind taxele de înmatriculare este irelevantă.
(1) taxa este percepută asupra autovehiculelor second-hand puse pentru prima dată în
circulaţie pe teritoriul unui stat membru;
(2) valoarea taxei este determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale
autoturismelor ( tipul motorului, capacitatea cilindrică ), iar clasificarea, din punct de
vedere al poluării, este calculată fără a lua în calcul deprecierea autoturismului, de o
asemenea manieră astfel încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand
importate din statele membre, aceasta excede valorii taxei incluse în valoarea reziduală a
unor autoturisme second-hand similare, care au fost deja înregistrate în statul membru în
care sunt importate.
În plan naţional, instanţele au pus în discuţie, ceea ce CEJ a declarat cu mult timp înainte
relevant, în materia taxei autovehiculelor second-hand, în cauza C-47/1988
Comisia/Danemarca, şi anume în ce măsură modul de calcul al taxei introdusă prin
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 asigură neutralitatea, egalitatea taxei
impuse unui autovehicul second-hand, ce urmează a fi înmatriculat pentru prima dată în
România, cu taxa reziduală a unui autovehicul similar (ca grad de depreciere şi
motorizare) deja înmatriculat în România.
Exigenţele impuse unei astfel de taxe sunt de mult explicate în cauza de mai sus, cu
următorul exemplu:
„Valoarea autovehiculului nou este compusă din preţul acestuia la care se adaugă taxa
de primă înmatriculare, Raportul dintre cele două componente se păstrează constant pe
toată durata de funcţionare a autovehiculului. Spre exemplu, la momentul la care
valoarea autovehiculului a scăzut cu 50%, atât valoarea reziduală a preţului cât şi
valoarea reziduală a taxei de primă înmatriculare plătită se vor diminua cu acelaşi
procent, respectiv de 50%.”
Astfel, s-a reţinut că taxarea autovehiculelor ţine de fiscalitatea internă, nefiind o taxă
vamală cu efect echivalent şi nici o măsură netarifară de genul restricţiilor cantitative,
astfel că analiza acestui gen de taxe din perspectiva dreptului comunitar, trebuie să se
facă prin prisma dispoziţiilor art. 90 din Tratatul Comunităţii Europene şi nu a
dispoziţiilor art. 25 şi 28 din acelaşi tratat.
Analiza exigenţelor art. 90 este făcută de aceste instanţe prin referire la practica CEJ
relevantă în materia taxării interne în general şi a taxării autovehiculelor noi şi second-
hand în special.
Concluzia instanţelor în urma acestui demers a fost aceea că sistemul din taxare introdus
de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.50/2008 este compatibil cu art. 90 din Tratatul
Comunităţii Europene şi prin consecinţă cererile de restituire a taxei, percepută în temeiul
acestui act normativ, sunt nefondate şi trebuie respinse.
Aşa cum s-a arătat la prezentarea cadrului legislativ, prin dispoziţiile Ordonanţei de
Urgenţă a Guvernului nr. 208/2008, în vigoare la 08.12.2008 şi ale Ordonanţei de
Urgenţă a Guvernului nr. 218/2008, în vigoare la 15.12.2008, s-a reglementat în sensul
triplării valorii taxei pe poluare pentru autovehicule la prima înmatriculare în România,
fiind exceptate de la plata taxei autovehicule care îndeplineau anumite caracteristici.
Cele două acte normative, fiind adoptate unul după altul, au creat, printre altele,
discriminări pentru cei ce au achiziţionat autovehicule anterior datei de 08.12.2008 şi nu
le-au înmatriculat, fiind însă obligaţi să suporte nivelul nou al taxei impusă prin cele două
ordonanţe.
Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 7/2009 s-au înlăturat aceste discriminări
legate de momentul achiziţionării autovehiculelor şi s-au dispus măsuri pentru restituirea
diferenţelor taxei plătite în plus, urmare taxării discriminatorii. S-au menţinut scutirile
dispuse anterior. Modificările aduse Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008
prin cele trei acte normative au determinat declanşarea de către Comisia Europeană a
procedurii de „infringement” la 23.06.2009 şi adoptarea la 28.12.2009 a Ordonanţei de
Urgenţă a Guvernului nr. 117 din 29.12.2009 pentru punerea în acord a legislaţiei în
domeniu cu dispoziţiile art. 110 din Tratatul de la Lisabona (intrat în vigoare în
decembrie 2009), aşa cum se reţine în expunerea de motive.
Este vorba de caracterul protecţionist al taxei, interzis de art. 90 par. 2 din Tratatul
Comunităţii Europene.
Or, art. 90 din Tratat nu interzice determinarea taxei pe criterii obiective, cum sunt cele
utilizate de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008, respectiv clasa de poluare,
capacitate cilindrică, etc.
►Problema care a dat naştere practicii judiciare neunitare nu ţine de înţelesul diferit
al legii române, ci de cunoaşterea şi înţelesul normelor de drept comunitar şi a
practicii Curţii Europene de Justiţie relevante pentru domeniul fiscalităţii interne.
A fost apreciată deopotrivă ca şi taxă vamală sau cu efect echivalent, dar şi ca restricţie
cantitativă sau cu efect echivalent şi supusă exigenţelor art. 25 şi 28 din Tratatul
Comunităţii Europene în mod greşit.
În privinţa analizei taxei prin prisma art. 90 din Tratatul Comunităţii Europene atunci
când şi o astfel de exigenţă a fost supusă analizei, instanţele judecătoreşti nu s-au referit
la practica CEJ relevantă cu privire la înţelesul şi întinderea art. 90 din Tratatul
Comunităţii Europene în materia taxării interne, în genere, şi a autovehiculelor, în
special, fapt ce a condus instanţele la concluzii greşite, dar nu cu privire la legea română,
ci la cea comunitară.
În concluzie, remediul unei astfel de situaţii trebuie căutat în mai multe direcţii şi anume:
- Recursul la cereri de hotărâri preliminare către CEJ, întrucât s-a remarcat că niciuna
dintre instanţele, ce au făcut obiectul analizei, nu a simţit nevoia unui astfel de demers,
deşi înţelesul normei comunitare lacunare este lămurit de CEJ de la speţă la speţă. De
altfel, acest demers oferă orientare nu numai instanţei ce a solicitat-o, ci şi celorlalte
instanţe confruntate cu această problemă. Până în prezent, o singură instanţă, respectiv
Tribunalul Sibiu a adresat CEJ o cerere de hotărâre preliminară la data de 18.06.2009, în
cauza nr. 4756/85/2008 în prezent nesoluţionată ( urmare verificării pe portal).
- Totodată, în egală măsură demersul legislativ este unul salutar. Legiferarea este
domeniul exclusiv al legislativului, dar controlul de compatibilitate cu normele
comunitare este unul indirect judecătoresc. În condiţiile în care este declanşată procedura
de infringement, în mod succesiv, semnalul este că legislaţia este incompatibilă cu norma
comunitară, fapt ce a determinat şi avalanşa cererilor de restituire.
In acest sens ne referim la Decizia nr. 1955 din 12.11.2009 a Curtii de Apel Suceava,
sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal, prin care Serviciul Comunitar de
Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor din cadrul Institutiei Prefectului
Suceava a fost obligat sa inmatriculeze fara plata taxei de poluare un autovehicul second-
hand importat din spatiul UE, la solicitarea petentei S.M., pe aceleasi considerente care se
regasesc in Decizia nr. 1946 din 6.11.2009, a aceleiasi instante, respectiv pe temeiul
caracterului discriminatoriu al actualei forme de reglementare nationala a taxei de poluare
prevazuta in O.U.G. nr. 50/2008, aplicabila in perioada 15.12.2008 – 31.12.2009,
conform careia taxa se suspenda pentru anumite autovehicule, insa creste pentru anumite
masini de ocazie provenite din alte state membre, incalcandu-se astfel dispozitiile art. 90
alin. 1 din Tratatul CE.
In cauza de fata rezulta din interpretarea O.U.G. nr. 50/2008 ca taxa de poluare se aplica
in cazul autoturismelor noi, autohtone si importate, precum si autoturismelor second-hand
importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second-hand
inmatriculate deja in Romania.
Nu se realizeaza insa o discriminare intre autoturismele second-hand importate din statele
comunitare si acestea, in conditiile in care valoarea taxei de poluare nu depaseste
valoarea taxei reziduale incorporate in valoarea vehiculelor similare deja inmatriculate
(hotararea Brzezinski, C-313/05).
Ca urmare, tribunalul a apreciat ca nu poate fi retinuta critica privind incalcarea
principiului nediscriminarii.
C.J.E. a afirmat in repetate randuri ca statele membre pot impune taxe de inmatriculare
asupra autoturismelor second-hand importate, cu conditia ca respectivele taxe sa respecte
dispozitiile art. 90 din Tratatul C.E.
In hotararea data de C.J.E. in cauza G 393/98 se fac referiri la un sistem de taxare a
autoturismelor second-hand similar celui impus de Statul Roman si care a fost considerat
de C.J.E. ca fiind contrar Tratatului instituind Comunitatea Europeana.
Art. 90 cauta sa asigure completa neutralitate a impozitarii interne sub raportul
concurentei, intre produsele care se afla deja pe piata nationala si produsele importate
(Cauza C 387 /Ol, Weigel). Conform unei jurisprudente bine stabilite, art. 90, par. 1 este
incalcat atunci cand taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor
nationale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar daca
numai in anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare in cazul produselor importate.
Dreptul comunitar nu restrange libertatea fiecarui stat membru de a construi un sistem
fiscal care face diferentieri intre anumite produse chiar daca este vorba de produse
similare in sensul art. 90, par. 1 din Tratat in baza unor criterii obiective cum ar fi
provenienta materiilor prime folosite sau procesul de productie aplicat. Totusi o
asemenea diferentiere este compatibila cu dreptul comunitar numai daca urmareste
obiective care sunt ele, insele compatibile cu cerintele Tratatului si ale legislatiei
comunitare secundare si daca regulile in cauza sunt de natura sa evite orice forma de
discriminare, directa sau indirecta, indreptata impotriva importurilor din alte state
membre sau orice alta forma de protectie a produselor nationale concurente (Cauza
Outokumpu).
Fata de prevederile art. 90, par. 1 din Tratatul constitutiv al U.E., conform hotararii Curtii
de Justitie Europene (C.J.E.) in cazul Weigel (2004), obiectivul reglementarilor
comunitare este asigurarea liberei circulatii a marfurilor intre statele comunitare in
conditii normale de concurenta, prin eliminarea oricarei forme de protectie care decurge
din aplicarea de impozite interne discriminatorii fata de produsele provenite din alte state
membre.
A considerat ca sunt incalcate o serie de principii printre care: principiul prioritatii
dreptului comunitar fata de cel national, principiul aplicarii directe a dreptului comunitar
si principiul nediscriminarii.
Prioritatea dreptului comunitar fata de cel national rezulta din prevederile art. 11, 148 (2)
si art. 148 (4) din Constitutie si Legea 157/2005 – ratificarea tratatului de aderare a
Romaniei si Bulgariei la U.E. – prin care Romania si-a asumat obligatia de a respecta
dispozitiile din tratatele originare ale Comunitatii, dinainte de aderare.
Prin decizia in cauza Costa/Enel (4964) C.J.E. a stabilit ca legea care se indeparteaza de
tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea sa duca la anularea lui, data fiind
natura sa originala si speciala, fara a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitara si fara ca
baza legala a Comunitatii insasi sa fie pusa la indoiala.
Raportat la principiul aplicarii directe a dreptului comunitar pe teritoriul Romaniei,
consideram ca acesta prezinta relevanta sub dublu aspect: in primul rand in ceea ce
priveste existenta, integrarea. si functionabilitatea directa a dreptului comunitar pe
”teritoriul Romaniei si in beneficiul cetatenilor romani, iar in al doilea rand in sensul ca
judecatorul national insarcinat sa aplice in cadrul competentei sale, dispozitiile dreptului
comunitar, are obligatia de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lasand,
la nevoie, pe propria raspundere, neaplicata, orice dispozitie contrara din legislatia
nationala, chiar ulterioara, fara a solicita sau astepta realizarea prealabila a acestuia pe
cale legislativa sau prin orice alt procedeu institutional” (Cauza Simmenthal, C-106/77).
Mai mult, insasi Constitutia Romaniei, la alineatul 4 al articolului 148 prevede ca
autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din
actul aderarii.
Tot in ceea ce priveste principiul aplicarii directe a dreptului comunitar pe teritoriul
Romaniei, potrivit art. 220 din Tratatul CE., Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene
asigura interpretarea tratatelor, iar interpretarea acestei instante este obligatorie pentru
statele membre.
Prin sentinta nr. 1356 din 2 iulie 2009 Tribunalul Suceava a respins cererea avand ca
obiect ”pretentii” formulata de reclamanta S. M. G., prin mandatar H. N., in
contradictoriu cu parata Institutia Prefectului Judetului Suceava – Serviciul Public
Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor, ca nefondata.
De remarcat insa ca notiunea de impozit intern are acceptiune diferita de cea din dreptul
intern, desemnand in jurisprudenta C.E.J. (hotararea Haar Petroleum, C-
90/94 Welgel C-387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil in mod
sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective,
indiferent de originea produselor.
S-a retinut de Curtea de Justitia a Comunitatilor Europene prin hotararea pronuntata in
cauza Brzezinski, C-313/05, ca o acciza care se aplica tuturor autoturismelor in temeiul
primei lor inmatriculari pe teritoriul unui stat membru, iar nu in temeiul faptului ca trec
frontiera, nu constituie o taxa vamala la import si nici taxa cu efect echivalent in intelesul
art. 25 TCE, ci intra int sfera regimului general intern de impozitare a marfurilor si
trebuie, ca urmare, analizata in raport cu art. 90 TCE.
Fata de aceste aspecte, este lipsita de relevanta analizarea incalcarilor invocate ale art. 23
si 25 TCE, deoarece dispozitiile cuprinse in aceste articole nu sunt incidente in cauza,
urmand a se examina daca taxa de poluare este incompatibila cu prevederile art. 90 alin. 1
TCE.
Masura, are un evident caracter discriminatoriu in conditiile in care aceasta taxa se aplica
in mod real doar autoturismelor second-hand, importate, care se incadreaza parametrilor
prevazuti in anexa 1-4 din OUG 50/2008, insa nu se aplica si autoturismelor care circula
pe teritoriul Romaniei si care se incadreaza in aceeasi parametri, autoturismelor second-
hand cumparare in Romania si care nu fac obiectul unei prime inmatriculari, precum si
autoturismelor care fac obiectul reinmatricularii, prin urmare nu poate fi vorba de o
exceptie justificata privind restrictiile de ordin cantitativ prevazuta de art 30 din Tratat.
Plata taxei de poluare este conditionata de prima inmatriculare a unui autoturism, nici
intr-un caz de gradul de uzura sau vechimea acestuia. Intentia legiuitorului de a influenta
alegerea consumatorilor este evidenta. Se protejeaza astfel productia interna, aspect ce
reiese explicit din preambulul OUG nr. 208/2008 si 218/2008, potrivit caruia: ”Guvernul
Romaniei se preocupa de luarea masurilor care sa asigure pastrarea locurilor de munca in
economia romaneasca, iar la un loc de munca in industria constructoare sunt 4 locuri de
munca in industria furnizoare”.
Curtea considera ca art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana este aplicabil
in privinta taxei speciale de prima inmatriculare platita de reclamant si contestata in
prezenta cauza, considerentele expuse de Curtea Europeana de Justitie, in hotararea din 5
decembrie 2006 – data in cauzele reunite C-290/05 si C-333/05, Akos Nacfasdi c. Vam-
es Penzugyorseg Eszak-Alfoldi Regionalis Parancsnoksaga, respectiv Ilona Nemeth c.
Vam-es Penzugyorseg Del-Alfoldi Regionalis Parancsnoksaga fiind relevante in acest
sens:
Asa cum Curtea a statuat deja, in sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeana
art. 90 suplimenteaza dispozitiile referitoare la abolirea taxelor vamale si a masurilor cu
efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulatie a marfurilor
intre statele membre in conditii normale de concurenta, prin eliminarea oricaror forme
de protectie care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discrimineaza
produsele provenite din alte state, membre (cauzele reunite C-393/04 si C-4J/05, Air
Liquide Industries Belgium.
Conform unei jurisprudente bine stabilite, art. 90 par. 1 este incalcat atunci cand taxa
aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor nationale similare sunt
calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar daca numai in anumite cazuri,
la un nivel al taxei mai mare in cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel,
par. 67, precum si jurisprudenta acolo citata). Totusi, chiar daca nu sunt indeplinite
conditiile pentru existenta unei asemenea discriminari, impozitarea poate fi
discriminatorie in mod indirect datorita efectelor pe care le produce.
Potrivit art. III din O.U.G. nr. 218/2008, autovehiculele M1 cu norma de poluare EURO 4
a caror capacitate cilindrica nu depaseste 2000 m.c., precum si toate vehiculele N1 cu
norma de poluare EURO 4, care se inmatriculeaza pentru prima data in Romania sau in
alte state membre ale Uniunii Europene in perioada 15.12.2008 – 31.12.2009 inclusiv, se
excepteaza de la obligatia de plata a taxei pe poluare.
Rezulta asadar ca in prezent a fost inlaturata taxa de poluare pentru autoturismele noi
EURO 4, ce au capacitatea cilindrica mai mica de 2000 mc. Or, este de notorietate ca in
Romania sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici. Astfel, consumatorii sunt
directionati spre un autoturism nou fabricat in Romania, fapt dovedit tot de imprejurarea
de notorietate ca pretul la care sunt achizitionate autoturismele second hand dintr-o alta
tara este apropriat de pretul autoturismului nou fabricat in Romania.
Aspectul esential ce trebuie retinut este acela ca autoturismele fabricate in Romania sunt
scutite de plata taxei de poluare, fapt ce contravine art. 90 T.C.E., intrucat achizitionarea
unui autoturism – cu o capacitate mai mare de 2000 m.c. (care nu este fabricat in
Romania) – impune achitarea taxei de poluare.
Admite recursul declarat de reclamanta S. M., prin mandatar H. N. din comuna Vicovu
de Sus nr. […], judetul Suceava.
Modifica sentinta nr. 1356 din 2 iulie 2009 pronuntata de Tribunalul Suceava in totalitate.
Admite actiunea.
Obliga parata sa procedeze la inmatricularea autoturismului marca Volksvagen, tipul
Passat, cu numar de identificare […] fara plata taxei de poluare.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica azi 12 noiembrie 2009.”
La apelul nominal făcut în şedinţa publică de azi, se prezintă pentru recurentul reclamant
[...] – lipsă, avocat ALECANDRU MIREL OVIDIU, în baza împuternicirii avocaţiale nr.
201/04.11.2009 emisă de Baroul BUCUREŞTI – Cabinet Individual, pentru intimata
pârâtă ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA –
consilier juridic COZAC CLAUDIA, în baza delegaţiei depuse la dosar, lipsă fiind
intimata chemată în garanţie ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU
BUCUREŞTI.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanţei că recursul este legal timbrat cu 20 lei
taxă judiciară de timbru achitată prin chitanţa nr.0311210091 BH/03.11.2009 plus 0,30
lei timbre judiciare, atât intimata pârâtă cât şi intimata chemată în garanţie au depus la
dosar întâmpinări în cauză, cauza este la primul termen de judecată în recurs, după care:
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Prin sentinţa nr. 435/CA din 2 iunie 2009, Tribunalul Bihor a respins ca nefondată
acţiunea formulată de reclamantul [...], domiciliat în Oradea,[...], în contradictoriu cu
pârâta D.G.F.P. BIHOR – ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE A
MUNICIPIULUI ORADEA, cu sediul în Oradea, str. D.Cantemir nr. 2, jud.Bihor, şi
chemata în garanţie ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în
Bucureşti, Splaiul Independenţei nr. 294, corp A, sector 6, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că, reclamantul a achiziţionat
dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism marca BMW, fabricat în anul
2002. Pentru a-l înmatricula în România, pârâta Administraţia Finanţelor Publice Oradea
a condiţionat acest lucru de plata taxei de poluare prevăzută de OUG 50/2008, stabilind
prin decizia nr. 8899008.07.2008, în sarcina reclamantului, o taxă de poluare în cuantum
de 3.486 lei, care a fost achitată prin chitanţa seria TS4B nr. 2196050/09.07.2008.
Caracterul taxei prevăzute de disp. OUG 50/2008, ca fiind unul de poluare, rezultă din
dispoziţiile art.1 al.2, care enumără categoria de programe şi proiecte pentru protecţia
mediului care urmează să fie finanţate din sumele colectate potrivit actului normativ. Prin
urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formulă foarte potrivită, prin condiţionarea
înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o
transforme într-o taxă de primă înmatriculare, cum era cea prevăzută de disp. art. 214/1
C.fiscal şi apreciată ca nelegală de către instanţe. Nu în ultimul rând, tribunalul a apreciat
că nu trebuie omis nici faptul că instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor
dintre România şi Comisia Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni
legislaţiei comunitare.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal, a declarat recurs [...] solicitând admiterea
recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii în contencios
administrativ. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului recurenta a arătat că, a achiziţionat dintr-un stat membru al
Uniunii Europene un autovehicul second-hand marca BMW, an de fabricaţie 2002, cu
cartea de identitate seria G nr.405383 şi pentru a-l înmatricula în România a fost obligat
să achite taxa de poluare prevăzută de OUG 50/2008.
Reclamantul arată că această taxă este discriminatorie şi ilegală raportat la disp.art.90 din
Tratatul privind Instituirea Comunităţii Europene, care prevăd că „nici un stat membru nu
supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite
interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor
naţionale similare” coroborat cu prevederile Legii nr.157/2005 şi ale art.148 al.2 din
Constituţie.
Totodată, reclamantul mai arată că taxa de poluare nu este percepută pentru autoturismele
deja înmatriculare în România, fiind percepută exclusiv pentru autoturismele
înmatriculate în celelalte state comunitare şi reînmatriculate în România, după aducerea
lor în ţară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe
cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă de poluare se aplică
doar ca urmare a achiziţiilor intracomunitare şi este o taxă cu efect echivalent taxelor
vamale la import.
Mai arată şi că, reclamantul s-a adresat pârâtei de rând II, în temeiul art.7 din legea
nr.554/2004, privind procedura prealabilă şi în temeiul OUG nr.92/2003, însă contestaţia
sa a fost respinsă ca nefondată.
În drept, a invocat disp. Legii nr.554/2004, ale OUG 50/2008, Constituţia României şi
Tratatul Comunităţii Europene.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că, taxa de poluare instituită prin OUG
50/2008, act normativ acceptat de Comisia Europeană, corespunde pe deplin prevederilor
art.90 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene, taxa fiind neutră din punct de
vedere fiscal. Ori, câtă vreme chiar Comisia Europeană a recunoscut că taxa de poluare
instituită prin OUG 50/2008 corespunde normelor comunitare, chemata în garanţie
apreciază că nu pot fi reţinute susţinerile reclamantului, potrivit cărora prin instituirea
acestei taxe se constituie o discriminare a regimului fiscal şi că această taxă contravine
dispoziţiilor art.90 din Tratatul Comunităţii Europene.
Totodată, mai arată că art.90 din CE este încălcat doar atunci când impozitul aplicat
produsului de import şi cel aplicat produsului naţional similar sunt calculate diferit şi
după metode diferite, care conduc la un impozit mai mare aplicat produsului de import,
situaţie diferită de taxa de poluare prevăzută de OUG 50/2008.
Se mai arată şi că, practic, nici Curtea Europeană de Justiţie a C.E. , nici Comisia
Europeană nu au considerat vreodată că taxa de poluare este nelegală, că încalcă tratatele
comunitare sau nu ar trebui plătită, ci doar au solicitat modificarea modului de calcul şi
criteriile la care se raportează nivelul taxării. Apreciază că, reclamantul trebuia să
producă probe din care să rezulte că taxele pe care le aplică statul român sunt superioare
celor din statul din care reclamantul şi-a achiziţionat autoturismul.
Pârâta mai arată că, prin instituirea taxei de poluare, nu sunt încălcate dispoziţiile art. 90
din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene, întrucât taxa de poluare instituită prin
OUG 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, deoarece această taxă este
percepută pentru asigurarea protecţiei mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care,
prin înmatricularea acestora în România, doresc să le utilizeze pe teritoriul României şi,
în consecinţă, contribuie la poluarea mediului.
Mai mult, instituirea taxei de poluare a fost rezultatul negocierilor dintre România şi
Comisia Europeană, astfel încât nu se poate susţine că ar contraveni legislaţiei
comunitare.
Examinând sentinţa atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi sub toate
aspectele, în baza prevederilor art.304/1 cod procedură civilă, instanţa apreciază recursul
declarat de recurentul [...]ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Prin Legea nr.157/2005 România a ratificat Tratatul prin aderarea Republicii Bulgaria şi
României la Uniunea Europeana, efectele acestei ratificări fiind reglementată de art.148
alin.2 şi4 din Constituţia României, astfel cum aceasta a fost republicată, în conformitate
cu care prevederile Tratatelor Constitutive ale U.E şi celelalte reglementări comunitare cu
caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu
respectarea prevederilor actului de aderare.
În speţă, OUG nr. 50/21.04.2008 stabileşte, potrivit dispoziţiilor art.1, cadrul legal pentru
instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului
pentru mediu şi se gestionează de administraţia fondului pentru mediu, în vederea
finanţării programelor şi proiectelor pentru protecţia mediului, iar potrivit art.4, obligaţia
de plată internă cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Este însă nefondată aprecierea instanţei de fond în sensul că taxa de poluare instituită de
dispoziţiile OUG nr.50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne , deoarece este
percepută pentru asigurarea protecţiei mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care,
prin înmatricularea cestora în România , înţeleg să utilizeze pe teritoriul României
contribuind astfel la protejarea poluării mediului.
- art. 28 C.E. „între statele membre sunt interzise restricţiile cantitative la import, precum
şi orice măsuri cu efect echivalent”.
Textul art.90 din Tratatul C.E se referă la produsele provenind din alte state membre şi
supuse unor impozite interne , de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau
indirect produselor naţionale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare
produselor naţionale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în
România(second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
Această solicitare a fost transmisă sub forma unei „scrisori de somare”, prima etapă a
procedurii de încălcare a dreptului comunitar prevăzut de art.226 din Tratatul C.E.
În baza prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, instanţa va obliga pârâta Direcţia
Generală a Finanţelor Publice Bihor – Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului
Oradea la plata sumei de 45,75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea
recurentului, în fond şi în recurs.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns avocat Vargan Paul pentru recurent,
lipsă fiind acesta şi reprezentaţii pârâtelor-intimate.
S-a făcut referatul cauzei, după care avocatul recurentului a depus la dosarul cauzei
chitanţa nr.032289 din 05.11.2009, cu care face dovada plăţii taxei judiciare de timbru în
sumă de 20,00 lei şi timbru judiciar mobil în valoare de 1,5 lei, precizând că a studiat
întâmpinarea pârâtelor înaintea începerii şedinţei de judecată, astfel încât cunoaşte poziţia
acestora.
Avocatul reclamantului-recurent, faţă de data de 7 mai 2009, când clientul său a achitat
taxa a cărei restituire o solicită în prezentul dosar, a pus concluzii de admitere a
recursului, aşa cum a fost formulat, cu consecinţa modificării sentinţei primei instanţe în
sensul admiterii acţiunii. Cum şi-a motivat în detaliu cererea de recurs, apărătorul
recurentului consideră necesar să puncteze doar câteva aspecte, şi anume faptul că
reclamantul, fiind constrâns la plata taxei de înmatriculare pentru a-şi înscrie în circulaţie
autoturismul, măsură prin care se încalcă art.90 din Tratatul Comunităţii Europene, ce are
efect discriminatoriu, este îndreptăţit la restituirea sumei plătite, subliniind că în mod
greşit se motivează de către pârâte că taxa instituită prin OUG nr.50/2008 ar fi o taxă de
mediu. Mai mult, susţine avocatul recurentului, prin măsura instituirii taxei în discuţie se
protejează indirect producţia internă, întrucât în România sunt produse autoturisme cu
capacitate cilindrică mai mică de 2000 cm3; invocă jurisprudenţa Curţii de Apel Suceava,
amintind şi existenţa unei hotărâri CEDO împotriva Franţei din anul 1970.
CURTEA,
Mai arată reclamantul că, taxa de poluare auto, achitată pentru reînmatricularea
autoturismului, a fost încasată în contul bugetului de stat cu încălcarea art. 90 alin. 1 al
Tratatului Comunităţii Europene, inclusiv a Tratatului de aderare a României şi Bulgariei,
ratificat de România prin Legea nr. 157/2005 care prevede că de la data aderării,
dispoziţiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România şi se
aplică în condiţiile stabilite prin tratate şi prin actul de aderare.
Diferenţierea la care sunt supuse autovehiculele rulate importate faţă de cele deja
înmatriculate rezultă din obligativitate de plată a acestei taxe odată cu prima ei
înmatriculare în România, deşi din preambulul OUG nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit
asigurarea protecţiei mediului, prin realizarea unor programe şi proiecte pentru
îmbunătăţirea calităţii aerului.
în drept reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe disp. art. 25 şi 90 din Tratatul CE,
Directiva nr. 92/12/CEE din 25.02.1992, jurisprudenţa relevantă a Curţii de Justiţie
Europene, Legea nr. 554/2004, art. 274 Cod procedură civilă.
Pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu a depus la dosar întâmpinare prin care a
solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
în motivare s-a arătat Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor a demarat în februarie
2006 o serie de acţiuni pentru introducerea unei taxe ecologice, un mecanism economico-
financiar bazat pe principiul „poluatorul plăteşte”, care urma să fie aplicată cu ocazia
primei înmatriculări a tuturor vehiculelor cu motor în România, atât în cazul celor noi cât
şi în cazul celor rulate, achiziţionate din afara ţării, dar şi celor produse în România.
Promovând o politică de armonizare cu legislaţia şi directivele Uniunii Europene în
materie de protecţie a mediului, Guvernul României a susţinut un act normativ care
reglementa introducerea unei taxe speciale pentru autoturisme şi autovehicule începând
cu data de 01.01.2007.
De remarcat însă că noţiunea de „impozit intern” are accepţiune diferită de cea din
dreptul intern, desemnând în jurisprudenţa C.EJ. (hotărârea Haar Petroleum, C-90/94,
Weigel, C-387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil în mod sistematic
diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea
produselor.
Faţă de aceste aspecte, este lipsită de relevanţă analizarea încălcărilor invocate ale art. 25
TCE, deoarece dispoziţiile cuprinse în aceste articole nu sunt incidente în cauză, urmând
a se examina dacă taxa de poluare este incompatibilă cu prevederile art. 90 alin. 1 TCE.
Un sistem de impozite este compatibil cu art.90 TCE dacă este conceput de manieră a
exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior faţă de
produsele naţionale şi dacă nu are, în nici-o situaţie, efecte discriminatorii
(hot.Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/Grecia, C-375/1995).
Aşadar este incidentă încălcarea art.90 al.l TCE atunci când impozitul aplicat produsului
importat şi cel aplicat produsului naţional similar sunt calculate în mod diferit, ducând,
chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
De asemenea, un sistem de taxare este compatibil cu dispoziţiile art. 90 TCE dacă este
suficient de precis, astfel încât se poate efectua în temeiul său un calcul al deprecierii
autovehiculului cât mai aproape de realitate, iar cel căruia i se impune taxa are la
dispoziţie o cale de atac în faţa instanţelor naţionale, pentru a contesta modalitatea de
calculare a valorii deprecierii (cauza C-393/1998, Antonio Gomez Valenţe c. Fazenda
Publica).
A reţinut instanţa de fond că, în cauza de faţă rezultă din cuprinsul art. 3 alin. 1 din
O.U.G. nr. 50/2008 că taxa de poluare se aplică în cazul tuturor autoturismelor, fiind
excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele prevăzute de art. 3 alin. 2 din
ordonanţă, pe baza unor criterii ce privesc destinaţia lor şi nu provenienţa.
Nu se realizează însă o discriminare între autoturismele second hand importate din statele
comunitare şi acestea, în condiţiile în care valoarea taxei de poluare nu depăşeşte
valoarea taxei reziduale încorporate în valoarea vehiculelor similare deja înmatriculate
(hotărârea Brzezinski, C-313/05).
Sistemul de taxare stabilit prin O.U.G. nr. 50/2008 este suficient de precis în ceea ce
priveşte criteriile legate de calculul deprecierii autoturismului (emisia de CO2,
capacitatea cilindrică etc), aceste elemente fiind considerate în jurisprudenţa Curţii
Europene de Justiţie drept criterii obiective ce pot fi folosite într-un sistem de taxare
bazat pe o grilă de impozitare (cauza Nadasdi, C-290/2005).
În motivarea recursului, s-a susţinut, în esenţă, că taxa instituită prin O.G. nr. 50/2008
este o taxă de primă înmatriculare şi nu o taxă de mediu, care încalcă principiul
nediscriminării prevăzut de art.90 din Tratatul Comunităţii Europene.
Pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Suceava, deşi legal citată, nu s-a
prezentat în instanţă şi nici nu a depus întâmpinare.
Se cuvine pentru început să stabilim locul pe care disp. art. 90 alin. 1 TCE îl ocupă în
sistemul prevăzut de Tratat. Iar acesta este, în opinia unanimă literaturii de specialitate,
acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25 TCE, respectiv realizarea unei
uniuni vamale şi a unei pieţe unice.
Aşadar, dacă art. 23 stabileşte faptul că sunt interzise, în relaţiile dintre statele membre,
taxele vamale la import şi export şi a oricăror taxe cu efect echivalent, art. 90 alin. 1 TCE
interzice taxarea internă discriminatorie. Mai exact, aşa cum a arătat Curtea Europeană de
Justiţie în cauza C- 393/04 şi C-41/05 Dir Liquide Industries Belgium, par.55 „art. 90
reglementează dispoziţiile referitoare la stabilirea taxelor vamale şi a măsurilor cu efect
echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulaţie a mărfurilor între
statele membre în condiţii normale de concurenţă, prin eliminarea oricăror forme de
protecţie care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează
produsele provenite din alte state membre”.
Taxa de poluare introdusă prin disp. OUG nr. 50/2008, reprezentând o exprimare a
suveranităţii statale sub forma dreptului de a stabili taxe şi impozite, ceea ce constituie
obiectul analizei în această cauză nu poate fi decât verificarea identităţii de tratament
dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact, a neutralităţii
taxei.
Iar această analiză nu poate să înceapă decât de la a observa că, verificarea neutralităţii
taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un
stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare înmatriculate deja în
statul membru, cărora deja le-a fost aplicată taxa. Aceasta pentru că, aşa cum afirmă
Curtea Europeană de Justiţie în cauza C-290/2005, Akos Nadasdi şi C-333/2005,
„o comparaţie cu autoturismele second-hand plasate în circulaţie în statul membru
înainte de intrarea învigoare a legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă.
Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau
să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente”. Şi nu este
inutil de observat că această hotărâre a Curţii a fost pronunţată la cererea unei instanţe din
Ungaria, ţară care, la data intrării în UE, se afla în aceeaşi poziţie ca şi România, aceea de
a nu fi avut anterior o taxă de primă înmatriculare (sau echivalentă), aşa încât valoarea
reziduală a acesteia să fie inclusă în preţul autoturismelor aflate în circulaţie cu care intră
în concurenţă autoturismele second-hand nou importate (acestea din urmă fiind
dezavantajate prin faptul că includ valoarea reziduală a taxei, având teoretic un preţ mai
ridicat).
Prin urmare, caracterul discriminatoriu al disp. OUG nr. 50/2008 poate fi analizat doar
prin raportare la autovehiculele intrate în România şi cu privire la care s-a perceput taxa
de poluare, iar nu cu privire la autovehiculele înmatriculate în România înainte de
01.01.2007 şi nici cu privire la autovehiculele înmatriculate în perioada 01.01.2007
– 01.07.2008, supuse taxei de primă înmatriculare.
In cadrul acestei analize trebuie de precizat că, la data la care reclamantul a achitat taxa
de poluare, erau în vigoare prevederile art. III din OUG nr. 218/2008 care dispun că
„autovehiculele M 1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu
depăşeşte 2.000 cmc, precum şi toate autovehiculele N 1 cu norma de poluare Euro 4,
care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii
Europene în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de
la obligaţia de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit
prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008.”
Printre argumentele care au stat la baza adoptării acestei măsuri legislative se află
protejarea pieţei interne prin „ păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar
un loc de muncă în industria constructoare reprezintă patru locuri de muncă în industria
furnizoare”, aşa cum rezultă din preambulul OUG nr. 218/2008.
De asemenea, scopul protejării pieţei interne de autovehicule rezultă implicit din faptul că
în România, piaţa este dominată de producătorii autovehiculelor ale căror caracteristici
tehnice permit scutirea de la plata taxei de poluare.
Având în vedere acestea, Curtea, în baza art. 304 pct.9, art.312 din Codul de procedură
civilă, va admite recursul şi va modifica, parţial, sentinţa atacată, în sensul admiterii
acţiunii şi va obliga pârâţii la plata sumei de 5.674 lei şi dobânda legală aferentă sumei la
data efectuării plăţii, precum şi la plata sumei de 59,30 lei cheltuieli de judecată din
ambele instanţe.
în numele legii,
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul [...] împotriva sentinţei nr.1408 din 3 iulie
2009, pronunţată de Tribunalul Suceava — Secţia comercială, de contencios
administrativ şi fiscal în dosarul nr.3920/86/2009, în contradictoriu cu pârâtele-intimate
Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Suceava şi Administraţia Fondului
pentru Mediu.
Obligă pârâţii să plătească reclamantului suma de 5.674 lei şi dobânda legală aferentă
sumei la data efectuării plăţii. Obligă pârâţii să plătească reclamantului suma de 59,30 lei
cheltuieli de judecată din ambele instanţe.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul SG, împotriva sentinţei civile nr.
1223/2009, pronunţată de Tribunalul Cluj, în dosarul cu nr. 1253/117/2009, în
contradictoriu cu pârâta PREFECTURA JUDETULUI CLUJ, având ca obiect obligaţia
de a face taxa de poluare reglementată de OUG nr. 50/2008.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă recurentul personal, lipsă fiind
intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prin încheierea de
şedinţă din data de 01.10.2009 s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât şi concluziile
orale ale părţilor, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin sentinţa civilă nr. 1.223 din data de 09.05.2009 pronunţată în dosarul nr.
1.253/117/2009 de Tribunalul Cluj – Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de
conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a respins cererea formulată de reclamantul SG,
în contradictoriu cu pârâta INSTITUŢIA PREFECTULUI JUDEŢULUI CLUJ –
SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ŞI
ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR.
Astfel, O.U.G. nr. 50/2008 stabileşte, potrivit dispoziţiilor art. 1, cadrul legal pentru
instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului
pentru mediu şi se gestionează de Administraţia Fondului pentru Mediu, în vederea
finanţării programelor şi proiectelor pentru protecţia mediului, iar potrivit dispoziţiilor
art. 4, obligaţia de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui
autovehicul în România.
Astfel, potrivit dispoziţiilor enunţate anterior, nici un stat membru nu supune, direct sau
indirect, produselor altor ţări membre ale Comunităţii unor impozite interne de orice
natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare.
Or, taxa de poluare instituită de dispoziţiile OUG nr. 50/2008 nu poate fi asimilată
impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecţiei mediului
tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România,
înţeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind, astfel, la poluarea mediului.
Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze şi să
utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeană, ci
tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze şi să utilizeze un autoturism, indiferent
de provenienţa sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susţine caracterul
discriminatoriu al taxei. Caracterul taxei prevăzute de dispoziţiile O.U.G. nr. 50/2008 ca
fiind unul de poluare rezultă din dispoziţiile art. 1 alin. 2, care enumeră categoria de
programe şi proiecte pentru protecţia mediului care urmează a fi finanţate din sumele
colectate potrivit actului normativ. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o
formulă foarte potrivită prin condiţionarea înmatriculării autoturismului de plata acestei
taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare
cum era cea prevăzută de dispoziţiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal şi apreciată ca nelegală de
către instanţe. Nu în ultimul rând, tribunalul apreciază că nu trebuie omis nici faptul că
instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România şi Comisia
Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislaţiei comunitare.
În sprijinul susţinerilor sale, reclamantul a invocat şi dispoziţiile art. 139 alin. 1 din
Constituţie care instituie obligativitatea României de a aplica cu prioritate dreptul
comunitar, în speţă art. 90 parag. 1 din Tratatul C.E.
În ceea ce privesc prevederile O.U.G. nr. 50/2008, reclamantul susţine că acestea sunt
discriminatorii faţă de autovehiculele deja existente în parcul auto naţional.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind
fondat din următoarele considerente: Este unanim admis atât în literatura de specialitate
cât şi în practica judiciară internă şi cea a C.J.C.E. că art. 90 din Tratat produce efecte
directe şi ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicţiile statelor membre ale
Uniunii le pot proteja.
Judecătorul naţional, ca prim judecător comunitar, are competenţa atunci când dă efect
direct dispoziţiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naţionale de aşa manieră ca
drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin şi efectiv protejate. ,,Ab intio,, trebuie insa
enuntata starea de fapt care sta la baza demersului dedus judecatii si plecand de aspectele
concrete ale spetei trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea
acestora cu dreptul comunitar.
Instanta de recurs, urmarind modificarile succesive ale O.U.G. 50/2008, constata faptul
ca solicitarea de inmatriculare a autoturismului si refuzul autoritatii administrative de a
inmatricula acel autoturism in absenta dovezii de achitare a taxei de poluare a avut loc
dupa data modificarii O.U.G. 50/2008 prin O.U.G. 218/2008. Astfel, cererea
nesolutionata adresata autoritatii administrative este datata 26.03.2009, iar O.U.G.
218/2008 a fost publicat in Monitorul Oficial in data de 11.12.2008. In consecinta,
compatibilitatea O.U.G. 50/2008 cu prevederile comunitare incidente trebuie analizata
prin raportare la modificarile aduse prin OUG 218/2008.
Analiza trebuie efectuata in primul rand prin relevarea scopului urmarit de catre Guvernul
Romaniei prin adoptarea ordonantei de urgenta. Astfel, in preambului ordonantei de
urgenta analizate se prevede faptul ca adoptarea acesteia a fost necesara avand in
vedere: ,,concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare şi economice în luna
octombrie, care relevă o scădere importantă a pieţelor auto şi a producţiei industriei
furnizoare, precum şi măsurile de susţinere a sectorului de automobile, afectat de criza
financiară internaţională;
Schimbarea de intentie declarata expres de catre legiuitor nu lasa loc vreunei interpretari.
Astfel, de la necesitatea sustinerii unor programe de protectie a mediului prin
imbunatatirea calitatii aerului si pentru incadrarea in valorile limita prevazute de
legislatia comunitara in acest domeniu, scopul declarat al O.U.G. 50/2008 s-a transformat
in protejarea industriei interne de autovehicule si pastrarea locurilor de munca angrenate
in productia de autovehicule.
Trebuie enuntat in acest context si faptul ca, desi initial taxa de poluare era datorata la
prima inmatriculare a autoturismelor in Romania, indiferent daca este vorba despre
autoturisme noi sau second hand, prin actul normativ enuntat, O.U.G. 218/2008, o
anumita categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de poluare.
Astfel ,,autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu
depăşeşte 2.000 cmc, precum şi toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care
se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii
Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de
la obligaţia de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor
<LLNK 12008 50180 301 0 46>Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008,,.
Intr-un mod deloc intamplator, categoria de autoturisme exceptata de la plata taxei de
poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autorismelor produse in Romania, o noua
dovada a intentiei clare de protejare a industriei interne in detrimentul produselor
importate.
Pentru aceste argumente, prin ultimele modificari aduse O.U.G. 50/2008, taxa de poluare
incalca prevederile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunitatilor Europene.
Astfel, in jurisprudenta referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justitie Europeana
a explicat care sunt conditiile in care se poate retine aplicarea acestui text: trebuie sa
existe o discriminare intre produsele nationale si produsele importate, trebuie sa existe o
similitudine sau un raport de concurenta intre produsele importate vizate de taxa si
produsele interne favorizate, prelevarea fiscala nationala trebuie sa diminueze sau sa fie
susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentand
astfel alegerea consumatorilor.
In consecinta, atunci cand produsele interne si produsele importate se afla intr-un raport
de concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale nationale se creaza o discriminare,
astfel incat consumatorii sunt descurajati sa aleaga produsele importate in vederea
realizarii unui scop declarat de protejare a industriei nationale si a locurilor de munca,
art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala nationala contrara art. 90 trebuie inlaturata de la
aplicare.
In urma modificarilor aduse prin O.U.G. 218/2008, norma interna indeplineste toate
criteriile pentru a fi declarata incompatibila cu art. 90 din Tratatul CE. Astfel, exista atat
o discriminare intre autoturismele second-hand inmatriculate deja intr-un stat membru al
Uniunii Europene si care se inmatriculeaza in Romania si autoturismele second hand deja
inmatriculate in Romania si mai mult, exista si o discriminare intre o anumita categorie
de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse in Romania si restul autoturismelor
noi, discriminare introdusa de catre legiuitor cu intentia declarata de protejare a industriei
nationale, scop incompatibil cu cerintele si rigorile spatiului de libera circulatie a
marfurilor, fortei de munca si capitalului. Exista desigur un raport de concurenta intre
produsele importate si produsele nationale, astfel incat alegerea consumatorului poate fi
orientata spre o anumita categorie de produse, in speta fie spre cele deja inmatriculate in
Romania, fie spre cele produse in Romania.
Comisia a mentionat doua aspecte care ridica semne de indoiala asupra compatibilitatii
taxei de poluare, in ultima forma a acesteia. Astfel, Comisia a motivat declansarea
procedurii de infringement pe urmatoarele argumente: criteriul primei inmatriculari nu
este o cerinta pe deplin obiectiva, deoarece nu tine seama de calitatea intrinseca a
masinilor, iar in anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea masinilor de
ocazie provenite din alte state membre, iar pe de alta parte, in urma aplicarii cerintei de
prima inmatriculare, toate masinile noi inmatriculate in perioada stabilita de legislatia
romaneasca care intra direct pe piata masinilor de ocazie din aceasta tara, circula fara sa
fie supuse acestei taxe, pe de alta parte, masinile de o calitate asemanatoare care urmeaza
sa fie inregistrate in Romania in aceasi perioada dar nu pentru prima data si care intra in
concurenta directa cu produsele nationale, vor fi supuse unei taxe substantiale.
Pentru toate aceste considerente, in baza art. 304 alin. 1 punctul 9 C.p.c., recursul declarat
va fi admis, sentinta recurata va fi modificata in sensul admiterii cererii de chemare in
judecata si obligarii paratei la inmatricularea autoturismului fara achitarea taxei de
poluare reglementata prin dispozitiile O.U.G. 50/2008, asa cum a fost modificata prin
OUG 218/2008.
DECIDE:
Membrii Plenului, in special Virgil Andreies, presedintele CSM, au avut cuvinte de lauda
la adresa presedintei completului de judecata, judecator Anamaria Raluca Savu, pentru
motivarea argumentata a solicitarii adresate Curtii de Justitie Europene.
Litigiul principal priveşte o cerere de restituire a taxei de poluare achitate în luna iulie
2008, în temeiul O.U.G. nr. 50/2008. Prin acţiunea formulată, reclamantul pretinde că
taxa de poluare este în realitate o altă forma a taxei de primă înmatriculare reglementate
anterior de Codul fiscal şi care a fost deja considerată de instanţele naţionale ca fiind
contrară dreptului comunitar. De asemenea, reclamantul susţine că taxa de poluare
contravine art. 25, art. 28 şi art. 90 din Tratatul CE.
Astfel cum rezultă din comunicarea Departamentul pentru Afaceri Europene, taxarea
autovehiculelor second-hand a determinat Comisia Europeană să declanşeze împotriva
României o acţiune în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor, în temeiul art. 226 TCE.
In conformitate cu art. 226 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, o acţiune în
constatarea neîndeplinirii obligaţiilor se derulează in doua faze: 1. faza precontencioasă,
care constă într-un dialog administrativ intre Comisie si statul membru UE vizat, in
scopul identificării soluţiilor adecvate pentru asigurarea respectării dreptului comunitar,
şi 2. faza contencioasă, care debutează în momentul in care Comisia sesizează Curtea de
Justiţie a Comunităţilor Europene şi se finalizează cu hotărârea instanţei comunitare prin
care aceasta constata daca statul membru UE vizat si-a respectat sau nu obligaţiile.
Dar OUG nr. 50/2008 a suferit modificări succesive prin O.U.G. nr. 208/2008 (ulterior
abrogată) prin O.U.G. nr. 218/2008, care a intrat în vigoare la data de 15 decembrie
2008, şi, mai recent, prin O.U.G. nr. 7/2009.
Astfel, conform legislaţiei în vigoare în prezent, obligaţia de plată a taxei se aplică “cu
ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”[1], iar „autovehiculele cu
Euro 4 si cu o capacitate cilindrica de cel mult 2.000 cmc sunt scutite de plata taxei pe
poluare in România dacă se înmatriculează pentru prima dată in orice stat din Uniunea
Europeana în perioada 15 decembrie 2008 – 15 decembrie 2009”[2]
Ulterior acestor modificări, mai precis la data de 26.06.2009, astfel cum precizează
Departamentul pentru Afaceri Europene, „autorităţilor române le-a fost comunicată
punerea în întârziere prin intermediul căreia Comisia a declanşat împotriva României
prima etapă a fazei precontencioase a acţiunii în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor, cu
referire la compatibilitatea legislaţiei româneşti care vizează taxarea autovehiculelor
second-hand în România cu art. 90 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene.”
Poziţia Guvernului României a fost comunicată Comisiei Europene la data de
28.09.2009.
Având în vedere aceste aspecte, propunem informarea Plenului CSM asupra celor două
proceduri anterior expuse.
Rolul judecatorilor este unul de o mare importanta sociala. E adevarat ca publicul are
acces la informatii in special din dosarele penale implicand politicieni sau mari oameni
de afaceri, dar justitia nu este eminamente penala: peste 75% din totalul cauzelor
solutionate de judecatori sunt civile, comerciale, de dreptul muncii, de asigurari sociale,
de contencios administrativ si fiscal.
In primul rand, judecatorul este chemat sa solutioneze un litigiu concret, care face
obiectul sesizarii instantei. Prin solutia pe care o da, judecatorul contribuie la restabilirea
ordinii de drept incalcate. Litigiul poate privi persoane fizie si juridice, si chiar autoritati
statale. In fata judecatorului toti sunt egali, iar justitia este impartiala, astfel incat abuzul
comis de una dintre puterile statului va fi sanctionat de justitie, care este astfel si putere,
dar si contraputere.
In al treilea rand, hotararea judecatorului influenteaza indirect si mediul social care are
legatura cu partile implicate in dosarul concret pe care l-a solutionat: daca un inculpat
periculos este pus in libertate, creste sentimentul de nesiguranta al cetatenilor onesti; daca
este respinsa cererea de anularea a unei deciyii de concediere, reclamantul si familia
acestuai vor fi pusi in situatia de a-si cauta alte surse de venit; o incredintare a unui minor
numai unuia dintre parinti cu restrangerea excesiva a dreptului de vizitare din partea
celuilalt parinte va bulversa relatia parinti-copil; restituirea unei case nationalizate catre
proprietar are ca efect lipsirea de locuinta a familiilor de chiriasi s.a.m.d. Or, toate aceste
aspecte ajuta la conturarea unui anumit aspect al vietii sociale; judecatorul influenteaza
destine umane.
3. Starea de fapt
Din inscrisurile depuse in probatiune, Tribunalul retine ca autoturismul in cauza este din
categoria M (1), are capacitatea cilindrica 1795 cm3 si norma de poluare Euro2.
Autoturismul a fost fabricat in anul 1991 si inmatriculat pentru prima data in Germania la
data de 30.09.1991. A fost cumparat de reclamant in data de 22.08.2008, care s-a
prezentat in luna urmatoare la autoritatile romane in vederea inmatricularii autoturismului
pentru prima data in Romania. Cererea reclamantului a fost respinsa pe motiv ca nu
exista dovada achitarii taxei de poluare reglementata de OUG 50/2008.
4. Reglementari incidente
Problema de drept care se pune in cauza este daca legislatia interna potrivit careia
reclamantul ar datora taxa pe poluare este compatibila cu prevederile legislatiei
internationale si comunitare.
b Reglementari interne
b1. Potrivit OUG nr 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se
datoreaza aceasta taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3),
astfel cum sunt acestea definite in Reglementarile privind omologarea de tip si eliberarea
cartii de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor
utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrarilor publice, transporturilor si
locuintei nr. 211/2003 (art 3). Autoturismul reclamantului nu intra in categoriile
exceptate de la plata taxei pe poluare (art 3 alin 2 si art 9 alin.1). Obligatia de plata a taxei
intervine cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania (art 4 lit a), fara
ca textul sa faca distinctia nici intre autoturismele produse in Romania si cele in afara
acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Deoarece OUG a intrat in
vigoare la data de 1 iulie 2008 (art 14 alin 1), rezulta ca taxa pe poluare este datorata
numai pentru autoturismele pentru care se face prima inmatriculare in Romania, nu si
pentru cele aflate deja in circulatie inmatriculate in tara. Taxa se calculeaza de autoritatea
fiscala competenta (art 5 alin 1).
Pentru a interpreta corect acest act normativ si a identifica intentia legiuitorului,
Tribunalul utilizeaza interpretarea teleologica (dupa scop): In expunerea de motive care
insoteste proiectul de lege privind aprobarea OUG 50/2008 depus la Parlament sub nr
PL-x 536/10.09.2008 si disponibil pe site-ul Camerei Deputatilor, este mentionat in mod
expres ca daca nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecinta ar fi fost facilitarea
intrarii in Romania a unui numar foarte mare de autovehicule second hand cu vechime
peste 10 ani, care ar fi fost achizitionate datorita pretului foarte mic. Asadar, se vrea ca
taxa pe poluare, al carui scop este, in principiu, corect – `poluatorul plateste` -, sa aiba ca
efect imediat diminuarea introducerii in Romania a unor autoturisme second-hand deja
inmatriculate intr-un alt stat membru.
b2. Potrivit OUG 208/2008 pentru stabilirea unor masuri privind taxa pe poluare pentru
autovehicule, autovehiculele a caror capacitate cilindrica nu depaseste 2.000 cmc si care
se inmatriculeaza pentru prima data in Romania sau in alte state membre ale Uniunii
Europene incepand cu data de 15 decembrie 2008 se excepteaza de la obligatia de plata a
taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilita potrivit prevederilor Ordonantei de urgenta
a Guvernului nr. 50/2008 (art II). Aceste prevederi se aplica pana la data de 31 decembrie
2009 inclusiv (art III).
b3. OUG 208/2008 a fost abrogata prin OUG nr 218/2008 privind modificarea
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru
autovehicule. Conform art III al acesteia, (1) Autovehiculele M1 cu norma de poluare
Euro 4 a caror capacitate cilindrica nu depaseste 2.000 cmc, precum si toate
autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se inmatriculeaza pentru prima data
in Romania sau in alte state membre ale Uniunii Europene in perioada 15 decembrie
2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se excepteaza de la obligatia de plata a taxei pe
poluare pentru autovehicule stabilita potrivit prevederilor Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 50/2008. (2) Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 a caror
capacitate cilindrica nu depaseste 2.000 cmc, precum si tuturor autovehiculelor N1 cu
norma de poluare Euro 4, inmatriculate pentru prima data in afara Uniunii Europene si
care se inmatriculeaza in Romania, li se aplica taxele prevazute in anexele nr. 1 si 2.
Asadar, se creeaza o diferenta de tratament fiscal intre masinile noi si cele vechi,
inmatriculate in Romania dupa intrarea in vigoare a OUG 50/2008.
Rezulta ca pentru autovehiculul second-hand in cauza, care face parte din categoria M1 si
are norma de poluare Euro 2, reclamantul ar datora taxa de poluare, indiferent cand are
loc - dupa data de 1 iulie 2008 – prima inmatriculare in Romania.
b. Reglementari comunitare
Art. 90 par.l din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene prevede: "Nici un stat
membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de
orice natura, mai mari decat cele care se aplica, direct sau indirect produselor nationale
similare".
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulatie a marfurilor. Acest
articol se refera la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala mai
consistenta produselor provenite din alte state membre, in comparatie cu produsele
interne.
c. Normele aplicabile in speta
Organele fiscale din Romania au invocat legalitatea incasarii taxei, ca urmare a aplicarii
dreptului intern, respectiv a OUG 50/2008. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia
ca urmare a aplicarii directe a reglementarii comunitare.
Instanta constata ca, intr-adevar, in cauza sunt aplicabile in mod direct dispozitiile din
dreptul comunitar, care au prioritate fata de dreptul national. Acesta rezulta din doua
argumente:
c.1. Constitutia Romaniei: De la 1 ian 2007, Romania este stat membru al Uniunii
Europene. Potrivit art.148 din Constitutie, ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor
constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu
caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu
respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Presedintele
Romaniei, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a
obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a Romaniei si
Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru si-a asumat obligatia de a respecta
dispozitiile din tratatele originare ale Comunitatii, dinainte de aderare.
c.2. Jurispudenta Curtii de Justitie Europene:. Prin Decizia in cauza Costa/Enel (1964),
CJE a stabilit ca legea care se indeparteaza de Tratat – un izvor independent de drept – nu
ar putea sa duca la anularea lui, data fiind natura sa originala si speciala, fara a-l lipsi de
caracterul lui de lege comunitara si fara ca baza legala a Comunitatii insasi sa fie pusa la
indoiala. Mai mult, aceeasi decizie a definit relatia dintre dreptul comunitar si dreptul
national al statelor membre aratand ca dreptul comunitar este o ordine juridica
independenta care are prioritate de aplicare chiar si in fata dreptului national ulterior – or,
in speta, taxa pe poluare a fost introdusa in legislatia interna de abia in anul 2008.
De asemenea, in cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit ca judecatorul national este
obligat sa aplice normele comunitare, in mod direct, daca acesta contravin normelor
interne, fara a solicita sau astepta eliminarea acestora pe cale administrativa sau a unei
alte proceduri constitutionale.
d. Compatibilitatea dintre dreptul intern si cel comunitar in speta
Analizand dispozitiile OUG 50/2008 cu modificarile ulterioare, rezulta ca pentru un
autoturism produs in Romania sau in alte state membre UE nu se percepe la o noua
inmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior inmatriculat tot in Romania. Dar se
percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE,
daca este inmatriculat pentru prima data in Romania.
Reglementata in acest mod, taxa pe poluare diminueaza sau este destinata sa diminueze
introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate intr-un alt
stat membru: cumparatorii sunt orientati din punct de vedere fiscal sa achizitioneze
autovehicule second-hand deja inmatriculate in Romania.
Iar ca urmare a adoptarii O.U.G. nr. 218/2008, intentia legiuitorului de a influenta
alegerea consumatorilor a devenit mai evidenta: a fost inlaturata taxa de poluare pentru
autoturismele noi, Euro 4, capacitate cilindrica mai mica de 2.000 cm3 (or, este de
notorietate ca in Romania sunt produse autoturisme cuaceste caracteristici) care se
inmatriculeaza pentru prima data in Romania in perioada 15.12.2008 – 31.12.2009, astfel
incat consumatorii sunt directionati fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism
second-hand deja inmatriculat in Romania. Se protejeaza astfel productia interna, aspect
ce reiese explicit din preambului O.U.G. nr. 208/2008 si 218/2008, potrivita caruia:
`Guvernul Romaniei se preocupa de luarea masurilor care sa asigure pastrarea locurilor
de munca in economia romaneasca, iar la un loc de munca in industria constructoare sunt
4 locuri de munca in industria furnizoare`
5. Solutia instantei
O.U.G. nr. 50/2008 este contrara art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene,
intrucat este destinata sa diminueze introducerea in Romania a unor autoturisme second-
hand deja inmatriculate intr-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat
taxa de poluare in acest litigiu (Germania), favorizand astfel vanzarea autoturismelor
second-hand deja inmatriculate in Romania si, mai recent, vanzarea autoturismelor noi
produse in Romania. Or, dupa aderarea Romaniei la UE, acest lucru nu este admisibil
cand produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atat timp cat norma fiscala
nationala diminueaza sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul
produselor importate, influentand astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotararea din 7
mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl c. Amministrazione delle finanze
dello Stato – in speta, taxa menita sa descurajeze importul de banane in Italia).
Asupra incalcarii art 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferenta de tratament
s-a pronuntat Curtea de la Luxembourg prin hotararea din 11 august 1995, cauzele reunite
C-367/93 la C-377/93, F. G. Roders BV s.a. c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen
(discriminare intre vinurile din Luxemburg si vinurile din fructe provenite din alte state
membre), sau prin hotararea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia c. Italia (bananele
importate in Italia si fructele cultivate in Italia).
Tribunalul mai remarca un alt tip de discriminare: intre persoanele care au solicitat
inmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 si cele care inmatriculeaza
autoturisme ulterior: doar aceste din urma persoane platesc taxa de poluare, desi este
evident ca polueaza si autoturismele primei categorii de persoane cele inmatriculate
ulterior. Discriminarea este realizata de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de
faptul inmatricularii, desi din preambulul OUG 50/2008 rezulta ca s-a urmarit asigurarea
protectiei mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru imbunatatirea calitatii
aerului, ceea ce implica instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate
in traffic, potrivit principiului `poluatorul plateste`.
Acest tip de discrimnare se discuta insa in raport de art 16 din Constitutie, art 26 din
Pactul International din 16 decembrie 1966 cu privire la drepturile civile si politice,
ratificat de Romania prin Decretul 212/1974 si a art 1 si 2 din OG nr. 137 din 31 august
2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, dispozitii fata
de care nu este implinit cadrul procesual (neprecizarea actiunii in acest sens si
nechemarea in judecata a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii).
6. Cheltuieli de judecata
Fiind cazut in pretentie, paratul va fi obligat sa plateasca reclamantului, in baza art 274
C.proc.civ, cheltuieli de judecata in suma de 1.000 lei, reprezentand onorariul
avocatului angajat, care a fost dovedit cu chitantele depuse (f.22-23).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite actiunea formulata de reclamantul PRF.
Obliga parata Institutia Prefectului jud. Cluj – Serviciul Public comunitar Regim de
Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor, cu sediul in Cluj-Napoca, b-dul 21 Decembrie
1989 nr 58, jud. Cluj sa inmatriculeze autoturismul apartinand reclamantului marca
BMW 318 i, seria sasiu AABM2N2111J88E0, culoare negru, an de fanricatie 1991, fara
plata taxei de poluare prevazuta de OUG nr. 50/2008.
Obliga parata sa plateasca reclamantului suma de 1000 lei cheltuieli de judecata.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Se mai arata ca diferenta dintre taxa stabilita potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului
nr. 50/2008 si noua taxa se va restitui in baza unei proceduri care urmeaza sa fie stabilita
prin ordin comun al ministrului mediului si dezvoltarii durabile si al ministrului
economiei si finantelor in termen de 30 de zile de de la data publicarii prezentei
ordonante de urgenta.
Se mai arata ca diferenta dintre taxa stabilita potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului
nr. 50/2008 si noua taxa se va restitui in baza unei proceduri care urmeaza sa fie stabilita
prin ordin comun al ministrului mediului si dezvoltarii durabile si al ministrului
economiei si finantelor in termen de 30 de zile de de la data publicarii prezentei
ordonante de urgenta.
Taxa de prima inmatriculare. Taxa de poluare. Efectele juridice ale OUG nr.
50/2008
Celebra „taxa de prima inmatriculare” (in fapt, acciza prevazuta in art. 214 1 – 2143 Cod
fiscal sub denumirea de „taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule”) intra, cu
incepere de la 1 iulie 2008, intr-o noua faza a existentei sale, ca urmare a adoptarii de
catre Guvern a OUG nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
In cele ce urmeaza, ne ingaduim cateva observatii asupra efectelor juridice ale OUG nr.
50/2008.
1. Ordonanta de urgenta nr. 50/2008 nu a intrat in vigoare in ceea ce priveste
modificarea Codului fiscal (abrogarea art. 2141 – 2143 C. fisc.)
Potrivit art. 14 din OUG nr. 50/2008, la data intrarii in vigoare a acestui act normativ (1
iulie 2008) se abroga art. 2141 – 2143 C. fisc., texte ce reglementeaza taxa speciala pentru
autoturisme si autovehicule.
Conform art. 4 alin. 1 din Codul fiscal, orice modificare sau completare a Codului se
face numai prin lege, iar in sensul art. 4 alin. 2 din acelasi act normativ, modificarile sau
completarile intra in vigoare cu incepere din prima zi a anului urmator celui in care a
fost adoptata prin lege.
Din analiza acestor texte, rezulta cu certitudine ca:
• Nicio ordonanta de urgenta nu poate modifica Codul fiscal, pentru ca acesta se modifica
numai prin lege, in sensul strict al termenului.
• Efecte juridice produc eventual doar ordonantele de urgenta aprobate prin lege. Din
moment ce OUG nr. 50/2008 nu a fost inca aprobata prin lege, ea nu produce niciun fel
de efecte juridice de la 1 iulie 2008.
• Avand in vedere textul art. 4 alin. 2 din Codul fiscal, oricum modificarile aduse Codului
fiscal (abrogarea art. 2141 – 2143) nu pot produce efecte juridice mai devreme de 1
ianuarie 2009.
In opinia noastra, aceasta din urma concluzie este sustinuta de un argument suplimentar:
legiuitorul (Guvernul) nu a prevazut expres in textul OUG nr. 50/2008 ca acest act
normativ va intra in vigoare mai devreme, prin derogare de la art. 4 alin. 2 din Codul
fiscal. O asemenea formula a fost folosita de legiuitor in cazul altor acte normative care
au modificat Codul fiscal (de pilda, Legea nr. 163/2005, OUG nr. 24/2005), nu insa si in
cazul OUG nr. 50/2008. Pornind de aici si avand in vedere si textul art. 1 alin. 3 din
Codul fiscal, potrivit caruia Codul prevaleaza fata de orice alte acte normative (deci
inclusiv fata de art. 14 din OUG nr. 50/2008), rezulta ca la 1 iulie 2008 nu au fost
abrogate dispozitiile art. 2141 – 2143 din Codul fiscal, care continua sa produca efecte
juridice. Guvernul a instituit doar, suplimentar, si o taxa de poluare. Evident ca aceasta
solutie nu il avantajeaza pe contribuabil, dar ea este solutia juridica corecta ce decurge
din aplicarea riguroasa a dispozitiilor legale in vigoare.
2. Art. 11 din Ordonanta de urgenta nr. 50/2008 este inaplicabil litigiilor in curs de
solutionare si care au ca obiect restituirea integrala a sumelor colectate in perioada
1 ianuarie 2007 – 30 iunie 2008
Pretinzand, in mod eronat, ca de la 1 iulie 2008 au fost abrogate dispozitiile art. 2141 –
2143 C. fisc., organul fiscal ar putea fi tentat sa invoce faptul ca solutiile instantelor, in
litigiiile ce au ca obiect restituirea integrala a sumelor colectate in perioada 1 ianuarie
2007 – 30 iunie 2008, ar trebui influentata de art. 11 din OUG nr. 50/2008, care stabileste
ca se va restitui contribuabilului suma rezultata ca diferenta intre suma achitata in
perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si
autovehicule, si cuantumul rezultat din aplicarea OUG nr. 50/2008 privind taxa pe
poluare pentru autovehicule.
In opinia noastra, o asemenea solutie nu este aplicabila pentru cel putin urmatoarele
motive:
• Incasarea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule s-a facut fara temei legal in
perioada 1 ianuarie 2007 – 30 iunie 2008, o reglementare contrara dreptului comunitar
neputand produce vreun efect juridic fara a se aduce atingere chiar fundamentelor
Comunitatii Europene. Acesta este motivul pentru care instantele judecatoresti din
Romania, intelegand faptul ca au obligatia de a aplica cu prioritate dreptul comunitar
(potrivit art. 148 din Constitutia Romaniei), au dispus restituirea integrala a taxelor
incasate cu incalcarea dreptului comunitar, precum si acordarea unor despagubiri pentru
perioada in care sumele in cauza s-au aflat la dispozitia statului roman. Decurge de aici
ca statul roman nu este in drept sa pastreze nimic din sumele incasate nelegal in
intreaga perioada cuprinsa intre 1 ianuarie 2007 si 30 iunie 2008.
• Pe de alta parte, toate persoanele care si-au inmatriculat autoturismele sau
autovehiculele in perioada 1 ianuarie 2007 – 30 iunie 2008 au facut acest lucru in temeiul
reglementarilor in vigoare in aceasta perioada, achitand taxa stabilita potrivit art. 2141 –
2143 C. fisc. Pe cale de consecinta, ei sunt indreptatiti la restituirea integrala a unei taxe
incasate cu incalcarea dreptului comunitar.
• Tinand cont de principiul neretroactivitatii legii, consacrat de art. 15 alin. 2 din
Constitutie, rezulta ca noua ordonanta de urgenta nu se poate aplica situatiilor juridice
nascute anterior. Iata de ce contribuabilii care si-au inmatriculat autoturismele in aceasta
perioada, achitand taxa speciala corespunzatoare, nu pot fi obligati sa achite o alta taxa
in temeiul noii reglementari, din moment ce ei si-au inmatriculat autoturismul anterior
datei de 1 iulie 2008.
• Nu poate opera o compensare intre sumele achitate anterior in contul bugetui statului
(taxa de prima inmatriculare) si sumele care ar fi ipotetic datorate in temeiul OUG nr.
50/2008 la Fondul de mediu (taxa de poluare), intrucat cele doua prelevari au naturi
juridice diferite (acciza, respectiv taxa de mediu) si se fac venit la doua componente
distincte ale sistemului bugetar (bugetul de stat, respectiv bugetul Fondului de mediu).
Luand in considerare toate cele prezentate mai sus, rezulta ca solutia propusa de art. 11
din OUG nr. 50/2008 este nelegala si inaplicabila intrucat:
- statul roman nu poate sustine ca este indreptatit sa pastreze o taxa sau o parte dintr-o
taxa prelevata nelegal;
- statul roman nu poate aplica retroactiv o norma juridica, nici macar pentru a determina
ipotetic taxa care ar fi fost datorata;
- pe cale de consecinta, nu este posibila nicio “compensare” intre sumele deja achitate
(conform art. 2141 – 2143 C. fisc.) si sumele ipotetic datorate (in temeiul OUG nr.
50/2008).
3. Noua taxa de poluare instituita prin OUG nr. 50/2008 este discriminatorie
Dupa cum se poate cu usurinta observa, noua taxa introdusa prin OUG nr. 50/2008 are o
sfera de aplicabilitate restransa si taxeaza poluarea produsa de autoturismele
inmatriculate in Romania dupa data de 1 iulie 2008, potrivit criteriilor alese pentru
determinarea acestei taxe. Daca instituirea unei taxe de mediu reprezinta un aspect cu
siguranta pozitiv, in masura in care fondurile colectate sunt destinate protejarii mediului
inconjurator, modalitatea in care se aplica aceasta taxa este cu siguranta criticabila.
Din pacate, taxa de poluare are un caracter discriminatoriu, ea aplicandu-se diferit unor
situatii juridice identice, fara a exista vreo justificare obiectiva pentru acest lucru. De
pilda, trebuie comparata situatia juridica a unei persoane care detine un autoturism
inmatriculat in Romania in anul 2006 si situatia juridica a unei persoane care
inmatriculeaza un autoturism identic in Romania dupa data de 1 iulie 2008. Ambele
masini circula in Romania si este evident ca, in principiu, avand aceleasi caractieristici,
ambele masini polueaza in egala masura. Potrivit OUG nr. 50/2008 insa, principiul
“poluatorul plateste” este aplicat doar in cazul autoturismului inmatriculat dupa 1 iulie
2008, al carui proprietar datoreaza taxa de poluare. In schimb, desi autoturismul sau
polueaza, proprietarul autoturismului inmatriculat in 2006 nu plateste nimic.
S-ar putea replica ca pentru autoturismul inmatriculat in anul 2006 s-au achitat TVA,
accize si taxe vamale. Acest argument nu este pertinent insa din moment ce renuntarea la
asemenea impozite indirecte s-a produs, cu incepere de la 1 ianuarie 2007, ca urmare a
aderarii Romaniei la Uniunea Europeana si nu ca urmare a vreunei modificari legislative
interne, in sensul inlocuirii acestor prevederi cu taxa de prima inmatriculare si apoi cu
taxa de poluare.
4. Concluzii
Sintetic, la intrebarea “Ce aduce data de 1 iulie 2008 in domeniul taxelor datorate cu
ocazia primei inmatriculari a unui autoturism sau autovehicul in Romania?” se poate
raspunde in felul urmator:
- o noua taxa de poluare, discriminatorie, care cel putin pana la 1 ianuarie 2009 se va
aplica in paralel, alaturi de taxa de prima inmatriculare;
- incalcarea principiului neretroactivitatii legii;
- o procedura de despagubire a contribuabililor carora li s-a prelevat o taxa contrara
dreptului comunitar inaplicabila, inclusiv din punct de vedere administrativ (ANAF se
gandeste acum sa reglementeze asa-zisa “procedura de restituire”, desi procedura ar fi
trebuit sa se aplice efectiv de la 1 iulie).
Inca de la momentul intrarii in vigoare a articolului 2141 si urmatoarele din Codul fiscal
privind taxa speciala de inmatriculare, cunoscuta sub denumirea de ”taxa de prima
inmatriculare”, aceasta a generat rumoare in randul lumii juridice dar si in mass-media
precum si in randul opiniei publice, din cauza vaditului ei caracter ilegal.
Nu vom dezvolta aici subiectul ilegalitatii acestei taxe deoarece acesta a fost dezbatut in
repetate randuri in literatura de specialitate [1], insa vom face scurte precizari in acest
sens precum si relativ la principiile juridice aplicabile in materie.
Ilegalitatea taxei se concretizeaza sub dublu aspect: in primul rand prin raportarea
articolului 148 alineatul 2 din Constitutia Romaniei la articolul 90 alineatul 1 din Tratatul
Comunitatilor Europene si in al doilea rand prin faptul ca nu exista niciun act
administrativ fiscal prin care aceasta taxa sa fie incasata. Legat de primul aspect, cel al
contradictorialitatii cu Tratatul C.E. prin mijlocirea realizata de Constitutie, aratam ca
potrivit textului constitutional amintit, ”Ca urmare a aderarii, prevederile tuturor
tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare
cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu
respectarea prevederilor actului de aderare”. In ceea ce ne intereseaza pe noi, textul
dintr-un tratat constitutiv este actualul articol 90 alineat 1 din Tratatul C.E., care
precizeaza ca ”nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state
membre impozite directe sau de alta natura mai mari decat cele ce se aplica, direct sau
indirect, produselor nationale similare”. Consideram ca este de prisos, fiind de domeniul
evidentei, cu atat mai mult cu cat subiectul a fost dezbatut in mai multe randuri, sa mai
demonstram caracterul ilegal al articolului 2141 si urmatoarele din Codul Fiscal.
In ceea ce priveste caracterul ilegal al incasarii acestei taxe, fata de faptul ca nu exista un
act administrativ fiscal cu privire la aceasta, consideram ca unele precizari sunt necesare.
Astfel, inainte de toate, trebuie pornit de la definitia actului administrativ fiscal [2], apoi
observat care sunt modurile in care se comunica contribuabilului un astfel de act
administrativ. Potrivit articolului 41 din Codul de Procedura Fiscala, ”actul administrativ
fiscal este actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislatiei privind
stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor fiscale”. Fata de aceasta
definitie legala, stiut fiind faptul ca singurul inscris care se elibereaza in urma incasarii
acestei taxe, este o chitanta, la o prima vedere s-ar putea aprecia ca aceasta chitanta
reprezinta un act administrativ fiscal. Insa, continuand lectura articolelor ce urmeaza
articolului de mai sus, observam ca, intre altele, actul administrativ fiscal trebuie sa
contina [3] datele de identificare ale contribuabilului sau ale imputernicitului acestuia,
motivele de fapt, numele si semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal
precum si posibilitatea de a fi contestat. Or, niciuna dintre aceste cerinte nu este
indeplinita de aceasta chitanta. In continuarea lecturii, vom observa ca actul administrativ
fiscal se comunica [4] fie prin primirea actului sub semnatura de catre contribuabil sau
imputernicitul sau, fie prin posta, e-mail, fax etc. fie prin publicitate. Fata de aceste
aspecte ce tin de comunicarea actului administrativ fiscal, se poate observa fara a intra in
alte detalii ca aceasta chitanta emisa odata cu incasarea taxei nu poate avea natura
juridica a unui act administrativ fiscal. In aceeasi ordine de idei cu cele aratate mai sus,
nici calculatia sumei care se incaseaza, facuta de un functionar, nu poate avea natura
juridica a unui act administrativ fiscal.
Principiul prioritatii dreptului comunitar in fata celui national este instituit de insasi
Constitutia Romaniei, prin articolul 148 alineatul 2, mai sus amintit.
Raportat la principiul aplicarii directe a dreptului comunitar pe teritoriul Romaniei,
consideram ca acesta prezinta relevanta sub dublu aspect: in primul rand in ceea ce
priveste existenta, integrarea si functionabilitatea directa a dreptului comunitar pe
teritoriul Romaniei si in beneficiul cetatenilor romani [5] iar in al doilea rand in sensul ca
”judecatorul national insarcinat sa aplice, in cadrul competentei sale, dispozitiile
dreptului comunitar, are obligatia de a asigura realizarea efectului deplin al acestor
norme, lasand, la nevoie, pe propria raspundere, neaplicata, orice dispozitie contrara
din legislatia nationala, chiar ulterioara, fara a solicita sau astepta eliminarea
prealabila a acestuia pe cale legislativa sau prin orice alt procedeu constitutional” [6].
Mai mult, insasi Constitutia Romaniei, la alineatul 4 al articolului 148 prevede ca ”[…]
autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate
din actul aderarii […]”. Tot in ceea ce priveste principiul aplicarii directe a dreptului
comunitar pe teritoriul Romaniei, este necesar sa subliniem ca, potrivit art. 220 din
Tratatul C.E., Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene asigura interpretarea
tratatelor, iar interpretarea acestei instante este obligatorie pentru statele membre [7].
In alta ordine de idei, s-a aratat ca taxele cu efect echivalent este necesar sa fie restituite
in integrum si ab origine, adica in functie de momentul in care sunt ilicite, deci din
momentul intrarii in vigoare a dispozitiilor articolului 2141 si urmatoarele din Codul
Fiscal, iar nu de la data la care caracterul ilicit al acestora a fost constatat de catre
C.J.C.E. [9].
Fata de toate cele aratate mai sus, reluand, aratam ca taxa de prima inmatriculare are un
vadit caracter ilicit, fiind in discordanta cu prevederile Constitutiei Romaniei, cu
prevederile Tratatului C.E., dar si cu principiile instituite de C.J.C.E., in urma deciziilor
de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre.
Fata de multiplele principii juridice comunitare dar si, implicit, nationale, care au fost si
sunt incalcate de existenta acestei taxe de prima inmatriculare sugeram, fara a avea
pretentia de a fi exhaustivi, urmand apoi sa dezvoltam, urmatoarele mijloace procedurale
de recuperare a acesteia:
1.3. Raspunderea civila delictuala a statului (articolul 998-999 si articolul 1003 din Codul
Civil);
2.1. Atacarea actului administrativ normativ prin care s-a instituit taxa speciala si
solicitarea returnarii sumelor platite;
2.2. Atacarea direct la instanta de contencios administrativ a actului prin care s-au incasat
sumele si solicitarea returnarii acestora.
3.2. Solicitarea restituirii sumelor incasate cu titlu de taxa de prima inmatriculare iar in
caz de refuz sau de lipsa a raspunsului, urmarea procedurilor prevazute de articolul 205 si
urmatoarele din Codul de Procedura Fiscala.
c) conditia ca plata sa fi fost facuta din eroare este de asemenea indeplinita, consideram
noi ca sunt indeplinite conditiile erorii de drept, raportat la prevederile articolului 2141 si
urmatoarele din Codul Fiscal, desi acestea sunt in contradictie cu legislatia si principiile
comunitare la care Romania a subscris.
Desi imbogatirea fara justa cauza nu are o consacrare legislativa, existenta acesteia ca
institutie juridica este deplin recunoscuta si, mai mult, dezvoltata, tratata de catre
literatura de specialitate [13]. Facem totodata precizarea ca plata nedatorata si
imbogatirea fara justa cauza nu se exclud una pe cealalta, mai mult, in literatura de
specialitate s-a aratat ca plata nedatorata se intemeiaza pe imbogatirea fara justa cauza
[14].
Se vor analiza conditiile imbogatirii fara justa cauza si se vor observa urmatoarele:
c) conditia cu privire la legatura directa intre cele doua modificari de patrimonii este de
asemenea indeplinita, deoarece ambele modificari isi au cauza in aceeasi operatiune:
incasarea sumelor cu titlu de taxa de prima inmatriculare;
d) conditia care presupune ca ambele modificari ale patrimoniilor sa fie lipsite de o cauza
justa este indeplinita, datorita caracterului ilegal al acestei taxe precum si al incasarii ei;
Fata de argumentarea de mai sus, conditiile imbogatirii fara justa cauza fiind indeplinite,
instanta chemata sa solutioneze petitul reclamantului va dispune, in contradictoriu cu
parata, restituirea de catre aceasta a sumelor incasate in mod ilegal, cu titlu de taxa de
prima inmatriculare.
Va trebui dovedita calitatea procesuala pasiva a fiecarei persoane juridice amintite mai
sus, precum si indeplinirea conditiilor cu privire la raspunderea civila delictuala.
Astfel, in ceea ce priveste Statul Roman, potrivit articolului 25 din Decretul nr. 31 din
1954 ”Statul este persoana juridica in raporturile in care participa nemijlocit, in nume
propriu, ca subiect de drepturi si obligatii. El participa in astfel de raporturi prin
Ministerul Finantelor, afara de cazurile in care legea stabileste anume alte organe in
acest scop.” Deci Statul Roman are personalitate juridica si poate sta in fata instantelor
prin intermediul actualului Minister al Economiei si Finantelor. In ceea ce priveste
actiunea, relatia Statului, ca persoana juridica, cu privire la aceasta taxa ilegala precizam
ca relatia se concretizeaza prin aceea ca Statul, prin institutia Guvernului, a
Parlamentului, dar si a Presedintiei, a adoptat si a permis intrarea in vigoare a unui text
din legislatia nationala in discordanta totala cu Constitutia, cu prevederile Tratatului C.E.
precum si cu principiile de drept comunitar aplicabile in materie. In aceeasi ordine de
idei, in literatura juridica s-a aratat ca ”fie ca este vorba de persoane fizice sau persoane
juridice, inclusiv statul, toti acestia raspund pentru faptele lor producatoare de pagube.
Statul, prin organele care-l alcatuiesc: legiuitoare, executive sau judecatoresti, credem
ca nu face exceptie de la aceasta regula care este si de bun simt, nu numai o regula
juridica fundamentala” [15].
Raportat la Administratia Finantelor Publice in contul careia s-a realizat plata taxei,
aceasta se face vinovata de insasi incasarea acesteia, cunoscand vaditul ei caracter ilegal,
in calitate de organ al statului.
Fata de indeplinirea cerintei calitatii procesuale pasive, si din cauza faptului ca fapta
ilicita cauzatoare de prejudiciu a fost savarsita in comun, de catre toate subiectele de
drept mai sus amintite, se va analiza daca sunt indeplinite conditiile pentru retinerea
raspunderii civile delictuale a paratilor, aratandu-se urmatoarele:
a) conditia existentei faptei ilicite [16] este indeplinita in cauza, cu mentiunea ca fapta se
concretizeaza atat sub aspect comisiv – prin instituirea, publicarea si incasarea taxei – cat
si sub aspect omisiv in sensul pasivitatii in inlaturarea textului ilegal si perceperea in
continuare a taxei;
b) conditia producerii unui prejudiciu este in mod evident indeplinita prin faptul ca din
patrimoniul contribuabilului se desprinde o suma care, in conditii normale, de legalitate,
nu ar fi facut-o;
c) conditia existentei raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul cauzat este
indeplinita datorita faptului ca numai din cauza acestor prevederi ilegale din Codul Fiscal
cu privire la taxa speciala si numai din cauza pasivitatii Executivului si Legislativului nu
sunt inlaturate;
d) conditia savarsirii faptei cu vinovatie este indeplinita prin prisma faptului ca Statul
Roman si institutiile sale, cunosc dispozitiile comunitare pe care s-au obligat sa le
respecte. Mai mult, Comisia Europeana s-a sesizat in legatura cu ilegalitatea acestei taxe
si a inceput procedura de infringement [17] impotriva Romaniei din cauza acesteia. Cu
atat mai mult Statul Roman si institutiile sale au savarsit fapta cu vinovatie, cu cat existau
si numeroase precedente [18] similare sau aproape identice in jurisprudenta C.J.C.E. in
ceea ce priveste incalcarea dispozitiilor articolului 90 din Tratatul C.E.
2.1. Atacarea actului administrativ normativ prin care s-a instituit taxa speciala si
solicitarea returnarii sumelor platite
Avantajul acestui mijloc de recuperare consta in faptul ca, potrivit articolului 11 alineatul
4 din Legea nr. 554 din 2004, actul administrativ cu caracter normativ poate fi atacat
oricand, deci imprescriptibilitatea actiunii. Intre dezavantaje aratam urmatoarele:
dificultatea demonstrarii caracterului de act administrativ normativ al Legii nr. 343 din
2006, discutiile cu privire la caracterul de exceptie de neconstitutionalitate a petitului si
probabil suspendarea judecatii si pronuntarea de catre Curtea Constitutionala a unei
decizii pe aceasta exceptie.
2.2. Atacarea direct la instanta de contencios administrativ a actului prin care s-au
incasat sumele si solicitarea returnarii acestora
Contribuabilul pagubit, in baza articolului 6 din Legea 554 din 2004 va ataca direct, la
instanta de contencios administrativ, actul administrativ fiscal in baza caruia au fost
incasate sumele in discutie, fata de caracterul facultativ al contestatiei prevazuta de
articolul 205 si urmatoarele din Codul de Procedura Fiscala [19] si va solicita totodata
restituirea sumelor, in contradictoriu cu Administratia Finantelor Publice cu personalitate
juridica, in contul careia s-a facut plata. Totusi, va trebui indeplinita procedura prealabila
prevazuta de articolul 7 din aceeasi lege.
Ca avantaj al recurgerii la acest mijloc de recuperare aratam faptul se poate parcurge
exclusiv procedura prealabila stabilita de catre legea contenciosului administrativ. Ca
dezavantaje aratam ca acestea pot fi ingreunarea cadrului procesual prin renuntarea la
calea administrativa, speciala, de contestare a actului administrativ fiscal precum si riscul
ridicarii la nivel de act administrativ fiscal a chitantei in baza careia s-au incasat sumele
in discutie.
In logica celor aratate mai sus [24] se pune intrebarea daca sumele incasate cu titlu de
taxa de prima inmatriculare pentru autoturismele noi care nu au mai fost niciodata
inmatriculate pe teritoriul Romaniei sau pe teritoriul vreunui alt stat membru al Uniunii
Europene, trebuie sau nu trebuie restituite. Fata de faptul ca, in opinia noastra, asa cum
am mai spus, nu poate fi considerat un act administrativ fiscal simpla incasare, sugeram
ca si cei care au platit taxa de prima inmatriculare pentru masini noi pot parcurge
procedura de recuperare a sumelor in discutie pe care am aratat-o la punctul 3.2.
Fata de vaditul caracter ilegal al acestei taxe, majoritatea petentilor solicita si acordarea
despagubirilor, din momentul incasarii ei. Se ridica intrebarea de a sti care este temeiul
juridic pentru acordarea acestor despagubiri. In opinia noastra se poate sugera organului
fiscal sau celui judiciar ca despagubirea sa se faca luand in calcul rata inflatiei [25]
incepand cu momentul incasarii platii sau, fata de vaditul prejudiciu suferit de catre
contribuabil, se va putea cere repararea integrala a acestuia, inclusiv achitarea si a folosul
nerealizat, potrivit art. 1084 raportat la 1082 Cod Civil, respectiv dobanda legala
calculata conform articolului 3 alineatul 3 din Ordonanta Guvernului nr. 9 din 2000, de la
data incasarii sumei pana la data restituirii integrale si efective [26].
Factorii de interes economic au dus la adoptarea acestei taxe speciale ignorandu-se total
dispozitiile Tratatului C.E. si principiile de piata comuna, libera circulatie a marfurilor in
cadrul Uniunii Europene. Sub pretextul protejarii mediului s-a incercat blocarea
importarii in Romania a masinilor uzate din spatiul comunitar pentru sporirea bugetului
de stat si/sau pentru protejarea producatorilor autohtoni. Noua taxa de prima
inmatriculare, denumita acum taxa de poluare [27], are ca pretext protejarea mediului,
mentinandu-se prevederea esentiala, anume ca masinile inmatriculare pentru prima data
in Romania fac obiectul taxei, neexistand insa masuri similare care se vor aplica
masinilor second hand inmatriculate si comercializate pe teritoriul Romaniei de la data
intrarii in vigoare a taxei de mediu. Acest tip de taxa de poluare care va intra in vigoare
de la 1 iulie 2008 functioneaza in Austria, insa deja a fost atacata la C.J.C.E. pentru
caracterul ei ilicit raportat la principiile dreptului comunitar [28].
Potrivit articolului 11 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 50 din 2008, pentru
diferenta intre ce s-a platit potrivit vechii taxe si ce ar fi trebuit sa se plateasca potrivit
noii reglementari, urmeaza sa se restituie sumele respective. Faptul ca se va restitui
aceasta diferenta nu va afecta situatiile juridice nascute anterior intrarii in vigoare a
textelor care reglementeaza noua taxa, astfel ca discriminarea va continua sa existe pentru
autoturismele deja inmatriculate, platita fiind taxa veche [29].
O alta observatie a Comisiei Europene, care isi gaseste raspuns in modificarile decise ieri
de principiu de Guvern, se refera la inexistenta unei proceduri de restituire a taxei in
cazul revanzarii autoturismului intr-un alt stat membru sau in cadrul exportului.
Vosganian a exemplificat prin faptul ca in situatia in care o masina este importata, are o
vechime de 5 ani si se socoteste ca durata ei de viata este de 15 ani, atunci taxa speciala
va avea in vedere o perspectiva de poluare de 10 ani. Daca dupa 5 ani insa proprietarul
autovehiculului vinde autovehiculul intr-o alta tara, atunci lui i se va restitui taxa speciala
corespunzator perioadei din durata normata de viata a masinii in care masina nu va mai fi
pe teritoriul Romaniei.
Comisia Europeana a hotarat sa trimita Romaniei o notificare oficiala, prin care ii cere sa
amendeze taxa auto care discrimineaza masinile la mana a doua aduse din alte state
membre.
Din acest motiv, România se află, în prezent, într-o stare de tranziţie şi adaptare a
sistemului legislativ şi jurisdicţional propriu la sistemul comunitar ”importat”, care tinde
tot mai mult spre unificarea şi uniformizarea sistemelor de drept ale ţărilor membre.
La rândul lor, practicieni români de renume din domeniul dreptului au făcut vorbire
despre aspectele sensibile ale sistemului juridic românesc. Astfel, prof. univ. dr. Corneliu
Bârsan, judecător la C.E.D.O., a remarcat că: ”Toată lumea a vorbit şi vorbeşte încă
despre reforma justiţiei. Numai că, după părerea mea, reforma a pornit la noi în mod
triumfalist, dar… cu stângul! Cum am mai spus-o adeseori, … dintr-un sistem judiciar
coerent, cu imperfecţiuni ce se puteau corija altfel, am trecut … la un sistem judiciar,
incoerent şi confuz…”. [5]
Se poate observa crearea unui cerc vicios, capabil să extindă inconvenientele până acolo
încât acestea să devină probleme de sistem, afectând, astfel, încrederea şi respectul
justiţiabilului în justiţia naţională şi determinarea lui de a se adresa tot mai mult
instanţelor comunitare [10].
III. Soluţii propuse pentru eliminarea dificultăţilor din sistemul de drept român
Odată identificate cauzele şi consecinţele negative ale unui sistem juridic considerat de
U.E. şi de C.E.D.O. ca fiind deficitar, pot fi găsite soluţii care să accelereze îmbunătăţirea
funcţionării justiţiei româneşti şi care, în mod progresiv, să elimine dificultăţile de sistem
momentane.
C.E.D.O. încurajează ţara noastră să adopte remedii prin care să se soluţioneze actualele
dificultăţi. În motivarea hotărârii din cauza Burdov vs. Rusia [11], C.E.D.O. interpretează
articolul 13 al Convenţiei în sensul că acesta este expresia directă a obligaţiei statului,
prevăzută în articolul 1 al Convenţiei, de a proteja drepturile omului, în primul rând în
propriul sistem de drept. De aceea, acest articol impune ca statele să implementeze
remedii interne efective.
Totuşi, pentru că nu există sistem perfect, pentru faptele noi, necuprinse în canoanele
dreptului scris de sorginte romano-germană, practicianul este nevoit să apeleze la
principiile de drept şi la regulile de interpretare din teoria generală a dreptului.
Pentru a înţelege mai bine noţiunea şi însemnătatea regulilor folosite de practicieni pentru
interpretarea legii civile este utilă raportarea la definiţia, clasificarea şi analiza
conceptuală explicate în teoria generală a dreptului.
Interpretarea oficială este acea interpretare făcută de un organ de stat aparţinând puterii
legislative, executive sau judecătoreşti, în exercitarea atribuţiilor ce-i revin, potrivit legii.
Interpretarea neoficială a legii civile este cea agreată de literatura juridică, de avocat sau
de alt practician în pledoariile sale şi nu are forţă juridică obligatorie.
Acest capitol îşi îndreaptă atenţia exclusiv spre interpretarea oficială jurisdicţională.
Aplicarea raţionamentelor şi sugestiilor prezentate este o propunere ce are ca destinatare
numai organele jurisdicţionale, nu şi cele emitente ale legii supuse interpretării.
Interpretarea literală este creată de situaţia în care există concordanţă între formularea
textului legal interpretat şi speţa care se încadrează în ipoteza respectivului text de lege;
prin urmare, nu există motive nici de a extinde şi nici de a restrânge aplicarea dispoziţiei
legale în cauză [16].
Interpretarea extensivă este abordabilă dacă între formularea textului de lege şi cazurile
practice la care acesta se raportează nu există concordanţă, fiind necesar ca textul să fie
extins şi asupra unor circumstanţe care nu se încadrează în formularea sa.
Interpretarea restrictivă se utilizează atunci când între formularea unui text legal şi
speţele la care acesta se aplică există neconcordanţă, deoarece formularea textului de lege
este prea largă faţă de ipotezele care se pot încadra în acest text.
B) Unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă – ubi lex non distinguit,
nec nos distinguere debemus [17]. Această regulă sugerează că unei formulări generale a
textului legal trebuie să-i corespundă o aplicare generală a acestuia, fără a face apel la
distincţii pe care legea nu le prevede.
a) Argumentul per a contrario – conform căruia atunci când se afirmă ceva, se neagă
contrariul – qui dicit de uno, negat de altero. Valoarea practică a acestui argument este
relativă, acesta trebuie să fie utilizat cu o oarecare circumspecţie, întrucât nu tot ce nu
este expres interzis este întotdeauna permis.
b) Argumentul a fortiori (cu atât mai mult) – în baza căruia se ajunge la extinderea
aplicării unei norme juridice consacrate unei situaţii specifice la un caz nereglementat
expres, deoarece situaţiile specifice prevăzute în respectiva normă se regăsesc şi mai
evident în cazul nereglementat.
2.2. În virtutea existenţei unui orizont pentru înţelegerea şi aplicarea legii civile, stabilirea
unui ghidaj standardizat pentru interpretarea normelor de drept ar prezenta utilitate
practică. Ghidajul propus pentru interpretarea legii civile se poate vizualiza în acest tabel.
Se poate observa în tabel existenţa unei ordini orizontale şi a unei ordini verticale, care
oferă direcţia în aplicarea regulilor de interpretare a legii civile.
Conform acestei direcţii, mai întâi se va proceda la interpretarea legii în ordinea verticală
şi se va continua cu interpretarea acesteia conform regulilor de pe orizontală. Astfel, în
primul rând se va căuta litera legii. Dacă doar identificarea literei legii nu este suficientă
pentru încadrarea potrivită a cauzei în norma juridică, se va trece la interpretarea
gramaticală a legii. Dacă nici aceasta nu este suficient de edificatoare, se va continua cu
interpretarea logică, interpretare care va include raportarea textului de lege la cele trei
reguli de interpretare logică (excepţia este de strictă interpretare şi aplicare; unde legea
nu distinge nici interpretul nu trebuie să distingă; legea civilă trebuie interpretată în
sensul aplicării ei şi nu în sensul neaplicării) şi la două dintre argumentele de interpretare
logică (argumentul de analogie – unde există acelaşi raţiuni, trebuie aplicată aceeaşi
lege/soluţie; argumentul reducerii la absurd). În situaţia în care încă nu s-a putut stabili o
aplicabilitate concretă a legii la speţa dedusă judecăţii, se va continua interpretarea,
trecându-se la analizarea regulilor de interpretare de pe palierul aferent ordinii verticale
nr. II, în direcţia atribuită fiecărei reguli de pe acest nivel. (ex: II 1, II 2, II 3). Tot acest
proces va continua până când sensul şi spiritul legii vor fi determinate cât mai corect
posibil şi până când va fi evidentă aplicabilitatea şi compatibilitatea textului de lege faţă
de cauza dedusă judecăţii.
2.3. Acest gen de ghidaj centrat pe ierarhizare este folosit şi în dreptul anglo-saxon, unde
se aplică, pe lângă sistemul precedentului judiciar, şi cel al ”interpretării statutare”
(”statutory interpretation”), la baza căreia stau anumite principii aplicate cu preeminenţă
faţă de restul principiilor.
Regula scopului şi regula de aur sunt general acceptate în dreptul anglo-saxon ca fiind
subordonate regulii literale [21].
Astfel, judecătorul anglo-saxon pleacă de la principiul conform căruia atunci când există
contradicţie sau inconsecvenţă între precedentul judiciar şi legislaţie, legislaţia este cea
care primează. Deci, în această situaţie, interpretarea legislaţiei este primul pas făcut de
instanţa anglo-saxonă. Doar în subsidiar se va analiza şi aplica precedentul. În Marea
Britanie acest principiu este cunoscut sub numele de ”suveranitate parlamentară”. În
Australia şi S.U.A. instanţele au susţinut, în mod consecvent, acelaşi principiu. În plus,
însă, aceste două ţări pun pe primul loc interpretarea literală a textului de lege, care se va
citi precum este scris şi se va înţelege după sensul obişnuit al cuvintelor folosite în cadrul
normei de drept [22].
Astfel, în cauza Connecticut Naional Bank vs. Germain, Curtea Supremă a S.U.A. a
motivat că atunci ”când interpretează un text de lege, instanţa trebuie să aibă în vedere
un anumit canon înainte de toate celelalte (…). Instanţele trebuie să prezume că
legiuitorul menţionează într-un act normative ceea ce are în vedere şi că are în vedere
ceea ce este menţionat într-un act normativ” [23].
Curtea Supremă din Virginia a susţinut acelaşi raţionament în Raven Coal Corp. vs.
Absher: ”O regulă fundamentală a construcţiei normative necesită ca fiecare parte a
normei legale să fie prezumată ca producând efecte şi să nu fie considerată fără
însemnătate, decât atunci când acest lucru este absolut necesar” [24].
Hotărârea Curţii Supreme Alaska din cauza Muller v. BP Exploration (Alaska) Inc.
conţine o motivare similară cu cele expuse mai sus: ”Când se face analiza acestuia,
limbajul legal se va interpreta în sensul în care acesta se utilizează în mod obişnuit, cu
excepţia cazului în care cuvintele capătă un sens specific, ca urmare a unei definiţii
legale sau a unei construcţii judiciare” [25].
Faptul că jurisdicţiile mai multor ţări construite pe sistemul de drept anglo-saxon, centrat
pe precedentul judiciar, uzitează cu succes principii standardizate şi ierarhizate pentru
interpretarea legii este de natură a induce în conştiinţa practicienilor unui sistem romano-
german, al cărui punct central este legea şi nu precedentul, utilitatea şi eficienţa acestui
gen de interpretare.
Deşi există opinii contrare în doctrina şi practica juridică, părerea noastră este că acest tip
de interpretare nu va ştirbi autoritatea şi libertatea instanţelor de judecată de sistem
romano-german, ci doar va stabili o direcţie către un mecanism jurisdicţional previzibil,
omogen şi facil de abordat. Astfel, instanţa va continua să îşi păstreze prerogativele de
analiză a actelor normative, de determinare a legii aplicabile şi de încadrare în lege a
fiecărei speţe. Elementul de noutate pentru judecător va fi doar interpretarea şi aplicarea
legii în funcţie de modelul ierarhizat prezentat mai sus.
Motivele pentru care legiuitorul trebuie să depună efortul de a clarifica chestiunile dificile
de interpretare sunt importante:
- asigurarea eficacităţii legislaţiei adoptate;
- evitarea cheltuielilor şi eforturilor inutile, care ar fi ocazionate de o legislaţie ambiguă;
există o legătură directă între legislaţia ambiguă şi generarea de cheltuieli şi eforturi
inutile: o lege neclară încurajează nerespectarea ei, interpretarea subiectivă conformă
intereselor private, conflictele dintre destinatarii normei de drept, încărcarea instanţelor
cu soluţionarea respectivelor conflicte;
- evitarea limbajului de lemn; redactarea textului de lege într-o manieră clară ar
presupune folosirea limbii române obişnuite şi ar contribui la înţelegerea legii de către
populaţie, şi nu doar de către jurişti.
În ipoteza în care soluţiile de la punctele 1 şi 2, prezentate mai sus, s-ar aplica, ar fi foarte
probabilă obţinerea unei jurisprudenţe redutabile şi consecvente în cazuri similare, care să
fie un model, un precedent judiciar apt să constituie izvor de drept românesc.
3.1. Din perspectiva teoriei generale a dreptului român, următoarele categorii de acte
normative constituie izvoare de drept civil: Constituţia României (Constituţia), legile
organice şi ordinare, ordonanţele Guvernului (inclusiv ordonanţele de urgenţă), hotărârile
Guvernului, ordinele, instrucţiunile şi regulamentele conducătorilor organelor centrale ale
administraţiei de stat, actele normative emise de autorităţile administraţiei publice locale,
decretele-legi, decretele, contractele colective de muncă ce privesc raporturile întemeiate
pe contracte individuale de muncă, reglementările internaţionale (convenţii, pacte,
acorduri etc.) la care România este parte prin ratificare şi care au devenit astfel parte
integrantă a dreptului nostru intern [27].
În literatura de specialitate s-a dezbătut problema încadrării în categoria izvoarelor de
drept a obiceiului, moralei, jurisprudenţei şi doctrinei.
Însă, în opinia noastră, unul dintre pilonii dreptului anglo-saxon, precedentul judiciar, s-a
dovedit a fi mult mai adaptat nevoilor justiţiabilului, fiind flexibil faţă de schimbările
generate de evoluţia perpetuă a circuitului civil şi a mediului de afaceri.
Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, ”deciziile Curţii Constituţionale sunt general
obligatorii de la data publicării lor şi au putere numai pentru viitor”. Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale [37] întăreşte dispoziţiile
constituţionale, prevăzând că ”deciziile şi hotărârile Curţii Constituţionale sunt general
obligatorii şi au putere numai pentru viitor.” [38].
Corelând atribuţiile Curţii Constituţionale, stabilite prin art. 146 din Constituţie, cu
împrejurarea că deciziile acestei instanţe sunt obligatorii, putem observa că izvoarele de
drept create de Curtea Constituţională sunt hotărârile acesteia în chestiunile care ţin de:
constituţionalitatea legilor, înainte de promulgarea acestora; constituţionalitatea tratatelor
sau altor acorduri internaţionale; constituţionalitatea regulamentelor Parlamentului;
excepţiile de neconstituţionalitate ridicate cu privire la legi şi ordonanţe; conflictele
juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice; procedura alegerii
Preşedintelui României şi confirmarea rezultatelor sufragiului; constatarea existenţei
împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României;
procedura pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmarea rezultatelor
acestuia; îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni;
contestaţiile care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic.
Admiterea excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile unui act normativ de
către Curtea Constituţională este o altă situaţie în care decizia Curţii Constituţionale joacă
rolul de izvor de drept [39]. Prin urmare, la soluţionarea unor litigii ulterioare cu acelaşi
obiect sau similar, judecătorii nu vor mai putea aplica textul declarat neconstituţional.
Practica judiciară română reprezintă, de facto, izvor de drept şi în cazul în care Î.C.C.J.
soluţionează recursul în interesul legii (cale extraordinară de atac). Decizia sa este
obligatorie şi opozabilă erga omnes şi aceasta determină, de multe ori, chiar schimbări la
nivel legislativ [40].
Aşa cum pe plan european Consiliul Europei, prin Comitetul Miniştrilor [41],
supraveghează respectarea şi executarea deciziilor C.E.D.O., iar Comisia Europeană
supraveghează respectarea de către state a hotărârilor C.J.C.E. [42], pe plan intern ar
trebui să existe un organism care să adopte acelaşi mecanism atât faţă de deciziile
internaţionale obligatorii pentru România, cât şi faţă de deciziile interne râmase definitive
şi irevocabile.
Constituţia însăşi, în art. 126 alin. (3), promovează ideea de omogenizare a practicii
judiciare cu ajutorul Î.C.C.J, care ”asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de
către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale”.
IV. Concluzii
Etapa de tranziţie a României la sistemul legislativ şi judiciar impus de U.E. s-a soldat cu
imperfecţiuni practice sesizate şi criticate de către Uniune şi de către C.E.D.O., întrucât
acestea au generat: ineficienţă în soluţionarea cauzelor; impredictibilitatea soluţiilor;
complicarea cauzelor; supraîncărcarea instanţelor; prelungirea duratei de soluţionare a
proceselor; prejudicierea justiţiabililor şi neîncrederea lor în sistemul de justiţie;
supraîncărcarea C.E.D.O., adesea sesizată de persoanele nemulţumite de tratamentul
juridic primit în România.
Implementarea celor trei soluţii, care au ca scop eliminarea dificultăţilor din sistemul de
drept românesc, ar conduce, în mod indubitabil, la o serie de beneficii: uniformizarea şi
unificarea practicii judiciare naţionale, predictibilitatea soluţiilor, eliminarea
contradictorialităţii dintre soluţiile propuse în aceeaşi cauză de instanţe cu grade de
jurisdicţie diferite, reducerea complexităţii cauzelor şi accelerarea soluţionării acestora,
degrevarea instanţelor comunitare europene de cauzele soluţionate la nivel naţional într-o
manieră nemulţumitoare pentru justiţiabili şi creşterea încrederii justiţiabililor în justiţia
românească.
Chiar şi C.E.D.O. a pledat în nenumărate rânduri pentru unul dintre aceste beneficii, şi
anume pentru rezolvarea mai rapidă a pricinilor. În motivarea hotărârii adoptate în cauza
Burdov vs. Rusia[44], Curtea a considerat că soluţia cea mai eficientă pentru a preveni o
durată excesiv de lungă a procedurilor judiciare este găsirea unui remediu prin care să se
urgenteze soluţionarea dosarelor.
Natura juridica a actelor care stau la baza incasarii taxei de poluare. Consecinte si
conduite. Relevanta stabilirii naturii juridice pentru judecatorul national
Preliminarii
Inainte de a dezbate subiectul naturii juridice a actelor care stau la baza incasarii taxei pe
poluare, trebuie sa precizam care sunt aceste acte pe care le avem in vedere. Astfel, este
vorba despre decizia de calcul, referatul de calcul, chitanta de incasare si incasarea
propriu-zisa a sumei. Problema care se ridica in ceea ce priveste natura juridica a acestor
acte este daca acestea sunt fie acte administrative fiscale, fie acte administrative
individuale, fie alt fel de acte juridice. Vom analiza in cele ce urmeaza fiecare teza in
parte, cu precizari punctuale.
Opinam de la bun inceput ca niciunul dintre actele care stau la baza incasarii taxei pe
poluare nu sunt acte administrative fiscale pentru motive ce tin in special de definitia
actului administrativ fiscal si modul in care acesta se comunica, dar si pentru motive care
tin de logica. In aceasta ordine de idei, inainte de a trece la analiza punctuala a fiecarui
act in parte, este necesar sa aratam ca, potrivit articolului 41 din Codul de Procedura
Fiscala, ”actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent in
aplicarea legislatiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor
fiscale”, potrivit articolului 43 alineatul 2 din Codul de Procedura Fiscala actul
administrativ fiscal trebuie sa contina datele de identificare ale contribuabilului sau ale
imputernicitului acestuia, motivele de fapt, numele si semnatura persoanelor
imputernicite ale organului fiscal precum si posibilitatea de a fi contestat iar potrivit
articolului 44 din acelasi act normativ, actul administrativ fiscal se comunica fie prin
primirea actului sub semnatura de catre contribuabil sau imputernicitul sau, fie prin posta,
e-mail, fax etc. fie prin publicitate.
Referatul de calcul care sta la baza emiterii deciziei de calcul este precedat de cererea
contribuabilului in sensul efectuarii unui calcul matematic ce are la baza diferiti indici,
pentru determinarea in concret a cuantumului taxei pe poluare ce urmeaza a fi achitata.
Desi contine elemente de identificare a contribuabilului si a organului fiscal, referatul de
calcul nu contine posibilitatea de a fi contestat si nici nu este comunicat acestuia intr-unul
din mijloacele prevazute expres de lege. In aceasta ordine de idei, caracterul de act
administrativ fiscal al referatului de calcul al taxei pe poluarea nu poate fi sustinut din
punct de vedere juridic.
Discutia cea mai interesanta este cu privire la decizia de calcul al taxei pe poluare care, la
prima vedere, apare ca un veritabil act administrativ. Astfel, acest act contine elementele
esentiale de identificare a contribuabilului si a organului fiscal, contine chiar si mentiunea
ca poate fi contestat in conditiile Codului de Procedura Fiscala. Insa, din continutul
acestui presupus act administrativ fiscal, nu reiese dovada comunicarii acestuia in vreuna
din modalitatile prevazute de articolul 44 din Codul de Procedura Fiscala. Prin urmare,
din punct de vedere strict tehnic, decizia de calcul al taxei pe poluare nu este un act
administrativ fiscal. Mai mult, in ordinea de idei in care decizia de calcul ”reprezinta titlu
de creanta si instiintare de plata conform legii”, pornind si de la o definitie mai completa
a actului administrativ fiscal, ne intrebam retoric care este consecinta neachitarii sumei
precizata in decizia de calcul? In ordinea de idei a unui veritabil act administrativ fiscal,
urmeaza ca titlul de creanta sa devina titlu executoriu si presupusa creanta bugetara sa fie
incasata silit, obligand astfel contribuabilul sa achite un debit pentru o simpla operatiune
matematica, pentru un calcul, toate acestea in ordinea de idei in care inmatricularea
autovehiculului nu s-a produs si nici nu este sigur ca se va produce. Prin urmare,
consideram ca decizia de calcul al taxei pe poluare nu are nici macar caracterul unei
creante bugetare, simplul fapt ca executivul arata ca aceasta ”reprezinta titlu de creanta”
nefiind suficient in nicio ordine logica sau juridica a ideilor pentru ca aceasta sa fie
considerata un act administrativ fiscal. In alta ordine de idei, raportat la posibilitatea de
contestare a acestei decizii, consideram ca trebuie sa ne raportam obligatoriu la
dispozitiile OUG nr. 50/2008 care reglementeaza taxa pe poluare. Or, articolul 10 din
acest act normativ, arata ca ”suma reprezentand taxa poate fi contestata atunci cand
persoana care urmeaza sa inmatriculeze un autovehicul rulat poate face dovada ca
autovehiculul sau s-a depreciat intr-o masura mai mare decat cea indicata de grila fixa
prevazuta in anexa nr. 4.” Deci contestatia impotriva decizie de calcul este limitata ope
legis la modalitatea de calcul sub aspectul gradului de uzura al autovehiculului, orice fel
de contestatie in afara limitelor articolului 10 din OUG nr. 50/2008 urmand a fi respinsa.
Asadar, este impotriva gandirii juridice, logice si firesti ca decizia de calcul al taxei pe
poluare sa fie considerata un act administrativ fiscal.
2.3. Chitanta de incasare a sumei aferente taxei pe poluare
Desi este un act juridic in sensul de instrumentum probationis, chitanta prin care s-a
achitat taxa pe poluare nu poate fi considerata un act administrativ fiscal pentru motive ce
tin de elementele de identificare ale contribuabilului, de comunicarea actului, precum si
de posibilitatea ca actul administrativ fiscal sa fie contestat. In alta ordine de idei, chitanta
de incasare a sumei aferente taxei pe poluare are intelesul unei plate nedatorate si/sau al
unei imbogatiri fara justa cauza.
Concluzionand, nu se poate sustine ca actele care stau la baza incasarii sumei aferente
taxei pe poluare sunt acte administrative fiscale.
Prima idee care apare in mod natural, dupa stabilirea ca actele mai sus amintite nu sunt
acte administrative fiscale, este ca acestea sunt acte administrative fiscale, in intelesul
Legii nr. 554/2004. Insa, din punctul nostru de vedere, nici aceasta teza nu poate fi
sustinuta, deoarece OUG nr. 50/2008 este eminamente ilegala, raportandu-ne strict la
dreptul intern si lasand la o parte caracterul discordant fata de prevederile Tratatului C.E.
Astfel, potrivit art. 4 alin. 1 din Codul Fiscal, ”orice modificare sau completare a Codului
se face numai prin lege”. Or, OUG nr. 50/2008, prin care s-au abrogat dispozitiile art.
2141-2143 din Codul fiscal nu a fost aprobata prin lege, deci intregile prevederi ale
acesteia sunt ilegale si in consecinta actele emise in baza acestei ordonante de urgenta nu
trebuie sa produca efectele juridice ale unui act administrativ. Vazand definitia legala a
actului administrativ, de la articolul 2 alineatul 1 litera c din Legea nr. 554/2004, conform
careia actul administrativ este ”actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis
de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizarii executarii legii
sau a executarii in concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice”
ne intrebam retoric: despre ce lege (in sensul de act normativ) este vorba in ceea ce
priveste actele care stau la baza incasarii taxei pe poluare? Este OUG nr. 50/2008 un
veritabil act normativ fata de modalitatea in care a intrat in vigoare?
Considerand ca raspunsurile la aceste intrebari sunt evidente, opinam ca actele care stau
la baza incasarii taxei pe poluare nu sunt acte administrative unilaterale, in sensul Legii
nr. 554/2004.
4. Care este natura juridica a actelor care stau la baza incasarii taxei pe poluare?
Suntem de parere ca actele juridice in baza carora se incaseaza suma aferenta taxei pe
poluare sunt acte juridice hibride, formate din elemente din sfera dreptului public –
autoritatea executiva actionand in regim de putere publica, insa in afara legii – precum si
din elemente din sfera dreptului civil, in sensul in care conduita executivului determina si
constituie o plata nedatorata si/sau o imbogatire fara justa cauza, toate acestea mulate pe
raspunderea civila delictuala a statului roman.
5. Consecinte. Conduite
in ceea ce priveste consecintele stabilirii naturii juridice a actelor mai sus amintite,
principala consecinta este lipsa necesitatii indeplinirii unei proceduri prealabile
introducerii unei actiuni in fata instantei, fie ca procedura prealabila imbraca forma
prevazuta de articolul 205 si urmatoarele din Codul de Procedura Fiscala, fie forma
prevazuta de articolul 7 din Legea nr. 554/2004.
Consecintele aplicarii riguroase a legii, in sensul ca OUG nr. 50/2008 este inaplicabila si
nu produce efecte juridice, sunt de natura a plasa un nor de ambiguitate asupra
posibilitatilor concrete pe care contribuabilul le are in vederea restituirii sumelor incasate
ilegal cu titlu de taxa pe poluare. Opinam ca acesta trebuie pur si simplu sa solicite
Administratiei Finantelor Publice restituirea sumelor incasate ilegal, apoi, in functie de
raspunsul acordat, sa se adreseze instantei de contencios administrativ sau fiscal.
Totodata, contribuabilul are la dispozitie contenciosul civil, insa, din motive care,
indraznim a spune, tin de ingradirea dreptului la justitie – si ne referim aici la
obligativitatea timbrarii la valoare – acest tip de contencios este unul mai putin preferabil.
6. Relevanta stabilirii naturii juridice a actelor care stau la baza incasarii taxei pe
poluare pentru judecatorul national
In ceea ce priveste relevanta stabilirii naturii juridice a actelor care stau la baza incasarii
taxei pe poluare pentru judecatorul national chemat sa solutioneze o pricina in care, intr-
un fel sau altul, se solicita restituirea sumei incasate ilegal cu titlu de taxa pe poluare,
aceasta ar trebui sa fie indiferenta, deoarece, potrivit celebrei jurisprudente a C.J.C.E. in
cazul Simmenthal, judecatorul national are obligatia de a asigura realizarea efectului
deplin al normelor comunitare, lasand neaplicata, orice dispozitie contrara din legislatia
nationala. Insa, din pacate, multi judecatori pusi in fata aplicarii directe a dreptului
comunitar in dauna oricaror prevederi contrare ale legislatiei nationale, se cramponeaza
in diverse ”probleme” si ”uita” sau pur si simplu nu stiu de aplicarea directa a normelor
comunitare.
7. Concluzii
Stabilirea naturii juridice a actelor care stau la baza incasarii taxei pe poluare este un
subiect important pentru judecatorul national care nu se considera sau nu stie sa se
considere si judecator comunitar in adevaratul sens al cuvantului. Fata de argumentele
prezentate mai sus, argumente bazate strict pe principiile de drept national si pe prevederi
legale exclusiv nationale, actele in baza carora s-a incasat taxa pe poluare apar tot ca
ilegale, acest caracter ilegal urmand a fi constatat de catre judecatorul national.
S-a făcut referatul asupra cauzei, constatându-se că recursul este declarat şi motivat în
termenul prev. de art. 301 şi 303 Cod procedură civilă, fiind scutit de plata taxei de
timbru conform art. 17 al Legii nr. 146/1997, recurenta-pârâtă a depus concluzii scrise,
solicitând judecarea cauzei şi în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
CURTEA,
Prin sentinţa nr. 572 din 12.10.2009 şi încheierea de îndreptare a erorii materiale din
30.10.2009 pronunţate de Tribunalul Mureş după casare, în dosarul nr. 2910/102/2008, s-
a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de SC Autodomus SRL în
contradictoriu cu pârâta DGFP Mureş – AFP Tg. Mureş.
Pentru a pronunţa această soluţie s-a reţinut că reclamanta a achitat la data de 15.08.2008
suma de 4278 lei reprezentând taxă specială de poluare, sumă încasată prin Trezoreria
municipiului Tg. Mureş. La data de 22.08.2008 reclamanta a solicitat restituirea sumei,
iar prin decizia nr. 114/31.10.2008, cererea a fost respinsă. Cum reclamanta şi-a precizat
acţiunea în sensul că a solicitat şi anularea actelor administrativ-fiscale, excepţia
prematurităţii invocată de pârâtă a fost considerată neîntemeiată. Pe fond s-a apreciat că
OUG nr. 50/2008 nu contravine dispoziţiilor art. 90 din Tratatul de instituire a
Comunităţilor Europene, întrucât taxa de poluare instituită de OUG nr. 50/2008 nu poate
fi asimilată impozitelor şi taxelor la care face referire art. 90 din Tratat. De asemenea,
instituirea taxei a fost rezultatul negocierii cu Comisia Europeană. Pe de altă parte,
dispoziţiile OUG nr. 50/2008 nu contravin nici art. 25 şi 28 din Tratat, acestea neavând
incidenţă în speţă întrucât ele se referă la taxe vamale la import şi export sau taxele cu
efect echivalent, respectiv restricţii cantitative la import.
Împotriva sentinţei a formulat recurs reclamanta SC Autodomus SRL arătând că taxa de
poluare are aceleaşi caractere şi acelaşi mod de impunere ca şi taxa de primă
înmatriculare, singura modificare constă în schimbarea denumirii şi a cuantumului prin
diferite acte normative. Nu s-a ţinut seama de jurisprudenţa Curţi Europene de Justiţie şi
nici de caracterul discriminatoriu aplicat autoturismelor second hand achiziţionate din
spaţiul comunitar faţă de aceeaşi categorie de autoturisme achiziţionate pe piaţa internă.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ţinând cont şi de incidenţa
prevederilor art. 3041 Cod procedură civilă, instanţa constată că recursul este fondat.
Din cuprinsul dispoziţiilor art. 14 alin 1 din OUG nr. 50/2008, rezultă că taxa pe poluare
este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în
România, nu şi pentru cele aflate deja in circulaţie înmatriculate in tară.
Interpretând acest act normativ teleologic (după scop) pentru a identifica intenţia
legiuitorului se constată următoarele: în expunerea de motive care însoţeşte proiectul de
lege privind aprobarea OUG nr. 50/2008 depus la Parlament sub nr. PL-x 536/10.09.2008
si disponibil pe site-ul Camerei Deputaţilor, este menţionat în mod expres că dacă nu s-ar
fi promovat acest act normativ, o consecinţă ar fi fost facilitarea intrării in România a
unui număr foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi
fost achiziţionate datorita preţului foarte mic. Aşadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărui
scop este, în principiu, corect – ”poluatorul plăteşte” -, să aibă ca efect imediat
diminuarea introducerii in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate
intr-un alt stat membru.
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulaţie a mărfurilor. Acest
articol se refera la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala mai
consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparaţie cu produsele
interne.
Este nelegală încasarea taxei şi, implicit dispoziţiile OUG nr. 50/2008, ca urmare a
principiului aplicării directe a reglementarii comunitare, pentru următoarele considerente:
Astfel, de la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.
148 din Constituţie, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii
Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au
prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor
actului de aderare (alin. 2), iar Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul si
autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din
actul aderării şi din prevederile alineatului 2 (alin. 4).
Jurisprudenţa Curţii de Justiţie Europene: prin Decizia în cauza Costa/Enel (1964), CJE a
stabilit ca legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar
putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală şi specială, fără a-l lipsi de
caracterul lui de lege comunitara şi fără ca baza legala a Comunităţii însăşi sa fie pusă la
îndoială. Mai mult, aceeaşi decizie a definit relaţia dintre dreptul comunitar si dreptul
naţional al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică
independentă care are prioritate de aplicare chiar si în faţa dreptului naţional ulterior – or,
în speţă, taxa pe poluare a fost introdusa în legislaţia interna de abia in anul 2008.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze
introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt
stat membru; cumpărătorii sunt orientaţi din punct de vedere fiscal să achiziţioneze
autovehicule second-hand deja înmatriculate in România.
Aşadar, OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunităţii
Europene, întrucât este destinată sa diminueze introducerea in România a unor
autoturisme second-hand deja înmatriculate intr-un alt stat membru UE, precum cel în
speţă (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja
înmatriculate în România si, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse in România.
Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele
importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cat norma fiscală naţionala
diminuează sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potenţial, consumul produselor
importate, influenţând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărârea din 7 mai 1987,
cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl c. Amministrazione delle finanze dello Stato –
în speţă, taxa menită să descurajeze importul de banane in Italia).
Asupra încălcării art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferenţă de tratament
s-a pronunţat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite
C-367/93 la C-377/93, F. G. Roders BV s.a. c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen
(discriminare intre vinurile din Luxemburg si vinurile din fructe provenite din alte state
membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia c. Italia (bananele
importate în Italia si fructele cultivate în Italia).
De remarcat şi un alt tip de discriminare: intre persoanele care au solicitat înmatricularea
autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 si cele care înmatriculează autoturisme
ulterior: doar aceste din urma persoane plătesc taxa de poluare, deşi este evident că
poluează si autoturismele primei categorii de persoane cele înmatriculate ulterior.
Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul
înmatriculării, deşi din preambulul OUG nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea
protecţiei mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătăţirea calităţii
aerului, ceea ce implica instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate
in trafic, potrivit principiului ”poluatorul plăteşte”.
Acest tip de discriminare se discută însă în raport de art. 16 din Constituţie, art. 26 din
Pactul Internaţional din 16 decembrie 1966 cu privire la drepturile civile si politice,
ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974 şi a art. 1 si 2 din OG nr. 137 din 31
august 2000 privind prevenirea si sancţionarea tuturor formelor de discriminare şi nu
formează obiectul prezentei cauze.
Pentru aceste considerente, Curtea consideră recursul fondat, motiv pentru care îl va
admite şi va modifica integral sentinţa atacată în sensul admiterii acţiunii în contencios
administrativ formulată de reclamantă şi se va anula decizia nr. 114/2008 emisă de pârâtă
care va fi obligată la restituirea sumei de 4.278 lei achitată cu titlul de taxă de poluare cu
dobânda aferentă calculată de la data plăţii şi până la data plăţii efective.