Drepturi Din Uninuea Europeana

h a n g e Pro h a n g e Pro
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a
UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA IAȘI
FACULTATEA DE DREPT
DREPTUL UNIUNII EUROPENE:

PIAȚA UNICĂ
ANUL III IFR

Semestrul I
2023-2024
SUPORT DE CURS
Lect. dr. Emanoil Mogîrzan
1
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
Table of Contents
ABREVIERI ..................................................................................................................... 7
INTRODUCERE GENERALĂ......................................................................................... 8
Chestionar de evaluare a cunoștințelor prealabile necesare pentru parcurgerea cursului ... 13
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE I. CONCEPTUL PE PIAȚĂ UNICĂ (PIAȚĂ INTERNĂ)14
§1. Introducere ............................................................................................................ 14
§2. Competențele unității de învățare........................................................................... 14
§3. Zona de liber schimb (ZLS) ................................................................................... 14
§4. Uniunea vamală (UV)............................................................................................ 15
§ 5. Piața comună și piața unică (internă)..................................................................... 16
§ 6. Uniunea economică și monetară (UEM) ............................................................... 17
Rezumat ...................................................................................................................... 18
Test de evaluare a cunoștințelor................................................................................... 19
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE II. LIBERA CIRCULAȚIE A MĂRFURILOR.

GENERALITĂȚI .................................................................................................................... 20
§1. Introducere ............................................................................................................ 20
§3. Beneficiile libertății comerțului ............................................................................. 21
§4. Obstacole în calea comerțului ................................................................................ 21
§5. Dimensiunea internă și cea externă a liberei circulații a mărfurilor ........................ 22
§ 6. Noțiunea de marfă ................................................................................................ 23
§ 7. Delimitarea sferei diverselor libertăți de circulație ................................................ 24
Rezumat ...................................................................................................................... 25
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE III. INTERZICEREA TAXELOR VAMALE ȘI A

TAXELOR CU EFECT ECHIVALENT. INTRODUCERE ..................................................... 26
§1. Introducere ............................................................................................................ 26
§3. Reglementare. Generalități .................................................................................... 26
2
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
§ 4. Taxele vamale ...................................................................................................... 27
§ 5. Taxele cu efect echivalent taxelor vamale ............................................................. 27
Rezumat ...................................................................................................................... 31
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE IV. CAZURILE ÎN CARE TAXELE CU EFECT

ECHIVALENT SUNT ADMISIBILE ...................................................................................... 32
§1. Introducere ............................................................................................................ 32
§3. Taxa reprezintă o remunerație pentru un serviciu prestat comerciantului................ 32
§4. Taxa este aferentă controalelor efectuate pentru a satisface obligațiile trasate de
dreptul Uniunii ..................................................................................................................... 34
§5. Taxa aparține unui sistem general de taxe și impozite, aplicabil atât bunurilor
importate, cât și celor naționale ............................................................................................ 34
Rezumat ...................................................................................................................... 35
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE V. INTERZICEREA TAXELOR ȘI A IMPOZITELOR

DISCRIMINATORII. GENERALITĂȚI. MĂRFURI SIMILARE ........................................... 36
§1. Introducere ............................................................................................................ 36
§ 3. Cadrul general ...................................................................................................... 36
§ 4. Libertatea de acțiune a statelor.............................................................................. 37
§5. Art. 110 paragraful 1 TFUE ................................................................................... 39
Rezumat ...................................................................................................................... 46
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE VI. INTERZICEREA TAXELOR ȘI A IMPOZITELOR

DISCRIMINATORII. MĂRFURI CARE SE AFLĂ ÎN COMPETIȚIE ................................... 48
§1. Introducere ............................................................................................................ 48
§ 3. Art. 110 paragraful 2 TFUE .................................................................................. 48
§ 4. Raportul dintre taxele cu efect echivalent și taxele și impozitele ce țin de art. 110
TFUE ................................................................................................................................... 52
3
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
Rezumat ...................................................................................................................... 54
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE VII. INTERZICEREA RESTRICȚIILOR CANTITATIVE

ȘI A MĂSURILOR CU EFECT ECHIVALENT. INTRODUCERE. NOȚIUNI ...................... 56
§1. Introducere ............................................................................................................ 56
§ 3. Reglementare. Preliminarii ................................................................................... 56
§ 4. Directiva 70/50/CEE ............................................................................................ 57
§ 5. Decizia Dassonville (cauza 8/74) .......................................................................... 58
Rezumat ...................................................................................................................... 60
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE VIII. TIPURI DE OBSTACOLE DISCRIMINATORII

(DISCRIMINARE DIRECTĂ ȘI INDIRECTĂ) ...................................................................... 61
§1. Introducere ............................................................................................................ 61
§3. Restricții la import sau la export ............................................................................ 62
§4. Promovarea sau favorizarea produselor naționale .................................................. 62
§5. Fixarea prețurilor ................................................................................................... 66
§6. Măsuri care fac importurile mai dificile sau mai costisitoare .................................. 67
§7. Pasivitatea organelor statutului în fața încălcărilor săvârșite de persoane particulare

............................................................................................................................................. 69
Rezumat ...................................................................................................................... 71
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE IX. EXCEPȚII PREVĂZUTE DE ART. 36 TFUE ........... 73

§1. Introducere ............................................................................................................ 73
§3. Sediul materiei ...................................................................................................... 73
§4. Moralitatea publică ................................................................................................ 74
§5. Ordinea publică ..................................................................................................... 75
§6. Siguranța publică ................................................................................................... 76
4
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a
§7. Protecția sănătății și a vieții persoanelor și a animalelor sau conservarea plantelor . 77 k e r- s o ft w a
Rezumat ...................................................................................................................... 79
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE X. REGLEMENTĂRI NAȚIONALE APLICABILE FĂRĂ

A FACE DISTINCȚIE ÎNTRE MĂRFURILE NAȚIONALE ȘI CELE DE IMPORT.............. 81
§1. Introducere ............................................................................................................ 81
§3. Speța Cassis de Dijon. Principiul recunoașterii reciproce. Cerințe imperative de

interes general ...................................................................................................................... 82
§4. Utilizarea precedentului stabilit prin Cassis de Dijon ............................................. 85
Rezumat ...................................................................................................................... 88
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE XI. REGLEMENTĂRILE NAȚIONALE REFERITOARE

PRODUSE ȘI CELE REFERITOARE LA MODALITĂȚILE DE COMERCIALIZARE.
EVOLUȚIA JURISPRUDENȚEI. MĂSURILE CU EFECT ECHIVALENT LA EXPORT..... 90
§1. Introducere ............................................................................................................ 90
§3. Revirimentul jurisprudenței. Keck și Mithouard .................................................... 90
§4. Evoluția jurisprudenței după adoptarea deciziei Keck ............................................ 92
§ 5. Măsurile cu efect echivalent la export ................................................................... 98
Rezumat .................................................................................................................... 100
Test de evaluare a cunoștințelor................................................................................. 101
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE XII. ARMONIZAREA LEGISLAȚIILOR NAȚIONALE

.............................................................................................................................................. 102
§1. Introducere .......................................................................................................... 102
§2. Competențele unității de învățare......................................................................... 102
§3. Noțiunea de armonizare ....................................................................................... 102
§ 4. Armonizarea în cadrul pieței interne. Procedurile și metodele de armonizare ...... 103
Rezumat .................................................................................................................... 104
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE XIII. LIBERA CIRCULAȚIE A PERSOANELOR ........ 105

5
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
§1. Introducere .......................................................................................................... 105
§3. Generalități.......................................................................................................... 105
§4. Dispozițiile din TFUE referitoare la libera circulație a lucrătorilor ....................... 106
§5. Calitatea de lucrător............................................................................................. 107
§6. Beneficiarii liberei circulații ................................................................................ 108
§7. Drepturile lucrătorilor salariați............................................................................. 109
§8. Excepții de la libera circulație a lucrătorilor......................................................... 111
Rezumat .................................................................................................................... 112
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE XIV. LIBERTATEA DE STABILIRE ȘI LIBERA

PRESTARE A SERVICIILOR............................................................................................... 114
§1. Introducere .......................................................................................................... 114
§3. Libertatea de stabilire .......................................................................................... 114
§4. Libera prestare a serviciilor ................................................................................. 116
§5 Derogări de la dreptul de stabilire și de la libera prestare a serviciilor ................... 117
Rezumat .................................................................................................................... 121
ANEXĂ. MODUL DE CITARE A JURISPRUDENȚEI INSTANȚELOR UNIUNII ... 122
6
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
ABREVIERI
CE = Comunitatea Europeană
CEE = Comunitatea Economică Europeană
Mee = măsuri cu efect echivalent
PE = Parlamentul European
TCE = Tratatul de instituire a Comunității Europene (înlocuit astăzi cu TFUE)
TCEE = Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene
TUE = Tratatul privind Uniunea Europeană
UEM = Uniunea economică și monetară
TFUE = Tratatul de funcționare a Uniunii Europene
Tee = taxe cu efect echivalent
TLisabona = Tratatul de la Lisabona
7
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
INTRODUCERE GENERALĂ
Cursul vizează punerea în aplicare a unuia dintre cele mai importante obiective ale
tratatelor constitutive: stabilirea pieței unice sau pieței interne. Vor fi examinate libertățile de
circulație (a mărfurilor, a persoanelor și libera prestare a serviciilor), pentru a clarifica regimul
juridic al obstacolelor din calea acestor libertăți, obstacole ce constau, în general, în reglementări
sau practici naționale. Libera circulație a mărfurilor constituie nucleul pieței unice. Se va atrage
atenția asupra echilibrului dintre interesele integrării economice, care ar impune eliminarea
tuturor obstacolelor, și respectarea obiectivelor și intereselor legitime ale statelor membre care
păstrează anumite competențe în această materie.
În condițiile prevederilor succinte (uneori lacunare) ale tratatelor constitutive, noțiunile și
regimul juridic al obstacolelor au fost definite și dezvoltate pe cale pretoriană de Curtea de
Justiție, care astfel a jucat un rol esențial în realizarea pieței interne.
Abordarea cursului este practică. Prin analiza jurisprudenței aflate în evoluție, prin
comparația – atunci când este cazul – cu opiniile avocaților generali, se va putea pătrunde în
laboratorul de lucru al forului european. Studenții vor putea înțelege cum aplică jurisdicția
Uniunii metodele de interpretare, precum și viziunea acesteia asupra integrării europene.
OBIECTIVELE CURSULUI
Adresat studenților din anul III de studii, cursul opțional Dreptul Uniunii
Europene: piața unică își propune să dezvolte și să completeze cunoștințele
dobândite de studenți la cursurile obligatorii Dreptul general al Uniunii Europene
și Dreptul instituțional al Uniunii Europene.
Parcurgând această disciplină, studenții vor fi capabili să:
 să explice principalele instrumente juridice care guvernează piața internă și în
special libera circulație a mărfurilor;
 să identifice diferitele obstacole pe care le întâmpină persoanele fizice și
juridice (mai ales agenții economici) în exercitarea libertăților de circulație;
 să identifice mijloacele juridice prin care persoanele fizice și juridice pot depăși
aceste obstacole;
 să interpreteze și să aplice normele de drept material din domeniul libertăților de
circulație;
 să susțină opinii juridice în soluționarea unor spețe de drept ale Uniunii
8
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a
Europene, din perspectiva părților litigante și a instanței naționale sau a UE. k e r- s o ft w a
COMPETENȚE CONFERITE
După parcurgerea materialului, studenții vor dobândi competențe
profesionale și transversale.
Competențe profesionale:
 capacitatea de a prezenta modul specific în care s-au stabilit regulile
aplicabile în domeniul pieței interne, respectiv al libertăților de circulație și
în special rolul esențial jucat de Curtea Europeană de Justiție în acest
proces;
 capacitatea de a analiza și interpreta normele adoptate de instituțiile UE
 capacitatea de a analiza jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii
Europene, pentru a înțelege raționamentele și metodele proprii de
interpretare;
 capacitatea de a soluționa cazuri practice, în lumina precedentelor statuate
de Curtea Europeană de Justiție.
Competențe transversale:
 capacitatea de identificare și realizare a sarcinilor profesionale în mod
eficient și responsabil, cu respectarea regulilor deontologice;
 capacitatea de aplicare a tehnicilor de muncă eficientă individuală,
precum și în echipă;
 capacitatea de utilizare eficientă a resurselor de comunicare și a surselor
de informare și de formare profesională asistată.
RESURSE ȘI MIJLOACE DE LUCRU

Pentru studiul individual, studenții beneficiază de suport de curs, care este
disponibil pe platforma electronică, de bibliografia indicată, de o selecție de
decizii relevante ale Curții Europene de Justiție, care sunt încărcate pe platforma
Microsoft Teams. De asemenea, platforma Sintact furnizează articole de
specialitate și hotărâri judecătorești.
9
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
STRUCTURA CURSULUI
Cursul este structurat pe 14 unități de învățare, pentru care sunt alocate câte
2 ore (total 28 ore), după cum urmează:
Unitatea de învățare 1:
Conceptul de piață unică - 2 ore
Libera circulație a mărfurilor. Generalități - 2 ore
Interzicerea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent (art. 28 și 30
TFUE). Introducere - 2 ore
Cazurile în care taxele cu efect echivalent sunt admisibile - 2 ore
Interzicerea taxelor și a impozitelor discriminatorii. Generalități. Mărfuri
similare - 2 ore
Interzicerea taxelor și a impozitelor discriminatorii. Mărfuri care se află în
competiție - 2 ore
Interzicerea restricțiilor cantitative și a măsurilor cu efect echivalent.
Introducere. Noțiuni - 2 ore
Exemple de obstacole discriminatorii (discriminare directă și indirectă) - 2
ore
Excepții prevăzute de art. 36 TFUE - 2 ore
Reglementări naționale aplicabile fără a face distincție între mărfurile
naționale și cele din import - 2 ore
Reglementările naționale referitoare la produse și cele referitoare la
modalitățile de comercializare. Evoluția jurisprudenței. Măsurile cu efect
10
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
echivalent la export - 2 ore
Armonizarea legislațiilor naționale - 2 ore
Libera circulație a persoanelor - 2 ore
Libertatea de stabilire și libera prestare a serviciilor - 2 ore.
CERINȚE PRELIMINARE
Studenții trebuie să aibă cunoștințe de drept instituțional al Uniunii
Europene.
EVALUAREA
Forma de evaluare finală este evaluarea pe parcurs (EVP). Se vor susține 2
teste pe parcursul semestrului. Nota finală va fi reprezentată de media celor 2
teste.
BIBLIOGRAFIE
Referințe principale:
P. Craig, G. De Burca, Dreptul Uniunii Europene, Ed. Hamangiu, 2017
Referințe suplimentare:
- P. Craig, G. De Burca, EU Law. Text, Cases, and Materials, ed. 7, Oxford University Press,
2020
- Catherine Barnard, The Substantive Law of the European Union, Oxford University Press,
2019
- Ch. Boutayeb, Droit matériel de l'Union européenne, L.G.D.J., 2019
Surse Internet
- ec.europa.eu/
- curia.europa.eu
Accesul la dreptul UE: http://eur-lex.europa.eu/
Repertoriul legislației Uniunii Europene:
http://eur-
11
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
lex.europa.eu/search.html?displayProfile=allRelAllConsDocProfile&qid=1491207221154&type
=named&CC_1_CODED=01&name=browse-by:legislation-in-force&CC_2_CODED=0110
Sintezele legislației UE: http://eur-lex.europa.eu/browse/summaries.html
Prezentare sistematică a jurisprudenței:
http://curia.europa.eu/jcms/jcms/Jo2_7046/ro/
12
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
Chestionar de evaluare a cunoștințelor prealabile necesare pentru
parcurgerea cursului
1. Care sunt principalele diferențe dintre Uniunea Europeană de astăzi și Uniunea

Europeană stabilită de Tratatul de la Maastricht
2. Care sunt izvoarele de drept primar ale UE aplicabile în prezent?
3. Enumerați principalele atribuții ale Comisiei Europene
4. Enumerați principalele atribuții ale Consiliului Uniunii Europene
5. Care sunt procedurile prin care Parlamentul European își exercită funcția legislativă?
6. Cum se desfășoară procedura prejudicială (preliminară): care este obiectul ei, cine o
inițiază, cine o soluționează și care sunt efectele?
7. Care sunt actele legislative și cele nelegislative? Care este criteriul care stă la baza
distincției?
8. Care sunt actele de drept derivat?
9. Care este statutul jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene în dreptul
Uniunii și care se explică acest statut?
10. Ce înseamnă principiul proporționalității?
11. Care este ierarhia izvoarelor de drept al Uniunii Europene?
12. Ce înseamnă efectul direct și care sunt condițiile ca o normă a UE să producă efect
direct?
13. Ce înseamnă efect indirect (interpretarea conformă)?
14. Cum se manifestă în practică primatul dreptului UE?
15. Care este competența Curții de Justiție a Uniunii Europene?
13
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE I. CONCEPTUL PE PIAȚĂ UNICĂ
(PIAȚĂ INTERNĂ)
§1. Introducere ............................................................................................................ 14
§3. Zona de liber schimb (ZLS) ................................................................................... 14
§4. Uniunea vamală (UV)............................................................................................ 15
§ 5. Piața comună și piața internă ................................................................................ 16
§ 6. Uniunea economică și monetară (UEM) ............................................................... 17
Rezumat ...................................................................................................................... 18
§1. Introducere
Vom studia conceptul de piață unică (piață internă) în contextul fazelor integrării
economice.
§2. Competențele unității de învățare

După parcurgerea materialului, studenții vor fi capabili să descrie formele pe
care le poate lua intergrarea economică și să explice atât conceptul originar de
piață internă, cât și semnificația sa actuală.
Durata medie de parcurgere a unității de învățare este de 2 ore.
§3. Zona de liber schimb (ZLS)
 Zona de liber schimb constituie un spațiu în interiorul căruia statele participante suprimă
toate taxele vamale și restricțiile cantitative (contingente sau cote) la import export, ceea
ce permite libera circulație a mărfurilor, impulsionând comerțul.
 Taxele vamale sunt eliminate doar între statele membre, dar continuă să se aplice în
raporturile cu statele terțe, fiecare stat participant stabilind propriul regim pentru
14
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
produsele care nu provin din zonă. Ca să prevină speculațiile determinate de diferențele
dintre taxele vamale, statele participante limitează libertatea comerțului la produsele
originare din zonă, iar mărfurile tranzitate sunt însoțite de un certificat de origine.
Exemple:
- Acordurile europene (acordurile de asociere la Comunitățile
Europene) încheiate cu statele candidate la aderare au stabilit, pe
linie economică, niște ZLS.
- Asociația Europeană de Liber Schimb (AELS),
- Acordul Nord-American de Comerț Liber (NAFTA), creat în 1994
între Canada, Statele Unite și Mexic, Acordul de Liber Schimb
Central European (CEFTA)
§4. Uniunea vamală (UV)
Făuritorii Comunității Economice Europene au decis să nu se limiteze la crearea unei zone

de liber schimb, ci să stabilească, în mod gradual, o uniune vamală, integrată în piața comună.
Uniunea vamală a fost finalizată în 1968.
 Pe lângă suprimarea taxelor vamale și a restricțiilor cantitative în interiorul regiunii,
uniunea vamală presupune și stabilirea unui tarif vamal comun, precum și elaborarea
unei politici comerciale comune în raporturile cu statele terțe.
 Niciun membru nu mai poate păstra relații comerciale preferențiale cu state terțe.
 Ca urmare, se liberalizează și circulația produselor ce nu provin din regiune, fără risc de
fraudă. Așadar, în principiu, într-o uniune vamală funcționează libertatea de circulație a
bunurilor.
Alte exemple:
- Înainte de întemeierea Comunităților Europene, Belgia, Olanda și
Luxemburg au realizat o uniune vamală
- După destrămarea Cehoslovaciei și înainte de aderarea la UE,
noile state Cehia și Slovacia au creat o uniune vamală.
- Între Uniunea Europeană și Turcia s-a creat o uniune vamală, care
nu cuprinde însă produsele agrare și nici cărbunele și oțelul.
15
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a
§ 5. Piața comună și piața unică (internă) k e r- s o ft w a
Piața comună
Așa cum am constatat, uniunea vamală se limita la realizarea liberei circulații a bunurilor.
 Pe lângă aceasta, piața comună și-a propus să asigure libera circulație a persoanelor (a
lucrătorilor), a serviciilor (transporturi, bănci, asigurări, burse, arhitectură, avocatură
etc.), precum și a capitalurilor, adică cele patru libertăți fundamentale.
 S-a adăugat adoptarea unei legislații comune, cum ar fi în materie de concurență, crearea
politicilor sau acțiunilor sectoriale comune (în domenii precum agricultura sau
transporturile), precum și un început de apropiere între politicile economice naționale.
 Libera concurență este esențială pentru funcționarea pieței comune, pentru că permite
alocarea optimă a resurselor și creșterea eficienței productive. De asemenea, îi facilitează
consumatorului obținerea la cel mai bun preț a produselor și a serviciilor oferite de
întreprinderi din toate statele membre.
În anii 80, a devenit clar faptul că nu s-a izbutit liberalizarea totală a circulației forței de
muncă și a capitalurilor. În plus, circulația mărfurilor și a serviciilor era îngreunată încă de
bariere netarifare. Din această cauză, a apărut proiectul pieței unice.
Piața unică (internă)

Idee a lui Jacques Delors, președintele Comisiei între anii 1985 și 1995, piața internă a
fost propusă prin Cartea Albă, document al Comisiei din 1985 și stabilită ca obiectiv de Actul
Unic European, termenul de realizare fiind 31 decembrie 1992.
 În Cartea Albă s-au identificat trei categorii de bariere netarifare care încă stânjeneau
schimburile: fizice, tehnice și fiscale.
 Astfel, se întâlneau obstacole fizice, cum ar fi controalele la frontieră. Existența acestora
se datora mai ales diferențelor dintre reglementările tehnice și fiscale ale statelor. Așadar,
pentru eliminarea barierelor fizice era necesară eliminarea celorlalte bariere.
 Obstacolele tehnice proveneau din deosebirile dintre normele tehnice, sanitare, veterinare
la care erau supuse mărfurile legal intrate pe teritoriul unui stat membru (fiecare țară are
mii de standarde tehnice).
 Barierele fiscale constau în discrepanțele dintre regimurile fiscale aplicabile mărfurilor în
diverse state membre.
► Ce deosebire era, înainte de intrarea în vigoare a TLisabona, între conceptul de piață
comună și cel de piață internă? Dacă piața comună avea un obiect mai vast, piața internă se
concentra pe libertatea de circulație și avea ca scop eliminarea obstacolelor fiscale și tehnice
16
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
amintite mai sus. Art. 14 par. 2 TCE [actualul 26 (2) TFUE] prevede că „piața internă cuprinde
un spațiu fără frontiere interne, în care libera circulație a mărfurilor, persoanelor, serviciilor și
capitalurilor este asigurată în conformitate cu dispozițiile prezentului tratat”.
Piața internă implică o armonizare mai extinsă a legislațiilor naționale și o coordonare mai
accentuată a politicilor economice.
Pentru a pune în practică acest obiectiv, a fost necesară adoptarea a circa 300 de acte
comunitare (directive). Deși termenul de adoptare a acestor reglementări a fost respectat, nu
trebuie să se înțeleagă că piața internă europeană funcționează în toată amplitudinea de la
sfârșitul anului 1992. Procesul de integrare este complex. Unele obiective, cum ar fi libera
circulație a mărfurilor, sunt mai ușor de transpus în practică decât altele. Pe de altă parte, în
domeniul fiscal statele renunță foarte greu la pârghiile de control și astfel persistă diferențe ce
distorsionează concurența.
► Tratatul de la Lisabona elimină conceptul de piață comună, astfel că acum, când ne
referim la piața internă, includem realizarea deplină a libertăților de circulație, desfășurarea de
politici comune în diverse domenii, precum și preocuparea pentru libera concurență.
§ 6. Uniunea economică și monetară (UEM)
Obiectiv prevăzut de Tratatul de la Maastricht, UEM a fost realizată în trei etape.

 În prima etapă (1 iulie 1990 – 31 decembrie 1993), începută înainte de intrarea în vigoare
a Tratatului de la Maastricht, s-a liberalizat total circulația capitalurilor și s-au făcut
eforturi pentru convergența economiilor naționale, prin unificarea sau armonizarea
politicilor economice.
 În a doua etapă (1 ianuarie 1994 – 31 decembrie 1998), statele s-au pregătit pentru
trecerea la ultima fază: au asigurat independența băncilor centrale naționale față de
autoritățile etatice și cele comunitare (art. 108 TCE, astăzi art. 130 TFUE), s-au obligat
să ducă politicile economice necesare pentru îndeplinirea criteriilor de convergență, în
special pentru prevenirea deficitelor excesive. S-a înființat Institutul Monetar European,
o structură tranzitorie, alcătuită din guvernatorii băncilor centrale naționale și care a fost
înlocuită cu Banca Centrală Europeană, în momentul trecerii la ultima fază.
 A treia etapă, începută la 1 ianuarie 1999, a constat în fixarea irevocabilă a ratelor de
schimb între monedele europene și în introducerea monedei unice, euro. S-a prevăzut
condiția ca statele să respecte criteriile de convergență, destinate să asigure omogenitatea
politicilor bugetare și economice ale statelor membre.
Criteriile de convergență sunt:
- stabilitatea prețurilor: o rată a inflației care să nu depășească cu mai mult de 1,5% rata medie a celor
17
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
trei state membre cu inflația cea mai scăzută;
- rata dobânzilor pe termen lung să nu depășească cu mai mult de 2% rata medie a celor trei țări cu cele
mai bune rezultate în stabilitatea prețurilor;
- un deficit bugetar mai mic de 3% din Produsul Intern Brut (PIB);
- un volum al datoriei publice de până la 60% din PIB;
- stabilitatea ratelor de schimb: moneda să respecte timp de cel puțin doi ani marjele normale de
fluctuație prevăzute de sistemul monetar european (SME), fără devalorizare față de moneda altui stat
membru
Euro a coexistat cu monedele naționale până în 2002, când au fost puse în circulație
bancnotele și monedele euro.
► Crearea UEM are o serie de avantaje: reduce factorul aleatoriu generat de numeroasele
devize, limitează dependența față de dolar; permite eliminarea costurilor legate de riscul de
schimb, ce însoțea fluctuațiile dintre monedele statelor membre, simplifică gestiunea
întreprinderilor și favorizează circulația persoanelor.
► Lipsa de disciplină a unor state membre, care s-au îndatorat mult peste limita impusă, a
dus la dificultăți. Stabilitatea monedei unice a fost amenințată, iar Uniunea și statele membre au
încercat să găsească soluții. În acest sens, în 2012 a fost semnat un pact fiscal („Tratatul privind
stabilitatea, coordonarea și guvernanța”, care este un tratat internațional) de către 25 de state
membre ale Uniunii1, care întărește disciplina bugetară a statelor membre, limitând sever
deficitul statelor membre.
Rezumat
Zona de liber schimb constituie un spațiu în interiorul căruia statele participante suprimă
toate taxele vamale și restricțiile cantitative (contingente sau cote) la import export. Pe lângă
suprimarea taxelor vamale și a restricțiilor cantitative în interiorul regiunii, uniunea vamală
presupune și stabilirea unui tarif vamal comun, precum și elaborarea unei politici comerciale
comune în raporturile cu statele terțe. Piața comună și-a propus să asigure libera circulație a
mărfurilor, a lucrătorilor, a serviciilor și a capitalurilor, adică cele patru libertăți fundamentale.
S-a adăugat adoptarea unei legislații comune, cum ar fi în materie de concurență și crearea
politicilor comune. Piața internă (unică) se concentra pe libertatea de circulație și avea ca scop
eliminarea obstacolelor fiscale și tehnice. Tratatul de la Lisabona a eliminat conceptul de piață
comună, astfel că acum, când ne referim la piața internă, includem realizarea deplină a
libertăților de circulație, desfășurarea de politici comune în diverse domenii, precum și
preocuparea pentru libera concurență. Uniunea economică și monetară a fost realizată în trei
1
Au refuzat atunci să semneze Marea Britanie și Cehia. Astăzi Pactul fiscal e semnat și ratificat de toate
statele membre ale UE.
18
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
etape, adoptându-se moneda unică (euro).
Test de evaluare a cunoștințelor
1. Care sunt diferențele dintre zona de liber schimb și uniunea vamală?

2. Care sunt diferențele dintre uniunea vamală și piața unică?
3. Care sunt elementele distinctive pe care le prezintă conceptul de piață internă, introdus de
Cartea Albă a Comisiei și de Actul Unic European, în raport cu cel de piață comună?
Notă: Răspunsurile vor fi discutate la seminar.
19
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE II. LIBERA CIRCULAȚIE A
MĂRFURILOR. GENERALITĂȚI
§1. Introducere ............................................................................................................ 20
§3. Beneficiile libertății comerțului ............................................................................. 21
§4. Obstacole în calea comerțului ................................................................................ 21
§5. Dimensiunea internă și cea externă a liberei circulații a mărfurilor ........................ 22
§ 6. Noțiunea de marfă ................................................................................................ 23
§ 7. Delimitarea sferei diverselor libertăți de circulație ................................................ 24
Rezumat ...................................................................................................................... 25
§1. Introducere
Începem prezentarea libertății de circulație a mărfurilor cu demonstrația
convingătoare a marelui economist englez David Ricardo privind avantajele
comerțului liber între state. Le vom studia, ținând seama și de obstacolele ce se
ridică în practică în calea comerțului internațional. Vom trece la problematica
libertății de circulație în cadrul Uniunii Europene. Discutăm mai întâi despre
cele două laturi ale acestei libertăți: cea internă și cea externă, apoi ne reține
atenția noțiunea de marfă.

După parcurgerea materialului, studenții vor fi capabili să explice beneficiile
libertății comerțului ca și obstacolele ce pot apărea în practică, să definească
latura externă și cea internă a libertății de circulație a bunurilor în UE, să explice
noțiunea de marfă (bun, produs), așa cum a fost stabilită de Curtea de Justiție.
20
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
§3. Beneficiile libertății comerțului
Teoria avantajului comparativ a lui David Ricardo oferă o imagine convingătoare în ce
privește efectele pozitive ale comerțului liber dintre state. Marele economist englez arată că,
dacă statele sunt izolate (i.e., între ele nu există relații comerciale), fiecare din ele trebuie să
producă o varietate de mărfuri, care să acopere necesitățile populației. Or, o economie națională
se poate dovedi mai eficientă în producerea unui bun, dar mai puțin performantă în producerea
altora decât economia celorlalte state. Comerțul liber permite specializarea statelor participante
în activitatea în care au productivitatea maximă, ceea ce duce la creșterea producției totale a
acestor state. Obținându-se o producție mai mare, consumatorii din țările implicate dispun de
produse mai ieftine, iar resursele sunt alocate în mod optim.
Desigur, modelul lui Ricardo este unul ideal, bazându-se pe existența unei concurențe
perfecte, caracterizate prin următoarele: statul nu intervine pe piață; cumpărătorii și vânzătorii
acționează rațional, sunt numeroși, au informații complete despre produsele oferite, pot contracta
cu costuri minime, au resurse suficiente, pot intra și ieși de pe piață fără dificultăți. Nu în ultimul
rând, ei își îndeplinesc obligațiile la care s-au angajat.
§4. Obstacole în calea comerțului

Piața reală funcționează în mod diferit: informațiile nu sunt complete, există costuri de
tranzacționare, unii comercianți nu-și îndeplinesc obligațiile asumate etc. Aceste deficiențe,
existente în orice piață națională, sunt amplificate într-un context transnațional, în care comerțul
exterior este afectat și de factori specifici, cum ar fi anumite măsuri adoptate de autoritățile
naționale, la presiunea grupurilor de interese interne.
Cum amenințarea vine de la produsele mai ieftine și de calitate mai bună din import,
răspunsul cel mai la îndemână constă în îngrădirea accesului acestora pe piața națională, ceea ce
duce la protejarea producătorilor proprii ineficienți. Înainte de intrarea în vigoare a tratatelor
comunitare, toate statele își protejau producătorii prin taxe vamale și restricții cantitative la
import și export.
Taxele vamale sunt impuse de obicei la importul unor mărfuri cu preț inferior celor oferite
de producția națională. Restricțiile cantitative împiedică importurile anumitor produse în
cantități mai mari decât cele necesare pentru satisfacerea cererii interne neacoperite de producția
internă.
Inventivitatea autorităților naționale în ce privește îngrădirile economice este prodigioasă.
Pe lângă obstacolele vamale, menționăm barierele fiscale: există tendința ca bunurile ce provin
preponderent din import să fie impozitate mai sever. Alte bariere sunt de ordin administrativ,
cum ar fi formalitățile excesive ce îngreunează importurile. Dar comerțul internațional este
21
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a
afectat și de alte obstacole, mai subtile, pe care le vom discuta în momentul când vom aborda k e r- s o ft w a
tema pieței unice.

Este ușor de sesizat rezultatul acestor măsuri protecționiste: sancționarea consumatorilor:
libertatea lor de alegere se reduce și, ca urmare, aceștia sunt nevoiți să plătească prețuri mari
pentru produse mediocre. Pe de altă parte, la adăpostul măsurilor protecționiste luate de guverne,
care le pun la dispoziție adevărate cecuri în alb, producătorii locali nu sunt stimulați să-și țină
sub control costurile și nici să-și perfecționeze metodele de producție. Altfel spus, în spatele
zidurilor „protectoare”, domnesc ineficiența și sărăcia. De altfel, consumatorul român a avut
ocazia să constate singur aceste efecte, întrucât înainte de aderarea la UE statul nostru obișnuia
să practice taxe vamale și accize împovărătoare.
Edificați asupra consecințelor nefaste pe termen lung ale obstacolelor din calea comerțului,
autorii tratatelor constitutive au optat în mod clar pentru înlăturarea lor. Astfel, art. 30 TFUE
(fost 25 TCE) elimină – în relațiile dintre statele membre – taxele vamale și taxele cu caracter
echivalent, iar art. 34 și 35 TFUE (foste 28 și 29 TCE) interzic restricțiile cantitative la import,
respectiv export, precum și toate măsurile cu efect echivalent.
§5. Dimensiunea internă și cea externă a liberei circulații a mărfurilor

Libera circulație a mărfurilor reprezintă nucleul pieței interne. De altfel, pentru unele state
(Marea Britanie, de exemplu), rațiunea de a intra în Comunitate a fost tocmai aceea ca produsele
lor să aibă acces liber pe o piață extinsă.
Libertatea de circulație a mărfurilor are două laturi: una internă și una externă.
Pe plan intern, bunurile originare din UE circulă liber între statele membre.
Art. 28 TFUE (fost 23 TCE):
(1) Uniunea este alcătuită dintr-o uniune vamală care reglementează ansamblul
schimburilor de mărfuri și care implică interzicerea, între statele membre, a taxelor vamale
la import și la export și a oricăror taxe cu efect echivalent, precum și adoptarea unui tarif
vamal comun în relațiile cu țări terțe.
(2) Dispozițiile articolului 30 și cele ale capitolului 3 din prezentul titlu se aplică
produselor originare din statele membre, precum și produselor care provin din țări terțe
care se află în liberă circulație în statele membre.
Pe plan extern, bunurile din afara UE se bucură de aceeași libertate numai dacă pentru
ele se achită taxele vamale și taxele cu efect echivalent (este vorba despre taxele cu efect
echivalent fixate de dreptul Uniunii în relațiile cu statele terțe).
Art. 29 TFUE (fost 24 TCE):
Se consideră că se află în liberă circulație într-un stat membru produsele care provin din
22
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a
țări terțe, pentru care au fost îndeplinite formalitățile de import și pentru care au fost k e r- s o ft w a
percepute în statul membru respectiv taxele vamale și taxele cu efect echivalent exigibile și
care nu au beneficiat de o restituire totală sau parțială a acestor taxe și impuneri.
Aceasta înseamnă că, după îndeplinirea formalităților vamale și achitarea taxelor vamale,
mărfurile importate din statele terțe nu mai pot fi supuse taxelor vamale și nici nu pot face
obiectul restricțiilor cantitative, atunci când circulă între statele Uniunii. În sens invers, un bun
originar din Uniune exportat într-un stat terț devine, ca regulă generală, bun originar din acel
stat, dacă eventual este importat ulterior într-un stat membru.
§ 6. Noțiunea de marfă
În terminologia de drept al Uniunii, se întâlnesc câțiva termeni cu valoare egală: marfă (art.
28 (1) TFUE), produs (art. 28 (2) și art. 29 TFUE), precum și cel de bun, ultimul fiind folosit de
jurisprudență.
Noțiunea de marfă nu este explicată de tratatul constitutiv, astfel încât a fost definită de
Curtea de Justiție. Este relevantă în acest sens speța Comisia c. Italia2. În temeiul unei legi din
1939, Italia practica o taxă la exportul articolelor de interes artistic, istoric, arheologic și
etnografic. Comisia a intentat o acțiune în neîndeplinirea obligațiilor comunitare, potrivit art.
169 TCEE (258 TFUE), susținând că se încalcă fostul art. 16, ce interzicea taxele vamale și
taxele cu efect echivalent la exporturi3. Printre motivele invocate în apărare, considerând că
aceste dispoziții se aplică doar „bunurilor din comerțul comun”, adică bunurilor obișnuite, statul
italian a pretins că obiectele prevăzute de lege nu pot fi asimilate bunurilor de consum sau de
folosință generală.
Curtea a replicat însă că, în sensul dispozițiilor tratatului privind uniunea vamală, prin
marfă se înțelege orice bun care poate fi evaluat în bani și care este susceptibil, ca atare, să
facă obiectul unor tranzacții comerciale. Deși obiectele vizate de legea italiană se disting, prin
calitățile lor, de alte bunuri din comerț, împart cu cele din urmă însușirea că pot fi evaluate
pecuniar și astfel pot face obiectul tranzacțiilor comerciale.
Exemple:
Curtea a statuat că în sfera mărfurilor supuse regimului liberei circulații
intră și:
- produsele agrare,
- energia,
2
CJCE, 10 dec. 1968, cauza 7/68, Comisia c. Italia (Exportul operelor de artă), Rec., p. 617.
3
Art. 16 TCEE a fost abrogat, dar substanța sa a fost preluată de actualul art. 30 TFUE.
23
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
- suporturile de sunet (discuri, casete).
Chiar și deșeurile sunt considerate mărfuri, în sensul TFUE: nu doar cele reciclabile și
reutilizabile, ci și cele nereciclabile și nereutilizabile. Astfel, în cauza C-2/90, Comisia c.
Belgia4, guvernul belgian susținea că deșeurile nereciclabile și nereutilizabile nu pot fi apreciate
ca fiind mărfuri, întrucât nu au nicio valoare comercială intrinsecă și prin urmare nu pot face
obiectul unei vânzări. Operațiunile de eliminare a acestor deșeuri ar ține de dispozițiile din tratat
relative la libera prestare a serviciilor. Curtea a răspuns însă că obiectele ce sunt transportate
peste graniță pentru a da loc unor tranzacții comerciale sunt supuse prevederilor privind libera
circulație a mărfurilor. Prin această decizie a fost nuanțată definiția clasică: așadar, nu numai
obiectele care au o valoare de piață sunt mărfuri, ci și cele susceptibile de a genera costuri pentru
o întreprindere.
§ 7. Delimitarea sferei diverselor libertăți de circulație

Din exemplul anterior, se observă că uneori noțiunea de marfă este mai greu de precizat,
ceea ce pune problema delimitării sferei diverselor libertăți de circulație. S-au înregistrat
astfel dificultăți în trasa granița între bunuri și servicii, pe de o parte, și între bunuri și capital, pe
de altă parte.
Astfel, în cauza Comisia c. Irlanda (Dundalk Water Supply)5, conceptul de mărfuri a fost
extins la materialele furnizate într-un contract de lucrări publice, adică în contextul prestării
serviciilor. Totuși, în ipoteza în care bunurile sunt furnizate în cadrul prestării serviciilor, pentru
a fi guvernate de prevederile tratatului referitoare la bunuri, importul sau exportul acestora
trebuie să fie un scop în sine. Materialele publicitare sau biletele importate și puse în circulație
doar ca accesorii la unele servicii, de exemplu o loterie, vor intra sub incidența dispozițiilor
privitoare la servicii (art. 56 și 57 TFUE, foste 49 și 50 TCE)6. Furnizarea de mărfuri pentru
întreținerea unui autovehicul în alt stat membru (piese de schimb, ulei etc.) ține de libera prestare
a serviciilor.
În speța Thompson7, Curtea a decis că monedele de aur și argint ieșite din circulație
constituie mărfuri, pe când mijloacele de plată aflate în circulație într-un stat membru sunt
guvernate de dispozițiile din tratat privitoare la capitaluri8.
4
CJCE, 9 iul. 1992, Comisia c. Belgia, cauza C-2/90, Rec., p. 4431.
5
Cauza 45/87.
6
CJCE, dec. din 24 martie 1994, cauza C-275/92, Schindler, Recueil de jurisprudence 1994, p. I-1041.
7
CJCE, 23 nov. 1978, cauza 7/78. Regina c. Thompson, Rec., p. 2247.
8
CJCE, 23 febr. 1995, cauzele conexe C-358 și C-416/93, Bordessa, Rec., p. I-361. După cum s-a precizat în
24
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a
► Libera circulație nu se limitează la bunurile destinate comercializării în statul membru de k e r- s o ft w a
import, ci se extinde și asupra bunurilor importate de un particular pentru consumul personal,

cum ar fi produsele de consum curent sau medicamentele.
Rezumat
Conform analizei lui Ricardo, comerțul liber permite specializarea statelor participante în
activitatea în care au productivitatea maximă, ceea ce duce la creșterea producției totale a acestor
state, iar consumatorii din țările implicate dispun de produse mai ieftine. În realitate, există unele
obstacole în calea comerțului.
Libertatea de circulație a mărfurilor are două laturi: una internă și una externă. Pe plan
intern, bunurile originare din UE circulă liber între statele membre. Pe plan extern, bunurile din
afara UE se bucură de aceeași libertate numai dacă pentru ele se achită taxele vamale și taxele cu
efect echivalent.
Noțiunea de marfă (produs, bun) definită de Curtea de Justiție se referă la orice bun care
poate fi evaluat în bani și care este susceptibil, ca atare, să facă obiectul unor tranzacții
comerciale. Mai mult, chiar și deșeurile sunt considerate mărfuri, inclusiv cele nereciclabile și
nereutilizabile. Definirea noțiunii de marfă permite delimitarea sferei diverselor libertăți de
circulație.
1. Care sunt beneficiile libertății comerțului internațional?

2. Care sunt obstacolele ce apar în calea comerțului internațional?
3. Care este dimensiunea externă a liberei circulații a mărfurilor?
4. În ce situație circulația mijloacelor de plată este guvernată de dispozițiile privind libera
circulație a mărfurilor și când este guvernată de dispozițiile privind libera circulație a
capitalurilor?
ultima decizie, chiar dacă transferul de valori (mijloace de plată etc.) constituie o plată aferentă schimburilor de
mărfuri sau de servicii, operația nu e reglementată de art. 34 TFUE sau de art. 56 TFUE, ci de art. 63 (2) TFUE (am
făcut referire la noua numerotare ).
25
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE III. INTERZICEREA TAXELOR
VAMALE ȘI A TAXELOR CU EFECT ECHIVALENT. INTRODUCERE
§1. Introducere ............................................................................................................ 26
§3. Reglementare. Generalități .................................................................................... 26
§ 4. Taxele vamale ...................................................................................................... 27
§ 5. Taxele cu efect echivalent taxelor vamale ............................................................. 27
Rezumat ...................................................................................................................... 31
§1. Introducere
Vom aborda taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent pornind de la
prevederile 30 TFUE. O atenție deosebită vom acorda definiției stabilite de
CJUE pentru taxele cu efect echivalent.

După parcurgerea materialului, studenții vor fi capabili să identifice prevederile
TFUE ce guvernează interzicerea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent,
să explice noțiunea complexă de taxă cu efect echivalent, așa cum a fost stabilită
de Curtea de Justiție.
§3. Reglementare. Generalități

Uniunea vamală reprezintă baza pieței interne. Potrivit art. 28 (1) TFUE [fost 23 (1) TCE,
fost 9 (1) TCEE]:
Uniunea este alcătuită dintr-o uniune vamală care reglementează ansamblul schimburilor
de mărfuri și care implică interzicerea, între statele membre, a taxelor vamale la import și
26
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
la export și a oricăror taxe cu efect echivalent, precum și adoptarea unui tarif vamal
comun în relațiile cu țări terțe.
Eliminarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent a fost progresivă. Într-o primă
etapă, prin vechiul art. 12 TCEE, statele s-au angajat să nu introducă taxe noi și să nu le
mărească pe cele în vigoare la acea dată. Vechiul art. 13 TCEE impunea renunțarea treptată la
taxele la import existente, iar vechiul art. 16 TCEE se referea la eliminarea taxelor la export.
După ce faza tranzitorie s-a încheiat, art. 12-17 TCEE au fost abrogate.
Art. 30 TFUE (fost 25 TCE, care a înlocuit vechiul art. 12 TCEE) prevede că:
Între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu
efect echivalent. Această interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter
fiscal.
Încă de la începutul anilor 60 forul jurisdicțional comunitar atrăgea atenția că aceste

interdicții sunt atât de importante, încât – pentru a evita sustragerea de la ele printr-o varietate de
practici vamale sau fiscale, tratatul a încercat să prevină orice eventuală lacună în aplicarea lor.
Eliminarea taxelor vamale și a celor cu efect echivalent între statele membre constituie un
principiu fundamental al pieței comune, aplicabil ansamblului produselor și mărfurilor, în așa fel
încât orice excepție, de altminteri de strictă interpretare, trebuie să fie expres prevăzută9. Vom
lua pe rând ambele componente.
§ 4. Taxele vamale
Taxele vamale la import îndeplinesc o dublă funcție. Cea mai însemnată este
binecunoscută: ele îi protejează pe producătorii interni față de competiția din afara granițelor,
prin faptul că determină scumpirea mărfurilor importate. Pe de altă parte, ele contribuie la
veniturile statului. Există taxe vamale ce servesc doar la constituirea resurselor financiare ale
statului, caz în care au un caracter exclusiv fiscal, dar art. 30 ultima teză TFUE le interzice
expres și pe acestea. Cât despre taxele vamale la export, întâlnite mai rar, au tot un rol dublu: de
descurajare a exportului unor bunuri și de a crește veniturile statului. Menționăm că sunt
interzise nu doar taxele vamale la importuri și exporturi, ci și cele ce poartă asupra mărfurilor
aflate în tranzit (mult mai rare în practică).
§ 5. Taxele cu efect echivalent taxelor vamale

Noțiunea nu e clarificată de tratat, iar în prezent Curtea o interpretează foarte larg, pentru a
elimina toate sarcinile pecuniare posibile ce ar putea greva bunurile din comerțul dintre statele
9
13 nov. 1964, cauzele conexe 90-91/63, Comisia c. Luxemburg și Belgia, Rec., p. 1233.
27
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
Uniunii.
Prima definiție reținută de Curte în speța cunoscută sub denumirea de Turtă dulce
(Cauzele conexe 2 și 3/62, Comisia c. Belgia și Luxemburg) era mai limitată.
Pentru a compensa dezavantajul concurențial al produsului intern similar, în 1957 Belgia
impusese o așa-numită „taxă specială” (droit spécial) asupra turtei dulci importate, care era
percepută în momentul acordării licenței de import. Turta dulce belgiană era mai scumpă, din
cauza regimului fiscal la care era supus în această țară unul din ingrediente (secara). Așa cum
arătau autoritățile belgiene, taxa viza egalizarea prețului produsului importat cu cel belgian. În
februarie 1960 – așadar după intrarea în vigoare a TCEE – cele două state au mărit taxa și au
extins-o asupra produselor similare turtei dulci. Stabilind că mărirea taxei speciale încalcă
TCEE, Curtea a considerat că noțiunea de taxă cu efect echivalent privește o taxă, oricare i-ar fi
denumirea sau modul de aplicare și care, impusă unilateral – fie în momentul importului, fie
ulterior – în mod special asupra unui produs importat dintr-o țară membră, cu excluderea
produsului național similar, are ca rezultat, prin modificarea prețului acestuia, aceeași incidență
asupra liberei circulații a produselor ca și o taxă vamală. Erau vizate toate taxele ce ar ajunge la
„aceleași rezultate discriminatorii sau protectoare ca taxele vamale”.
O definiție de cuprindere mai largă, valabilă și astăzi, a fost dată în cauzele Comisia c.
Italia (Taxa statistică)10 și Sociaal Fonds voor de Diamantarbeiders (Fondul social pentru
lucrătorii din industria diamantelor)11.
În prima cauză, Italia percepea o taxă pentru bunurile exportate în alte state membre, cu
scopul de a finanța colectarea de date statistice privind comerțul exterior al Italiei, informații de
care urma să beneficieze întreg mediul de afaceri. Deși taxa era foarte mică (10 lire italiene),
Comisia a acuzat Italia că practică o taxă cu efect echivalent. A doua decizie a fost prilejuită de o
chestiune prejudicială ridicată de o instanță belgiană. În 1960, Belgia a instituit un fond social
destinat protecției sociale a lucrătorilor din industria diamantelor. În 1962, statul belgian a decis
să ceară importatorilor de diamante brute să contribuie la fond cu 0,33% din valoarea
diamantelor neprelucrate.
Hotărând, în ambele spețe, că taxele în litigiu se încadrau în categoria celor cu efect
echivalent, Curtea a oferit pentru taxa cu efect echivalent următoarea definiție:
Orice taxă, fie ea și minimă, oricare i-ar fi denumirea sau modul de aplicare, impusă
unilateral asupra mărfurilor naționale sau străine în virtutea faptului că trec frontiera și care
nu este o taxă vamală propriu-zisă constituie o taxă cu efect echivalent, chiar și atunci când nu
10
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, dec. din 1 iulie 1969, cauza 24/68, Comisia c. Italia (Taxa
statistică), Recueil..., 1969, p. 193.
11
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, 1 iulie 1969, cauzele conexe 2-3/69, Sociaal Fonds voor de
Diamantarbeiders (Fondul social pentru lucrătorii din industria diamantelor), ibidem, p. 211.
28
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
este percepută în folosul statului, când nu are efecte discriminatorii sau protectoare sau când
produsul căruia îi este aplicată nu se află în concurență cu niciun produs național.
Vom comenta această amplă definiție.
a) În cadrul taxelor cu efect echivalent intră doar măsurile fiscale (obligațiile pecuniare).
Alte forme de obstacole în calea schimburilor intră sub incidența art. 34-36 TFUE.
b) Chiar infime, taxa nu sunt permise. Argumentul de minimis nu poate fi susținut în
apărarea lor.
c) Taxele trebuie să fie impuse unilateral, adică să rezulte dintr-o decizie unilaterală a
unui stat membru12. În cazul în care taxele sunt aferente unui control prevăzut de dreptul
al Uniunii sau de o convenție internațională încheiată de Uniune, acestea nu mai sunt
ilicite, dacă se respectă anumite condiții. Controalele fitosanitare la export, prevăzute de o
convenție internațională având ca obiect favorizarea importului liber de vegetale în țara de
destinație, prin instaurare unui sistem de controale efectuate în statul de expediție,
recunoscute reciproc și organizate pe baze identice, nu constituie măsuri unilaterale ce
afectează schimburile13. Vom reveni asupra cazurilor când, în mod excepțional, taxele
sunt permise.
d) Taxele sunt prohibite oricare le-ar fi denumirea sau modul de aplicare. Cu alte cuvinte,
nu contează modul cum le descrie statul în chestiune: drept special (taxă specială),
supliment de preț, taxă statistică (Comisia c. Italia) etc. La granițele românești erau
practicate taxe precum: taxe de salubrizare, taxe de tranzit, taxe ecologice, taxe de
dezinfecție... Pe de altă parte, nu interesează nici tehnica de impunere: au fost respinse
taxe pentru inspecțiile sanitare la frontiere, taxe poștale la prezentarea coletelor primite
din străinătate, ce erau percepute pentru îndeplinirea formalităților vamale, taxe cerute la
eliberarea licențelor de import (decizia Turtă dulce), taxa italiană de mediu pe gazoducte,
impusă proprietarilor de gazoducte ce conțineau gaz care traversau regiunea Sicilia etc.
e) Taxele cu efect echivalent sunt impuse asupra bunurilor naționale sau străine în virtutea
faptului că trec frontiera. Sublinierea urmărește distincția dintre art. 30 TFUE, aplicabile
mărfurilor din cauza faptului că trec frontiera și art. 110 TFUE, care interzice impozitarea
discriminatorie a mărfurilor importate aflate pe teritoriul național.
Nu este necesar ca o taxă cu efect echivalent să fie prelevată la granițe. Dacă sunt
reunite condițiile specifice unei asemenea taxe, împrejurarea că e prelevată la un
12
Noțiunea de stat trebuie luată în sens larg: sunt incluse colectivitățile locale și chiar organismele private
care exercită prerogative de putere publică (de exemplu, organizații profesionale care percep taxe parafiscale sau
contribuții obligatorii în vederea finanțării activităților de interes general). Despre taxele parafiscale, v. infra, în
capitolul privind fiscalitatea discriminatorie.
13
CJCE, 12 iulie 1977, cauza 89/76, Comisia c. Olanda, Rec. p. 1355.
29
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
stadiu al producției sau al transformării (prelucrării) produsului posterior trecerii
frontierei este indiferentă, din moment ce doar faptul trecerii frontierei este
rațiunea taxării produsului. La fel, taxa e prohibită și atunci când este anterioară
trecerii frontierei: o redevență percepută cu ocazia unor controale sistematice, în
vederea exportului ulterior al bunurilor controlate.
Taxa pe valoare adăugată (TVA), deși poate fi percepută la graniță, nu intră în categoria
taxelor cu efect echivalent.
f) Nu are importanță nici faptul că taxele nu sunt impuse în beneficiul statului, nici că ele
nu au caracter discriminatoriu sau protecționist, și nici faptul că nu se află în
competiție cu niciun produs național. Spre ilustrare, amintim că în cauza Sociaal Fonds,
taxele urmăreau crearea unui fond de protecție socială, iar produsele importate nu se aflau
în concurență cu produse belgiene, din moment ce această țară nu este producătoare de
diamante. Într-o speță Comisia c. Italia, taxa de mediu pe gazoducte era destinată
finanțării investițiilor pentru reducerea și prevenirea riscurilor pentru mediu. În speța
Opere de artă, Italia a invocat motivul protejării patrimoniului național.
Așadar, pentru Curtea de Justiție primordial este criteriul efectului taxei, cel de a
obstrucționa circulația mărfurilor: impunând costuri suplimentare, mărfurile importate devin mai
puțin competitive și comercializarea lor mai dificilă.
Nu interesează dacă taxa este prelevată de stat sau de un organism autonom de drept public,
întrucât interdicția nu este legată de modalitățile de percepție, ci de efectul taxei14. Apoi, în speța
Dubois15, taxa era percepută de o firmă privată, prin intermediul unor convenții cu caracter
privat, pentru a compensa facilitățile oferite agenților economici în vederea îndeplinirii
formalităților vamale.
Cele mai multe taxe cu efect echivalent afectează importurile. Totuși s-au înregistrat și
asemenea taxe la export. În speța Lamaire 16, Belgia impusese o cotizație obligatorie la exportul
cartofilor, percepută în folosul unui oficiu național de comercializare a produselor agricole și
horticole. În Cadsky17, Curtea a respins o taxă ce își propunea recuperarea costurilor pricinuite
de controalele de calitate la export, care erau obligatorii, conform dreptului intern.
Interdicția cuprinde și taxele impuse la trecerea „frontierelor interioare” ale statelor
membre (frontiere regionale). Astfel, Franța practica asemenea taxe la introducerea în câteva
departamente de peste mări a bunurilor provenite din celelalte regiuni ale Franței (metropola și
14
CJCE, 18 iun. 1975, cauza 94/74, IGAV, Rec., p. 699.
15
CJCE, 11 aug. 1995, cauza 16/94, Dubois, Rec., p. I-2421.
16
CJCE, 7 iul.1994, cauza C-130/93, Lamaire, Rec., p. I-3215.
17
26 febr. 1975, Cadsky, 63/74, Rec. p. 281.
30
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a
celelalte departamente de peste mări), precum și din statele Comunității. Curtea a statuat că k e r- s o ft w a
stabilirea unui frontiere vamale regionale aduce atingere unicității teritoriului vamal comunitar18.
În speța Simitzi19, forul comunitar nu a fost de acord cu o taxă pusă pe bunurile importate în
insula grecească Dodecanez, deși ea afecta în egală măsură mărfurile din alte părți ale Greciei
introduse în regiune. Împrejurarea că și mărfurile exportate din regiune sunt supuse unei taxe ad
valorem și că obiectivul impunerii taxei este cel de a asigura resurse administrației locale nu au
fost de natură să salveze taxa.
► Obs.: Statele membre nu pot impune taxe cu efect echivalent nici în relațiile cu state terțe.
CJ consideră că acestea aduc atingere unicității teritoriului vamal al Uniunii. Pot fi menținute
doar taxele cu efect echivalent existente în momentul intrării în vigoare a tarifului vamal
comunitar (1 iulie 1968). Excepția se limitează, așadar doar la statele fondatoare. Celelalte nu
mai pot păstra în legislație taxe cu efect echivalent.
Rezumat
În general, taxele vamale la import îndeplinesc o dublă funcție: ele îi protejează pe
producătorii interni față de competiția din afara granițelor, prin faptul că determină scumpirea
mărfurilor importate și contribuie la veniturile statului.
Noțiunea de taxă cu efect echivalent unei taxe vamale a fost explicată de Curtea de Justiție
ca fiind orice taxă, fie ea și minimă, oricare i-ar fi denumirea sau modul de aplicare, impusă
unilateral asupra mărfurilor naționale sau străine în virtutea faptului că trec frontiera și care nu
este o taxă vamală propriu-zisă constituie o taxă cu efect echivalent, chiar și atunci când nu este
percepută în folosul statului, când nu are efecte discriminatorii sau protectoare sau când produsul
căruia îi este aplicată nu se află în concurență cu niciun produs național. Interdicția cuprinde și
taxele impuse la trecerea „frontierelor interioare” ale statelor membre (frontiere regionale).
Statele membre nu pot impune taxe cu efect echivalent nici în relațiile cu state terțe.

1. Ce funcții îndeplinesc taxele vamale?
2. Care a fost prima definiție dată de Curtea de Justiție pentru taxele cu
efect echivalent?
3. Cum sunt definite în prezent taxele cu efect echivalent?
18
CJCE, 9 aug. 1994, Lancry, cauzele conexate C-363 și C-407/93.
19
CJCE, 14 septembrie 1995, cauzele conexate C-485/93 și C-486/93, Simitzi, Rec., p. I-2655.
31
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE IV. CAZURILE ÎN CARE TAXELE CU
EFECT ECHIVALENT SUNT ADMISIBILE
§1. Introducere ............................................................................................................ 32
§3. Taxa reprezintă o remunerație pentru un serviciu prestat comerciantului................ 32
dreptul Uniunii ..................................................................................................................... 34
importate, cât și celor naționale ............................................................................................ 34
Rezumat ...................................................................................................................... 35
§1. Introducere
În drept există adagiul: „Nulla regula sine exceptione”. Curtea de Justiție
recunoaște că există situații în care statele membre pot stabili anumite taxe, dar
stabilește condiții precise pentru acest măsuri, iar interpretarea este strictă.

După parcurgerea materialului, studenții vor fi capabili să explice care sunt
situațiile în care taxele cu efect echivalent sunt admisibile.
Curtea acceptă existența taxelor cu efect echivalent în trei situații:
§3. Taxa reprezintă o remunerație pentru un serviciu prestat comerciantului

Condițiile pentru încadrarea în această categorie sunt foarte stricte și de aceea în practică
șansele ca o asemenea taxă să reziste sunt destul de mici. În speța Cadsky (cauza 63/74), Curtea
a precizat că este autorizată o taxă ce constituie contrapartida unui serviciu determinat, prestat
efectiv și în mod individual operatorului economic, iar cuantumul ei este proporțional cu acel
32
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
serviciu.
Statul trebuie să dovedească faptul că serviciul a fost prestat în mod efectiv, adică i-a
procurat un avantaj real comerciantului. Statul italian îi supunea pe agenții economici la plata
unei taxe pentru funcționarea birourilor vamale peste programul normal al funcționarilor publici
italieni, considerând activitatea prelungită a vameșilor ca un serviciu în favoarea comercianților.
Curtea a relevat însă că în realitate nu se prestează niciun serviciu specific, activitatea prelungită
a birourilor vamale fiind normală, întrucât este stabilită conform unei directive comunitare. În
speța Taxa statistică20, statul italian a susținut că informațiile culese îi puneau pe importatori
într-o poziție competitivă mai bună pe piața italiană, iar exportatorilor le furnizau un avantaj
similar în străinătate. Curtea a răspuns însă că, din moment ce datele statistice sunt utile pentru
întreaga viață economică, ca și pentru autoritățile administrative, taxa nu poate fi considerată ca
o remunerație pentru un avantaj determinat efectiv conferit.
O categorie foarte importantă de taxe cu efect echivalent o reprezintă cea referitoare la
costurile la inspecțiile sanitare la importul de carne, fructe, legume, animale vii sau plante. În
Bresciani 21, Curtea a decis că, atunci când aceste controale sunt permise de dreptul comunitar,
întrucât servesc un interes public, ele nu pot fi privite ca servicii prestate importatorului și
trebuie deci suportate de colectivitatea publică.
Avantajul trebuie procurat în mod individual. Dacă o taxă se aplică de o manieră generală
tuturor agenților economici, ea este o taxă cu efect echivalent.
Există și situații mai delicate. Astfel, Curtea a acceptat că plasarea mărfurilor importate în
depozit provizoriu în magaziile speciale ale antrepozitelor publice reprezintă un serviciu pentru
operatorii economici, pentru care se pot percepe taxe de magazinaj proporționale cu serviciul
prestat asupra mărfurilor prezentate la antrepozite. Un asemenea depozit nu poate fi însă hotărât
decât la cererea agenților economici, până când aceștia stabilesc destinația pe care o vor da
mărfurilor. În speță, taxa de magazinaj era cerută și atunci când bunurile erau prezentate la
antrepozitul public numai pentru îndeplinirea formalităților vamale, fără ca importatorii să ceară
păstrarea lor în depozit provizoriu. Deși Curtea a admis că punerea la dispoziția comercianților a
unor antrepozite publice situate în interiorul țării le procură acestora anumite avantaje, a
considerat că asigurarea acestora reprezintă o obligație a statelor, dacă ele sunt legate doar de
îndeplinirea formalităților vamale22.
Cuantumul taxei trebuie să fie proporțional cu valoarea serviciului. Autoritățile vamale
spaniole efectuau operațiile de vămuire în locuri fără caracter public (la sediul comercianților),
20
Comisia c. Italia, cit. supra.
21
CJCE, 5 febr. 1976, cauza 87/75, Bresciani, Rec., p. 129; în același sens, 15 dec. 1993, cauzele conexe C-
277/91, C-318/91 și C-319/91, Ligur Carni, Rec., p. I-6621.
22
17 mai 1983, cauza 132/82, Comisia c. Belgia, Rec., p. 1649
33
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
ceea ce constituia un real beneficiu pentru agenții economici. Problema era că statul spaniol
percepea o taxă calculată proporțional cu valoarea declarată a mărfurilor importate din alte
state membre. CJ a statuat: chiar dacă taxa ar constitui remunerarea unui serviciu prestat
importatorului, cuantumul ei – dat fiind că ea este calculată ad valorem – nu poate fi considerat
că ar fi proporțional cu acest serviciu și nici că ar corespunde acestor cheltuieli.
dreptul Uniunii
Am văzut mai sus (în decizia Bresciani) că în situația în care controlul la graniță este permis
de dreptul Uniunii, costul său va fi suportat de stat. Dacă o inspecție este impusă de dreptul
Uniunii, potrivit celor statuate de Curte în decizia din cauza Comisia c. Germania23, costul său
poate fi trecut asupra comercianților.
Pentru ca taxa să fie permisă, trebuie întrunite condițiile:
a) controlul să fie obligatoriu și uniform în Uniune pentru toate produsele în chestiune;
b) controlul este prescris de dreptul Uniunii în interesul general al Uniunii;
c) controlul favorizează libera circulație a mărfurilor, mai ales prin neutralizarea
obstacolelor ce pot apărea din adoptarea de către state, în baza art. 36 TFUE, a unor
măsuri unilaterale de control.
d) taxa să nu excedeze costurile controlului.
Curtea acceptă că, în asemenea cazuri, Uniunea ca întreg beneficiază de pe urma facilitării
comerțului liber realizată printr-un sistem armonizat de controale sanitare și prin urmare se
justifică suportarea de către comercianți a costurilor acestor măsuri.
De asemenea, costul inspecțiile impuse prin convențiile internaționale încheiate de toate
statele membre poate fi trecut asupra operatorilor economici.
importate, cât și celor naționale
În acest caz, taxa ține de fiscalitatea internă. Pentru a intra în această categorie, taxa trebuie
aplicată sistematic și în conformitate cu aceleași principii produselor de import și celor naționale.
Taxa nu devine în mod automat licită, dar în evaluarea ei nu se mai aplică art. 30, ci art. 110,
care interzice fiscalitatea discriminatorie. Vom reveni mai târziu asupra acestor aspecte, pentru
că vom detalia raportul dintre câmpurile de aplicare a art. 30 și art. 110 TFUE.
***
În final, accentuăm că buna funcționare a uniunii vamale este vitală pentru Uniunea
23
CJCE, 1988, cauza 18/87, Comisia c. Germania, Rec., p. 5247.
34
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
Europeană. Odată ce mărfurile pătrund în UE, ele circulă liber. În condițiile în care Uniunea nu
are propriile autorități vamale, responsabilitatea controlului vamal aparține statelor membre. Or,
corupția de la granițele unei țari membre poate avea efecte grave asupra funcționării întregului
sistem.
Rezumat
Curtea acceptă existența taxelor cu efect echivalent în trei situații:
a) Taxa reprezintă o remunerație pentru un serviciu prestat comerciantului. Este autorizată
o taxă ce constituie contrapartida unui serviciu determinat, prestat efectiv și în mod
individual operatorului economic, iar cuantumul ei este proporțional cu acel serviciu.
Statul trebuie să dovedească faptul că serviciul a fost prestat în mod efectiv, adică i-a
procurat un avantaj real comerciantului. Avantajul trebuie procurat în mod individual.
b) Taxa este aferentă controalelor efectuate pentru a satisface obligațiile trasate de dreptul
Uniunii. Trebuie întrunite condițiile:
1. controlul să fie obligatoriu și uniform în Uniune pentru toate produsele în
chestiune;
2. controlul este prescris de dreptul Uniunii în interesul general al Uniunii;
3. controlul favorizează libera circulație, mai ales prin neutralizarea obstacolelor
ce pot apărea din adoptarea de către state a unor măsuri unilaterale de control.
4. taxa să nu excedeze costurile controlului.
c) Taxa aparține unui sistem general de taxe și impozite, aplicabil atât bunurilor importate,
cât și celor naționale. În acest caz, taxa ține de fiscalitatea internă. Se aplică art. 110
TFUE.
O reglementare franceză prevede controale de calitate obligatorii pentru fructele destinate

exportului, pentru care se percepe o taxă. Guvernul francez justifică această taxă prin avantajele
competitive pe care le dobândesc exportatorii, întrucât pot vinde mai ușor produsele lor ce sunt
însoțite de certificate de calitate. Un exportator de mere este nemulțumit de taxa pe care trebuie
să o plătească și vă cere sfatul. Comentați problema de drept al Uniunii.
35
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE V. INTERZICEREA TAXELOR ȘI A k e r- s o ft w a
IMPOZITELOR DISCRIMINATORII. GENERALITĂȚI. MĂRFURI

SIMILARE
§1. Introducere ............................................................................................................ 36
§ 3. Cadrul general ...................................................................................................... 36
§ 4. Libertatea de acțiune a statelor.............................................................................. 37
§5. Art. 110 paragraful 1 TFUE ................................................................................... 39
Rezumat ...................................................................................................................... 46
§1. Introducere
Vom studia problemele generale suscitate de interzicerea taxelor și a impozitelor
discriminatorii, prevăzută de art. 110 TFUE și situația în care mărfurile naționale
și cele de import sunt similare.

După parcurgerea materialului, studenții vor fi capabili să explice modul în care
interzicerea taxelor și a impozitelor interne discriminatorii înlătură eventuale
breșe constând în procedee fiscale care ar impieta asupra liberei circulații a
mărfurilor, să identifice care este marja de acțiune a statelor membre în această
materie, să explice noțiunea de similaritate și să identifice situațiile de
discriminare directă și indirectă în materie de fiscalitate.
§ 3. Cadrul general
Art. 110 TFUE (fost 90, fost 95 TCE) constituie, în sistemul tratatului, o întregire a
36
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a
dispozițiilor referitoare la interzicerea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Textul k e r- s o ft w a
urmărește să umple breșele pe care un procedeu fiscal le-ar putea deschide în domeniul acestor
interdicții. Reglementarea își propune să asigure libera circulație între statele membre în condiții
normale de concurență, eliminând orice formă de protecționism ce poate rezulta din impozite
interne discriminatorii față de produsele originare din alte state membre. Textul trebuie să
garanteze neutralitatea perfectă a impozitelor interne în raport cu competiția dintre produsele
naționale și cele importate.
Art. 110 TFUE prevede:
Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite
interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor
naționale similare.
De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite
interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Primul paragraf interzice discriminarea între produse similare (cum ar fi diferite tipuri de
bere), în timp ce al doilea paragraf interzice protecționismul în impozitarea unor bunuri care,
deși nu sunt similare, se află totuși în competiție (de exemplu, berea și vinul de masă).
Cele mai întâlnite impozite interne vizate de text sunt accizele pe alcool, tutun, bijuterii,
autoturisme etc., precum și taxa pe valoare adăugată (TVA). În sfera art. 110 intră și taxele pe
utilizarea produselor.
Observații:
- Dispozițiile art. 30 și cele ale art. 110 TFUE sunt complementare → Nu pot fi aplicate
concomitent.
- Situația mărfurilor originare din state care nu sunt membre ale UE:
o Dacă produsele sunt importate direct din statele terțe – sunt permise impozite
discriminatorii (situația iese din sfera TFUE).
o Dacă produsele sunt importate de un alt stat membru, ele capătă statutul de
bunuri din UE (v. Dimensiunea externă a liberei circulații a mărfurilor).
§ 4. Libertatea de acțiune a statelor

Dispozițiile de mai sus nu îngrădesc libertatea fiecărui stat membru de a urmări politica
fiscală pe care o consideră mai adecvată pentru fiecare produs. El poate hotărî care sunt
produsele impozabile, baza de impozitare, nivelul impozitelor, cu condiția ca bunul importat să
nu fie supus unui tratament discriminatoriu sau protecționist.
Dreptul Uniunii Europene nu interzice statelor membre să stabilească un sistem de
impozitare diferențiat, în funcție de diverse categorii de produse, dacă facilitățile fiscale acordate
37
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a
servesc unor scopuri economice și sociale legitime. Sistemul de impozitare trebuie să se k e r- s o ft w a
întemeieze pe criterii obiective. – natura materiilor prime utilizate sau procedeele de producție
aplicate.
- Comisia c. Franței 196/85 - Curtea a fost de acord cu o reglementare franceză care fixa o
taxă de consum de trei ori mai mică pentru vinurile dulci naturale – a căror producție era
„tradițională și obișnuită” în regiuni cu sol sărac și precipitații deficitare – decât cea pentru
vinurile de lichior.
CJ: În stadiul actual al evoluției, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat
membru de a stabili un sistem de impozitare diferențiată pentru anumite produse, chiar
similare – în sensul art. 95 par. 1 ( azi 110 par. 1 TFUE), în funcție de criterii obiective, cum ar fi
natura materiilor prime folosite sau procedeele de producție. Asemenea diferențieri sunt
compatibile cu dreptul comunitar dacă urmăresc obiective de politică economică care sunt, la
rândul lor, compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat, iar modalitățile lor sunt
de natură a evita orice formă de discriminare, directă sau indirectă, față de importurile
provenite din celelalte state membre sau de protecție în favoarea producției naționale
concurente.
În speță, tratamentul preferențial era extins fără discriminare asupra tuturor produselor
importate obținute în aceleași condiții ca produsele interne.
În cauza 140/79, Chemial, statul italian stabilise un impozit mai mare pentru alcoolul etilic
sintetic decât pentru alcoolul etilic obținut din fermentație, chiar dacă produsele puteau fi
folosite în mod identic. Obiectivul acestei taxe era de a favoriza fabricarea alcoolului etilic din
produse agrare și de a limita utilizarea alcoolului obținut din etilenă, un derivat petrolier, pentru
a păstra această materie primă în vederea utilizării în scopuri economice mai importante.
Curtea a statuat că este vorba despre o opțiune legitimă de politică economică, realizată
printr-un instrument fiscal. Punerea în aplicare a acestei politici nu conduce la nicio discriminare,
dat fiind că, dacă ea are ca efect descurajarea importurilor de alcool sintetic în Italia, în același
timp împiedică dezvoltarea, chiar în Italia, a unei producții de alcool pe bază de etilenă, care ar fi
perfect posibilă din punct de vedere tehnic.
Regimul de impozitare urmărește un obiectiv de politică industrială legitim, în sensul că
este de natură să favorizeze distilarea produselor agricole în raport cu fabricarea alcoolului pe
bază de derivați ai petrolului. Această opțiune nu se găsește în conflict cu regulile de drept
comunitar sau cu exigențele unei politici stabilite în cadrul Comunității. Legislația nu este
discriminatorie, întrucât alcoolul de fermentație provenit din alte state membre se bucură de
38
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
același tratament fiscal.
În hotărârea Bergandi24, CJ a admis diferențierea operată de legislația franceză, motivată
de un criteriu obiectiv. Se practica un sistem de impozitare progresivă, în funcție de diverse
categorii de aparate automate de jocuri. Mașinile automate de jocuri provenite preponderent din
străinătate erau impozitate de trei ori mai mult decât produsele similare fabricate în Franța.
Statul francez dorea să favorizeze, în funcție de publicul căruia i se adresau produsele și de locul
de instalare, folosirea anumitor categorii de aparate și să descurajeze folosirea altora. Erau
defavorizate mai ales mașinile de jocuri a căror funcționare se baza pe hazard și erau încurajate
aparate de tip baby-foot (fotbal de masă), tonomate muzicale, vehicule la scară redusă sau
animale simulate pentru copii etc.
§5. Art. 110 paragraful 1 TFUE

Paragraful 1 se referă la situația în care bunurile autohtone și cele din import sunt similare.
Statele membre sunt obligate să le trateze egal sau cel puțin să nu stabilească produsele
importate impozite mai mari decât cele aplicate produselor naționale.
Interesant este că discriminarea inversă e permisă. CJ a acceptat o taxă plătită de distileriile
franceze, care nu era cerută pentru alcoolul importat (cauza 86/78, Peureux).
Pentru a aplica paragraful 1, mai întâi trebuie să se stabilească dacă mărfurile sunt
similare.
A. Noțiunea de similaritate
Similaritatea este evaluată după criteriile trasate de CJ. Inițial, Curtea a aderat la criterii
formale, considerând că sunt similare produsele ce intră în aceeași clasificare fiscală, vamală sau
statistică (cauzele 27/67, 45/75). Astăzi, Curtea compară însușirile produselor și face o analiză
economică a folosirii lor.
În speța Comisia c. Danemarca (cauza 106/84), s-a ridicat problema dacă vinul din fructe și
cel din struguri sunt similare. Curtea a examinat întâi caracteristicile obiective ale produselor:
origine (materie primă), metode de fabricație, proprietăți organoleptice (gust, concentrație
alcoolică). În următoarea etapă, CJ a cercetat dacă băuturile îndeplinesc aceleași nevoi ale
consumatorilor. Curtea a constatat că produsele sunt fabricate din aceeași materie primă de bază
(agrară), prin același proces de fermentație naturală, gustul și procentul de alcool sunt similare și
ele îndeplinesc aceleași nevoi ale consumatorilor (potolirea setei, băuturi ce servesc la masă
etc.).
În speța Comisia c. Franța (C-302/00), CJ a stabilit că țigările blonde (light, cu conținut
24
CJCE, 3 martie 1988, cauza 252/86, Bergandi, Rec., p. 1343
39
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a
mai redus de nicotină) și cele brune (tari, mai concentrate în nicotină) sunt similare. Curtea a k e r- s o ft w a
constatat că sunt obținute din aceeași materie primă (tutun), au aceleași proprietăți organoleptice
(gust, miros), având proprietăți similare, îndeplinesc aceleași nevoi ale consumatorilor (chiar
dacă vârsta consumatorilor diferă). Apoi, legislația comunitară (cum ar fi tariful vamal comun)
le tratează la fel.
Originea comună nu e suficientă pentru a determina similaritatea. În decizia Johnny
Walker (243/84), Curtea a analizat whisky și vinurile de lichior. Ambele produse provin din
produse agrare, dar celelalte caracteristici sunt diferite. Astfel, whisky are 40 de grade
concentrație alcoolică, în timp ce vinurile de lichior, 20 de grade. Whisky se obține prin distilare,
iar vinurile de lichior, prin fermentație naturală. Faptul că whisky poate fi diluat nu îl face
similar vinurilor de lichior.
B. Discriminarea directă
Normele fiscale naționale ce fac o discriminare directă nu sunt admise în nicio situație.
Dăm mai jos câteva exemple.
Bobie: Germania avea regimuri fiscale distincte pentru berea produsă în țară și cea din
import: în primul caz, o impozitare progresivă în raport de cantitatea realizată de fiecare
producător, iar în al doilea caz, o cotă procentuală fixă din cantitatea importată. Dacă la producții
mari impozitul pe berea germană depășea nivelul impozitului pe berea din import, în schimb
producătorii mici din Germania erau impozitați mai favorabil25. Curtea a statuat că art. 110 (1)
TFUE lasă unui stat membru posibilitatea de a stabili un regim de impozitare diferit pentru un
produs importat față de cel aplicat produsului național similar, dar numai dacă nivelul
impozitului pe produsul importat rămâne, în toate împrejurările, egal sau inferior celui la care e
supus produsul național similar. Nu se respectă însă acest text atunci când impozitul este calculat
în mod diferit pentru cele două produse și se ajunge, fie și numai în anumite situații, la o
impozitare inferioară a bunului național în raport cu cel din import.
În Comisia c. Italia26, din motive economice și ecologice, statul pârât practica un impozit
mai mic pentru uleiurile minerale regenerate, în raport cu cel aplicat uleiurilor obișnuite (de
primă rafinare). Uleiurile regenerate prezentau aceleași caracteristici ca uleiurile obișnuite, fiind
imposibil de deosebit de acestea din urmă, dar erau mult mai scumpe, din cauza procedeelor
chimice complexe de obținere. Dorind să stimuleze producerea și utilizarea lor, statul italian a
apelat la mijloace fiscale. Facilitatea nu era însă acordată și pentru uleiurile regenerate din
import, pe motiv că era imposibil de verificat dacă ele erau într-adevăr regenerate.
25
CJCE, 22 iun. 1976, cauza 127/75, Bobie Getränkevertrieb, Rec., page 1079.
26
CJCE, 8 ian. 1980, cauza 21/79, Comisia c. Italiei, Rec., p. 1.
40
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
Curtea a respins acest argument, arătând că le incumbă importatorilor care vor să
beneficieze de impozite reduse să furnizeze proba că uleiurile sunt regenerate. Statul italian nu
poate îngreuna dovada, dar poate cere ca ea să fie furnizată în condiții care să elimine riscul de
fraudă, cum ar fi prin producerea de certificate emanând de la autorități sau alte structuri
competente ale statului exportator, care să permită identificarea uleiurilor pornind de la
întreprinderile unde s-a efectuat regenerarea.
În Hansen27, reglementările germane stipulau un regim fiscal mai favorabil pentru
producția anumitor tipuri de alcool (cum ar fi cel din fructe) și pentru anumite categorii de
fabricanți (distileriile mici, fermele colective), regim de care nu beneficiau și produsele similare
din import. Curtea a relevat că dreptul comunitar nu interzice acordarea de către statele membre
a unor avantaje fiscale, sub forma exonerării sau a reducerii taxelor. Facilitățile fiscale de acest
gen pot servi unor scopuri economice sau sociale legitime, cum ar fi utilizarea de către distilerie
a unor materii prime, asigurarea unei producții de înaltă calitate sau menținerea unor anumite
categorii de întreprinderi, cum ar fi cele agricole, dar ele trebuie extinse fără discriminare asupra
băuturilor alcoolice originare din alte state membre. Articolul 110 nu permite stabilirea, în
această privință, a unei distincții după motivele – sociale sau de altă natură – care sunt la
originea acestor regimuri particulare, nici după importanța relativă a acestora în raport cu
regimul obișnuit de impozitare.
În speța Schöttle28 se ridica problema impozitării transportului rutier de mărfuri. Printr-o
impozitare mai severă, Germania urmărea să descurajeze transporturile rutiere de lungă distanță
în favoarea utilizării căilor feroviare și fluviale. Întrucât nu puteau fi deturnate pe alte căi,
transporturile rutiere pe distanțe scurte au fost scutite de acest impozit. Noțiunea de „distanță
scurtă” era însă definită în mod diferit în cazul transporturilor interne față de transporturile
internaționale. Rezultatul era că, în anumite situații, impozitul era perceput și pentru
transporturile pe distanțe scurte care traversau frontiera germană.
Discriminarea poate apărea și din faptul că procedura de plată a taxei este diferită. Astfel,
în cauza Comisia c. Irlanda (cauza 55/79), producătorii irlandezi beneficiau de un termen mai
lung pentru plata impozitului (4-6 săptămâni), în timp ce importatorii îl plăteau în momentul
efectuării importului.
C. Discriminarea indirectă
Aparent, reglementarea fiscală nu face distincție în funcție de proveniența produselor, dar în
realitate impune o sarcină mai mare pe bunurile importate. Nu există deosebire în drept, dar
27
CJCE, 10 oct. 1978, cauza 148/77, Hansen, Rec., p. 1787
28
1977, CJCE, cauza 20/76.
41
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
există în fapt.
Astfel, în speța Comisia c. Danemarca (cauza 106/84), discutată mai sus, guvernul danez
fixase un impozit mai mare pe vinul din struguri, provenit din import, față de vinul din fructe,
produs mai ales în Danemarca.
În speța Comisia c. Franța (C-302/00), statul pârât practica o acciză mai mare pe țigările
blonde în raport cu acciza pe țigările mai tari. Or, țigările mai slabe proveneau în special din
import, pe când cele tari erau fabricate preponderent în Franța.
O decizie clasică privind discriminarea indirectă este Humblot (cauza 112/84). O prezentăm
în continuare, cu observația că fostul art. 95 este art. 110 TFUE:
În Franța taxa pe automobile era (ca și în prezent) stabilit în funcție de unități numite cilindri
fiscali (CV). Pentru mașinile sub 16 CV, taxa creștea gradual până la un maxim de 1100 FF. În
schimb, automobilele care aveau peste 16 CV erau impozitate, fără diferențiere, cu 5000 FF. În
Franța nu se produceau automobile de peste 16 CV, astfel încât impozitul afecta doar mașinile din
import.
CJ:
12 În primul rând, este necesar să se sublinieze faptul că la stadiul actual al dreptului
comunitar, statele membre au libertatea de a aplica unor produse precum automobilele un

sistem de taxe de drum a căror valoare crește progresiv în funcție de un criteriu obiectiv,
precum puterea fiscală, care poate fi stabilită conform unor modalități diferite.
13 Cu toate acestea, un astfel de sistem de impozite interne este compatibil cu articolul 95
numai în măsura în care este scutit de orice efect discriminatoriu sau protector.
14 Acesta nu este cazul unui sistem precum cel care este contestat în litigiul în acțiunea
principală. Acest sistem stabilește două taxe diferite, una diferențială, a cărei valoare crește
progresiv, pentru automobilele care nu ating o anumită putere fiscală și cealaltă, pentru cele
care depășesc această putere fiscală, a cărei valoare este fixă și depășește de aproximativ cinci
ori valoarea maximă a impozitului diferențial. Chiar dacă nu se efectuează o distincție formală
conform originii produselor, un astfel de sistem prezintă, în mod evident, caracteristici
discriminatorii sau protectoare contrare articolului 95. De fapt, puterea fiscală care determină
aplicabilitatea taxei speciale a fost stabilită la un nivel astfel încât numai automobilelor
importate, în special din alte state membre, li se aplică această taxă specială, în timp ce toate
celelalte automobile de fabricație națională beneficiază de un regim în mod evident mai
avantajos al impozitului diferențial.
15 În cazul în care nu intervin considerații care țin de valoarea taxei speciale, consumatorii
42
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
care caută automobile comparabile, în special din punctul de vedere al confortului, al puterii reale, al
costului de întreținere, al fiabilității, al consumului și al prețului sunt în mod normal determinați să
opteze între automobilele care depășesc și cele care se situează sub pragul critic al puterii fiscale stabilit de
legea franceză. Cu toate acestea, obligația la plata taxei speciale generează o creștere a impozitării
care este mult mai importantă decât cea care rezultă din trecerea de la o categorie la alta de
automobile într-un sistem de impozitare progresivă care presupune diferențe echilibrate,
precum cea care corespunde impozitului diferențial. Această taxă suplimentară este de natură
să neutralizeze avantajele pe care le-ar putea prezenta, pentru consumatori, anumite
automobile importate din alte state membre în raport cu automobilele similare de fabricație
națională, cu atât mai mult cu cât aceasta se percepe de mai mulți ani. În această privință, taxa
specială reduce concurența la care sunt supuse automobilele din ultima categorie și este, prin
urmare, contrară principiului neutralității pe care trebuie să îl respecte impozitele interne.

16 Având în vedere considerațiile prezentate anterior, este necesar să se răspundă la
întrebarea adresată de instanța națională că articolul 95 interzice aplicarea, pentru automobilele
care depășesc o anumită putere fiscală, unei taxe speciale fixe a cărei valoare depășește de
câteva ori valoarea cea mai ridicată a impozitului progresiv care trebuie plătit pentru
automobilele care nu ating această putere fiscală, în cazul în care singurele automobile cărora li
se aplică taxa specială sunt automobile importate, în special din alte state membre.
În cauzele Tatu29 și Nisipeanu30 Curtea de Justiție a statuat că taxa de poluare introdusă prin
OUG nr. 50/2008 din 21 aprilie 2008, modificată în mai multe rânduri, încalcă prevederile art.
110 par. 1 TFUE.
Domnul Nisipeanu a înmatriculat în România un autovehicul de ocazie cumpărat în
Germania. Acest vehicul figurează printre vehiculele din categoria M1, are o capacitate
cilindrică de 1 597 cm3 și respectă, având în vedere emisiile pe care le produce, norma de
poluare Euro 2. Acesta fusese înmatriculat în Germania în anul 1997. În vederea înmatriculării
în România a vehiculului menționat, domnul Nisipeanu a plătit, la 1 februarie 2010, suma de
4 431 de lei ca taxă pe poluare în temeiul OUG nr. 50/2008, conform unei decizii emise de
autoritatea competentă. Ulterior, acesta a solicitat să i se restituie respectiva sumă. Împotriva
refuzului de a se da curs cererii sale, domnul Nisipeanu a introdus o acțiune la Tribunalul Gorj,
prin care a solicitat ca autoritățile fiscale să fie obligate să îi restituie suma menționată. În
susținerea acțiunii sale, acesta a invocat faptul că taxa în cauză este incompatibilă cu articolul
29
CJUE, hotărârea din 7 aprilie 2011, cauza C-402/09, Tatu.
30
CJUE, hotărârea din 7 iulie 2011, cauza C-263/10, Nisipeanu
43
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
110 TFUE.
Curtea de Justiție a statuat următoarele:
18 … instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 110 TFUE
se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare, precum cea în cauză în acțiunea
principală, care se aplică autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru.
19 Este cert că, din punct de vedere formal, regimul de impozitare în cauză în acțiunea
principală nu face deosebire nici între autovehicule, în funcție de proveniența lor, nici între
proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Cu toate acestea,
chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi
indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale ...
20 În ceea ce privește o taxă precum cea reglementată de OUG nr. 50/2008, este
necesar … să se examineze neutralitatea taxei în cauză, în special între vehiculele de ocazie
importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național
anterior intrării în vigoare a acestei taxe.
21 Desigur, astfel cum a subliniat guvernul român, articolul 110 TFUE nu urmărește să
împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota ori baza impozabilă a
impozitelor existente ….
22 În plus și cu siguranță, atunci când un stat membru introduce o nouă lege fiscală,
acesta stabilește aplicarea legii respective începând de la o anumită dată. Prin urmare, taxa
aplicată după intrarea în vigoare a acestei legi poate fi diferită de taxa fiscală în vigoare anterior.
Această din urmă împrejurare nu poate, prin ea însăși, să fie considerată ca având un efect
discriminatoriu între situațiile constituite anterior și cele care sunt posterioare intrării în vigoare
a noii norme.
23 Cu toate acestea, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată.
Astfel, potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie
să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de
bunuri provenind din alte state membre, favorizând produsele naționale.
24 În ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, este cert că vehiculele prezente
pe piață într-un stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110
TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui
stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de
același tip, cu aceleași caracteristici și cu aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate
de pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în
circulație în acest stat, din alte state membre constituie produse concurente ….
44
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a
25 Rezultă că, în pofida constatărilor efectuate la punctele 21 și 22 din prezenta k e r- s o ft w a
hotărâre, articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate
autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea
vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule
de ocazie similare …
26 Astfel cum a arătat Curtea la punctul 58 din Hotărârea Tatu, citată anterior, o
reglementare precum OUG nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate
și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei
reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate
apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața
națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se
poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect
descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie
cumpărate din alte state membre.
27 Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de
OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008,
OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009. Astfel, din dosarul cauzei rezultă că toate
versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează
înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și
care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare
puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o
asemenea sarcină fiscală. Pe de altă parte, cu ocazia ședinței, care a avut loc după pronunțarea
Hotărârii Tatu, citată anterior, guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă, în
scopul examinării compatibilității cu art. 110 TFUE a unei taxe precum cea reglementată de
OUG nr. 50/2008, între versiunea inițială a OUG nr. 50/2008 și versiunile ulterioare ale acesteia.
28 În sfârșit, trebuie amintit că obiectivul protecției mediului, care se materializează în
faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive, circulația în România a
unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și
care au o capacitate cilindrică mare, și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această
taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent
aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O
astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă,
nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a
vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește
45
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
(Hotărârea Tatu, citată anterior, punctul 60).
29 Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la prima, la a
doua, la a treia, la a cincea și la a șasea întrebare adresate că articolul 110 TFUE trebuie
interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată
autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei
măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru
menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja
cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața
națională.
***
► Observație:
Atunci când discriminarea este indirectă, statele pot apăra cu succes o anumită favorizare a
produselor fabricate în țară, dacă invocă justificări obiective, așa cum am văzut supra (§ 4).
Rezumat
Art. 110 TFUE garantează neutralitatea perfectă a impozitelor interne în raport cu
competiția dintre produsele naționale și cele importate. Statele membre au o anumită libertate de
acțiune, putând urmări politica fiscală pe care o consideră adecvată pentru fiecare produs. Ele
pot stabili un sistem de impozitare diferențiat, în funcție de diverse categorii de produse, dacă
facilitățile fiscale servesc unor scopuri economice și sociale legitime. Sistemul de impozitare
trebuie să se întemeieze pe criterii obiective.
Art. 110 paragraful 1 TFUE se referă la situația în care bunurile autohtone și cele din
import sunt similare. Statele membre sunt obligate să le trateze egal sau cel puțin să nu
stabilească produsele importate impozite mai mari decât cele aplicate produselor naționale.
Similaritatea este evaluată după criteriile trasate de Curtea de Justiție.
Normele fiscale naționale ce fac o discriminare directă nu sunt admise în nicio situație.
În cazurile de discriminare indirectă, aparent, reglementarea fiscală nu face distincție în
funcție de proveniența produselor, dar în realitate impune o sarcină mai mare pe bunurile
importate. Nu există deosebire în drept, dar există în fapt.
46
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
1. Care este libertatea de acțiune a statelor membre în materia taxelor și impozitelor

interne? Cum poate fi justificat un sistem de impozitare diferențiat?
2. Cum definește Curtea de Justiție noțiunea de similaritate a mărfurilor?
3. Dați două exemple de discriminare directă în materie de fiscalitate.
4. Cum este definită discriminarea indirectă? Dați un exemplu.
47
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE VI. INTERZICEREA TAXELOR ȘI A k e r- s o ft w a
IMPOZITELOR DISCRIMINATORII. MĂRFURI CARE SE AFLĂ ÎN

COMPETIȚIE
§1. Introducere ............................................................................................................ 48
§ 3. Art. 110 paragraful 2 TFUE .................................................................................. 48
TFUE ................................................................................................................................... 52
Rezumat ...................................................................................................................... 54
§1. Introducere
Vom examina măsurile fiscale naționale privind mărfurile ce nu sunt similare,
dar între care există un raport de concurență, în lumina art. 110 par. 2 TFUE și a
jurisprudenței Curții de Justiție. Ulterior, ne va reține atenția raportul dintre
taxele cu efect echivalent și taxele și impozitele ce țin de art. 110 TFUE.

După parcurgerea materialului, studenții vor fi capabili să explice regimul fiscal
al bunurilor ce nu sunt similare, dar care sunt în competiție și să explice raportul
dintre taxele cu efect echivalent și taxele și impozitele ce țin de art. 110 TFUE.
§ 3. Art. 110 paragraful 2 TFUE

Paragraful 2 TFUE privește situația a două bunuri – unul local, celălalt din import – ce nu
sunt similare, dar între care există un raport de concurență.
Reglementarea se întemeiază pe teoria economică a elasticității încrucișate, care duce la
concluzia că daca 2 produse sunt substituibile, o creștere a prețului unui produs duce la
48
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
creșterea cererii pentru celălalt.
În general, CJ procedează în doi timpi.
Mai întâi cercetează dacă există o relație de concurență între produse. Pentru aceasta,
este esențială stabilirea caracterului substituibil al produselor, din punctul de vedere al
consumatorului.
Este implicată aici noțiunea de piață relevantă: acolo unde produsele pot fi privite ca
interschimbabile, ele se află în interiorul aceleiași piețe a produselor.
În a doua fază, CJ examinează dacă sistemul de impozitare e într-adevăr protecționist.
O decizie instructivă pentru această materie a fost pronunțată de Curte în speța Comisia c.
Marea Britanie (cauza 170/78, Regimul juridic al vinurilor, cunoscută și sub denumirea de
Vin și bere).
În Marea Britanie, care produce mari cantități de bere, dar puțin vin, accizele pentru anumite
vinuri erau mult mai mari decât cele pentru bere. Comisia a inițiat o acțiune în constatarea
neîndeplinirii obligațiilor comunitare de către Marea Britanie.
I
Curtea se pronunță asupra relației de concurență dintre cele două produse:
7 … în scopul de a stabili existența unui raport de concurență în sensul articolului 95 alineatul (2),
este necesar să se ia în considerare nu numai stadiul actual al pieței, ci si posibilitățile de evoluție
în contextul liberei circulații a mărfurilor la scară comunitară si potențialul viitor de substituție
între produse care pot fi evidențiate de intensificarea schimburilor,
8 În ceea ce privește chestiunea concurenței dintre vin si bere, Curtea a reținut că, cel puțin într-o
anumită măsură, cele două băuturi în cauză satisfac nevoi identice, astfel încât trebuie să se
admită între acestea un anumit grad de substituire. Aceasta a precizat că, pentru a aprecia gradul
posibil de substituire, nu se poate limita la obiceiurile de consum existente într-un stat membru
sau într-o anumită regiune. De fapt, aceste obiceiuri, esențial variabile în timp si spațiu, nu pot fi
considerate ca invariabile; prin urmare, nu trebuie ca politica fiscală a unui stat membru să
servească la cristalizarea unor anumite obiceiuri de consum, în vederea stabilizării unui avantaj
dobândit de industriile naționale care se străduiesc să le satisfacă.
11 ... guvernul italian a susținut, în această privință, faptul că nu este adecvat să se compare
berea cu vinurile având o concentrație alcoolică medie sau, a fortiori, cu vinuri având o
concentrație alcoolică ridicată. Conform acestuia, vinurile care sunt într-adevăr într-un raport
de concurență cu berea sunt vinurile cele mai slabe, cu o concentrație alcoolică de aproape 9°,
si anume vinurile cele mai frecvente si mai ieftine.
49
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
12 Curtea consideră că această observație a guvernului italian este relevantă. Ținând seama de
marile diferențe în ceea ce privește calitatea și, în consecință, prețurile care există între vinuri,
relația de concurență determinantă între bere, care este o băutură populară si larg consumată,
si vin trebuie stabilită în raport cu vinurile cele mai accesibile publicului larg, care, în general,
sunt cele mai slabe si mai ieftine; prin urmare, pe această bază este necesar să se facă
comparații fiscale în funcție de concentrația alcoolică a celor două băuturi sau de prețul celor
două produse în cauză.
II
Curtea de Justiție:
...
19 Nu se contestă faptul că o comparație între impozitul aplicat berii si cel aplicat vinului în
raport cu volumul celor două băuturi denotă o suprasarcină fiscală, atât relativă, cât si
absolută pentru vin, în raport cu berea. Impozitarea vinului nu numai că a crescut în mod
sensibil în raport cu cea a berii, în momentul în care Regatul Unit a înlocuit vechiul drept vamal
cu o acciză, astfel cum a arătat deja Curtea în încheierea sa din 27 februarie 1980, ci rezultă si
faptul că în cursul anilor la care se referă acțiunea, si anume între 1976 si 1977, impozitarea
vinului a fost, în medie, de cinci ori mai ridicată, în raport cu volumul, decât impozitarea berii,
ceea ce, în alți termeni, reprezintă o suprasarcină fiscală de 400% în cifre rotunde.
20 În ceea ce privește criteriul de comparație care se bazează pe concentrația alcoolică, astfel

cum a precizat deja Curtea în încheierea sa din 27 februarie 1980, chiar dacă este adevărat că
are numai un rol secundar în opțiunea consumatorului pentru una sau alta dintre cele două
băuturi în cauză, acesta reprezintă, cu toate acestea, un criteriu de comparație relativ sigur.
Trebuie reținut faptul că relevanța acestui criteriu a fost recunoscută în cadrul activităților în
curs de desfășurare în cadrul Consiliului, în vederea armonizării impozitării alcoolului si a
diferitelor tipuri de băuturi alcoolizate.
21 Ținând seama de indicațiile, a căror temeinicie a fost admisă anterior de Curte, rezultă că pe
parcursul perioadei în cauză, vinul a făcut, în Regatul Unit, obiectul unei sarcini fiscale care, în
raport cu concentrația alcoolică, depășea dublul sarcinii impuse berii, si anume o sarcină fiscală
suplimentară de cel puțin 100%.
50
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
………………….
26 În urma unei examinări a indicațiilor furnizate de părți, Curtea si-a putut astfel forma
convingerea că, în cazul în care se iau drept bază de comparație vinuri al căror preț este mai
mic decât cel al tipurilor de vinuri alese de Regatul Unit si ale căror diverse sortimente sunt
reprezentate în cantități semnificative pe piața britanică, se ajunge la concluzia că o
suprataxare sensibilă există, chiar pentru acele vinuri care, datorită prețului lor, se află în cea
mai directă relație de concurență cu producția autohtonă de bere.
27 Rezultă astfel că, în urma informării aprofundate efectuate de Curte, indiferent de criteriul
de comparație utilizat si fără să fie, până la urmă, necesară preferința pentru un produs sau
altul, sistemul fiscal al Regatului Unit are ca efect supunerea vinului care provine din alte state
membre unei suprasarcini fiscale care să asigure o protecție a producției naționale de bere, în
măsura în care aceasta reprezintă criteriul de referință cel mai apropiat din punct de vedere al
concurenței. Având în vedere că acest efect de protecție este cel mai sensibil în cazul vinurilor
celor mai comune, sistemul fiscal britanic are drept consecință faptul de a imprima vinului
caracterul unui produs de lux care, datorită sarcinii fiscale la care este supus, nu poate
constitui, în ochii consumatorului, o alternativă reală în raport cu băutura tipică rezultată din
producția națională.
28 Rezultă din cele prezentate anterior că este necesar să se constate faptul că Regatul Unit,
aplicând vinurilor slabe din struguri proaspeți o acciză relativ mai ridicată decât cea aplicată
berii, nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 95 alineatul (2) din Tratatul
CEE.
Așadar, Curtea caută să constate dacă există o disparitate între nivelul impozitelor.
Un alt exemplu: decizia Comisia c. Italia (cauza 184/85). Comisia a acuzat Italia că
sistemul de accize pe fructe este discriminatoriu. Impozitul pe banane era de aproape jumătate
din prețul de import, în timp ce alte fructe nu erau supuse accizei. Dacă producția italiană de
banane este neglijabilă, producția de mere, pere, piersici, portocale etc. este considerabilă. CJ a
cercetat dacă bananele sunt similare celorlalte fructe. Răspunsul a fost negativ, întrucât
proprietățile organoleptice și conținutul de apă sunt diferite și nici nu satisfac aceleași nevoi ale
consumatorilor. Prima concluzie: nu se aplică art. 110 par. 1.
Evaluând lucrurile sub aspectul art. 110 par. 2, CJ a constatat că, dincolo de diferențe,
51
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a
bananele proaspete31 sunt într-o anumită concurență cu celelalte fructe, deoarece permit k e r- s o ft w a
consumatorului o alegere suplimentară pe piața fructelor. În final, a decis că disparitatea între

tratamentul fiscal al bananelor și cel al fructelor cultivate în Italia e o dovadă clară de
protecționism. Deci paragraful 2 e încălcat.
Observații: Dacă gradul de elasticitate încrucișată e scăzut, doar o diferență mare între
impozite va avea efect protecționist.
Pe de altă parte, dacă nivelul taxei se reflectă într-un procent scăzut în prețul final al
produsului, la fel, doar o mare diferență va avea efect protector.
TFUE
A. Taxele ce afectează mărfurile importate sunt percepute și asupra produselor
naționale
Acest argument este întrebuințat des de state în litigiile judecate de Curte.
De multe ori, statele membre susțin că taxele ce afectează mărfurile importate sunt
percepute și asupra produselor naționale.
Curtea a arătat că aceste taxe cad sub incidența art. 110 TFUE, mai favorabil statelor,
numai dacă sunt percepute după criterii identice și în același stadiu de producție (Bresciani,
cauza 87/75).
În Denkavit (cauza 29/87), CJ a admis că o taxă anuală impusă în același mod
importatorilor și producătorilor naționali de nutrețuri conținând aditivi, pentru a acoperi costurile
generate de controalele asupra alimentelor pentru animale e prevăzută de art. 110, întrucât e
legată de un sistem de impozite interne aplicabile sistematic și potrivit acelorași criterii atât
produselor naționale, cât și celor importate. A conchis că nu încalcă art. 110.
Decizia Michailides (cauza C-441/98) privea o taxă asupra produselor din tutun exportate,
destinată finanțării unui fond de pensii. Curtea a statuat că ea aparține unei categorii de impozite
interne nediscriminatorii, dacă este aplicată și produselor naționale neexportate,
- la același nivel,
- în același stadiu de comercializare,
- în baza unui fapt generator identic cu acela al taxei litigioase.
B. Taxele parafiscale
Există o categorie de taxe care se aplică fără discriminare produselor naționale și celor
importate, dar veniturile obținute sunt folosite doar în beneficiul produselor naționale (contribuții
31
CJ a limitat piața relevantă la bananele proaspete și celelalte fructe, arătând că bananele uscate fac parte
din altă piață a produselor.
52
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
la fonduri de cercetare, de dezvoltare, de stimulare a producției etc., percepute de stat sau de
organisme profesionale abilitate să opereze într-un anumit sector economic).
CJ a decis că, dacă toate veniturile obținute prin taxe servesc produselor naționale, este
vorba de taxe cu efect echivalent.
Dacă o parte din venituri favorizează produsele naționale, iar restul e alocat altor activități,
atunci este vorba despre impozite discriminatorii (art. 110 par. 1).
C. Situația când o taxă se aplică la mărfuri care nu sunt produse în țară

Cazul a fost tratat în decizia Cooperativa Co-Frutta SRL (cauza 193/85), privind accizele
pe banane [art. 9 și 12 sunt azi art. 28 și 30 TFUE, art. 95 este art. 110 TFUE). Cooperativa Co-
Frutta susținea că acciza pe banane, ce afecta doar produsele de import, în lipsa producției
locale, trebuie considerate taxe cu efect echivalent. Italia practica accize pe trei produse
tropicale: cafea, cacao și banane.
CJ:
8 Dintr-o jurisprudență constantă a Curții rezultă că interdicția prevăzută la articolele
9 și 12 din tratat, în ceea ce privește taxele cu efect echivalent, vizează orice taxă
aplicată cu ocazia sau din cauza importului și care, întrucât se aplică în mod specific
unui produs importat excluzând produsul național similar, are ca rezultat, prin
modificarea prețului său de cost, aceeași incidență restrictivă asupra liberei circulații a
mărfurilor ca și un drept vamal.
9 Caracteristica esențială a unei taxe cu efect echivalent unui drept vamal, prin care
aceasta se distinge de un impozit intern constă, prin urmare, în faptul că prima se
aplică exclusiv produsului importat ca atare, în timp ce a doua se aplică în același
timp produselor importate și celor naționale.
10 Curtea a recunoscut, cu toate acestea, că o obligație care se aplică unui produs

importat dintr-un alt stat membru, atunci când nu există un produs național
identic sau similar, nu constituie o taxă cu efect echivalent ci un impozit intern
în sensul articolului 95 din tratat, în cazul în care aceasta intră sub incidența
unui regim general de redevențe interne cuprinzând sistematic categorii de
produse în funcție de criterii obiective aplicate independent de originea
produselor.
11 Aceste considerații demonstrează că, deși este necesar să se asimileze, în unele

cazuri, pentru a putea clasifica o obligație care se aplică produselor importate, ipoteza
existenței unei producții interne extrem de reduse cu absența unei astfel de producții,
53
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a
aceasta nu înseamnă că redevența în litigiu trebuie să fie considerată neapărat o k e r- s o ft w a
taxă cu efect echivalent unui drept vamal. Nu ar fi astfel dacă s-ar integra într-un
sistem general de redevențe interne care să se aplice sistematic categoriilor de
produse, în conformitate cu criteriile enumerate mai sus.
12 În cazul unui impozit pe consum cum este cel care face obiectul litigiului din
acțiunea principală, acest impozit face parte dintr-un sistem general de taxe
interne. Cele nouăsprezece impozite pe consum sunt reglementate prin norme
fiscale comune și se aplică diferitelor categorii de produse în temeiul unui
criteriu obiectiv, independent de originea produsului în cauză, și anume
apartenența unui produs la o anumită categorie de mărfuri. O parte din aceste
impozite se aplică produselor destinate consumului uman, inclusiv impozitul pe
consumul de banane. Faptul că aceste bunuri sunt produse intern sau extern nu pare
a avea nicio influență nici asupra nivelului, nici asupra bazei de calcul sau a
modalităților de încasare. Destinația venitului obținut din aceste impozite nu este
specifică; reprezintă un venit fiscal identic cu alte impozite și contribuie, la fel ca
acestea, în general, la finanțarea cheltuielilor statului în toate sectoarele.
13 În consecință, impozitul pe consum în litigiu trebuie considerat ca făcând parte

integrantă dintr-un regim general de impuneri interne în sensul articolului 95 din
tratat și compatibilitatea acestuia cu dreptul comunitar trebuie să fie apreciată în
cadrul acestui articol, și nu în cel al articolelor 9 și 12 din tratat.
În continuare, ca și în cauza Comisia c. Italia (supra), Cutea a hotărât că acciza încalcă art.
110 par. 2.
Rezumat
Art. 110 paragraful 2 TFUE privește situația a două bunuri – unul local, celălalt din import
– ce nu sunt similare, dar între care există un raport de concurență. În general, Curtea de Justiție
procedează în doi timpi. Mai întâi cercetează dacă există o relație de concurență între produse.
Pentru aceasta, este esențială stabilirea caracterului substituibil al produselor, din punctul de
vedere al consumatorului. Este implicată aici noțiunea de piață relevantă: acolo unde produsele
pot fi privite ca interschimbabile, ele se află în interiorul aceleiași piețe a produselor. În a doua
fază, CJ examinează dacă sistemul de impozitare e într-adevăr protecționist.
Dacă gradul de elasticitate încrucișată e scăzut, doar o diferență mare între impozite va
54
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
avea efect protecționist. Pe de altă parte, dacă nivelul taxei se reflectă într-un procent scăzut în
prețul final al produsului, la fel, doar o mare diferență va avea efect protector.
În situația în care taxele ce afectează mărfurile importate sunt percepute și asupra
produselor naționale, ele cad sub incidența art. 110 TFUE numai dacă sunt percepute după
criterii identice și în același stadiu de producție. În caz contrar, ele sunt taxe cu efect echivalent.
În cazul taxelor parafiscale, dacă toate veniturile obținute prin taxe servesc produselor naționale,
este vorba de taxe cu efect echivalent. Dacă o parte din venituri favorizează produsele naționale,
iar restul e alocat altor activități, atunci este vorba despre impozite discriminatorii. Chiar dacă o
taxă se aplică la mărfuri care nu sunt produse în țară și astfel afectează numai importurile, ea
poate fi o taxă ce ține de art. 110 TFUE.
1. Cum se stabilește dacă două mărfuri se află în concurență?

2. Care sunt etapele raționamentului practicat de Curtea de Justiție, în general, în situația
în care se susține că bunurile naționale și de import sunt în competiție?
3. În Danemarca acciza pentru vinul din struguri este mai mare decât cea pentru vinul din
fructe. În această țară se produce vin din fructe, nu însă și vin din struguri. Analizați
problema de drept al Uniunii.
4. Care sunt criteriile pe baza cărora Curtea de Justiție stabilește că o taxă aparține
sistemului general de taxe și impozite al unui stat și nu clasei taxelor cu efect
echivalent?
55
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE VII. INTERZICEREA RESTRICȚIILOR
CANTITATIVE ȘI A MĂSURILOR CU EFECT ECHIVALENT.
INTRODUCERE. NOȚIUNI
§1. Introducere ............................................................................................................ 56
§ 3. Reglementare. Preliminarii ................................................................................... 56
§ 4. Directiva 70/50/CEE ............................................................................................ 57
§ 5. Decizia Dassonville (cauza 8/74) .......................................................................... 58
Rezumat ...................................................................................................................... 60
§1. Introducere
Vom examina noțiunile de restricție cantitativă și cea de măsură cu efect
echivalent, folosindu-ne mai întâi de Directiva 70/50/CEE a Comisiei Europene.
Vom analiza apoi definiția măsurii cu efect echivalent formulată de Curtea de
Justiție în speța Dassonville.

După parcurgerea materialului, studenții vor fi capabili să explice noțiunile de
restricție cantitativă și cea de măsură cu efect echivalent și să explice implicațiile
primei definiții formulate de Curtea de Justiție în materia măsurilor cu efect
echivalent.
§ 3. Reglementare. Preliminarii
Sediul materiei îl reprezintă art. 34-36 TFUE. Art. 34 (fost 28, fost 30) interzice restricțiile
cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent. Art. 35 (fost 29, fost 34)
56
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
conține o dispoziție similară referitoare la export. Art. 36 (fost 30, fost 36) cuprinde excepții,
cazuri în care statele pot stabili restricții cantitative.
Noțiunea de restricții cantitative nu ridică probleme de interpretare. Acestea sunt, potrivit
Curții de Justiție, măsurile care interzic, total sau parțial, după caz, importul, exportul sau
tranzitul bunurilor (CJCE, 12 iulie 1973, cauza 2/73, Geddo c. Ente Nazionale Risi, Recueil
1973, p. 865). Mai greu de explicat sunt măsurile cu efect echivalent.
Deși nu mai este în vigoare (a fost valabilă în perioada de tranziție), o directivă a Comisiei
(Directiva 70/50/CEE) ne poate fi încă de ajutor, prin exemplele furnizate, pentru a identifica
măsurile cu efect echivalent ce pot fi luate de state.
Art. 2 al directivei vizează măsurile discriminatorii luate de state, în timp ce art. 3 se referă
la reglementări naționale aplicabile tuturor produselor.
§ 4. Directiva 70/50/CEE
Articolul 2
(1) Prezenta directivă reglementează măsurile, altele decât cele aplicabile în mod egal
produselor naționale și produselor importate, care împiedică importurile care ar fi putut avea loc
în absența lor, inclusiv cele care fac importurile mai dificile sau oneroase față de desfacerea
producției naționale.
(2) Sunt prevăzute în special măsurile care supun importul sau desfacerea produselor
importate, în orice stadiu de comercializare, unei condiții – alta decât o formalitate – cerute
numai pentru produse importate sau unei condiții diferite și mai greu de îndeplinit decât cea
cerută pentru produsele naționale. De asemenea, sunt prevăzute în special măsurile care
favorizează produsele naționale sau le acordă acestora o preferință, alta decât un ajutor, însoțită
sau nu de condiții.
3. Între măsurile menționate mai sus sunt incluse, printre altele, cele care:
(a) impun, numai pentru produsele importate, prețuri minime sau maxime, respectiv
sub sau peste care importurile sunt interzise, reduse sau supuse unor condiții care pot împiedica
importurile;
(b) impun prețuri mai puțin avantajoase pentru produsele importate decât pentru
produsele naționale; […]
(e) stabilesc prețurile produselor în funcție de prețul de cost sau numai de calitatea
produselor naționale la un nivel care împiedică importul;
(f) depreciază un produs importat, în special provocând o diminuare a valorii
sale intrinseci sau o creștere a costurilor sale; […]
(h) impun numai pentru produsele importate condiții de plată sau le impun acestora
57
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a
condiții diferite și mai greu de îndeplinit decât cele impuse produselor naționale; […] k e r- s o ft w a
(j) impun condiții privind în special forma, dimensiunile, greutatea, compoziția,

prezentarea, identificarea, ambalajul numai pentru produsele importate sau impun
acestora din urmă condiții diferite și mai greu de satisfăcut decât cele pentru produsele
naționale;
(k) interzic cumpărarea de către particulari numai a produselor importate sau recomandă
numai cumpărarea produselor naționale sau impun această cumpărare sau îi acordă o
preferință; […]
(m) interzic sau limitează folosirea publicității numai pentru produsele importate sau
rezervă, total sau parțial, această folosire numai pentru produsele naționale;
(n) interzic, limitează sau impun depozitarea numai pentru produsele importate; rezervă,
total sau parțial, posibilitățile de depozitare numai pentru produsele naționale sau subordonează
depozitarea produselor importate unor condiții diferite sau mai greu de satisfăcut decât
cele cerute pentru produsele naționale; […]
(r) impun alte controale pentru produsele importate decât cele inerente procedurilor
de vămuire, care nu sunt efectuate asupra producției naționale sau sunt efectuate pentru
produsele importate într-un mod mai riguros decât cele efectuate pentru produsele naționale, fără
a fi necesare pentru asigurarea unei protecții echivalente;
(s) rezervă numai pentru produsele naționale denumiri care nu constituie denumiri de
origine sau indicații de proveniență.
Articolul 3
De asemenea, se supun prezentei directive măsurile care reglementează comercializarea
produselor, în special măsurile privind forma, dimensiunea, greutatea, compoziția,
prezentarea, identificarea, ambalarea care se aplică în mod egal produselor naționale și
produselor importate, ale căror efecte restrictive asupra liberei circulații a mărfurilor
depășesc cadrul efectelor proprii normelor comerciale.
Acesta este cazul în special:
- atunci când aceste efecte restrictive asupra liberei circulații a mărfurilor sunt
disproporționate în raport cu rezultatul dorit;
- atunci când același obiectiv poate fi atins printr-un alt mijloc care constituie o barieră
mai mică în calea comerțului.
Prima decizie prin care CJ a precizat noțiunea de mee a fost Dassonville.
§ 5. Decizia Dassonville (cauza 8/74)

Dreptul penal belgian interzicea importul unor mărfuri putând o denumire de origine, fără
58
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
a fi însoțite de un document oficial eliberat de statul exportator, care să ateste dreptul de a utiliza
această denumire. Din Franța, unde marfa se afla în liberă circulație, Dassonville a importat în
Belgia Scotch whisky, fără a avea un certificat de origine eliberat de autoritățile britanice.
Comercianții care doreau să importe în Belgia Scotch whisky aflat deja în liberă circulație în
Franța întâmpinau mari dificultăți în procurarea unui astfel de certificat, spre deosebire de cei
care importau direct din statul producător.
...
(4) Din dosar și din dezbateri reiese că un comerciant care dorește să importe în Belgia
Scotch whisky aflat deja în liberă circulație în Franța nu poate să își procure un astfel de
certificat decât cu prețul unor mari dificultăți, spre deosebire de importatorul care importă
direct din statul producător;
(5) orice reglementare comercială a statelor membre susceptibilă de a obstrucționa

comerțul intracomunitar, direct sau indirect, în mod efectiv sau potențial, trebuie
considerată ca o măsură cu efect echivalent celui al restricțiilor cantitative;
(6) atâta timp cât nu este instituit un regim comunitar care să garanteze consumatorilor
autenticitatea denumirii de origine a unui produs, dacă un stat membru ia măsuri pentru a
preveni practici neloiale în această privință, trebuie să o facă totuși cu condiția ca aceste
măsuri să fie rezonabile și ca mijloacele de probă cerute să nu aibă drept efect
obstrucționarea comerțului între statele membre și să fie, în consecință, accesibile tuturor
resortisanților;
(7) chiar fără a trebui să se cerceteze dacă asemenea măsuri intră sau nu sub incidența art.
36, acestea nu ar putea în nici un caz, conform principiului enunțat în a doua teză a acestui
articol, să constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricție deghizată în
comerțul dintre statele membre;
(8) acesta poate fi cazul formalităților cerute de un stat membru pentru justificarea
originii unui produs, pe care numai importatorii direcți ar fi practic în măsură să le
îndeplinească fără a se confrunta cu dificultăți serioase;
(9) așadar, solicitarea de către un stat membru a unui certificat de autenticitate care este mai
greu accesibil importatorilor unui produs autentic aflat legal în liberă circulație într-un alt stat
membru, decât importatorilor aceluiași produs provenind direct din țara de origine constituie o
măsură cu efect echivalent celui al unei restricții cantitative incompatibile cu Tratatul;
59
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
Din pct. 5 se desprinde ideea că elementul esențial în definirea unei mee este EFECTUL
reglementării naționale. Nu e nevoie ca regulile naționale să fie discriminatorii. Totuși, se
întâlnesc și măsuri naționale discriminatorii.
Din pct. 6 rezultă că, în lipsa unei reglementări a Uniunii, statele au libertatea de a lua
măsuri privind comercializarea produselor, cu condiția ca aceste măsuri să fie rezonabile.
Rezumat
Restricțiile cantitative măsurile care interzic, total sau parțial, după caz, importul, exportul
sau tranzitul bunurilor.
Deși nu mai este în vigoare, Directiva 70/50/CEE a Comisiei poate ajuta la identificarea
măsurilor cu efect echivalent. Art. 2 al directivei vizează măsurile discriminatorii luate de state,
în timp ce art. 3 se referă la reglementări naționale aplicabile tuturor produselor.
Prima decizie prin care CJ a precizat noțiunea de măsură cu efect echivalent a fost
Dassonville. Definiția vizează orice reglementare comercială a statelor membre susceptibilă de a
obstrucționa comerțul intracomunitar, direct sau indirect, în mod efectiv sau potențial, trebuie
considerată ca o măsură cu efect echivalent celui al restricțiilor cantitative.
Elementul esențial este efectul reglementării naționale. Nu e nevoie ca regulile naționale să
fie discriminatorii. În lipsa unei reglementări a Uniunii, statele au libertatea de a lua măsuri
privind comercializarea produselor, cu condiția ca aceste măsuri să fie rezonabile.

1. Cum sunt definite restricțiile cantitative?
2. Care sunt implicațiile deciziei Dassonville a Curții de Justiție?
60
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE VIII. TIPURI DE OBSTACOLE
DISCRIMINATORII (DISCRIMINARE DIRECTĂ ȘI INDIRECTĂ)
§1. Introducere ............................................................................................................ 61
§3. Restricții la import sau la export ............................................................................ 62
§4. Promovarea sau favorizarea produselor naționale .................................................. 62
§5. Fixarea prețurilor ................................................................................................... 66
§6. Măsuri care fac importurile mai dificile sau mai costisitoare .................................. 67
§7. Pasivitatea organelor statutului în fața încălcărilor săvârșite de persoane particulare

............................................................................................................................................. 69
Rezumat ...................................................................................................................... 71
§1. Introducere
Pentru a înțelege mai bine conceptul de măsură cu efect echivalent, vom
examina obstacolele discriminatorii fără caracter pecuniar introduse de statele
membre.

După parcurgerea materialului, studenții vor fi capabili să explice care sunt
reglementările și practicile discriminatorii naționale ce constituie măsuri ci efect
echivalent.
Cel mai ușor de identificat sunt măsurile cu efect echivalent constând în reglementări și
practici discriminatorii adoptate de state. Aceste sunt de principiu ilegale, cu excepția situației
când sunt permise de art. 36 TFUE (v. infra).
61
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
§3. Restricții la import sau la export
Comisia c. Italia (1987, cauza 154/85) – formalități de înmatriculare a autoturismelor de
import erau mai complicate decât cele pentru autoturismele din producția națională – certificat
de origine, o fișă tehnică mai detaliată. Pentru autoturismele second hand din import, unele acte
necesitau autentificarea de către autoritățile consulare italiene din statul membru exportator.
Rewe (1975, cauza 4/75) – inspecții fitosanitare la frontieră la importul de produse
vegetale din state membre, în timp ce produsele interne nu erau supuse unui asemenea control.
§4. Promovarea sau favorizarea produselor naționale

1. CJCE, 24 noiembrie 1982. – Comisia c. Irlanda, Promovarea produselor naționale,
cauza 249/81, Recueil de jurisprudence 1982, p. 4005
În ianuarie 1978, guvernul irlandez a demarat un program de 3 ani pentru promovarea
produselor naționale. La lansarea campaniei, ministrul irlandez pentru industrie a declarat că
obiectivul campaniei consta în obținerea unei modificări a obiceiurilor de consum, în sensul ca,
în limita a 3% din ansamblul cheltuielilor de consum, importurile să fie înlocuite cu produse
naționale. Programul comporta măsuri specifice adresate producătorilor, distribuitorilor și
consumatorilor.
Măsuri:
a) Organizarea unui serviciu de informare care să indice consumatorilor doritori care sunt
produsele fabricate în Irlanda și de unde pot fi procurate (shoplink-service).
b) Punerea la dispoziție a unor facilități de prezentare a acestor produse în cadrul unor expoziții
organizate de Irish Goods Council.
c) Promovarea folosirii unei etichete „Garantat irlandez”, împreună cu stabilirea de către Irish
Goods Council a unui sistem specific pentru examinarea reclamațiilor privind produsele
etichetate astfel.
d) Organizarea de către Irish Goods Council a unei mari campanii publicitare, care îi îndemna
pe consumatori să cumpere numai bunuri naționale.
Notăm că Irish Goods Council era o SRL al cărui comitet director era numit de guvern și ale
cărei activități erau finanțate de guvernul irlandez și de industria națională privată în proporție
de 6 la 1.
Primele două activități au fost abandonate, dar celelalte au continuat și după expirarea
perioadei de trei ani prevăzută pentru campanie.
Art. 30 TCEE e acum art. 34 TFUE
CJ:
62
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
15 Reiese astfel că guvernul irlandez este cel care numește membrii consiliului de
conducere al Irish Goods Council, îi acordă subvenții guvernamentale care acoperă majoritatea
cheltuielilor și definește obiectivele și principiile generale ale campaniei pentru promovarea
vânzării și cumpărării de produse irlandeze pusă în aplicare de această instituție. În aceste
împrejurări, guvernul irlandez nu se poate prevala de faptul că o societate de drept privat a
pus în aplicare campania respectivă pentru a se elibera de responsabilitatea care i-ar putea
reveni în temeiul dispozițiilor tratatului.
…………
21 Conform guvernului irlandez, interzicerea măsurilor cu efect echivalent prevăzută la
articolul 30 nu privește decât „măsurile”, adică actele care au efect obligatoriu și care sunt
adoptate de o autoritate publică. Totuși, nici un act din această categorie nu a fost adoptat de
guvernul irlandez, acesta limitându-se să acorde susținere morală și asistență financiară pentru
activitățile desfășurate de industriile irlandeze.
22 Guvernul irlandez subliniază în continuare că campania în litigiu nu a avut efecte
restrictive asupra importurilor, întrucât proporția mărfurilor irlandeze vândute pe piața irlandeză,
în raport cu totalul mărfurilor vândute pe această piață, a scăzut de la 49,2% în 1977 la 43,4% în
1980.
23 Este necesar să se constate, în primul rând, că campania în litigiu nu poate fi
considerată publicitate făcută de societățile private sau publice ori de un consorțiu pentru
promovarea cumpărării de mărfuri produse de acestea. Campania reflectă, indiferent de
metodele folosite pentru punerea în aplicare a acesteia, intenția deliberată a guvernului
irlandez de a înlocui, pe piața irlandeză, produsele importate cu produsele naționale și de a
restrânge astfel importurile din celelalte state membre.
24 În această privință, trebuie reamintit că purtătorul de cuvânt al guvernului irlandez a
precizat, la data la care a fost lansată campania, că aceasta reprezintă un ansamblu atent
studiat de inițiative care constituie un program integrat pentru promovarea produselor
naționale, că Irish Goods Council a fost creat, la inițiativa guvernului irlandez, câteva luni
mai târziu, precum și că punerea în aplicare a programului integrat, astfel cum a fost
prevăzut de guvern, a fost acordată sau încredințată acestui Council.
25 Dacă este adevărat că cele două elemente ale programului care au fost puse în aplicare,
și anume campania de publicitate și utilizarea etichetei „garantat irlandez”, nu au avut ca efect o
contribuție semnificativă la cucerirea pieței irlandeze de către produsele irlandeze, nu poate fi
ignorat faptul că aceste două activități, indiferent de eficacitatea lor, fac parte dintr-un program
guvernamental care are ca obiect înlocuirea produselor importate cu produsele naționale și care
63
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
poate să aducă atingere volumului comerțului intracomunitar.
26 Într-adevăr, campania de publicitate pentru promovarea vânzării și cumpărării de
produse irlandeze nu poate fi separată nici de originea sa în cadrul programului guvernamental,
nici de legătura sa cu introducerea etichetei „garantat irlandez” și organizarea unui sistem special
pentru examinarea reclamațiilor privind produsele marcate cu această etichetă. Organizarea
acestui sistem pentru examinarea reclamațiilor privind produsele irlandeze confirmă efectiv
nivelul de organizare a campaniei „Cumpărați produse irlandeze” și caracterul discriminatoriu al
acesteia.
27 În aceste împrejurări, cele două activități în cauză ajung să instituie o practică națională,
introdusă de guvernul irlandez și pusă în aplicare cu sprijinul acestuia, efectul potențial al
acesteia asupra importurilor din celelalte state membre fiind asemănător celui care rezultă din
măsurile guvernamentale cu caracter obligatoriu.
28 O astfel de practică nu face excepție de la interdicțiile prevăzute la articolul 30 din
tratat numai din cauză că aceasta nu se întemeiază pe hotărâri cu caracter obligatoriu pentru
întreprinderi. Chiar și măsurile adoptate de un guvern al unui stat membru care nu au caracter
obligatoriu pot să influențeze comportamentul comercianților și al consumatorilor pe teritoriul
acestui stat și să aibă astfel ca efect obstrucționarea obiectivelor Comunității enunțate la articolul
2 și detaliate la articolul 3 din tratat.
2. Reguli privind indicațiile de origine
cauza 207/83 Comisia c. Marea Britanie
Comisia susținea că o reglementare britanică, care interzicea vânzarea cu amănuntul a
mărfurilor ce nu erau inscripționate sau însoțite de o indicație privind țara în care au fost
fabricate, constituia o mee.
Marea Britanie argumenta că măsura se aplica în mod egal pentru mărfurile naționale și
cele importate, precum și că informațiile erau necesare pentru consumatorii britanici, întrucât
aceștia asociau calitatea produselor cu țara de origine a acestora (de exemplu, electronicele, cu
Germania; încălțămintea, cu Italia etc.).
CJ:
17 În al doilea rând, este necesar să se recunoască că indicațiile sau marcajul de origine au ca
scop să ofere posibilitatea de a se realiza, de către consumatori, o distincție între produsele
naționale și cele importate, dându-li-se astfel posibilitatea să își manifeste eventualele
prejudecăți împotriva produselor străine. Este necesar să se amintească, astfel cum a avut ocazia
Curtea să sublinieze în diverse contexte, că tratatul vizează, prin stabilirea unei piețe comune și
prin apropierea progresivă a politicilor economice ale statelor membre, fuziunea piețelor
64
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
naționale într-o piață unică cu caracteristicile unei piețe interne. În interiorul unei astfel de
piețe, cerința marcajului de origine nu numai că face mai dificilă comercializarea într-un stat
membru a producției altor state membre în sectoarele vizate, ci aceasta are ca efect încetinirea
interpenetrării economice în cadrul Comunității defavorizând vânzarea mărfurilor produse ca
rezultat al unei diviziuni a muncii între statele membre.
18 Rezultă din aceste considerații că dispozițiile britanice în cauză pot avea ca efect creșterea
costurilor de producție a mărfurilor importate și defavorizarea comercializării acestora pe piața
britanică.
21 … în măsura în care originea națională a mărfurilor amintește consumatorilor de anumite
calități, producătorii au interesul de a o indica ei înșiși pe produse sau pe ambalaje fără a fi
necesar ca aceștia să fie constrânși. În această ipoteză, protecția consumatorilor este asigurată în
mod suficient prin normele care permit interzicerea utilizării indicațiilor de origine false, norme
a căror existență nu este pusă în discuție prin Tratatul CEE.
3. Achizițiile publice organizate în așa fel încât să favorizeze producția națională
cauza 45/87 Comisia c. Irlanda (Dundalk Water Supply)
Consiliul local din Dundalk a organizat o licitație publică pentru rețeaua de aprovizionare
cu apă a orașului. O clauză din caietul de sarcini cerea ca țevile să se conformeze unui standard
irlandez. Doar țevile produse în Irlanda erau conforme cu acel standard. O companie spaniolă a
propus folosirea unor țevi compatibile cu standardul internațional echivalent, dar oferta i-a fost
respinsă, fără a fi examinată, numai pe considerentul că nu era certificată de autoritățile irlandeze
ca fiind conformă cu standardul prescris. Firma care a pierdut licitația a informat Comisia, care a
introdus o acțiune împotriva Irlandei.
CJ a considerat că încalcă actualul art. 34 TFUE un stat membru ce permite unui organism
public să insereze, într-un caiet de sarcini pentru achiziții publice, o clauză ce impune ca
materialele folosite să fie certificate ca fiind conforme cu o normă tehnică națională. O asemenea
clauză este de natură să împiedice importul, în măsura în care ea îi poate determina să se abțină
de la prezentarea de oferte pe operatorii economici care întrebuințează materiale echivalente cu
cele a căror conformitate cu normele naționale a fost certificată.
4. Practici administrative ce favorizează produsele naționale
21/84 Comisia c. Franța, Aparate de francat pentru oficiile poștale
Art. 30 TCEE e azi art. 34 TFUE
După ce statul francez a modificat o reglementare care bloca accesul pe piața franceză a
producătorilor străini de aparate de francat, autoritățile administrative din această țară au blocat
în perioada 1973-1980 ofertele unei societăți comerciale engleze.
65
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
Comisia a chemat în judecată Franța, reproșând nu o reglementare contrară dreptului comunitar,
cum se întâmplă în mod obișnuit, ci atitudinea administrației franceze față de societatea
reclamantă.
CJ:
11 Conformitatea formală a unei reglementări … cu art. 30 nu e suficientă pentru a conchide că
statul își respectă obligațiile ce decurg din această dispoziție. Intr-adevăr, sub acoperirea unui
text de întindere generală permițând aprobarea unor aparate importate din alte state membre,
administrația ar putea foarte bine să adopte o atitudine sistematic defavorabilă aparatelor
importate, fie prin lentoarea considerabilă a răspunsurilor date la cererile de aprobare sau
întârzierea procedurilor de examinare, fie prin refuzul aprobării, în temeiul unor pretinse defecte
tehnice, pentru care nu se prezintă explicații detaliate sau se oferă explicații inexacte.
12 Interzicerea mee ar fi lipsită de o mare parte a efectului util dacă nu ar permite cuprinderea
practicilor protecționiste sau discriminatorii de acest gen.
13 Trebuie să sublinieze totuși că, pentru a constitui o mee, o practică administrativă trebuie să
prezinte un anumit grad de constanță și generalitate. Această generalitate trebuie să se
aprecieze de o manieră diferențiată, în funcție de numărul operatorilor de pe o anumită piață.
Într-o piață precum cea a aparatelor de francat poștal, caracterizată prin prezența doar a câtorva
întreprinderi, atitudinea administrației naționale față de o singură întreprindere poate deja
constitui o mee.
§5. Fixarea prețurilor

În cauza 181/82, Roussel, CJ a examinat compatibilitatea cu actualul art. 34 TFUE a unei
reglementări naționale olandeze ce stabilea prețuri maxime pentru medicamente, după criterii
diferite pentru produsele naționale și cele din import, constatând că este o măsură cu efect
echivalent
În cauza C-531/0732, LIBRO, era contestată Legea federal austriacă privind prețul impus
pentru cărți, care prevedea că „importatorul nu poate stabili un preț inferior prețului final de
vânzare stabilit sau recomandat de editor pentru statul de editare ori inferior prețului final de
vânzare recomandat pentru teritoriul federal de către un editor care nu are sediul într-un stat
semnatar al Acordului privind Spațiul Economic European (SEE), după deducerea taxei pe
valoarea adăugată [denumită în continuare „TVA”] cuprinsă în aceste din urmă prețuri”.
CJ:
21 În această privință, este necesar să se constate că, prin faptul că interzice
32
CJCE, Hotărârea din 30 aprilie 2009, cauza C-531/07, Fachverband der Buch- und Medienwirtschaft c.
LIBRO Handelsgesellschaft mbH, EU:C:2009:276.
66
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a
importatorilor austrieci de cărți în limba germană să stabilească un preț inferior k e r- s o ft w a
prețului final de vânzare stabilit sau recomandat de editor pentru statul de

editare, după deducerea TVA-ului, respectivul articol 3 alineatul (2) prevede,
astfel cum au subliniat Comisia și Autoritatea AELS de Supraveghere, un
tratament mai puțin favorabil pentru cărțile importate, de vreme ce îi împiedică
pe importatorii austrieci, precum și pe editorii străini să stabilească prețurile
minime de vânzare cu amănuntul potrivit caracteristicilor pieței de import, în
timp ce editorii austrieci sunt liberi să stabilească ei înșiși, pentru produsele lor,
astfel de prețuri minime pentru vânzarea cu amănuntul pe piața națională.
22 În consecință, o astfel de reglementare trebuie considerată o măsură cu efect

echivalent unei restricții la import, contrară articolului 28 CE (astăzi art. 34
TFUE), în măsura în care creează, pentru cărțile importate, o reglementare
distinctă care are ca efect aplicarea unui tratament mai puțin favorabil
produselor provenind din alte state membre (a se vedea în acest sens Hotărârea
Association des Centres distributeurs Leclerc și Thouars Distribution, citată
anterior, punctul 23).
23 În cadrul ședinței, guvernul german a susținut că toate considerațiile cu privire

la efectele restrictive ale reglementării austriece sunt lipsite de fundament,
deoarece importul în Austria de cărți care provin din Germania acoperă, în
realitate, majoritatea pieței primului stat, și că piața austriacă a cărților în limba
germană nu ar putea fi considerată în mod autonom în raport cu piața germană.
De fapt, ar exista o piață unică în care, întrucât diferența de preț în comerțul cu
amănuntul este minimă, nu ar exista concurență între diferitele ediții ale
aceleiași cărți vândute în cele două state membre.
24 Aceste informații, care sunt, de altfel, necontestate, nu pot fi luate în

considerare. Astfel, chiar dacă s-ar presupune că editurile de cărți în limba
germană, în special cele cu sediul în Germania, nu sunt defavorizate prin
reglementarea austriacă privind prețul cărților importate, care le permite să
exercite un control asupra prețurilor practicate pe piața austriacă și, de
asemenea, să se asigure că aceste prețuri nu sunt mai mici decât cele practicate
în statul de editare, astfel de considerații nu permit să se excludă că o
reglementare precum cea în discuție în acțiunea principală are ca efect
restrângerea capacității concurențiale a importatorilor austrieci, întrucât aceștia
nu pot acționa liber pe piață, spre deosebire de editorii austrieci, care sunt
concurenții lor direcți.
§6. Măsuri care fac importurile mai dificile sau mai costisitoare
50/85, cauza Schloh:
Reclamantul din procesul principal, dl. Schloh, a cumpărat un automobil nou din Germania
și a obținut un certificat de conformitate cu tipurile de mașini agreate în Belgia. Ulterior dl.
Schloh a prezentat mașina societății de control, pentru a se verifica, înaintea înmatriculării – așa
cum cerea legislația belgiană –, dacă starea vehiculului corespunde normelor de securitate și
întreținere. Vehiculul a fost înmatriculat 2 zile mai târziu. Cu această ocazie, dl. Schloh a plătit o
primă redevență de 500 franci belgieni (FB).
După o săptămână, printr-o scrisoare, societatea de control l-a invitat pe dl. Schloh să
67
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
prezinte mașina pentru un nou control tehnic cerut de lege. Al doilea control viza obținerea de la
reclamant a unei declarații scrise, din care să rezulte că utilizarea mașinii îi permite ca, pentru o
perioadă de patru ani, să fie dispensat de un control tehnic anual. Deși a refuzat inițial să se
supună celui de-al doilea control, care i se părea abuziv, totuși, pentru a obține un document
intitulat certificat de vizită, obligatoriu pentru orice vehicul înmatriculat în Belgia, s-a prezentat
cu automobilul la control și a plătit altă redevență de 500 FB.
După o corespondență sterilă cu ministerul belgian al comunicațiilor, dl. Schloh a cerut în
justiție restituirea ambelor sume plătite societății de control.
CJ:
Asupra primului control tehnic
…….
12 … Controalele tehnice constituie formalități care fac mai dificilă sau mai oneroasă
înmatricularea vehiculelor importate și îmbracă, în consecință, caracterul de mee.
13 Totuși, art. 36 poate justifica asemenea formalități, pentru rațiuni ce țin de protecția sănătății
și a vieții persoanelor, din moment ce se stabilește, pe de o parte, că acest control tehnic este
necesar pentru a atinge obiectivul vizat și, pe de altă parte, că nu constituie nici o discriminare
arbitrară, și nici o restricție deghizată în comerțul dintre statele membre.
14 În privința primei condiții, se cuvine să recunoaștem că un control tehnic impus înaintea
înmatriculării unui vehicul importat – chiar dotat cu un certificat de conformitate cu tipurile de
vehicule agreate în statul membru de import – poate fi privit ca necesar pentru protecția
sănătății și a vieții persoanelor atunci când vehiculul în cauză a fost anterior pus în
circulație. Într-adevăr, controlul tehnic este util în acest caz pentru a se verifica dacă vehiculul
nu a fost accidentat și dacă se găsește în stare bună de întreținere. În schimb, această justificare
dispare atunci când controlul poartă asupra unui vehicul importat, prevăzut cu un certificat de
conformitate și care nu a fost pus în circulație înaintea înmatriculării în statul membru de
import.
15 În privința celei de-a doua condiții, trebuie subliniat că acest control nu poate fi justificat de
art. 36, dacă se stabilește că nu este impus și pentru vehiculele de origine națională prezentate în
aceleași condiții la înmatriculare. O asemenea situație ar arăta că măsura litigioasă nu este
inspirată în mod real de grija de a proteja sănătatea și viața persoanelor, ci reprezintă de fapt o
discriminare arbitrară în comerțul dintre statele membre. Este atribuția jurisdicției naționale să
verifice dacă tratamentul nediscriminatoriu este asigurat în fapt.
16 Trebuie să se răspundă instanței naționale că art. 30 trebuie interpretat în sensul că reprezintă
68
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
o mee o măsură națională subordonează înmatricularea unui vehicul importat dotat cu un
certificat de conformitate cu tipurile de vehicule agreate în statul membru de import unui control
tehnic. Această măsură este totuși justificată de art. 36 în măsura în care poartă asupra
vehiculelor puse în circulație înainte de această înmatriculare sau se aplică fără distincție în
raport de originea națională sau importată a vehiculelor în chestiune.
Asupra celui de-al doilea control tehnic
18 … O reglementare națională nu beneficiază de derogarea prevăzută de art. 36 atunci când
obiectivul vizat poate fi atins de o manieră la fel de eficace prin măsuri mai puțin restrictive
pentru comerțul intracomunitar.
19 … în consecință, art. 36 nu justifică un control tehnic ce vizează obținerea de la
deținătorul vehiculului importat a unei declarații scrise care să ateste că utilizarea acestui
vehicul permite exceptarea de la controlul anual. Într-adevăr, scopul urmărit poate fi atins
prin simpla exigență a acestei declarații scrise din partea deținătorului, în absența oricărei
prezentări a vehiculului la organismul însărcinat cu inspecția automobilelor.
§7. Pasivitatea organelor statutului în fața încălcărilor săvârșite de persoane

particulare
Comisia c. Franța, C-265/95 (art. 30 TCE e acum art. 34 TFUE)
Descrierea faptelor:
3 Comisia a constatat că, începând cu anul 1993, anumite grupuri de agricultori francezi, printre care
o organizaţie denumită „Coordination rurale”, au lansat o campanie sistematică de controlare a ofertei
de produse agricole provenite din alte state membre, caracterizată în special prin acţiuni de intimidare
îndreptate împotriva comercianţilor cu ridicata şi a comercianţilor cu amănuntul pentru a-i determina
să se aprovizioneze exclusiv cu produse franceze, prin impunerea unui preţ minim de vânzare a
produselor în cauză, precum şi prin organizarea de controale cu scopul de a verifica respectarea de
către agenţii economici a instrucţiunilor date.
4 Astfel, din aprilie până în iulie 1993, ţinta acestei campanii au reprezentat-o în special căpşunile
provenite din Spania. În august şi septembrie acelaşi an, roşiile provenite din Belgia au fost supuse
aceluiaşi tratament.
5 În 1994, acelaşi tip de acţiuni, constând în ameninţări îndreptate împotriva centrelor comerciale şi în
distrugerea mărfurilor şi a mijloacelor de transport, au vizat în special căpşunile provenite din Spania,
incidente violente desfăşurându-se în acelaşi loc, de două ori în decursul a două săptămâni, fără ca
forţele de ordine prezente să intervină pentru a proteja în mod eficient camioanele şi încărcătura
acestora.
6 Comisia menţionează, de asemenea, şi alte cazuri de vandalism care au împiedicat, în Franţa, libera
69
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
circulaţie a produselor agricole originare din Italia şi Danemarca.
9 La 20 aprilie 1995, cu toate acestea, s-au produs noi incidente grave în sud-vestul Franţei, în cursul
cărora au fost distruse produse agricole provenite din Spania.
12 Conform Comisiei, ministrul francez al agriculturii a declarat cu toate acestea, în 1995, că, deşi a
dezaprobat şi condamnat actele de violenţă ale agricultorilor, nu a considerat niciodată intervenţia
forţelor de ordine ca fiind un mod de a pune capăt acestora.
13 La 3 iulie 1995, trei camioane care transportau fructe şi legume provenite din Spania au fost ţinta
unor acte de violenţă în sudul Franţei, fără ca forţele de ordine să intervină. La începutul lunii iulie
1995, fructe provenite din Italia şi Spania au fost din nou distruse de către agricultorii francezi.
…
Afectarea liberei circulații a mărfurilor:
38 Actele de violenţă comise pe teritoriul francez împotriva produselor agricole originare din alte
state membre, constând în special din interceptarea camioanelor care transportau aceste produse,
distrugerea încărcăturii acestora şi violenţe la adresa şoferilor, precum şi ameninţări îndreptate
împotriva comercianţilor cu ridicata şi comercianţilor cu amănuntul, precum şi distrugerea mărfurilor
expuse, creează, fără îndoială, obstacole în calea schimburilor intracomunitare de astfel de produse.
39 Prin urmare, trebuie verificat dacă, în acest caz, guvernul francez a respectat obligaţiile sale, în
temeiul articolului 30 coroborat cu articolul 5 din tratat, luând măsurile necesare şi corespunzătoare
pentru a face faţă acţiunilor persoanelor particulare care împiedică libera circulaţie a anumitor produse
agricole.
40 În acest sens, trebuie subliniat că, după cum rezultă din observaţiile Comisiei, incidentele
contestate de către această instituţie prin prezenta acţiune se produc în mod regulat de peste zece ani.
43 Prin urmare, autorităţile franceze au dispus de timp suficient pentru a lua măsurile indispensabile
în vederea îndeplinirii obligaţiilor sale în conformitate cu dreptul comunitar.
44 În continuare, în ciuda explicaţiilor oferite de guvernul pârât, care afirmă că s-au luat toate
măsurile pentru evitarea continuării violenţelor şi pentru pedepsirea vinovaţilor, este o realitate faptul
că, an după an, incidente grave au periclitat schimburile de produse agricole pe teritoriul francez.
46 Din 1993, actele de violenţă şi de vandalism nu au vizat numai mijloacele de transport ale
produselor agricole, ci s-au extins şi la sectorul de distribuţie cu ridicata şi cu amănuntul a acestor
produse.
47 În 1996 şi 1997 s-au produs noi incidente grave de acelaşi fel.
48 Trebuie subliniat şi că nu s-a contestat faptul că, în timpul acestor incidente, forţele de ordine
franceze fie nu au fost prezente la faţa locului, cu toate că în anumite cazuri, autorităţile competente
au fost avertizate cu privire la iminenţa manifestaţiilor agricultorilor, fie nu au intervenit, chiar în
70
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
cazurile în care acestea depăşeau ca număr autorii tulburărilor. Mai mult, acestea nu erau întotdeauna
acţiuni rapide ale unor manifestanţi care acţionau prin surprindere şi părăseau de îndată locul faptei,
deoarece, în anumite cazuri, tulburările au durat mai multe ore.
49 Mai mult, în mod indiscutabil anumite acte de vandalism au fost filmate cu camere de televiziune,
manifestanţii au acţionat deseori fără a-şi acoperi feţele, iar grupurile de agricultori, autori ai
manifestaţiilor violente, sunt cunoscute de forţele de ordine.
50 Cu toate acestea, este adevărat că doar un număr mic de persoane care au participat la aceste
tulburări grave ale ordinii publice au fost identificate şi anchetate.
51 Astfel, în ceea ce priveşte numeroasele acte de vandalism comise în perioada aprilie-august 1993,
autorităţile franceze nu au fost în măsură decât să citeze un singur caz de trimitere în judecată.
52 Având în vedere cele menţionate anterior, Curtea, fără a contesta dificultăţile autorităţilor
competente în a face faţă situaţiilor de tipul celor în cauză, nu poate decât să constate că, ţinând cont
de frecvenţa şi gravitatea incidentelor enumerate de către Comisie, măsurile luate de către guvernul
francez în acest sens nu au fost suficiente pentru a garanta libertatea schimburilor intracomunitare de
produse agricole pe teritoriul său, prin împiedicarea şi descurajarea în mod eficient a autorilor
infracţiunilor în cauză de la comiterea şi repetarea lor.
53 Această constatare se impune cu atât mai mult cu cât distrugerile şi ameninţările evocate de către
Comisie nu afectează numai importul sau tranzitarea Franţei de către produsele vizate direct de
acţiunile violente, dar creează şi un climat de insecuritate care are un efect descurajant asupra fluxului
schimburilor comerciale în ansamblul lor.
Rezumat
Cel mai ușor de identificat sunt măsurile cu efect echivalent constând în reglementări și
practici discriminatorii adoptate de state. Aceste sunt de principiu ilegale, cu excepția situației
când sunt salvate de art. 36 TFUE.
Ele pot consta în diferite restricții la import sau la export. Există apoi măsuri ale statelor
membre care promovează sau favorizează produsele naționale. Ele pot consta în campanii de
promovare susținute de stat, reguli naționale privind indicațiile de origine, achiziții publice
organizate în așa fel încât să favorizeze producția națională, practici administrative ce
favorizează produsele naționale. Tot măsuri cu efect echivalent sunt și cele privind fixarea
prețurilor, precum și măsuri care fac importurile mai dificile sau mai costisitoare. De asemenea,
pasivitatea organelor statutului în fața încălcărilor libertății de circulație săvârșite de persoane
particulare reprezintă o măsură cu efect echivalent.
71
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac

1. Care sunt practicile și reglementările prin care statele membre
introduc măsuri cu efect echivalent? Puteți furniza exemple din
legislația română?
2. De ce regulile privitoare la indicațiile de origine pot constitui
măsuri cu efect echivalent?
72
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE IX. EXCEPȚII PREVĂZUTE DE ART. 36
TFUE
§1. Introducere ............................................................................................................ 73
§3. Sediul materiei ...................................................................................................... 73
§4. Moralitatea publică ................................................................................................ 74
§5. Ordinea publică ..................................................................................................... 75
§6. Siguranța publică ................................................................................................... 76
§7. Protecția sănătății și a vieții persoanelor și a animalelor sau conservarea plantelor . 77
Rezumat ...................................................................................................................... 79
§1. Introducere
La fel ca la taxele cu efect echivalent, și în materia măsurilor cu efect echivalent
există excepții, respectiv situații când restricțiile cantitative și măsurile cu efect
echivalent sunt admise. Vom examina cazurile prevăzute de art. 36 TFUE.

După parcurgerea materialului, studenții vor fi capabili să explice excepțiile
prevăzute de art. 36 TFUE și interpretarea strictă operată de Curtea de Justiție.
§3. Sediul materiei

Art. 36 TFUE (fost 30, fost 36 TCE) prevede anumite excepții:
„Dispozițiile articolelor 34 și 35 nu se opun interdicțiilor sau restricțiilor la import, export
sau tranzit, justificate pe motive:
- de moralitate publică,
73
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
- de ordine publică,
- de siguranță publică,
- de protecție a sănătății și a vieții persoanelor și a animalelor sau de conservare a
plantelor,
- de protejare a unor bunuri de patrimoniu național cu valoare artistică, istorică sau
arheologică sau
- de protecție a proprietății industriale și comerciale.
Cu toate acestea, interdicțiile sau restricțiile respective nu trebuie să constituie un mijloc
de discriminare arbitrară și nici o restricție disimulată în comerțul dintre statele membre.”
CJ interpretează strict aceste excepții. Măsurile naționale sunt verificate atent. Acestea
trebuie să se încadreze în categoriile prevăzute și să respecte principiul proporționalității: ele
trebuie să fie cel mai puțin restrictive posibil pentru a atinge obiectivul propus. Sarcina probei
că aceste criterii sunt îndeplinite le revine statelor membre ce invocă art. 36 TFUE.
§4. Moralitatea publică

34/79 Henn și Darby
Henn și Darby (34/79) au fost condamnați la închisoare pentru că au importat din Olanda
în Marea Britanie filme și reviste pornografice, contrar legislației vamale din 1876 și 1952.
Reclamanții Henn și Darby susțineau că reglementarea restrictivă încălca art. 30 (azi 34 TFUE).
Ei arătau că în Regatul Unit nu există nicio politică de ansamblu cu privire la moralitatea publică
în materie de articole indecente sau obscene. În această privință, aceștia au făcut referire la
divergențele care există în Regatul Unit între legile diferitelor părți constitutive ale teritoriului
național. Reclamanții au susținut, printre altele, că interdicția totală la importul de articole
indecente sau obscene ar avea ca efect aplicarea unor norme mai riguroase decât dispozițiile
aplicabile pe plan intern și ar constitui o discriminare arbitrară, în sensul articolului 36 TCEE.
Curtea a admis că reglementările britanice constituiau mee, după care a examinat dacă
acestea pot fi justificate de art. 36.
Curtea a statuat că fiecare stat poate stabili care sunt standardele de moralitate publică ce
prevalează pe teritoriul său și apoi a examinat dacă măsura constituie o restricție deghizată a
comerțului.
UK impunea o limitare totală a importurilor de produse pornografice, dar nu interzicea
total posesia acestor materiale. Curtea a acceptat că reglementarea engleză nu constituia o
restricție deghizată ori un mijloc de discriminare arbitrară, încadrându-se în excepția prevăzută
de art. 36. Curtea a motivat că, deși legea engleză nu avea caracter absolut (existând diferențe
74
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
între legile aplicabile pe teritoriul provinciilor componente ale regatului britanic), scopul ei
general este de a limita producția și comercializarea pornografiei33.
121/85 Conegate
Societatea comercială Conegate a importat în Marea Britanie păpuși gonflabile în mărime
naturală și alte articole cu caracter erotic, pe care vameșii le-au considerat indecente sau
obscene, încălcând Legea vamală britanică din 1876. La cererea autorității vamale, magistrații
englezi le-au confiscat. Conegate a făcut recurs în fața High Court, susținând că măsura
confiscării încalcă art. 34 TFUE de azi.
Pentru că statul britanic nu interzicea fabricarea sau comercializarea produselor de acest tip pe
teritoriul național, CJ a considerat că interdicția nu era justificată de art. 36.
§5. Ordinea publică

Motivul este interpretat strict de CJ. Un exemplu, decizia Cullet c. Centre Leclerc (cauza
231/83).
Dreptul francez fixa un preț minim pentru carburanți, pe baza prețurilor și costurilor de
rafinare din Franța. Curtea a considerat că reglementarea constituia o măsură cu efect echivalent,
întrucât carburanții din import nu puteau beneficia de costurile mai scăzute din țările de origine.
Guvernul francez a invocat motivul de ordine publică prevăzut de art. 36 TCEE (azi 36
TFUE), argumentând că, în absența limitării prețurilor s-ar produce dezordini civile, blocade și
violențe.
Avocatul general Verloren Van Themaat a respins de principiu argumentul francez:
„… Acceptarea dezordinilor civile ca justificare a restricțiilor liberei circulații a bunurilor ar
avea consecințe inacceptabil de drastice. Dacă blocarea drumurilor și alte mijloace eficace ale
grupurilor de interese ce se simt amenințate de importul și vânzarea la prețuri competitive a unor
bunuri sau servicii sau de către lucrători imigranți sau firme străine ar fi acceptate ca justificare,
existența celor patru libertăți fundamentale ale tratatului ar rămâne literă moartă. În locul
tratatului și a instituțiilor comunitare sau – în limitele trasate de tratat – naționale, grupurile de
interese private ar fi cele care ar determina întinderea acestor libertăți. În aceste cazuri,
dimpotrivă, conceptul de ordine publică cere o acțiune eficientă din partea autorităților pentru a
rezolva dezordinile civile.”
Curtea a preferat însă un răspuns mai puțin tranșant, considerând că guvernul francez nu a
motivat convingător modul în care ar fi afectată ordinea publică în Franța.
CJ:
33
Unii autori au făcut o asociere între „blândețea” deciziei față de prevederile din dreptul englez și faptul că
a fost prima chestiune prejudicială formulată de Camera Lorzilor. Cu alte cuvinte, CJ a dorit să menajeze
susceptibilitățile lorzilor.
75
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a
32 În sensul aplicării art. 36, guvernul francez a invocat perturbarea ordinii și siguranței publice k e r- s o ft w a
provocate de reacțiile violente care sunt de așteptat din partea detailiștilor afectați de o
concurență nelimitată.
33 În această privință, este suficient să se constate că guvernul francez nu a dovedit că
modificarea reglementării în cauză în conformitate cu principiile dezvoltate mai sus ar avea
asupra ordinii și siguranței publice consecințe cărora nu le-ar putea face față cu mijloacele de
care dispune.
§6. Siguranța publică

61983J0072 10 iulie 1984, Campus Oil, cauza 72/83
Irlanda le cerea importatorilor de petrol să cumpere 35% din necesar de la o rafinărie de
stat, la prețuri fixate de guvern. CJ a apreciat că reglementarea era o mee. Irlanda a invocat
motivele de ordine publică și siguranță publică, prevăzută de art. 36.
CJ a statuat că invocarea art. 36 nu ar fi posibilă dacă ar exista reguli comunitare care să
prevadă o protecție corespunzătoare pentru aprovizionarea cu petrol. Deși erau anumite norme
comunitare, acestea nu constituiau o reglementare exhaustivă.
CJ:
31 Din considerentele anterioare reiese că reglementările comunitare existente oferă unui stat
membru, a cărui aprovizionare cu produse petroliere depinde în totalitate sau aproape în
totalitate de livrările din alte țări, anumite garanții că livrările din alte state membre se mențin în
caz de deficit grav, și aceasta în aceleași proporții ca aprovizionarea pieței statului furnizor. Cu
toate acestea, statul membru în cauză nu dispune de o asigurare necondiționată conform căreia
livrările sunt menținute în orice împrejurare cel puțin la nivelul minim al necesarului acestuia. În
aceste condiții, nu poate fi exclus, chiar și în cazul în care există o reglementare comunitară în
domeniu, ca un stat să recurgă la articolul 36 pentru a justifica măsurile complementare
corespunzătoare la nivel național. […]
CJ a discutat apoi dacă poate fi invocată securitatea publică:
34 În această privință, este necesar să se constate că produsele petroliere, datorită importanței lor
excepționale ca sursă de energie în economia modernă, sunt de bază pentru existența unui stat
deoarece funcționarea nu numai a economiei acestuia dar, mai ales, a instituțiilor și serviciilor
sale publice esențiale și chiar supraviețuirea populației sale depind de acestea. O întrerupere a
aprovizionării cu produse petroliere și riscurile care rezultă din aceasta la adresa existenței unui
stat pot, prin urmare, să afecteze grav siguranța publică a acestuia pe care articolul 36 permite
statelor să o protejeze.
35 Este adevărat, astfel cum a constatat Curtea în repetate rânduri…, că articolul 36 are ca scop
76
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
să protejeze interesele care nu sunt de natură economică. În fapt, un stat membru nu poate fi
autorizat să se sustragă efectelor măsurilor prevăzute de tratat sub pretextul dificultăților
economice generate de eliminarea piedicilor în calea comerțului intracomunitar. Cu toate
acestea, luând în considerare gravitatea consecințelor pe care o întrerupere a aprovizionării cu
produse petroliere o poate avea pentru existența unui stat, este necesar să se considere că scopul
de a asigura, în orice moment, o minimă aprovizionare cu produse petroliere depășește
considerentele de natură pur economică și poate, prin urmare, să constituie un obiectiv inclus în
conceptul de siguranță publică.
36 Este necesar să se adauge că, în vederea aplicării articolului 36, reglementările în cauză
trebuie să fie justificate de circumstanțe obiective, care răspund cerințelor siguranței publice…
[…]
37 Astfel cum a constatat Curtea, articolul 36, ca excepție de la un principiu fundamental din
tratat, se interpretează astfel încât să nu-și extindă efectele dincolo de ceea ce este necesar pentru
protecția intereselor pe care urmărește să le garanteze, iar măsurile adoptate în temeiul acestui
articol nu trebuie să creeze piedici în calea importurilor care sunt disproporționate în raport cu
aceste obiective. Măsurile luate în baza articolului 36 nu pot fi, prin urmare, justificate decât în
cazul în care sunt în măsură să răspundă interesului protejat prin acest articol și nu aduc atingere
schimburilor intracomunitare mai mult decât este necesar.
§7. Protecția sănătății și a vieții persoanelor și a animalelor sau conservarea plantelor

Curtea cercetează mai întâi care este scopul real al acțiunii statelor: protejarea sănătății sau
protecționismul.
În situația în care nu există informații științifice clare privind impactul unor substanțe
asupra sănătății, CJ decide dacă argumentul protecției sănătății poate fi reținut.
14 iulie 1983, Sandoz BV, cauza 174/82
Autoritățile olandeze interziceau comercializarea alimentelor și a băuturilor ce conțineau
vitamine adăugate fără autorizație acordată de ministrul de resort, pe motiv că vitaminele erau
periculoase pentru sănătatea publică.
Sandoz a solicitat autorizația pentru a pune în circulație batoane de musli și băuturi
analeptice (fortifiante) la care se adăugaseră anumite vitamine, în special vitaminele A și D. Deși
autorizația a fost respinsă, Sandoz a oferit spre vânzare aceste produse în Olanda. Menționăm că
ele se vindeau legal în magazinele din Germania și Belgia.
Era general acceptat că, deși vitaminele sunt bune pentru sănătate, consumul în exces poate
fi nociv, mai ales că aportul de vitamine provine din surse alimentare variate. Aditivii alimentari
făceau obiectul unor reglementări comunitare, dar acestea erau limitate.
77
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
15 Din actele comunitare menționate anterior reiese în mod clar că organul legislativ comunitar
pornește de la principiul că este necesar să se restrângă utilizarea aditivilor alimentari la
materiile specificate limitativ, lăsând statelor membre o anumită marjă de apreciere pentru a
adopta reglementări mai severe. Aceste măsuri dovedesc, prin urmare, o mare prudență cu
privire la nocivitatea potențială a aditivilor, a cărei gravitate este încă incertă pentru diferite
substanțe, și lasă statelor membre o mare putere de apreciere cu privire la aditivii respectivi.
16 Astfel cum a constatat Curtea …, în măsura în care se mențin incertitudinile în stadiul
actual al cercetărilor științifice, statelor membre le revine, în absența armonizării, sarcina
de a decide nivelul la care consideră necesar să asigure protecția sănătății și vieții
persoanelor34, ținând seama de cerințele liberei circulații a mărfurilor în interiorul
Comunității.
17 Aceste principii sunt aplicabile și în cazul unor substanțe precum vitaminele, care nu sunt, în
general, nocive ca atare, însă pot produce efecte vătămătoare specifice doar în cazul consumului
excesiv al acestora împreună cu o hrană a cărei compoziție este imprevizibilă și incontrolabilă.
Date fiind incertitudinile inerente aprecierii științifice, o reglementare națională care
interzice, în absența unei autorizații prealabile, comercializarea produselor alimentare la
care s-au adăugat vitamine este, în principiu, justificată, în sensul articolului 36 din tratat,
prin motive de protecție a sănătății umane.
18 Cu toate acestea, principiul proporționalității, care constituie baza ultimei teze a
articolului 36 din tratat, impune ca posibilitatea statelor membre de a interzice importul
respectivelor produse provenind din alte state membre să se limiteze la ceea ce este necesar
pentru a atinge obiectivele de protecție a sănătății urmărite în mod legitim. Prin urmare, o
reglementare națională care prevede o astfel de interdicție nu este justificată decât dacă sunt
acordate autorizații de comercializare atunci când acestea sunt compatibile cu nevoile de
protecție a sănătății.
19 O astfel de apreciere este, totuși, dificil de realizat, fiind vorba de aditivi precum vitaminele,
ale căror caracteristici indicate mai sus exclud posibilitatea de a prevedea sau de a controla
cantitățile absorbite împreună cu hrana și al căror grad de nocivitate nu poate fi determinat cu
suficientă precizie. Cu toate acestea dacă, ținând seama de stadiul actual al armonizării
legislațiilor naționale la nivel comunitar, trebuie lăsată o marjă largă de apreciere statelor
membre, acestea trebuie, pentru a respecta principiul proporționalității, să autorizeze
comercializarea atunci când adaosul de vitamine la produsele alimentare răspunde unei nevoi
reale, în special de ordin tehnologic sau alimentar.
34
Acesta este așa-numitul principiu al precauției.
78
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
20 Este, prin urmare, necesar să se răspundă la prima întrebare că dreptul comunitar nu se opune
unei reglementări naționale care interzice, în absența unei autorizări prealabile, comercializarea
de produse alimentare, comercializate legal într-un alt stat membru, la care s-au adăugat
vitamine, cu condiția ca această comercializare să fie autorizată atunci când adaosul de vitamine
răspunde unei nevoi reale, în special de ordin tehnologic sau alimentar.
***
Așadar, deși statele dispun de o marjă de manevră atunci când nu există un consens la
nivelul cercetării științifice privind efectele unor substanțe asupra sănătății, instanțele UE
examinează foarte atent dacă statele respectă principiul proporționalității. Nu e suficient ca
statele membre să afirme nocivitatea substanțelor. Ele trebuie să aducă dovezi științifice privind
efectul dăunător al acestora.
CJ:
Le incumbă autorităților naționale sarcina de a demonstra în fiecare caz, în lumina
obiceiurilor alimentare naționale și ținând seama de rezultatele cercetării științifice
internaționale, că reglementarea este necesară pentru a asigura apărarea sănătății publice și
mai ales comercializarea produselor în chestiune prezintă un risc real pentru sănătate.
(cauza C-41/02, Comisia c. Olanda).
Rezumat
Art. 36 TFUE prevede anumite excepții, respectiv cazuri în care restricții cantitative sau
măsuri cu efect echivalent sunt permise. Acestea sunt justificate pe motive de moralitate publică,
ordine publică, siguranță publică, protecție a sănătății și a vieții persoanelor și a animalelor sau
de conservare a plantelor, protejare a unor bunuri de patrimoniu național cu valoare artistică,
istorică sau arheologică sau de protecție a proprietății industriale și comerciale. Cu toate acestea,
interdicțiile sau restricțiile respective nu trebuie să constituie un mijloc de discriminare
arbitrară și nici o restricție disimulată în comerțul dintre statele membre. Curtea de Justiție
interpretează strict aceste excepții. Măsurile naționale trebuie să se încadreze în categoriile
prevăzute și să respecte principiul proporționalității: ele trebuie să fie cel mai puțin restrictive
posibil pentru a atinge obiectivul propus. Sarcina probei că aceste criterii sunt îndeplinite le
revine statelor membre ce invocă art. 36 TFUE.
79
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac

1. Care sunt cazurile în care statele membre pot lua măsuri
restrictive și în ce condiții?
2. Danemarca a interzis importul pe teritoriul unei insule a albinelor
comune, pentru a proteja albinele brune (specia locală de albine).
Dată fiind natura recesivă a genelor albinelor brune, acestea ar
dispărea dacă s-ar încrucișa cu albinele din specia europeană. Cei
care încalcă legea daneză sunt trași la răspundere penală. Un
apicultor intenționează să importe albine europene, care sunt mai
productive și vă cere sfatul.
3. Care sunt condițiile în care Curtea de Justiție admite invocarea
protecției sănătății publice ca fundament al unor măsuri
restrictive?
80
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE X. REGLEMENTĂRI NAȚIONALE
APLICABILE FĂRĂ A FACE DISTINCȚIE ÎNTRE MĂRFURILE
NAȚIONALE ȘI CELE DE IMPORT
§1. Introducere ............................................................................................................ 81

interes general ...................................................................................................................... 82
§4. Utilizarea precedentului stabilit prin Cassis de Dijon ............................................. 85
Rezumat ...................................................................................................................... 88
§1. Introducere
Este interesant că și reglementările naționale ce nu fac distincție între mărfurile
naționale și cele de import pot fi considerate măsuri cu efect echivalent. Vom
examina în primul rând decizia Cassis de Dijon, care a introdus principiul
recunoașterii reciproce și noțiunea de motive imperative de interes general.

După parcurgerea materialului, studenții vor fi capabili să explice beneficiile
libertății comerțului ca și obstacolele ce pot apărea în practică, să definească
latura externă și cea internă a libertății de circulație a bunurilor în UE, să explice
noțiunea de marfă (bun, produs), așa cum a fost stabilită de Curtea de Justiție.
Unele măsuri naționale general aplicabile (deci care nu discriminează) sunt de natură să
restricționeze accesul mărfurilor importate.
81
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
interes general
(CJCE, 20 februarie 1979, cauza 120/78, Rewe-Zentral)
Reclamantul din acțiunea principală intenționa să importe în Germania un lot de „cassis de
Dijon” (lichior de coacăze negre) originar din Franța.
Autoritatea germană competentă i-a refuzat autorizația de import, din cauză că produsul nu
are calitățile necesare pentru a fi comercializat în Germania (concentrația alcoolică este
inferioară limitei minime fixate de reglementarea germană pentru lichioruri). Lichiorurile de
fructe puteau fi vândute dacă aveau un conținut minim de alcool de 25 %, în timp ce cassis de
Dijon, comercializat liber ca atare în Franța, avea între 15 % și 20 % alcool.
Comerciantul a argumentat că regula germană constituia o mee, întrucât interzicea accesul
pe piața germană al unor produse alcoolice cunoscute, originare din alte state membre ale
Comunității.
CJ:
8 în absența unei reglementări comune a producției și a comercializării alcoolului [...] le
revine statelor membre să reglementeze, fiecare pe teritoriul său, toate problemele privind
producția și comercializarea alcoolului și băuturilor spirtoase;
obstacolele în calea circulației intracomunitare care rezultă din disparitățile între
legislațiile naționale privind comercializarea produselor respective trebuie să fie acceptate în
măsura în care aceste prescripții pot fi recunoscute ca necesare pentru satisfacerea cerințelor
imperative legate în special de eficacitatea controalelor fiscale, de protecția sănătății publice,
de loialitatea tranzacțiilor comerciale și de protecția consumatorilor;
9 guvernul Republicii Federale Germania, intervenind în procedură, a avansat diverse
argumente, care, în opinia lui, ar justifica aplicarea dispozițiilor referitoare la conținutul minim
de alcool din băuturile spirtoase, făcând considerații legate, pe de o parte, de protecția sănătății
publice și, pe de altă parte, de protecția consumatorilor față de practicile comerciale neloiale;
10 în ceea ce privește protecția sănătății publice, guvernul german afirmă că stabilirea
conținutului minim de alcool prin legislația națională ar avea rolul de a evita proliferarea
băuturilor spirtoase pe piața națională, în special a băuturilor spirtoase cu conținut moderat de
alcool, astfel de produse putând, în opinia sa, să dea mai ușor obișnuință decât băuturile cu
concentrație alcoolică mai mare;
11 astfel de considerente nu sunt hotărâtoare, de vreme ce consumatorul poate să-și
procure de pe piață o gamă foarte variată de produse slab sau mediu alcoolizate și în afară de
aceasta, o parte importantă a băuturilor alcoolice cu concentrație alcoolică superioară, liber
comercializate pe piața germană, este consumată în mod curent sub formă diluată;
82
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
12 guvernul german mai menționează că stabilirea unei limite inferioare a concentrației
alcoolice pentru anumite lichioruri ar fi menită să protejeze consumatorul împotriva practicilor
neloiale ale producătorilor sau distribuitorilor de băuturi spirtoase;
această argumentare se bazează pe considerentul că scăderea concentrației alcoolice ar
asigura un avantaj concurențial față de băuturile cu concentrație mai mare, dat fiind că alcoolul
constituie de departe elementul cel mai costisitor din compoziția băuturilor, datorită sarcinii
fiscale considerabile la care este supus;
în afară de aceasta, în opinia guvernului german, faptul de a admite libera circulație a
produselor alcoolice atunci când ele corespund, din punctul de vedere al conținutului de alcool,
normelor țării de producție, ar avea ca efect să impună în Comunitate, ca standard comun,
conținutul de alcool cel mai mic admis în oricare dintre statele membre și chiar să facă
inoperante toate prevederile în materie, în timp ce reglementarea din mai multe state membre nu
ar cunoaște nici o limită inferioară de acest fel;
13 după cum a subliniat Comisia, stabilirea unor valori limită în ceea ce privește
concentrația în alcool a băuturilor poate servi la standardizarea produselor comercializate și a
denumirilor lor, în interesul unei mai mari transparențe a tranzacțiilor comerciale și a ofertelor
către public;
din acest motiv, nu se poate totuși merge până la a considera stabilirea imperativă de
procente minime de alcoolizare ca o garanție esențială a loialității tranzacțiilor comerciale, în
timp ce este ușor să se asigure o informare convenabilă a cumpărătorului cerând ca pe ambalajul
produselor să figureze o mențiune a originii și a concentrației alcoolice;
14 din cele de mai sus rezultă că prevederile privind conținutul minim de alcool din
băuturile spirtoase nu urmăresc un scop de interes general care să fie mai important decât
cerințele liberei circulații a mărfurilor, care constituie una dintre regulile fundamentale ale
Comunității;
efectul practic al prevederilor de acest fel constă în principal în a asigura un avantaj
băuturilor spirtoase cu conținut ridicat de alcool, îndepărtând de pe piața națională produsele din
alte state membre care nu corespund acestei specificații;
rezultă astfel că cerința unilaterală, impusă de reglementarea unui stat membru, a unui
conținut minim de alcool pentru comercializarea băuturilor spirtoase constituie un obstacol în
calea schimburilor, incompatibil cu dispozițiile art. 30 din Tratat;
nu există nici un motiv valabil de a împiedica introducerea băuturilor spirtoase, cu
condiția să fie legal produse și comercializate într-unul din statele membre, în orice alt stat
membru fără ca vânzării acestor produse să le poată fi opusă o prohibiție legală a
83
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
comercializării băuturilor cu un conținut de alcool mai mic decât limita stabilită de
reglementarea națională;
15 în consecință, trebuie să se răspundă la prima întrebare că noțiunea de măsuri cu efect
echivalent restricțiilor cantitative la import, prevăzută în art. 30 din Tratatul CEE, trebuie
înțeleasă în sensul că stabilirea, prin legislația unui stat membru, a unui conținut minim de alcool
pentru băuturile spirtoase destinate consumului uman, intră sub incidența interdicției prevăzute
de această dispoziție, atunci când este vorba de importul băuturilor alcoolice legal produse și
comercializate într-un alt stat membru;
***
Decizia Cassis de Dijon este importantă din mai multe puncte de vedere:
1) Confirmă decizia Dassonville, în sensul că actualul art. 34 TFUE se aplică și măsurilor
naționale care nu fac distincție între bunurile naționale și cele de import.
2) Enunță principiul recunoașterii reciproce (pct. 14 par. 4): odată ce mărfurile au fost
puse în circulație în mod legal pe teritoriul unui stat membru, ele trebuie acceptate în celelalte
state membre fără restricții, în afara cazului în care statul importator poate invoca existența unor
cerințe imperative.
3) În absența unor măsuri de armonizare luată la nivelul Uniunii, un stat membru poate lua
măsuri justificate de cerințe imperative (numite de CJ și cerințe imperative sau obiective de
interes general) (pct. 8 par. 2). Aceste obstacole în calea schimburilor trebuie acceptate. CJ pune
însă niște condiții:
a) regulile naționale să fie necesare;
b) să nu fie excesive în raport cu obiectivul propus;
c) să nu existe soluții alternative mai puțin coercitive pentru atingerea
obiectivului vizat.
Exemple de cerințe imperative de interes general ce pot justifica
anumite obstacole în calea comerțului:
- sănătatea publică;
- eficacitatea supravegherii fiscale;
- protecția consumatorului;
- corectitudinea practicilor comerciale;
- protejarea valorilor culturale;
- protecția mediului;
- conservarea resurselor naturale;
- protecția creației culturale...
84
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
Spre deosebire de enumerarea limitativă de la art. 36 TFUE, aici lista rămâne deschisă –
CJ poate recunoaște și alte cerințe imperative.
Important: Cerințele imperative pot fi recunoscute doar atunci când e vorba despre
măsuri naționale aplicabile fără distincție mărfurilor naționale și celor de import, în timp ce
excepțiile prevăzute de art. 36 TFUE pot fi invocate atât la măsurile naționale aplicabile fără
distincție, cât și la cele care disting între mărfurile naționale și cele de import.
§4. Utilizarea precedentului stabilit prin Cassis de Dijon

Precedentul Cassis de Dijon a fost folosit în multe ocazii.
Exemple de reglementări naționale aplicabile tuturor produselor

considerate măsuri cu efect echivalent:
- legea belgiană impunea ca margarina să fie împachetată numai în
ambalaj cubic;
- În Italia, denumirea de „oțet” putea fi folosită numai pentru oțetul
din vin;
- În Franța, denumirea de „iaurt” putea fi folosită numai pentru
produsele proaspete, nu și pentru cele congelate;
- În Franța, denumirea de Edam era rezervată brânzeturilor cu 40%
grăsime, în timp ce în Germania Edam putea avea min. 34,3%
grăsime.
Un caz de răsunet în care CJ a aplicat principiul din Cassis de Dijon este cel privind Legea
germană a purității berii. CJ a respins apărarea statului membru potrivit căreia măsura națională
era justificată de două exigențe imperative: protecția consumatorului și protecția sănătății.
Cauza 178/84, Comisia c. Germania, Legea purității berii
Protecția consumatorului:
Legea fiscală a berii din Germania stabilea că în această țară se pot vinde sub denumirea
de bere doar băuturile fermentate fabricate din malț din orz, hamei, drojdie și apă. Așadar,
sorturile de bere străină fabricate și din alte ingrediente nu puteau fi comercializate sub acest
nume.
CJ:
31 În acest sens, trebuie respins argumentul guvernului german, în conformitate cu care norma
prevăzută la art. 10 din Biersteuergesetz ar fi indispensabilă pentru protecția consumatorilor
germani întrucât, pentru aceștia, denumirea de „Bier” ar fi indisociabil legată de o băutură
85
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
fabricată numai pe baza ingredientelor prevăzute la articolul 9 din Biersteuergesetz.
32 În primul rând, reprezentările consumatorilor, care pot să difere de la un stat membru la altul,
pot de asemenea să evolueze odată cu trecerea timpului, chiar și în interiorul aceluiași stat
membru. Instituirea pieței comune este, de altfel, unul dintre factorii esențiali care pot contribui
la această evoluție. În timp ce un regim de protecție a consumatorilor împotriva inducerii în
eroare permite să se țină seama de această evoluție, o legislație de tipul articolului 10 din
Biersteuergesetz împiedică să se producă acest fapt. După cum Curtea a avut deja ocazia de a
sublinia într-un alt context (Hotărârea din 27 februarie 1980, Comisia c. Regatul Unit, 170/78,
Cul. p. 417), legislația unui stat membru nu trebuie „să servească la cristalizarea obiceiurilor
date ale consumatorilor și să stabilizeze un avantaj dobândit de industriile naționale care se
străduiesc să le satisfacă”.
33 În al doilea rând, în celelalte state membre ale Comunității, denumirile care corespund
denumirii germane „Bier” (bere) au un caracter generic pentru a desemna o băutură fermentată
fabricată pe bază de malț din orz, indiferent că acesta este folosit singur sau împreună cu orez
sau porumb. Același lucru este valabil și în dreptul comunitar, după cum rezultă din poziția
22.03 din Tariful Vamal Comun. Legiuitorul german însuși a utilizat denumirea „Bier” (bere) în
acest mod în articolul 9 alineatele (7) și (8) din Biersteuergesetz pentru a se referi la băuturi care
nu corespund normelor de fabricație prevăzute la alineatele (1) și (2) din același articol.
34 Prin urmare, denumirea germană „Bier” (bere) și denumirile corespunzătoare din limbile
celorlalte state membre ale Comunității nu ar trebui să fie rezervate berilor fabricate în
conformitate cu normele în vigoare în Republica Federală Germania.
35 În mod evident este legitim să existe dorința de a oferi consumatorilor, care atribuie calități
speciale berilor fabricate pe baza materiilor prime determinate, posibilitatea de a alege în funcție
de acest element. Cu toate acestea, după cum a subliniat deja Curtea …, o astfel de posibilitate
poate fi asigurată prin mijloace care să nu împiedice importul de produse fabricate și
comercializate în mod legal în alte state membre, în special „prin aplicarea obligatorie a unor
etichete corespunzătoare cu privire la natura produsului vândut”. Indicând materiile prime
utilizate la fabricarea berii, „un astfel de procedeu i-ar permite consumatorului să aleagă în
deplină cunoștință de cauză și ar asigura transparența tranzacțiilor comerciale și a ofertelor către
public”. Ar trebui adăugat că acest sistem de informare obligatorie nu trebuie să implice
aprecieri negative pentru berile care nu sunt conforme cu cerințele prevăzute la articolul 9 din
Biersteuergesetz.
Protecția sănătății:
Comisia a atacat și interzicerea totală în Germania a comercializării de bere conținând
86
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
aditivi.
41 Astfel cum rezultă din jurisprudența constantă a Curții (în special Hotărârea din 14 iulie 1983,
Sandoz, 174/82, Cul. p. 2445), „în măsura în care se mențin incertitudinile în etapa actuală a
cercetărilor științifice, statelor membre le revine, în absența armonizării, sarcina de a hotărî
nivelul la care consideră necesar să asigure protecția sănătății și vieții persoanelor, ținând seama
de cerințele liberei circulații a mărfurilor în interiorul Comunității”.
42 De asemenea, din jurisprudența Curții (în special din Hotărârea din 14 iulie 1983, Sandoz,
menționată anterior…) rezultă că, în aceste condiții, dreptul comunitar nu se opune ca statele
membre să adopte o legislație care supune utilizarea aditivilor unei autorizări prealabile
acordate printr-un act de aplicabilitate generală pentru anumiți aditivi, fie pentru toate
produsele, fie numai pentru unele dintre acestea, fie în vederea anumitor utilizări. O legislație
de acest tip răspunde unui obiectiv legitim de politică sanitară, respectiv acela de restrângere a
consumului necontrolat de aditivi alimentari.
43 În cazul produselor importate, aplicarea unor interdicții de comercializare a produselor care

conțin aditivi autorizați în statul membru în care au fost produse, dar interziși în statul membru
importator nu este, cu toate acestea, admisibilă decât în măsura în care ea este conformă cu
cerințele prevăzute la articolul 36 din tratat, astfel cum acesta a fost interpretat de către Curte.
44 În primul rând trebuie reamintit că, în hotărârile sale Sandoz, Motte și Muller menționate anterior,
Curtea a dedus din principiul proporționalității, care stă la baza ultimei teze din articolul 36 din
tratat, că interdicțiile de comercializare a produselor care conțin aditivi autorizați în statul
membru în care au fost produse, dar interziși în statul membru importator trebuie să fie
limitate la ceea ce este efectiv necesar pentru a asigura protecția sănătății publice. De asemenea,
Curtea a concluzionat că utilizarea unui anumit aditiv, admis într-un alt stat membru, trebuie să
fie autorizată în cazul unui produs importat din acest stat membru, din moment ce, ținând cont,
pe de o parte, de rezultatele cercetărilor științifice internaționale și, în special, de lucrările
Comitetului Științific pentru Alimentație al Comunității, ale Comisiei Codex Alimentarius a
FAO și ale Organizației Mondiale a Sănătății și, pe de altă parte, de obiceiurile alimentare în
statul membru importator, acest aditiv nu prezintă un pericol pentru sănătatea publică și
răspunde unei nevoi reale, în special de ordin tehnologic.
45 În al doilea rând, ar trebui reamintit că, după cum a constatat Curtea în Hotărârea din 6 mai 1986
(Muller, menționată anterior), principiul proporționalității impune, de asemenea, ca operatorii
87
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
economici să poată să solicite, printr-o procedură ușor accesibilă și care să poată fi parcursă în
termene rezonabile, ca utilizarea unor aditivi determinați să fie autorizată printr-un act de
aplicabilitate generală.
CJ a arătat că reglementarea germană interzicea toți aditivii; nu exista nicio posibilitate pentru
comercianți de a obține o autorizație pentru un anumit aditiv; pe de altă parte, aditivii erau
permiși în alte băuturi (cum ar fi răcoritoarele).
Guvernul german a relevat că acești aditivi nu ar fi necesari, dacă fabricarea berii ar fi în acord
cu legea purității berii.
51 În acest sens, ar trebui să se sublinieze că nu este suficient, pentru a exclude posibilitatea ca
anumiți aditivi să răspundă unei nevoi tehnologice, să se invoce faptul că berea poate fi fabricată fără
aditivi în cazul în care este fabricată din materiile prime prevăzute în Republica Federală Germania. O
astfel de interpretare a noțiunii de nevoie tehnologică, care determină privilegierea metodelor
naționale de producție, constituie un mijloc de restrângere, în mod deghizat, a comerțului dintre statele
membre.
52 Noțiunea de nevoie tehnologică trebuie apreciată în funcție de materiile prime utilizate și ținând
seama de aprecierea făcută în acest sens de autoritățile statului membru în care a fost fabricat și
comercializat în mod legal produsul respectiv. De asemenea, trebuie luate în considerare rezultatele
cercetărilor științifice internaționale, în special lucrările Comitetului Științific pentru Alimentație al
Comunității, ale Comisiei Codex Alimentarius a FAO și ale Organizației Mondiale a Sănătății.
53 Prin urmare, în măsura în care regimul german al aditivilor cu privire la bere implică o excludere
generală a aditivilor, aplicarea lui în cazul berilor importate din alte state membre nu este conformă cu
cerințele dreptului comunitar, după cum au fost evidențiate în jurisprudența Curții, întrucât este
contrară principiului proporționalității și, prin urmare, nu intră sub incidența excepției prevăzute la
articolul 36 din tratat.
***
Decizia Cassis de Dijon s-a aplicat în multe cazuri. Totuși, comercianții atacau orice
reglementare comercială care limita într-un fel oarecare circulația produselor de import, chiar și atunci
când efectul asupra mărfurilor naționale era similar.
Având în vedere aceasta, CJ și-a modificat poziția în speța Keck.
Rezumat
Unele măsuri naționale general aplicabile sunt de natură să restricționeze accesul
mărfurilor importate.
Decizia Cassis de Dijon este importantă din mai multe puncte de vedere:
88
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a
1) Confirmă decizia Dassonville, în sensul că actualul art. 34 TFUE se aplică și măsurilor k e r- s o ft w a
naționale care nu fac distincție între bunurile naționale și cele de import.

2) Enunță principiul recunoașterii reciproce (pct. 14 par. 4): odată ce mărfurile au fost puse
în circulație în mod legal pe teritoriul unui stat membru, ele trebuie acceptate în celelalte state
membre fără restricții, în afara cazului în care statul importator poate invoca existența unor
cerințe imperative.
3) În absența unor măsuri de armonizare luată la nivelul Uniunii, un stat membru poate lua
măsuri justificate de cerințe imperative (numite de CJ și cerințe imperative sau obiective de
interes general). Aceste obstacole în calea schimburilor trebuie acceptate. CJ pune însă
următoarele condiții:
a) regulile naționale să fie necesare;
b) să nu fie excesive în raport cu obiectivul propus;
c) să nu existe soluții alternative mai puțin coercitive pentru atingerea
obiectivului vizat.

1. Ce stipulează principiul recunoașterii reciproce?
2. În ce condiții admite Curtea de Justiție invocarea cerințelor
imperative de interes general?
3. Dați exemple de cerințe imperative de interes general
4. Olanda interzice vânzarea de produse de panificație și patiserie
cu un conținut de substanță uscată mai mic decât cel prevăzut. Un
importator de brioșe din Franța a fost trimis în judecată în fața
instanței penale pentru că a importat produse care nu atingeau
pragul minim de substanță uscată.
Notă: Subiectele vor fi discutate la seminar.
89
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE XI. REGLEMENTĂRILE NAȚIONALE
REFERITOARE PRODUSE ȘI CELE REFERITOARE LA
MODALITĂȚILE DE COMERCIALIZARE. EVOLUȚIA
JURISPRUDENȚEI. MĂSURILE CU EFECT ECHIVALENT LA EXPORT
§1. Introducere ............................................................................................................ 90
§3. Revirimentul jurisprudenței. Keck și Mithouard .................................................... 90
§4. Evoluția jurisprudenței după adoptarea deciziei Keck ............................................ 92
§ 5. Măsurile cu efect echivalent la export ................................................................... 98
Rezumat .................................................................................................................... 100
§1. Introducere
Prin decizia Keck, Curtea de Justiție a introdus distincția între măsurile naționale
referitoare la produse și cele referitoare la modalitățile de comercializare,
stabilind un regim diferit. Ulterior jurisprudența Curții a evoluat.

După parcurgerea materialului, studenții vor fi capabili să explice deosebirea
introduse de decizia Keck privind regimul măsurilor naționale referitoare la
produse și al celor referitoare la modalitățile de comercializare, să descrie
evoluția jurisprudenței în materie a Curții de Justiție și să identifice regimul
măsurilor cu efect echivalent la export.
§3. Revirimentul jurisprudenței. Keck și Mithouard

(CJCE, 24 noiembrie 1993, C-267-268/91)
90
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a
Doi directori de supermarket-uri din Strasbourg, Keck și Mithouard, au fost acționați în k e r- s o ft w a
judecată pentru revânzare în pierdere, încălcând legea franceză privind concurența neloială.
CJ
12 Ar trebui constatat faptul că o legislație națională care interzice în mod general revânzarea în
pierdere nu are ca obiect reglementarea schimburilor de mărfuri între statele membre.
13 Este adevărat că o astfel de legislație ar putea să restrângă volumul vânzărilor și, în
consecință, volumul vânzărilor de produse provenite din alte state membre, în măsura în care îi
lipsește pe agenții economici de o metodă de promovare a vânzărilor. Ar trebui totuși pusă
întrebarea dacă această eventualitate este suficientă pentru a califica legislația în cauză ca fiind o
măsură cu efect echivalent unei restricții cantitative la import.
14 Dat fiind faptul că agenții economici invocă din ce în ce mai mult art. 30 [azi 34] din Tratat
pentru a contesta orice fel de reglementare care are ca efect limitarea libertății lor comerciale,
chiar dacă aceasta nu privește produsele provenite din alte state membre, Curtea consideră că
este necesar să reexamineze și să clarifice jurisprudența sa în acest domeniu.
Spre deosebire de jurisprudența anterioară (Cassis de Dijon), prin decizia Keck, CJ face
distincția între:
A. reglementările naționale referitoare la produse (la condițiile pe care trebuie să
le îndeplinească mărfurile – e.g., privind denumirea, forma, dimensiunile,
greutatea, compoziția, prezentarea, etichetarea, ambalarea lor).
Acestea sunt mee, chiar dacă regulile în cauză sunt aplicabile fără deosebire
tuturor produselor, atâta timp cât această aplicare nu poate fi justificată printr-un
obiectiv de interes general (exigență imperativă) de natură să primeze în fața
liberei circulații a mărfurilor
B. reglementările privind modalitățile de vânzare, dacă
1) se aplică pentru toți operatorii care își desfășoară activitatea pe teritoriul
statului și
2) afectează în același mod, în drept și în fapt, comercializarea produselor
naționale și a celor importate (pct. 16 Keck)
Dacă respectă cele două condiții, aceste măsuri naționale scapă de sub imperiul
dispozițiilor privitoare la mee.
Exemple de măsuri naționale care nu sunt măsuri cu efect echivalent.
Reglementări privind:
- perioada în care magazinele sunt deschise/închise,
- vânzarea laptelui praf pentru copii numai în farmacii;
91
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
- interzicerea publicității în afara farmaciilor pentru produsele
parafarmaceutice (alte produse decât medicamentele) vândute în
aceste localuri.
Regulile naționale din prima categorie (A) sunt norme pe care importatorul trebuie să le
respecte pe lângă regulile existente în statul de proveniență. Ele sunt cuprinse în sfera de acțiune
a art. 34 TFUE.
Normele referitoare la modalitățile de vânzare (B) reprezintă o sarcină egală pentru toți cei
ce intră pe o piață națională. Nu impun costuri suplimentare pentru importatori, iar scopul lor
este de a reglementa comerțul, nu de a împiedica/îngreuna accesul pe piață. Ele nu intră în sfera
art. 34, dacă cele 2 condiții sunt respectate.
§4. Evoluția jurisprudenței după adoptarea deciziei Keck

Curtea a statuat că nu toate regulile naționale privind modalitățile de vânzare scapă de sub
incidența art. 34 TFUE. Treptat, criteriul împiedicării accesului pe piață a devenit din ce în ce
mai important, ceea ce pare să atenueze distincția dintre reglementările referitoare la produse și
cele privind comercializarea acestora.
1. Unele reguli referitoare la comercializarea produselor afectează caracteristicile
intrinseci ale produselor
CJCE, C-268/95, Familiapress c. Heinrich Bauer Verlag (HVB)
Legislația austriacă în materie de concurență neloială interzicea vânzarea pe teritoriul
național a revistelor de jocuri dotate cu premii sau a celor care propuneau concursuri,
considerându-le metode de atragere a clientelei, respectiv mijloace de promovare a vânzărilor.
Editura germană HVB difuza în Austria o revistă de cuvinte încrucișate, ce oferea premii celor
ce rezolvau rebusurile.
CJ, pct. 11 și 12:
Cu toate că legislația națională privește o metodă de promovare a vânzărilor, în speță ea
poartă chiar asupra conținutului însuși al produsului, deoarece jocurile vizate fac parte integrantă
din revista în care sunt inserate. În consecință, legislația națională, așa cum e aplicată la
împrejurările speței, nu se referă la o modalitate de vânzare, în sensul deciziei Keck. În plus, din
moment ce îi constrânge pe operatorii stabiliți în alte state membre să modifice conținutul
revistei, interdicția în cauză compromite accesul produsului pe piața unui stat membru și, prin
urmare, blochează libera circulație a mărfurilor. Așadar, ea constituie, în principiu, o mee, în
sensul art. 30 TCE (azi 34 TFUE).
Situația de fapt din speța Familiapress se întâlnește rar.
2. Normele naționale au un impact diferit, în drept și în fapt, asupra comercianților
92
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a
naționali și a importatorilor k e r- s o ft w a
CJCE, cauzele conexate C-34-36/95 De Agostini

[Konsumentombudsmannen c. De Agostini (Svenska) Förlag AB (C-34/95) și TV-Shop i
Sverige AB (C-35/95 și C-36/95)]
Legislația suedeză interzicea publicitatea TV adresată copiilor sub 12 ani (speța De
Agostini), precum și publicitatea TV pentru produsele de îngrijire a pielii (spețele TV-Shop).
Ombudsmanul consumatorului din Suedia a inițiat acțiuni în justiție împotriva celor 2 firme.
Pe linia unei decizii anterioare, CJ a caracterizat reglementarea națională ce interzice
publicitatea televizată într-un sector particular ca privind modalitățile de vânzare a produselor
din categoria respectivă, prin aceea că interzice o formă de promovare a unei anumite metode de
comercializare a produselor.
Apoi, CJ a examinat dacă reglementarea respectă condițiile din Keck, pct. 16:
41. Prima condiție este în mod clar îndeplinită...
42. În ceea ce privește cea de-a doua condiție, nu poate fi exclus faptul că o interzicere
totală, într-un stat membru, a unei forme de promovare a unui produs, care este vândut în mod
legal, poate avea un impact mai mare asupra produselor care provin din alte state membre.
43 Chiar dacă eficiența diferitelor moduri de promovare este o chestiune de fapt a cărei
apreciere este, în principiu, de competența instanței de trimitere, este necesar să se sublinieze în
această privință că în observațiile sale, De Agostini a susținut că publicitatea prin televiziune era
singura formă de promovare eficientă care îi permitea să pătrundă pe piața din Suedia, dat fiind
că aceasta nu dispunea de alte procedee publicitare pentru a atrage atenția copiilor și a părinților
acestora.
44 Prin urmare, interzicerea totală a publicității care vizează pe copiii mai mici de 12 ani și
a publicității înșelătoare în sensul legislației suedeze nu intră sub incidența articolului 30 din
tratat, excepție făcând cazul în care se demonstrează că această interzicere nu aduce atingere în
același mod, de fapt și de drept, comercializării produselor naționale și a celor care provin din
alte state membre.
C-405/98 Gourmet [CJCE, C-405/98]
Ombudsmanul consumatorului din Suedia a acționat în judecată firma Gourmet
International Products pentru publicitate la alcool efectuată prin reviste. Dreptul suedez
interzicea publicitatea la alcool pe posturile de radio și televiziune, precum și publicitatea la
spirtoase, vin și bere tare (peste 3,5% alcool) în periodice, cu excepția celor distribuite în locurile
de comercializare. Interdicția nu se aplica și revistelor destinate comercianților. Gourmet publica
o revistă ce conținea și reclame la alcool. 90% dintre abonați erau comercianți, iar 10% erau
93
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
persoane particulare.
CJ:
20. Este neîndoielnic faptul că o interdicție a publicității... nu numai interzice o formă de
comercializare, ci în realitate interzice producătorilor și importatorilor orice difuzare a mesajelor
publicitare către consumatori, cu câteva excepții neglijabile.
21. Fără a mai fi necesară o analiză precisă a împrejurărilor de fapt caracteristice situației
suedeze, Curtea e în măsură să constate că, atunci când este vorba despre produse ca băuturi
alcoolice, al căror consum este legat de practici sociale tradiționale, ca și de obiceiuri și
tradiții locale, o interdicție a oricărei publicități destinate consumatorilor în presă, la radio și la
televiziune, a expedierii directe a materialelor nesolicitate sau a plasării de panouri publicitare
este de natură să îngreuneze mai mult accesul pe piață al produselor originare din alte state
membre decât al celor naționale, cu care consumatorul este în mod natural mai familiarizat. [...]
25. O interdicție a publicității precum cea din speță... trebuie deci să fie considerată ca
afectând vânzarea produselor din alte state membre mai mult decât cea a mărfurilor naționale și,
prin urmare, ea constituie un obstacol al comerțului dintre statele membre intrând în sfera art. 30
TCE (azi 34 TFUE).
Deutscher Apothekerverband [CJCE, 11 decembrie 2003, cauza C-322/01, Deutscher
Apothekerverband eV c. 0800 DocMorris NV și Jacques Waterval]
DocMorris, este o societate pe acțiuni olandeză ce vinde produse farmaceutice atât prin
farmacia proprie din Olanda, cât și prin corespondență (prin Internet). Începând cu 8 iunie 2000,
DocMorris și J. Waterval (la acea dată director al societății) au oferit medicamente spre vânzare
prin Internet, inclusiv în limba germană, pentru consumatorii cu reședința în Germania. În
Germania, comercializarea medicamentelor prin corespondență este interzisă.
Discutând despre cele 2 condiții statuate în Keck pct. 16, Curtea arată că prima este
satisfăcută, după care examinează conformitatea legislației germane cu a doua condiție.
CJ:
74. O interdicție precum cea din speță stânjenește mai mult farmaciile situate în afara
Germaniei decât cele situate pe teritoriul german. Dacă pentru ultimele nu se poate contesta că
această interdicție le privează de un mijloc suplimentar sau alternativ de a atinge piața germană a
consumatorilor finali de medicamente, acestea păstrează posibilitatea de a vinde medicamentele
în farmaciile proprii. În schimb, pentru farmaciștii care nu sunt stabiliți în Germania, Internetul
constituie o cale mai importantă de a atinge în mod direct piața respectivă. O interdicție care îi
afectează mai mult pe farmaciștii stabiliți în afara teritoriului german poate fi de natură să
împiedice în mai mare măsură accesul pe piață al produselor provenite din alte state membre
94
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
decât al celor naționale.
75. În consecință, interdicția în chestiune nu afectează în același mod vânzarea
medicamentelor naționale și a celor provenind din alte state membre.
3. Tendința actuală a jurisprudenței Curții. Importanța criteriului accesului pe piață
Câteva decizii recente având ca obiect reglementări naționale referitoare la utilizarea
produselor confirmă rolul din ce mai important pe care îl joacă criteriul accesului pe piață.
Restricțiile de utilizare sunt norme naționale care permit vânzarea unui produs, dar
limitează în același timp utilizarea acestuia (restricții referitoare la scopul sau metoda de
utilizare, contextul sau perioada de utilizare, gradul sau tipurile de utilizare. Astfel de măsuri pot
constitui măsuri cu efect echivalent35.
În cauza Comisia/Italia36, Comisia a considerat că dispoziția din Codul rutier italian,
potrivit căreia se interzicea tractarea remorcilor de către motociclete, a încălcat art. 34 TFUE.
Curtea, reunită în Marea Cameră, a admis că posibilitatea de a utiliza remorcile special
concepute pentru a fi tractate de motociclete altfel decât împreună cu aceste vehicule este foarte
limitată. Consumatorii, știind că le este interzis să utilizeze motocicleta împreună cu o remorcă
concepută în mod special pentru aceasta, nu aveau practic niciun interes să cumpere o astfel de
remorcă. Prin urmare, interdicția în cauză constituia o încălcare a articolului 34 TFUE.
CJUE:
35 Astfel, reprezintă măsuri cu efect echivalent restricțiilor cantitative obstacolele în
calea liberei circulații a mărfurilor care rezultă, în lipsa armonizării legislațiilor naționale,
din aplicarea, în privința mărfurilor provenite din alte state membre unde sunt produse și
comercializate în mod legal, a unor norme privind condițiile pe care trebuie să le
îndeplinească mărfurile respective, chiar dacă aceste norme sunt aplicabile fără deosebire
tuturor produselor (a se vedea în acest sens Hotărârea Cassis de Dijon, citată anterior, punctele 6,
14 și 15, Hotărârea din 26 iunie 1997, Familiapress, C-368/95, Rec., p. I-3689, punctul 8,
precum și Hotărârea din 11 decembrie 2003, Deutscher Apothekerverband, C-322/01, Rec.,
p. I-14887, punctul 67)
36 În schimb, nu este susceptibilă să constituie, în mod direct sau indirect, efectiv
sau potențial, un obstacol în calea comerțului dintre statele membre aplicarea în privința
35
Un exemplu de asemenea reglementare apreciată de Curte ca mee îl întâlnim în decizia Comisia c.
Portugalia (CJUE, 10 aprilie 2008, Cauza C-110/05 Comisia c. Portugaliei, Rep. 2009, p. I-519), în care Comisia
ataca o lege portugheză care interzicea aplicarea foliilor colorate pe geamurile autovehiculelor. În opinia Comisiei,
eventualele persoane interesate, comercianți sau particulari, nu vor cumpăra aceste produse, știind că nu vor putea
aplica astfel de folii pe geamurile autovehiculelor. Admițând argumentul Comisiei, Curtea a statuat că „eventualele
persoane interesate, comercianți sau particulari, știind că le este interzis să aplice astfel de folii pe parbriz și pe
geamurile care corespund locurilor pentru pasageri în autovehicule, nu au practic niciun interes să cumpere aceste
produse.”
36
Cauza C-110/05 Comisia/Italia, Rep. 2009, p. I-519.
95
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
unor produse care provin din alte state membre a unor dispoziții naționale care limitează
sau interzic anumite modalități de vânzare, în măsura în care acestea se aplică tuturor
operatorilor în cauză care își exercită activitatea pe teritoriul național și afectează în același mod,
în drept și în fapt, comercializarea produselor naționale și a celor provenind din alte state
membre. […]
37 Prin urmare, trebuie considerate măsuri cu efect echivalent restricțiilor cantitative la
import în sensul articolului 28 CE măsurile adoptate de un stat membru care au ca obiect
sau ca efect aplicarea unui tratament mai puțin favorabil produselor provenind din alte
state membre, precum și măsurile avute în vedere la punctul 35 din prezenta hotărâre. De
asemenea, face parte din aceeași noțiune orice altă măsură care împiedică accesul pe piața
unui stat membru a produselor originare din alte state membre. […]
50 Este cert că articolul 56 din Codul rutier se aplică fără a face distincție în funcție de
originea remorcilor. […]
55 În răspunsul la întrebarea scrisă adresată de Curte, Comisia susține, fără a fi
contrazisă în privința acestui aspect de Republica Italiană, că, în cazul remorcilor concepute în
mod special pentru motociclete, posibilitățile de utilizare a acestora altfel decât împreună cu
motocicletele sunt limitate. Aceasta consideră că, deși nu este exclus că acestea pot, în anumite
împrejurări, să fie tractate de alte vehicule, în special de automobile, o astfel de utilizare nu este
adecvată și rămâne cel puțin nesemnificativă sau chiar ipotetică.
56 În această privință, trebuie să se constate că o interdicție de utilizare a unui produs
pe teritoriul unui stat membru are o influență considerabilă asupra comportamentului
consumatorilor, comportament care afectează, la rândul său, accesul acestui produs pe piața
statului membru respectiv.
57 Într-adevăr, consumatorii, știind că le este interzis să utilizeze motocicleta împreună
cu o remorcă concepută în mod special pentru aceasta, nu au practic niciun interes să cumpere o
astfel de remorcă … Astfel, articolul 56 din Codul rutier este un obstacol în calea posibilității
existenței unei cereri pe piața în cauză pentru astfel de remorci, împiedicând astfel importul
acestora.
58 Rezultă că interdicția instituită la articolul 56 din Codul rutier, în măsura în care are
drept efect împiedicarea accesului pe piața italiană a remorcilor concepute în mod special
pentru motociclete și care sunt produse și comercializate în mod legal în alte state membre decât
Republica Italiană, constituie o măsură cu efect echivalent restricțiilor cantitative la import
interzisă prin articolul 28 CE, cu excepția situației în care aceasta poate fi justificată în mod
obiectiv.
96
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
Cu toate acestea, Curtea a considerat că obligativitatea măsurii era justificată de cerințele
privind protecția siguranței rutiere.
Speța C-142/05 Mickelsson și Roos37 privește normele suedeze privind utilizarea
motovehiculelor nautice. Astfel, utilizarea acestora în altă parte decât pe culoarele publice de
navigație sau în zone în care autoritățile locale au permis acest lucru este interzisă și se
pedepsește cu amendă.
Curtea a menționat cele trei tipuri de măsuri ce constituie măsuri cu efect echivalent,
expuse în decizia Comisia c. Italia discutată mai sus, fără a se referi deloc la modalitățile de
vânzare:
24 Este necesar să se amintească faptul că trebuie considerate „măsuri cu efect
echivalent restricțiilor cantitative la import” în sensul articolului 28 CE măsurile adoptate de
un stat membru care au ca obiect sau ca efect aplicarea unui tratament mai puțin favorabil
produselor provenind din alte state membre, precum și obstacolele în calea liberei circulații
a mărfurilor care rezultă, în lipsa armonizării legislațiilor naționale, din aplicarea la
mărfuri provenite din alte state membre, unde sunt produse și comercializate în mod legal,
a unor norme privind condițiile pe care trebuie să le îndeplinească mărfurile respective,
chiar dacă aceste norme sunt aplicabile fără deosebire tuturor produselor... De asemenea, face
parte din aceeași noțiune orice altă măsură care împiedică accesul pe piața unui stat
membru a produselor originare din alte state membre ...
După cum a explicat Curtea, dacă reglementările naționale care desemnează zonele și
culoarele de navigație au efectul de a împiedica utilizatorii de motovehicule nautice de a utiliza
aceste vehicule sau dacă restricționează în mare măsură utilizarea acestora, astfel de
reglementări au efectul de a împiedica accesul pe piața internă a mărfurilor respective și, prin
urmare, constituie măsuri cu efect echivalent restricțiilor cantitative. Curtea a considerat că în
perioada avută în vedere nu existau zone desemnate ca deschise navigației cu motovehicule
nautice și că utilizarea motovehiculelor nautice era permisă numai pe culoarele publice de
navigație, destinate traficului comercial greu, ceea ce făcea periculoasă utilizarea
motovehiculelor nautice. Curtea a adăugat că obiectivul protecției mediului poate justifica
reglementarea, dacă este respectat principiul proporționalității38.
***
37
Cauza C-142/05 Mickelsson și Roos, Rec. 2009 p. I-4273.
38
Curtea pune niște condiții:
– autoritățile naționale competente să fie obligate să adopte măsurile de punere în aplicare prevăzute pentru a
desemna zone din afara culoarelor publice de navigație în care pot fi utilizate motovehiculele nautice;
– aceste autorități să fi exercitat efectiv competența care le-a fost atribuită în această privință și să fi desemnat
zonele care îndeplinesc condițiile prevăzute de reglementarea națională și
– astfel de măsuri să fi fost adoptate într-un termen rezonabil după intrarea în vigoare a acestei reglementări.
97
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
La această oră, Curtea consideră drept mee:
a) măsurile discriminatorii;
b) măsurile referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească
mărfurile, chiar dacă aceste norme sunt aplicabile fără deosebire tuturor
produselor;
c) alte măsuri ce restrâng accesul pe piața unui stat membru a produselor
din alte state membre.
Reglementările privitoare la modalitățile de vânzare scapă, în principiu, de incidența art.
34 TFUE, cu respectarea condițiilor stipulate în decizia Keck, dar se observă că accentul pus pe
criteriul accesului pe piață micșorează importanța distincției dintre normele privind produsele și
cele privind modalitățile de comercializare.
§ 5. Măsurile cu efect echivalent la export

Interzicerea restricțiilor cantitative și a măsurilor ce efect echivalent la export este
prevăzută de art. 35 TFUE.
Într-o primă fază, Curtea de Justiție a tratat măsurile cu efect echivalent restricțiilor
cantitative la export la fel ca și pe cele la import. Astfel, în speța Bouhelier (CJCE, hotărârea din
3 februarie 1977, cauza 53/76, Rec., p. 197), litigiul purta asupra unor controale de calitate care
afectau ceasurile și piesele pentru ceasuri exportate din Franța în alte state membre, dar nu și
ceasurile și componentele destinate pieței franceze. Curtea a definit măsurile cu efect echivalent
la export ca măsuri care restrângeau, în mod direct sau indirect, efectiv sau potențial, comerțul
intracomunitar (punctul 16). Această interpretare era similară celei stabilite, în cadrul art. 34
TFUE, prin decizia Dassonville.
Ulterior, Curtea a limitat definiția prin decizia Groenveld (hotărârea din 8 noiembrie
1979, cauza 15/79, Rec., p. 3409, punctul 7). Legislația olandeză interzicea tuturor fabricanților
de produse din carne să aibă în stoc sau să proceseze carne de cal. Scopul era de a oferi garanții
pentru exportul de produse din carne în țări care interziceau comercializarea cărnii de cal. Era
imposibil de detectat carnea de cal în produsele de carmangerie și, pentru a elimina orice
suspiciune, autoritățile olandeze au interzis și stocarea cărnii de cal. Legislația nu cuprindea o
interdicție expresă a vânzării cărnii de cal.
Forul comunitar a hotărât atunci că art. 35 TFUE (fostul art. 34 din Tratatul CE) include
„măsurile care au ca obiect sau ca efect să restrângă în mod specific fluxurile de export și să
stabilească astfel o diferență de tratament între comerțul intern al unui stat membru și comerțul
extern al acestuia, în așa fel încât să asigure un avantaj deosebit producției naționale sau pieței
interne a statului interesat în detrimentul producției sau al comerțului altor state membre”.
98
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a
Rațiunea pentru interpretarea diferită a dispozițiilor art. 35 și 34 era că ultimele impuneau k e r- s o ft w a
importatorilor sarcina dublă de a respecta atât reglementările din statul lor, cât și pe cele din
statul importator, ceea ce, în general, nu se întâmpla în cazul exportului.
Doctrina și avocații generali au pus la îndoială justețea diferenței de tratament între
măsurile ce afectau importurile și exporturile.
Revirimentul jurisprudenței s-a produs prin hotărârea Gysbrechts (CJCE, 16 dec. 2008,
cauza C-205/07, Lodewijk Gysbrechts et Santurel Inter BVBA Santurel, Rec. 2008, p. I-9947).
Santurel, al cărei administrator este domnul Gysbrechts, este o societate specializată în
vânzarea de suplimente alimentare. Cea mai mare parte a vânzărilor este realizată prin
intermediul site-ului său de internet, iar articolele comandate sunt expediate prin poștă. În urma
unei plângeri depuse de un client francez, Santurel și dl. Gysbrechts au fost inculpați pentru
încălcarea dispozițiilor Legii belgiene privind protecția consumatorilor referitoare la vânzările la
distanță. Legea cuprindea interdicția de a cere consumatorului un avans sau plata înaintea
împlinirii termenului de renunțare de șapte zile lucrătoare. Potrivit interpretării date de
autoritățile belgiene, era interzis să i se ceară consumatorului numărul cardului de credit înainte
de expirarea termenului de renunțare de șapte zile lucrătoare. Or, inculpații ceruseră de la clienții
care nu domiciliau în Belgia, înainte de expirarea termenului de renunțare, numărul cardului
bancar pe bonul de comandă. În procesul penal, prima instanță a condamnat fiecare inculpat la
plata unei amenzi penale. Instanța de apel a adresat Curții o chestiune prejudicială referitoare la
conformitatea dispoziției belgiene cu dreptul comunitar.
Curtea a constatat că legea belgiană intră în domeniul de aplicare al Directivei 97/7 privind
protecția consumatorilor cu privire la contractele la distanță. Totodată, a mai observat că
Directiva 97/7 nu a realizat o armonizare exhaustivă la nivel comunitar, întrucât aceasta
autorizează statele membre să introducă sau să mențină, în domeniul reglementat de directivă,
dispoziții mai stricte pentru a asigura un nivel mai ridicat de protecție a consumatorului, cu
condiția ca respectiva competență să fie exercitată cu respectarea tratatului. Examinând apoi
dacă dispoziția este o măsură cu efect echivalent, Curtea a statuat:
39 Compatibilitatea dispoziției în cauză în acțiunea principală cu articolul 29 CE (35
TFUE) trebuie să fie examinată luând în considerare deopotrivă interpretarea dată de autoritățile
naționale potrivit căreia furnizorii nu sunt autorizați să solicite consumatorilor numărul cardului
lor de plată, cu toate că aceștia se angajează să nu îl utilizeze înainte de expirarea termenului de
retractare. […]
41 În acțiunea principală, se constată, astfel cum a arătat, de altfel, guvernul belgian în
observațiile scrise, că interdicția de a solicita o plată anticipată lipsește operatorii în cauză de un
99
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
instrument eficace pentru a preveni riscul de neplată. Acest lucru este adevărat cu atât mai mult
atunci când dispoziția națională în cauză este interpretată ca interzicând furnizorilor să solicite
numărul cardului de plată al consumatorilor, chiar dacă aceștia se angajează să nu îl utilizeze
înainte de expirarea termenului de retractare pentru a încasa plata.
42 Astfel cum rezultă din decizia de trimitere, o asemenea interdicție are în general
consecințe mai importante în vânzările transfrontaliere realizate direct către consumatori, în
special în cele efectuate prin intermediul internetului, mai ales din cauza obstacolelor cu care se
confruntă urmărirea în alt stat membru a consumatorilor care nu și-au îndeplinit obligațiile, în
special când este vorba despre vânzări în schimbul unor sume relativ reduse.
43 În consecință, trebuie să se considere că, deși o interdicție, precum cea în cauză în
acțiunea principală, este aplicabilă tuturor operatorilor care acționează pe teritoriul național,
aceasta afectează totuși, în fapt, mai mult ieșirea produselor de pe piața statului membru de
export decât comercializarea produselor pe piața națională a statului membru respectiv.
44 Prin urmare, trebuie să se constate că o interdicție precum cea în cauză în acțiunea
principală, impusă furnizorului într-o vânzare la distanță, de a solicita un avans sau orice plată
înainte de expirarea termenului de retractare constituie o măsură cu efect echivalent unei
restricții cantitative la export. Același lucru este adevărat în ceea ce privește interdicția impusă
furnizorului de a solicita consumatorilor numărul cardului lor de plată, chiar dacă acesta se
angajează să nu îl utilizeze înainte de expirarea termenului respectiv pentru încasarea plății.
***
Nota bene!
Pentru calificarea unei reglementări naționale ca o măsură cu efect echivalent la export, nu
mai e necesar să se demonstreze efectul protector. Este suficient ca dispoziția să discrimineze în
fapt (discriminare indirectă) mărfurile destinate exportului față de cele ce sunt vândute pe piața
națională.
Rezumat
Prin decizia Keck și Mithouard, Curtea de Justiție a făcut un reviriment al jurisprudenței

sale, distingând între:
A. reglementările naționale referitoare la produse, care sunt măsuri cu efect
echivalent, chiar dacă regulile în cauză sunt aplicabile fără deosebire tuturor
produselor, atâta timp cât această aplicare nu poate fi justificată printr-un obiectiv
de interes general (exigență imperativă).
100
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
B. reglementările privind modalitățile de vânzare, dacă
- se aplică pentru toți operatorii care își desfășoară activitatea pe teritoriul statului și
- afectează în același mod, în drept și în fapt, comercializarea produselor naționale și a
celor importate (pct. 16 Keck). Dacă respectă cele două condiții, ultimele măsuri
naționale sunt permise.
Jurisprudența a evoluat, iar criteriul împiedicării accesului pe piață a devenit din ce în ce
mai important. Astăzi, Curtea consideră drept mee:
- măsurile discriminatorii;
- măsurile referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească mărfurile, chiar dacă
aceste norme sunt aplicabile fără deosebire tuturor produselor;
- alte măsuri ce restrâng accesul pe piața unui stat membru a produselor din alte state
membre.
În cazul măsurilor cu efect echivalent la export, în prezent Curtea include, pe lângă
reglementările discriminatorii, cele care sunt aplicabile tuturor operatorilor care acționează pe
teritoriul național, dar care afectează, în fapt, mai mult ieșirea produselor de pe piața statului
membru de export decât comercializarea produselor pe piața națională.

1. În ce condiții sunt admise reglementările naționale privind
modalitățile de vânzare?
2. Care este regimul restricțiilor de utilizare, în lumina jurisprudenței
Curții de Justiție a Uniunii europene?
3. Germania interzice vânzarea prin Internet a produselor
farmaceutice, chiar și în cazul celor pentru care nu este nevoie de
prescripție medicală. Un farmacist din Franța, care dorește să vândă
asemenea medicamente pacienților germani vă cere sfatul
101
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE XII. ARMONIZAREA LEGISLAȚIILOR
NAȚIONALE
§1. Introducere .......................................................................................................... 102
§3. Noțiunea de armonizare ....................................................................................... 102
§ 4. Armonizarea în cadrul pieței interne. Procedurile și metodele de armonizare ...... 103
Rezumat .................................................................................................................... 104
§1. Introducere
O cale de a surmonta obstacolele naționale netarifare aflate în calea liberei
circulații a mărfurilor o reprezintă luarea de măsuri de armonizare la nivelul
Uniunii europene.

După parcurgerea materialului, studenții vor fi capabili să explice noțiunea de
armonizare, precum și procedurile și metodele de armonizare.
§3. Noțiunea de armonizare

Începând cu sfârșitul anilor ’70 ai secolului trecut, s-au făcut eforturi considerabile în
vederea armonizării legislațiilor naționale. Armonizarea legislațiilor naționale reprezintă o
modalitate foarte eficace de a elimina obstacolele din calea libertăților de circulație. Adoptarea
dispozițiilor de armonizare a permis eliminarea obstacolelor create de dispozițiile naționale,
făcându-le neaplicabile, și stabilirea de norme comune vizând atât garantarea liberei circulații a
mărfurilor și bunurilor, cât și respectarea celorlalte obiective stabilite în Tratatul CE, cum ar fi
cele legate de protecția mediului și a consumatorilor, concurență etc.
Armonizarea legislațiilor naționale este în prezent reglementată de TFUE în Capitolul 3,
102
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
intitulat ”Apropierea legislațiilor”, din Titlul VII al Părții a treia (art. 114-118).
Armonizarea nu se mărginește la libera circulație a mărfurilor, dar regimul circulației
persoanelor cuprinde reguli particulare. De altfel, majoritatea măsurilor de armonizare s-au
adoptat în domeniul circulației mărfurilor
§ 4. Armonizarea în cadrul pieței interne. Procedurile și metodele de armonizare

Abordarea inițială în materie de armonizare a constat în adoptarea de acte foarte detaliate
privind specificațiile tehnice ale produselor. Această viziune a fost utilă în unele domenii, cum ar
fi cel al automobilelor. Și-a arătat însă limitele:
- Elaborarea unor acte detaliate necesita procese îndelungate de negociere: fiecare țară
încerca să le convingă pe celelalte că propriile reglementări tehnice erau cele mai bune.
- Pe de altă parte, prelungirea negocierilor putea constitui o frână pentru inovații, întrucât
cerințele tehnice puteau ajunge în decalaj față de evoluțiile tehnice și științifice.
Având în vedere acest dificultăți, pentru a evita costurile multiple produse de armonizarea
detaliată, Comisia a propus o schimbare. În urma adoptării de către Curte a hotărârii Cassis de
Dijon39, în care forul jurisdicțional a statuat că orice produs fabricat și comercializat în mod legal
într-un stat membru trebuie, în principiu, să fie admis pe piața oricărui alt stat membru, Comisia
a propus ca la baza măsurilor de armonizare să stea principiul recunoașterii reciproce.
Consiliul și-a însușit această propunere, prin Rezoluția Consiliului din 7 mai 1985,
confirmată în Rezoluția Consiliului din 21 decembrie 1989 și în Decizia 93/465/CEE a
Consiliului.
Armonizarea a fost facilitată în anii ‘80 și de modificările procedurale, prin introducerea
regulii majorității calificate în Consiliu, necesare în cazul majorității directivelor privind
finalizarea pieței unice (art. 95 TCE, modificat prin Tratatul de la Maastricht).
Acum armonizarea trebuie să se limiteze la cerințele esențiale pe care trebuie să le respecte
produsele, mai ales în sănătate și securitate. Dispozițiile tehnice ce permit respectarea acestor
cerințe esențiale sunt negociate cu ajutorul experților în domeniu. Armonizarea este justificată
atunci când normele naționale nu pot fi considerate echivalente și creează restricții. Directivele
adoptate în cadrul noii abordări au scopul dublu de a asigura libera circulație a mărfurilor prin
armonizarea tehnică a unor sectoare întregi și de a garanta un nivel înalt de protecție a
obiectivelor de interes public la care se face referire în art. 114 (3) TFUE (de exemplu jucăriile,
materialele de construcții, utilajele, aparatele pe bază de gaz și echipamentele terminale de
telecomunicații).
39
CJCE, 20 februarie 1979, cauza 120/78, Rewe-Zentral. Decizia a fost discutată pe larg în unitatea de
învățare anterioară.
103
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
Rezumat
Armonizarea legislațiilor naționale reprezintă o modalitate foarte eficace de a elimina
obstacolele din calea libertăților de circulație. Adoptarea dispozițiilor de armonizare a permis
eliminarea obstacolelor create de dispozițiile naționale și stabilirea de norme comune. Deși
armonizarea nu se limitează la libera circulație a mărfurilor, majoritatea măsurilor de armonizare
s-au adoptat în acest domeniu.
Abordarea inițială în materie de armonizare a constat în adoptarea de acte foarte detaliate
privind specificațiile tehnice ale produselor. Ulterior, Consiliul a decis, în urma propunerii
Comisiei, ca la baza măsurilor de armonizare să stea principiul recunoașterii reciproce.
Acum armonizarea trebuie să se limiteze la cerințele esențiale pe care trebuie să le respecte
produsele, mai ales în sănătate și securitate.

1. Care a fost abordarea inițială în materie de măsuri de armonizare a
legislațiilor naționale?
2. Care au fost dezavantajele primei faze ale procesului de armonizare?
3. În ce constă noua abordare a armonizării legislațiilor naționale?
104
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE XIII. LIBERA CIRCULAȚIE A
PERSOANELOR
§1. Introducere .......................................................................................................... 105
§3. Generalități.......................................................................................................... 105
§4. Dispozițiile din TFUE referitoare la libera circulație a lucrătorilor ....................... 106
§5. Calitatea de lucrător............................................................................................. 107
§6. Beneficiarii liberei circulații ................................................................................ 108
§7. Drepturile lucrătorilor salariați............................................................................. 109
§8. Excepții de la libera circulație a lucrătorilor......................................................... 111
Rezumat .................................................................................................................... 112
§1. Introducere
Vom examina libera circulație a persoanelor în contextul pieței interne, așadar
din perspectivă economică.

După parcurgerea materialului, studenții vor fi capabili să identifice sediul
materiei în materia liberei circulații a lucrătorilor, să definească noțiunea de
lucrător, să stabilească beneficiarii liberei circulații, drepturile lucrătorilor
salariați, precum și excepțiile de la libera circulație a lucrătorilor.
§3. Generalități
În contextul pieței interne, vom studia libera circulație a persoanelor din perspectivă
economică. Vom vorbi astfel de libera circulație a lucrătorilor.
105
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
Așa cum se arată în considerentele Directivei 2014/54/UE privind măsurile de facilitare a
exercitării drepturilor conferite lucrătorilor în contextul liberei circulații a lucrătorilor, libera
circulație a lucrătorilor este una dintre libertățile fundamentale ale cetățenilor Uniunii și unul
dintre pilonii pieței interne. Punerea sa în aplicare garantează exercitarea deplină a drepturilor
conferite cetățenilor Uniunii și membrilor familiilor acestora.
Libera circulație a lucrătorilor este, de asemenea, un element esențial pentru dezvoltarea
unei veritabile piețe a muncii a Uniunii, care să permită lucrătorilor să se deplaseze în zone în
care există un deficit al forței de muncă sau mai multe șanse de angajare, să sprijine mai multe
persoane să își găsească locuri de muncă mai bine adaptate competențelor lor și să elimine
blocajele apărute pe piața muncii.
Libera circulație a lucrătorilor oferă fiecărui cetățean al Uniunii, indiferent de reședința sa,
dreptul de a circula liber în alt stat membru pentru a lucra și/sau a locui acolo în interes
profesional. Aceasta îi protejează împotriva discriminării pe motiv de cetățenie în ceea ce
privește accesul la muncă, condițiile de muncă și de încadrare în muncă, în special cu privire la
remunerare, concediere, impozitare și avantaje sociale, asigurându-le un tratament egal în raport
cu resortisanții statului membru respectiv, în temeiul dreptului intern, al practicii naționale și al
contractelor colective de muncă de la nivel național.
Mobilitatea forței de muncă în cadrul Uniunii reprezintă un mijloc prin care li se
garantează lucrătorilor posibilitatea de a-și îmbunătăți condițiile de viață și de muncă și de a
avansa pe plan social, contribuind totodată la satisfacerea nevoilor economiei statelor membre.
Din punctul de vedere al României, migrația forței de muncă calificate ridică probleme nu
doar economice, ci și sociale. Pe de altă parte, în 2020 românii din străinătate au trimis în țară
3,4 miliarde de euro, sumă ce a depășit nivelul investițiilor străine directe (3 miliarde).
§4. Dispozițiile din TFUE referitoare la libera circulație a lucrătorilor

Articolul 45 (ex-articolul 39 TCE)
(1) Libera circulație a lucrătorilor este garantată în cadrul Uniunii.

(2) Libera circulație implică eliminarea oricărei discriminări pe motiv de cetățenie între
lucrătorii statelor membre, în ceea ce privește încadrarea în muncă, remunerarea și celelalte
condiții de muncă.
(3) Sub rezerva restricțiilor justificate de motive de ordine publică, siguranță publică și
sănătate publică, libera circulație a lucrătorilor implică dreptul:
(a) de a accepta ofertele reale de încadrare în muncă;
(b) de a circula liber în acest scop pe teritoriul statelor membre;
(c) de ședere într-un stat membru pentru a desfășura o activitate salarizată în conformitate
106
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a
cu actele cu putere de lege și actele administrative care reglementează încadrarea în muncă a k e r- s o ft w a
lucrătorilor statului respectiv;

(d) de a rămâne pe teritoriul unui stat membru după ce a fost încadrat în muncă în acest
stat, în condițiile care vor face obiectul unor regulamente adoptate de Comisie.
(4) Dispozițiile prezentului articol nu se aplică încadrării în administrația publică.
§5. Calitatea de lucrător

Definiția nu a fost prevăzută de tratatele constitutive, fiind enunțată de Curtea de Justiție.
Să examinăm astfel decizia Lawrie-Blum40. Doamnei Lawrie-Blum, cetățeană britanică, obținuse
de la Universitatea din Fribourg certificatul de aptitudini pedagogice pentru învățământul liceal,
dar i-a fost refuzat de către autoritățile germane accesul la stagiul pregătitor prevăzut de „zweite
Staatsprüfung” (al doilea examen de stat), care le conferă absolvenților posibilitatea de a avea o
carieră de profesor de liceu. Refuzul accesului la stagiu s-a întemeiat pe motivul cetățeniei. Dna
Lawrie-Blum a cerut în instanță anularea deciziei de refuz, pe motiv că încalcă normele
comunitare care interzic orice discriminare pe motiv de cetățenie pentru accesul la ocupare.
Primele două instanțe germane au respins acțiunea, considerând că învățământul public nu
constituie o activitate economică, ci ține de administrația publică, fiind exceptat de la prevederile
privind libera circulație. Instanța de recurs a sesizat Curtea de Justiție printr-o chestiune
prejudicială.
Curtea de Justiție a statuat:
16 „Libera circulație a lucrătorilor constituie unul dintre principiile fundamentale ale
Comunității, noțiunea de lucrător, în sensul articolului 48 (azi art. 45 TFUE), nu poate primi o
interpretare diferită, în funcție de dreptul național, aceasta având o sferă de aplicare la nivel
comunitar. Întrucât definește domeniul de aplicare a acestei libertăți fundamentale, noțiunea
comunitară de lucrător trebuie să fie interpretată în sens larg (hotărârea din 23 martie 1982,
Levin, 53/81, Rec. p. 1035).
17 Această noțiune trebuie să fie definită în conformitate cu criteriile obiective care
caracterizează relația de muncă, având în vedere drepturile și obligațiile persoanelor în cauză.
Însă caracteristica esențială a relației de muncă este faptul că o persoană desfășoară, pentru o
anumită perioadă de timp, în favoarea unei alte persoane și sub conducerea acesteia, anumite
prestații, în schimbul cărora primește o remunerație.
18 În speță s-a stabilit că, pe toată durata stagiului, cadrul didactic stagiar se află sub
conducerea și supravegherea instituției de învățământ la care a fost repartizat, care îi impune
prestațiile de efectuat și programul de lucru, precum și instrucțiunile pe care trebuie să le execute
40
CJCE, cauza 66/85, 3 iulie 1986, Lawrie-Blum, EU:C:1986:284.
107
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a
și normele care trebuie respectate. (…) k e r- s o ft w a
19 Faptul că stagiul pedagogic poate fi considerat, după modelul perioadelor de ucenicie în

alte profesii, o pregătire practică aferentă exercitării profesiei în sine, nu poate împiedica
aplicarea articolului 48 alineatul (1), în cazul în care acesta este efectuat în condițiile unei
activități salariale.
20 De asemenea, nu se poate susține că prestațiile efectuate în cadrul învățământului nu ar
intra în sfera de aplicare a tratatului întrucât nu ar avea natură economică. Într-adevăr, pentru
aplicarea articolului 48, se impune doar ca activitatea să aibă caracterul unei prestații în muncă
remunerate, indiferent de domeniul în care este efectuată aceasta (a se vedea hotărârea din 12
decembrie 1974, Walrave, 36/74, Rec. p. 1405). Natura economică a acestor activități nu mai
poate fi negată pe motiv că sunt efectuate în regimul dreptului public, deoarece, astfel cum a
arătat Curtea în hotărârea din 12 februarie 1974 (Sotgiu, 152/73, Rec. p. 153), natura relației
juridice dintre lucrător și angajator - statut de drept public sau contract de drept privat - nu are
relevanță pentru aplicarea articolului 48.
21 Faptul că stagiarul nu efectuează decât un număr redus de ore de curs pe săptămână și
nu încasează decât o remunerație mai mică decât salariul minim al unui cadru didactic titular
debutant nu se opune calificării acestuia ca lucrător. Într-adevăr, Curtea a recunoscut în
hotărârea Levin (citată anterior) că noțiunea de lucrător și cea de activitate salarială trebuie să fie
înțelese astfel încât să includă persoanele care, neefectuând o normă întreagă, nu încasează decât
o remunerație inferioară celei prevăzute pentru un post cu normă întreagă, cu condiția să fie
vorba despre desfășurarea unor activități reale și efective.”
Pentru a fi considerată lucrător, persoana trebuie să fie angajată într-o activitate
economică. Curtea cere să fie reunite 3 condiții:
1) Să se presteze muncă;
2) Aceasta să fie remunerată;
3) Să existe relația de subordonare față de angajator.
§6. Beneficiarii liberei circulații

Dreptul este recunoscut oricărui cetățean al unui stat membru, ca și membrilor familiei
sale, indiferent de cetățenia acestora.
Beneficiile se extind asupra tuturor cetățenilor europeni care își exercită dreptul la libera
circulație: lucrători permanenți, sezonieri și frontalieri. Lucrătorii frontalieri (transfrontalieri)
sunt cei ce lucrează într-un stat membru diferit de statul membru de reședință, respectiv cei care
se duc la muncă în altă țară membră și revin regulat (zilnic sau cel puțin o dată pe săptămână) în
țara de reședință.
108
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
Prin noțiunea de membri de familie se înțeleg, în conformitate cu art. 2 pct. 2 Directiva
2004/38:
(a) soțul;
(b) partenerul cu care cetățeanul Uniunii a contractat un parteneriat înregistrat, în temeiul
legislației unui stat membru, dacă, potrivit legislației statului membru gazdă, parteneriatele înregistrate
sunt considerate drept echivalente căsătoriei și în conformitate cu condițiile prevăzute de legislația
relevantă a statului membru gazdă;
(c) descendenții direcți în vârstă de cel mult 21 de ani sau care se află în întreținerea sa, precum și
descendenții direcți ai soțului sau ai partenerului, conform definiției de la litera (b);
(d) ascendenții direcți care se află în întreținere și cei ai soțului sau ai partenerului, conform
definiției de la litera (b) a Parlamentului European și a Consiliului, care se aplică și membrilor familiilor
lucrătorilor frontalieri.
§7. Drepturile lucrătorilor salariați

1) Dreptul de a exercita o activitate salarizată
Potrivit art. 45 alin. (3) TFUE, libera circulație a lucrătorilor presupune dreptul de a
accepta ofertele reale de încadrare în muncă, de a circula liber și de a se stabili pe teritoriul
statului membru respectiv, pentru a ocupa locul de muncă obținut. Lucrătorii au și dreptul de a
rămâne pe teritoriul unui stat membru după ce au fost încadrați în muncă în acel stat.
2) Dreptul la tratament național
Potrivit art. 45 TFUE alin. (2), libera circulație implică eliminarea oricărei discriminări pe
motiv de cetățenie între lucrătorii statelor membre, în ceea ce privește încadrarea în muncă,
remunerarea și celelalte condiții de muncă.
Regulamentul nr. 492/2011 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii
detaliază conținutul acestor drepturi.
1. Drepturi referitoare la accesul în muncă
- În domeniul de aplicare a regulamentului nu sunt aplicabile normele naționale ce restrâng
sau supun unor condiții care nu se aplică propriilor lor cetățeni cererea și oferta de locuri
de muncă, accesul la ocuparea unui loc de muncă sau dreptul străinilor de a desfășura o
activitate.
- De asemenea, nu pot fi aplicate acele reguli naționale care, deși se aplică indiferent de
cetățenie, scopul sau efectul lor exclusiv sau principal este de a împiedica accesul
resortisanților altui stat membru la locurile de muncă oferite.
- Totuși, se face excepție atunci când este vorba despre condiții privind cunoștințele
109
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
lingvistice solicitate în raport cu natura locului de muncă urmând a fi ocupat.
Regulamentul dă exemple de dispoziții și practici naționale interzise, cum ar fi
cele care:
- fac obligatorie recurgerea la proceduri speciale de recrutare pentru străini;
- restrâng sau supun unor condiții diferite de cele aplicabile angajatorilor
care desfășoară activități pe teritoriul statului membru respectiv oferta de
muncă publicată în presă sau prin orice alt mijloc;
- supun eligibilitatea pentru ocuparea unui loc de muncă unor condiții de
înregistrare la oficiile de ocupare a forței de muncă sau împiedică
recrutarea nominală a lucrătorilor în cazul persoanelor care nu își au
reședința pe teritoriul statului membru respectiv.
- Cetățenii din alte state membre beneficiază, pe teritoriul unui alt stat membru, de aceeași
prioritate ca și resortisanții statului respectiv în ceea ce privește accesul la locurile de
muncă disponibile.
2. Drepturi referitoare la desfășurarea activității salariate. Este prevăzută egalitatea de tratament,
în ce privește:
- remunerarea,
- concedierea și,
- în cazul în care rămâne fără un loc de muncă, reintegrarea profesională și reangajarea.
3. Drepturile referitoare la avantaje sociale și fiscale sunt similare cu cele de care se bucură
lucrătorii naționali.
4. Drepturi sindicale
- egalitate de tratament în ceea ce privește afilierea la organizații sindicale și exercitarea
drepturilor sindicale, inclusiv a dreptului de vot și accesul la posturile administrative sau
de conducere ale unei organizații sindicale.
- beneficiază de dreptul de a fi ales în organele reprezentative ale lucrătorilor din cadrul
întreprinderii.
S-a constatat însă că, de foarte multe ori, lucrătorii din Uniune nu își cunosc drepturile la
liberă circulație. Pe de altă parte, aceste drepturi nu au fost respectate în aceeași măsură în toate
statele membre. S-au înregistrat cazuri de nerecunoaștere a calificărilor, discriminare pe motiv
de cetățenie și, mai grav, de exploatare a lucrătorilor migranți (românii sunt familiarizați cu
situația unor conaționali de la abatoare din Germania sau ferme din Italia).
Din această cauză s-a adoptat Directiva 2014/54/UE privind măsurile de facilitare a
110
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
exercitării drepturilor conferite lucrătorilor în contextul liberei circulații a lucrătorilor.
- Directiva urmărește ca toți lucrătorii din Uniune și membrii lor de familie care consideră
că au suferit sau suferă de pe urma unor restricții și obstacole nejustificate în calea
dreptului la liberă circulație sau care se consideră nedreptățiți prin neaplicarea
principiului egalității de tratament, chiar și după încetarea relației de muncă, să aibă
acces la proceduri judiciare.
- Asociațiile, organizațiile, inclusiv partenerii sociali, sau alte entități juridice, care au, în
conformitate cu criteriile prevăzute în dreptul intern sau practica națională sau în
contractele colective de muncă naționale, un interes legitim în a se asigura de respectarea
dispozițiilor prezentei directive, pot întreprinde, în numele sau în sprijinul lucrătorilor din
Uniune și al membrilor familiilor acestora, cu consimțământul lor, demersurile judiciare
și/sau administrative prevăzute pentru respectarea drepturilor.
- Statele membre trebuie să stabilească organisme pentru promovarea, analiza,
monitorizarea și susținerea egalității de tratament pentru toți lucrătorii din Uniune și
membrii familiilor lor fără discriminare pe motiv de cetățenie, fără restricții sau obstacole
nejustificate în calea dreptului lor la liberă circulație și adoptă dispozițiile necesare
pentru buna funcționare a unor astfel de organisme.
§8. Excepții de la libera circulație a lucrătorilor

Potrivit art. 45 alin. (4) TFUE, regulile privind libera circulație nu se aplică încadrării în
administrația publică.
În condițiile în care sistemele juridice naționale dau definiții diferite noțiunii de
administrație publică, Curtea de Justiție a dat o definiție proprie. Este relevantă cauza Comisia c.
Belgia41.
Constituția belgiană stipula că „numai belgienii… pot fi admiși pentru ocuparea locurilor
de muncă civile și militare, cu anumite excepții care pot fi stabilite prin lege pentru cazuri
speciale”. Or, locurile de muncă oferite de autorități publice se refereau și la posturi de muncitori
necalificați, elevi-mecanici de locomotivă, încărcători, muncitori care amplasează șinele, precum
și posturi de infirmiere, surori puericultoare, instalatori, tâmplari, electricieni, ajutori de
grădinari… Pentru toate aceste locuri de muncă se cerea condiția deținerii cetățeniei belgiene.
Curtea:
Aparțin administrației publice „locuri de muncă ce implică participarea directă sau
indirectă la exercitarea puterii publice și a funcțiilor care au ca obiect protejarea intereselor
41
CJCE, hotărârile din decembrie 1980 și din 26 mai 1982, cauza 149/79, Comisia c. Belgia,
ECLI:EU:C:1980:297 și EU:C:1982:195.
111
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
generale ale statului sau ale altor colectivități publice. Astfel de locuri de muncă presupun,
într-adevăr, din partea titularilor, existența unui raport special de solidaritate față de stat, precum
și reciprocitatea drepturilor și obligațiilor, care reprezintă fundamentul legăturii de cetățenie”.
„Locurile de muncă în sensul articolului 48 alineatul (4) din tratat [azi 45 alineatul (4)
TFUE] sunt cele care au o legătură cu activitățile specifice ale administrației publice, în măsura
în care aceasta este învestită cu exercitarea prerogativelor de putere publică și cu
responsabilitatea de a apăra interesele generale ale statului, cărora trebuie să le fie asimilate
interesele proprii ale colectivităților publice, precum administrațiile municipale.”
Sunt considerate că sunt exceptate de la libera circulație, „ținând seama de sarcinile și de
responsabilitățile care le sunt inerente”, locurile de muncă ce figurează sub denumirea de
„controlor șef al biroului tehnic”, „controlor principal”, „controlor al lucrărilor”, „controlor al
inventarelor” și „paznic de noapte” din administrația comunală din Bruxelles, precum și de
„arhitect” din administrațiile comunale.
„În schimb, în ceea ce privește celelalte locuri de muncă (…), nu rezultă, ținând seama de
natura funcțiilor și a responsabilităților pe care le presupune, că acestea constituie „locuri de
muncă în administrația publică”, în sensul articolului 48 alineatul (4) din tratat.”
Rezumat
Punerea în aplicare a liberei circulații a lucrătorilor garantează exercitarea deplină a
drepturilor conferite cetățenilor Uniunii și membrilor familiilor acestora, fiind și un element
esențial pentru dezvoltarea unei veritabile piețe a muncii a Uniunii. Libera circulație a
lucrătorilor oferă fiecărui cetățean al Uniunii, indiferent de reședința sa, dreptul de a circula liber
în alt stat membru pentru a lucra și/sau a locui acolo în interes profesional. Aceasta îi protejează
împotriva discriminării pe motiv de cetățenie în ceea ce privește accesul la muncă, condițiile de
muncă și de încadrare în muncă, în special cu privire la remunerare, concediere, impozitare și
avantaje sociale, asigurându-le un tratament egal în raport cu resortisanții statului membru
respectiv, în temeiul dreptului intern, al practicii naționale și al contractelor colective de muncă
de la nivel național.
Pentru ca o persoană să fie considerată lucrător, trebuie ca ea să presteze muncă, aceasta să
fie remunerată și să existe relația de subordonare față de angajator.
Ca o excepție, regulile privind libera circulație nu se aplică încadrării în administrația
publică. Curtea de Justiție a statuat că aparțin administrației publice locuri de muncă ce implică
participarea directă sau indirectă la exercitarea puterii publice și a funcțiilor care au ca obiect
protejarea intereselor generale ale statului sau ale altor colectivități publice.
112
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac

1. Care sunt condițiile pe care trebuie să le întrunească o persoană
pentru a fi considerată lucrător în dreptul Uniunii Europene?
2. Sportivii profesioniști au statut de lucrător în dreptul UE? Explicați.
3. Cine beneficiază de libera circulație, pe lângă lucrători?
4. Prin ce se caracterizează locurile de muncă ce aparțin administrației
publice?
113
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE XIV. LIBERTATEA DE STABILIRE ȘI k e r- s o ft w a
LIBERA PRESTARE A SERVICIILOR
§1. Introducere .......................................................................................................... 114
§3. Libertatea de stabilire .......................................................................................... 114
§4. Libera prestare a serviciilor ................................................................................. 116
§5 Derogări de la dreptul de stabilire și de la libera prestare a serviciilor ................... 117
Rezumat .................................................................................................................... 121
§1. Introducere
Libertatea de stabilire și libera prestare a serviciilor completează libera circulație
a lucrătorilor, pentru a realiza circulația liberă a tuturor agenților economici.

După parcurgerea materialului, studenții vor fi capabili să explice regimul
libertății de stabilire și al liberei prestări a serviciilor și să identifice derogările de
la dreptul de stabilire și de la libera prestare a serviciilor.
Aplicându-se agenților economici independenți, aceste libertăți completează libera

circulație a lucrătorilor, pentru a realiza circulația liberă a tuturor agenților economici. Ele se
aplică atât persoanelor fizice, cât și persoanelor juridice.
§3. Libertatea de stabilire

Potrivit art. 49 par. 1 TFUE, sunt interzise restricțiile privind libertatea de stabilire a
resortisanților unui stat membru pe teritoriul altui stat membru. Această interdicție vizează și
restricțiile privind înființarea de agenții, sucursale sau filiale de către resortisanții unui stat
114
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
membru stabiliți pe teritoriul altui stat membru.
Conform art. 49 par. 2 TFUE, libertatea de stabilire presupune accesul la activități
independente și exercitarea acestora, precum și constituirea și administrarea întreprinderilor și,
în special, a societăților, în condițiile definite pentru resortisanții proprii de legislația țării de
stabilire.
Se bucură de această libertate cetățenii statelor membre care exercită o profesie
independentă de orice tip (profesie liberală, comerciant, arhitect, meșteșugari, specialiști IT…).
Notăm că agențiile sau sucursalele nu au personalitate juridică. Filialele sunt societăți cu
personalitate juridică.
În viziunea Curții de Justiție, noțiunea de stabilire comportă exercitarea efectivă a unei
activități economice prin intermediul unei instalări stabile în alt stat membru pe o perioadă
nedeterminată42. Aceasta „este o noțiune foarte largă care implică posibilitatea unui resortisant al
Uniunii de a participa, în mod stabil și continuu, la viața economică a unui stat membru diferit
de statul membru de origine al acestuia și de a obține profit din această participare, favorizând
astfel întrepătrunderea economică și socială în interiorul Uniunii Europene în domeniul
activităților independente43”.
Drepturile sunt garantate de principiul egalității de tratament (al tratamentului național).
Curtea de Justiție a statuat că „toate măsurile care interzic, împiedică sau fac mai puțin atractivă
exercitarea libertății de stabilire, chiar dacă nu au caracter discriminatoriu, trebuie privite drept
restrângeri ale acestei libertăți44”. În speța CaixaBank, Curtea s-a opus unei reglementări
franceze care interzicea unei instituții de credit, filială a unei societăți din alt stat membru,
remunerarea conturilor la vedere (conturilor curente) deschise de rezidenții francezi. Deși
urmărea încurajarea economisirii, reglementarea națională constituia pentru instituțiile de credit
din alte state membre o barieră serioasă la exercitarea activităților prin intermediul unei filiale în
statul gazdă, care le afecta accesul pe piață. Curtea a mai calificat ca obstacol la exercitarea
libertății de stabilire o grevă declanșată contra transferului înmatriculării unei nave în alt stat
membru45.
Prin definiție, lipsește relația de subordonare față de un angajator.
Dreptul de stabilire se poate exercita cu titlu principal sau cu titlu secundar. Cu titlu
principal, este vorba despre instalarea unui lucrător independent sau instalarea sediului social al
unei societăți comerciale în alt stat membru decât cel de origine. Cât despre exercitarea dreptului
42
CJCE, 25 iulie 1991, C-221/89, Factortame I, EU:C:1991:320.
43
CJCE, Hotărârea din 24 mai 2011, Comisia c. Grecia, C-61/08, EU:C:2011:340.
44
CJCE, Hotărârea din 5 octombrie 2004, c-442/02, CaixaBank, EU:C:2004:586.
45
CJCE, 11 decembrie 2007, Viking, C-438/05, EU:C:2007:772.
115
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
de stabilire cu titlu secundar, ea este aplicată mai ales de societăți comerciale, care își deschid în
alt stat membru o filială, o agenție sau o sucursală. Avocații își pot deschide un cabinet secundar
în alt stat membru.
Deosebind libertatea de stabilire de libera circulație a lucrătorilor, Curtea a statuat
condițiile ce permit să se considere că o activitate este exercitată cu titlu independent:
- lipsește orice legătură de subordonare în ce privește alegerea acestei activități, condițiile
de lucru și de remunerare,
- se desfășoară sub propria responsabilitate și
- contra unei remunerații care îi este plătită integral și direct46.
Dacă libertatea de circulație a cetățenilor din noile state membre poate fi restricționată de
vechile state membre pentru o perioadă de până la 7 ani, nu există o asemenea perioadă
tranzitorie pentru beneficiarii libertății de stabilire.
§4. Libera prestare a serviciilor

Art. 56 TFUE interzice restricțiile privind libera prestare a serviciilor în cadrul Uniunii cu
privire la resortisanții statelor membre stabiliți într-un alt stat membru decât cel al beneficiarului
serviciilor.
Art. 57 TFUE:
„În înțelesul tratatelor, sunt considerate servicii prestațiile furnizate în mod obișnuit în
schimbul unei remunerații, în măsura în care nu sunt reglementate de dispozițiile privind libera
circulație a mărfurilor, a capitalurilor și a persoanelor.
Serviciile cuprind în special:
(a) activități cu caracter industrial;
(b) activități cu caracter comercial;
(c) activități artizanale;
(d) activitățile prestate în cadrul profesiunilor liberale.
Fără a aduce atingere dispozițiilor capitolului privind dreptul de stabilire, prestatorul poate,
în vederea executării prestației, să își desfășoare temporar activitatea în statul membru în care
prestează serviciul, în aceleași condiții care sunt impuse de acest stat propriilor resortisanți.”
Așadar, prevederile tratatului se referă la prestatorii de servicii care sunt stabiliți în alt stat
decât cel al destinatarilor serviciilor. Prestatorii de servicii nu se stabilesc în statele membre în
46
CJCE, 20 noiembrie 2001, Jany, C-268/99, EU:C:202.616. Activitatea economică în chestiune era
prostituția.
116
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
care își desfășoară activitatea. Ei pot circula liber în statele în care locuiesc beneficiarii
serviciilor. Uneori nu este nevoie de deplasare: prestarea serviciilor se poate face de la distanță
sau clientul este cel ce se deplasează la furnizorul de servicii. Prin acte de drept derivat ale UE,
dreptul de liberă circulație a fost extins și asupra destinatarilor de servicii, noțiune înțeleasă de
Curtea de Justiție în sens foarte larg. Sunt astfel incluși turiștii, pacienții care se tratează în
străinătate, călătorii în scop de afaceri etc.
Practic, deosebirea între dreptul de stabilire și libera prestare a serviciilor constă în aceea
că instalarea în alt stat membru are caracter durabil, în timp ce prestarea serviciilor presupune
activități punctuale în alt stat membru.
„Caracterul temporar al activităților în cauză se evaluează nu doar în funcție de durata
prestației ci, în egală măsură, în funcție de frecvența, periodicitatea și continuitatea acesteia.
Caracterul temporar al prestației nu exclude posibilitatea ca prestatorul de servicii, în sensul
tratatului, să se doteze, în statul membru gazdă, cu o anumită infrastructură (inclusiv un birou,
cabinet sau sală de consultații), în măsura în care această infrastructură este necesară pentru
îndeplinirea respectivei prestații47”. Posibilitatea prestatorului de servicii de a folosi o
infrastructură în alt stat membru poate face uneori dificilă distincția între dreptul de stabilire și
libera prestare a serviciilor.
Remunerația este esențială pentru a beneficia de libertatea de circulație. Activitățile de
caritate, neremunerate, nu intră aici. Învățământul public finanțat prin subvenții publice nu ține
de libertatea de circulație a serviciilor, spre deosebire de învățământul privat finanțat de
beneficiari48.
§5 Derogări de la dreptul de stabilire și de la libera prestare a serviciilor

1. Activitățile asociate cu exercitarea autorității publice
Potrivit art. 51 TFUE, sunt exceptate de la aplicarea dispozițiilor privind dreptul de
stabilire, în ceea ce privește statul membru interesat, activitățile care sunt asociate în acest stat,
chiar și cu titlu ocazional, cu exercitarea autorității publice.
Potrivit art. 62 TFUE, derogările de la art. 51 sunt aplicabile și liberei prestări a serviciilor.
Curtea de Justiție face o interpretare strictă a acestei excepții. În speța Reyners49, un
cetățean olandez, posesor al diplomei legale în temeiul căreia în Belgia se acordă accesul la
profesia de avocat, a fost exclus din această profesie pe motivul cetățeniei sale, ca urmare a
Decretului regal din 24 august 1970 privind titlul și exercitarea profesiei de avocat. Instanța
47
CJCE, 30 noiembrie. 1995, C-55/94, Gebhard, EU:C:1995:411.
48
CJCE, 7 decembrie 1993, Wirth, C-109/92, EU:C:1993:916.
49
CJCE, 21 iunie 1974, Reyners, cauza 2/74, EU:C:1974:68.
117
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
națională a întrebat Curtea dacă în cadrul unei profesii precum cea de avocat sunt exceptate de la
aplicarea capitolului referitor la dreptul de stabilire numai activitățile inerente acestei profesii,
care implică exercitarea autorității publice, sau dacă această profesie este exceptată în
ansamblul său, pe motivul că include și activități care implică exercitarea autorității publice.
Curtea:
„43 Ținând seama de caracterul fundamental, în sistemul tratatului, al libertății de stabilire
și al principiului tratamentului național, derogările permise de articolul 55 primul paragraf nu
trebuie să primească o sferă de aplicare care ar depăși scopul în vederea căruia a fost introdusă
această clauză de exceptare.
44 Articolul 55 primul paragraf trebuie să permită statelor membre, în cazul în care
anumite funcții implicând exercitarea autorității publice sunt în legătură cu una dintre activitățile
independente prevăzute la articolul 52, să excludă accesul persoanelor care nu sunt resortisanți la
astfel de funcții.
45 Această necesitate este pe deplin îndeplinită, întrucât excluderea resortisanților este
limitată la acele activități care, considerate în sine, reprezintă o participare directă și specifică la
exercitarea autorității publice.
46 Extinderea excepției permise de articolul 55 la o întreagă profesie nu ar fi admisibilă
decât în cazul în care astfel de activități s-ar afla în asemenea legătură cu această profesie, încât
libertatea de stabilire ar avea ca efect să impună statului membru în cauză obligația de a admite
exercitarea, chiar și cu titlu ocazional, a unor funcții din cadrul autorității publice de către
persoanele care nu sunt resortisanți.
47 Dimpotrivă, nu trebuie să se admită această extindere atunci când, în cadrul unei
profesii independente, activitățile care sunt eventual implicate în exercitarea autorității publice
constituie un element separabil de ansamblul activității profesionale în cauză50.
(…)
51 Activitățile profesionale care presupun contacte, chiar periodice și organice, cu
organele jurisdicționale de drept intern sau chiar o participare obligatorie la funcționarea
acestora, nu constituie, ca atare, o participare la exercitarea autorității publice.
52 În special, nu pot fi considerate ca participare la această autoritate activitățile cele mai
tipice pentru profesia de avocat, precum consultanța și asistența juridică, reprezentarea și
apărarea părților în instanță, chiar atunci când intervenția sau asistența avocatului este
obligatorie sau exclusivă prin lege.
53 Într-adevăr, exercitarea acestor activități lasă intacte aprecierea autorității judiciare și
50
Activități ale avocaților sau medicilor susceptibile să fie încadrate în exercitarea autorității publice ar
putea fi de natură jurisdicțională (mai ales în materie disciplinară).
118
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
libera exercitare a puterii judecătorești.”
Recent, printr-o serie de decizii, Curtea a stabilit că activitatea notarilor publice nu este
asociată cu exercitarea autorității publice și astfel condiția cetățeniei pentru accesul în profesie
constituie o discriminare întemeiată pe naționalitate, interzisă de art. 49 TFUE51. Nici activitățile
de securitate private nu intră în sfera excepției.
2. Derogările pe motive de ordine publică, siguranță publică și sănătate publică
În contextul libertății de stabilire, aceste derogări sunt prevăzute de art. 52 TFUE, iar în
cadrul liberei prestări a serviciilor, de art. 62 TFUE (care face trimitere la art. 52).
Art. 52 alin. (1): Prevederile prezentului capitol și măsurile adoptate în temeiul acesteia nu
aduc atingere aplicării actelor cu putere de lege și actelor administrative care prevăd un regim
special pentru resortisanții străini din motive de ordine publică, siguranță publică și sănătate
publică.
Aceste dispozițiile corespund celor din art. 36 TFUE în materia liberei circulații a
mărfurilor, dar lista derogărilor este în acest domeniu mai restrânsă decât cea de la libera
circulație a mărfurilor.
Limitările pot afecta dreptul de acces și cel de ședere pe teritoriul unui alt stat membru,
dreptul de acces la prestările de servicii, dreptul la egalitatea de tratament. Pot exista și restricții
aplicabile fără distincție în ce privește naționalitatea.
Cele trei motive pot fi invocate de state, cu condiția ca măsurile luate în baza lor să fie
aplicabile fără distincție și să se respecte principiul proporționalității.
Măsurile naționale discriminatorii în funcție de cetățenie sunt însă total interzise (la fel
cum sunt interzise reglementările naționale discriminatorii în raport cu originea mărfurilor).
Obiectivele de natură pur economică nu pot justifica o barieră în calea libertății de
circulație.
De asemenea, justificările nu mai sunt admise dacă au fost adoptate directive care fac o
armonizare completă.
3. Bariere în calea libertății de circulație acceptate de Curtea de Justiție
Unele obstacole în calea libertății de circulație au fost admise de jurisprudența Curții de
Justiție, cu respectarea unor condiții. Astfel, „măsurile naționale care ar putea împiedica sau face
mai puțin atractivă exercitarea libertăților fundamentale garantate de tratat trebuie să
îndeplinească patru condiții: să se aplice în mod nediscriminatoriu, să fie justificate de motive
imperative de interes general, să fie adecvate pentru a garanta îndeplinirea obiectivului urmărit și
51
Ultima din ele: CJUE, 15 martie 2018, Comisia c. Cehia, C-575/2016, EU:C:2018:186.
119
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a
să nu depășească ceea ce este necesar pentru îndeplinirea acestuia52”. k e r- s o ft w a
Motivele imperative de interes general recunoscute de Curtea de Justiție sunt enunțate

detaliat în considerentul (40) din motivarea Directivei 2006/123/CE privind serviciile în cadrul
pieței interne, cu observația că noțiunea ar putea evolua în continuare.
Exemple de justificări posibile:

- ordinea publică;
- siguranța publică și sănătatea publică, în sensul art. 46 și 55 TFUE;
- menținerea ordinii sociale; obiective de politică socială;
- protecția beneficiarilor de servicii;
- protecția consumatorilor;
- protecția lucrătorilor, inclusiv protecția socială a lucrătorilor;
- bunăstarea animalelor;
- păstrarea echilibrului financiar al sistemului de securitate socială;
- combaterea fraudelor;
- prevenirea concurenței neloiale;
- protecția mediului și a mediului urban, inclusiv amenajarea teritoriului;
- protecția creditorilor;
- protecția unei bune administrări a justiției;
- siguranța rutieră;
- protecția proprietății intelectuale;
- obiective de politică culturală, inclusiv apărarea libertății de exprimare a
diferitelor componente, în special valorile sociale, culturale, religioase și
filosofice ale societății;
- nevoia de a asigura un nivel înalt de educație;
- menținerea pluralismului presei și promovarea limbii naționale;
- conservarea patrimoniului istoric și artistic național;
- politica veterinară.
52
Gebhard, cit. supra.
120
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
Rezumat
Libertatea de stabilire presupune accesul la activități independente și exercitarea acestora,
precum și constituirea și administrarea întreprinderilor și, în special, a societăților, în condițiile
definite pentru resortisanții proprii de legislația țării de stabilire. Prin definiție, lipsește relația de
subordonare față de un angajator. Dreptul de stabilire se poate exercita cu titlu principal sau cu
titlu secundar.
Pe de altă parte, se interzic restricțiile privind libera prestare a serviciilor în cadrul Uniunii
cu privire la resortisanții statelor membre stabiliți într-un alt stat membru decât cel al
beneficiarului serviciilor. Practic, deosebirea între dreptul de stabilire și libera prestare a
serviciilor constă în aceea că instalarea în alt stat membru are caracter durabil, în timp ce
prestarea serviciilor presupune activități punctuale în alt stat membru.
Ca derogări de la dreptul de stabilire și de la libera prestare a serviciilor TFUE prevede
activitățile asociate cu exercitarea autorității publice, precum și derogările pe motive de ordine
publică, siguranță publică și sănătate publică. Curtea a acceptat și obstacole în calea libertății de
circulație constând în motive imperative de interes general, dacă sunt îndeplinite anumite
condiții.

1. Prin ce se deosebește libertatea de stabilire a persoanelor
independente de libera circulație a lucrătorilor?
2. Prin ce se deosebește dreptul de stabilire de libera prestare a

serviciilor?
3. În ce condiții statele membre pot invoca ordinea publică, siguranța

publică și sănătatea publică, care să justifice măsuri naționale ce
restricționează libera prestări a serviciilor?
4. Dați exemple de motive imperative de interes general
121
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
ANEXĂ. MODUL DE CITARE A JURISPRUDENȚEI INSTANȚELOR
UNIUNII53
I. Contextul modului de citare a jurisprudenței
În cadrul unei inițiative a Consiliului a fost elaborat un identificator european al

jurisprudenței (ECLI sau European Case Law Identifier). Acest identificator are ca scop
trimiterea neechivocă atât la jurisprudența națională, cât și la cea europeană, precum și definirea
unui set minim de metadate uniforme pentru jurisprudență. Astfel, el servește la facilitarea
consultării și a citării jurisprudenței în Uniunea Europeană.
ECLI cuprinde, pe lângă prefixul „ECLI", patru elemente obligatorii:
 codul care corespunde statului membru căruia îi aparține instanța
respectivă sau Uniunii Europene, în ceea ce privește instanțele acesteia;
 abrevierea care corespunde instanței care a pronunțat decizia;
 anul deciziei;
 un număr de ordine format din maximum 25 de caractere alfanumerice,
prezentat potrivit unui format stabilit de fiecare stat membru sau de instanța
supranațională respectivă. Numărul de ordine nu poate cuprinde niciun semn
de punctuație în afară de punct („.”) și două puncte („:”), acesta din urmă
separând părțile unui ECLI.
Ca urmare a recomandării Consiliului, Curtea de Justiție a Uniunii Europene aplică sistemul identificatorului
european al jurisprudenței, sens în care Curtea a atribuit un ECLI tuturor deciziilor pronunțate de instanțele
Uniunii începând din 1954, precum și concluziilor și luărilor de poziție ale avocaților generali.
De exemplu, ECLI al Hotărârii Curții din 12 iulie 2005, Schempp (C-403/03), are
următoarea formă: „EU:C:2005:446”.
 ECLI este compus astfel:
 „EU” arată că este vorba despre o decizie pronunțată de o instanță a
53
https://curia.europa.eu/jcms/jcms/P_126035/ro/
122
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
Uniunii (dacă decizia ar fi a unei instanțe naționale, în locul acestei indicații ar
figura codul care corespunde statului membru căruia îi aparține aceasta);
 „C” arată că această decizie a fost pronunțată de Curte (dacă decizia ar fi
pronunțată de Tribunal sau ar fi fost pronunțată de Tribunalul Funcției
Publice, mențiunile ar fi fost „T”, respectiv „F”;
 „2005” arată că decizia a fost pronunțată în cursul anului 2005;
 „446” arată că este vorba despre al 446-lea ECLI atribuit în anul respectiv.
II. Modul de citare a jurisprudenței
! În scopul de a nu aglomera inutil trimiterea, se omite abrevierea „ECLI” la citarea

deciziilor Curții, ale Tribunalului și ale Tribunalului Funcției Publice.
!! Practic, atunci când trebuie să citați într-o lucrare o decizie a unei instanțe a UE,
căutați decizia după nr. cauzei pe https://curia.europa.eu/jcms/jcms/Jo2_7045/ro/. Veți găsi
123
XC d XC d
F- F-
uc
uc
PD
PD
!
!
W
W
t
t
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
ECLI afișat la fiecare decizie.
!!! Este de preferat să se precizeze la început instanța (nu toți cititorii, chiar juriști, înțeleg
ce cuprinde ECLI):
- Curtea de Justiție sau CJUE (CJCE, la deciziile anterioare intrării în vigoare a
TLisabona); Tribunalul UE; Tribunalul Funcției Publice sau TFP.
Se citează:
- Curtea de Justiție, Hotărârea din 12 iulie 2005, Schempp, C-403/03, EU:C:2005:446.
- CJCE, Hotărârea din 12 iulie 2005, Schempp, C-403/03, EU:C:2005:446.
Denumirea uzuală, când e vorba despre soluționarea unor chestiuni prejudiciale (trimiteri
preliminare) constă de obicei în numele reclamantului (al primului reclamant) din procesul
principal. La deciziile celebre, se adaugă numele sub care este cunoscută, neoficial, speța (e.g.,
Cassis de Dijon). Desigur, se pot cita pe larg numele părților (se lungește nota de subsol).
124

Drepturi Din Uninuea Europeana

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Drepturi Din Uninuea Europeana

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

h a n g e Pro h a n g e Pro

DREPTUL UNIUNII EUROPENE:

ANUL III IFR

Lect. dr. Emanoil Mogîrzan

§2. Competențele unității de învățare........................................................................... 14

§3. Zona de liber schimb (ZLS) ................................................................................... 14

§4. Uniunea vamală (UV)............................................................................................ 15

§ 5. Piața comună și piața unică (internă)..................................................................... 16

§ 6. Uniunea economică și monetară (UEM) ............................................................... 17

Test de evaluare a cunoștințelor................................................................................... 19

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE II. LIBERA CIRCULAȚIE A MĂRFURILOR.

§2. Competențele unității de învățare........................................................................... 20

§3. Beneficiile libertății comerțului ............................................................................. 21

§4. Obstacole în calea comerțului ................................................................................ 21

§5. Dimensiunea internă și cea externă a liberei circulații a mărfurilor ........................ 22

§ 6. Noțiunea de marfă ................................................................................................ 23

§ 7. Delimitarea sferei diverselor libertăți de circulație ................................................ 24

Test de evaluare a cunoștințelor................................................................................... 25

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE III. INTERZICEREA TAXELOR VAMALE ȘI A

§2. Competențele unității de învățare........................................................................... 26

§3. Reglementare. Generalități .................................................................................... 26

§ 5. Taxele cu efect echivalent taxelor vamale ............................................................. 27

Test de evaluare a cunoștințelor................................................................................... 31

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE IV. CAZURILE ÎN CARE TAXELE CU EFECT

§2. Competențele unității de învățare........................................................................... 32

§3. Taxa reprezintă o remunerație pentru un serviciu prestat comerciantului................ 32

Test de evaluare a cunoștințelor................................................................................... 35

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE V. INTERZICEREA TAXELOR ȘI A IMPOZITELOR

§2. Competențele unității de învățare........................................................................... 36

§ 3. Cadrul general ...................................................................................................... 36

§ 4. Libertatea de acțiune a statelor.............................................................................. 37

§5. Art. 110 paragraful 1 TFUE ................................................................................... 39

Test de evaluare a cunoștințelor................................................................................... 47

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE VI. INTERZICEREA TAXELOR ȘI A IMPOZITELOR

§2. Competențele unității de învățare........................................................................... 48

§ 3. Art. 110 paragraful 2 TFUE .................................................................................. 48

Test de evaluare a cunoștințelor................................................................................... 55

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE VII. INTERZICEREA RESTRICȚIILOR CANTITATIVE

§2. Competențele unității de învățare........................................................................... 56

§ 3. Reglementare. Preliminarii ................................................................................... 56

§ 4. Directiva 70/50/CEE ............................................................................................ 57

§ 5. Decizia Dassonville (cauza 8/74) .......................................................................... 58

Test de evaluare a cunoștințelor................................................................................... 60

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE VIII. TIPURI DE OBSTACOLE DISCRIMINATORII

§2. Competențele unității de învățare........................................................................... 61

§3. Restricții la import sau la export ............................................................................ 62

§4. Promovarea sau favorizarea produselor naționale .................................................. 62

§5. Fixarea prețurilor ................................................................................................... 66

§7. Pasivitatea organelor statutului în fața încălcărilor săvârșite de persoane particulare

Test de evaluare a cunoștințelor................................................................................... 72

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE IX. EXCEPȚII PREVĂZUTE DE ART. 36 TFUE ........... 73

§2. Competențele unității de învățare........................................................................... 73

§3. Sediul materiei ...................................................................................................... 73

§4. Moralitatea publică ................................................................................................ 74

§5. Ordinea publică ..................................................................................................... 75

§6. Siguranța publică ................................................................................................... 76

Test de evaluare a cunoștințelor................................................................................... 80

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE X. REGLEMENTĂRI NAȚIONALE APLICABILE FĂRĂ

§2. Competențele unității de învățare........................................................................... 81

§3. Speța Cassis de Dijon. Principiul recunoașterii reciproce. Cerințe imperative de

§4. Utilizarea precedentului stabilit prin Cassis de Dijon ............................................. 85

Test de evaluare a cunoștințelor................................................................................... 89

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE XI. REGLEMENTĂRILE NAȚIONALE REFERITOARE