Universitatea Babeș-Bolyai

FACULTATEA DE DREPT

Probleme juridice apărute în legătură cu executarea

silită a creanțelor fiscale

COODRONATOR:
Conf. Univ. Dr. Cosmin Flavius Costaș

STUDENT:
Lascu Andreea-Elena, grupa 308, an III

Cluj-Napoca
2020

1
CUPRINS

CAPITOLUL I - Dispoziții generale – înțelegerea noțiunii de creanță fiscală și titlu

executoriu
Secțiunea I - Introducere în procedeul executării silite
Secțiunea a II-a - Organe competente
Secțiunea a III - a - Bunurile supuse executării silite
Secțiunea a IV- a - Procedeul propriu-zis
CAPITOLUL II - Secțiunea a V - a - Impedimente în procedeul executării silite a
creanțelor fiscale
Secțiunea I – Prescripția
i. Suspendarea termenului de prescripție
ii. Întreruperea termenului de prescripție
Secțiunea a II-a – Modalități de efectuare a executării silite și eventuale probleme apărute în
practică
Secțiunea a III-a - Eliberarea și distribuirea sumelor realizate prin executarea silită
Secțiunea IV - Ordinea de preferință a creditorilor
Secțiunea a V-a - Stingerea creanțelor fiscale prin alte modalități
i. Darea în plată
ii. Conversia în acțiuni a obligațiilor fiscale
CAPITOLUL III - Concluzii
BIBLIOGRAFIE

2
 I. Dispoziții generale – înțelegerea noțiunii de creanță fiscală și titlu executoriu
Titlul de creanţă fiscală este actul juridic prin care se stabileşte şi se individualizează,
fie de către organele fiscale, fie de către contribuabil, mărimea unei obligaţii fiscale, pe
fiecare contribuabil, pentru o materie impozabilă, pe o perioadă de timp.
Acest titlu dă naștere unui drept al statului, numit creanţă fiscală, de a încasa sumele de bani
pe care contribuabilul le datorează bugetului de stat.
Corelativ cu acest drept al statului se naște obligația fiscală a contribuabilui de a plăti
la termen şi în cuantumul stabilit, impozitele, taxele, contribuţiile datorate.
Titlul de creanţă fiscală nu obligă, până la termenul de plată stabilit prin lege, la plata
obligaţiilor fiscale menţionate în acesta, ci numai constată existenţa acestora. După expirarea
termenului de plată stabilit prin lege, acest titlu îşi schimbă regimul juridic în „titlul
executoriu”, ceea ce înseamnă că impozitele, taxele, contribuţiile menţionate în acesta devin
obligatoriu de plătit.
Titlul de creanţă stă la baza emiterii titlului executoriu; nici un titlu executoriu nu se
poate emite în absenţa unui titlu de creanţă în baza căruia se stabilesc creanţe fiscale
principale şi/sau accesorii1.

i. Introducere în procedeul executării silite

Prin executare silită se înţelege ansamblul mijloacelor procedurale, prin care
creditorul, titular al dreptului recunoscut printr-un titlu executoriu, constrânge, cu ajutorul
forţei coercitive a statului, pe debitor să execute o obligaţie fiscală.
Pentru a trece la executarea silită este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor
condiţii.
Conform art. 226 C. proc. fisc., este necesară în primul rând existenţa unui titlu executoriu.
În dreptul fiscal, titlul de creanţă fiscală devine executoriu, prin simpla ajungere la
scadenţă a termenului prevăzut de lege sau stabilit de organul fiscal pentru executarea
creanţei.
Titlu executoriu, stricto sensu, este actul administrativ fiscal emis respectând art 46 C. proc.
fisc., consemnând o creanţă fiscală, ajunsă la scadenţă. Nu se poate trece la executarea silită,
cât timp debitorul se afla în termenul legal de plată voluntară.
Este necesar ca obligaţia să nu se fi stins prin plată ori compensare.
Executarea silită va porni asupra întregului pasiv, principal, accesorii şi cheltuieli de
executare. Se desfăşoară până la stingerea creanţelor fiscale înscrise în titlul executoriu,
1
https://legestart.ro/totul-despre-titlul-de-creanta-fiscala/ consultat azi, 08.11.19, ora 23.00

3
inclusiv a dobânzilor, penalităţilor de întârziere sau majorărilor de întârziere, după caz, ori a
altor sume, datorate sau acordate potrivit legii prin acesta, precum şi a cheltuielilor de
executare
Titlul executoriu cuprinde: codul de identificare fiscală a debitorului, domiciliul fiscal,
cuantumul şi natura sumelor datorate, temeiul legal al puterii executorii. Lipsa unui titlu
executoriu duce la sancţiunea nulităţii absolute pentru întreaga procedură.

ii. Organe competente

Regula în această materie este că organul fiscal competent pentru administrarea unei
creanțe este competent și pentru efectuarea executării silite a acelei creanțe
În ceea ce privește competența, sunt competente organele fiscale care administrează
creanţa fiscală, funcţionarii competenţi să pună în practică procedura de executare sunt
executorii fiscali.
Creditorii sunt, de regulă, statul reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, respectiv
Agenția Națională de Administrare Fiscală sau autoritățile administrației publice locale. 2

iii. Bunurile supuse executării silite

Pot fi urmărite bunurile în proprietatea debitorului, în valoare totală de 150% din
valoarea creanţelor de recuperat şi a cheltuielilor.
Sunt supuse sechestrării și valorificării bunurile urmăribile proprietate a debitorului,
prezentate de acesta și/sau identificate de către organul de executare silită, în următoarea
ordine:
a) bunurile mobile și imobile care nu sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala
sursă de venit;
b) bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfășurarea activității care constituie
principala sursă de venit;
c) bunurile mobile și imobile ce se află temporar în deținerea altor persoane în baza
contractelor de arendă, de împrumut, de închiriere, de concesiune, de leasing și altele;
d) ansamblu de bunuri în condițiile prevederilor art. 246;
e) mașini-unelte, utilaje, materii prime și materiale și alte bunuri mobile, precum și bunuri
imobile ce servesc activității care constituie principala sursă de venit;
f) produse finite ori de executare.

2
Pentru detalii a se vedea E. Duca, Codul de procedură fiscală comentat și adnotat cu legislație secundară și
complementară, jurisprudență și norme metodologice, editura Universul Juridic, București, anul 2015, pag. 24

4
 iv. Procedeul propriu-zis
Tot procesul de executare silită debutează prin emiterea somației. Somaţia este actul
administrativ fiscal prin care debutează procedura de executare silită.
Aceasta se comunică însoţită de un exemplar din titlul executoriu. Somaţia este un înscris
cuprinzând numărul dosarului de executare silită, suma de executat, consecinţele neexecutării.
După emiterea somației se acordă un nou termen de plată de 30 zile debitorului, urmând
ca, în caz de neplată, să se continue măsurile de executare silită.
Următorul pas pe care îl face procedura de executare silită este evaluarea bunurilor supuse
executării.
Conform art. 232 C. proc. fisc., înaintea valorificării bunurilor, acestea vor fi evaluate.
Evaluarea se efectuează de organul de executare prin experţi evaluatori proprii sau prin
experţi evaluatori independenţi desemnați în condițiile art 63 C. proc. fisc.
Evaluarea va fi consemnată într-un raport de expertiză. La acest raport de expertiză se va
stabili prețul ținându-se cont de valoarea inflației.
Evaluarea bunurilor este o etapă importantă de vreme ce produce efecte asupra patrimoniului
contribuabilului, fiind consacrate o serie de garanţii procedurale.

II. Impedimente în procedeul executării silite a creanțelor fiscale

i. Prescripția
Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani
calculați de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.3
i.1 Suspendarea executării silite
Executarea silită poate întâlni anumite impedimente, unul din ele fiind suspendarea sa.
Aceasta poate fi dispusă de către instanţă sau de creditor; la data comunicării aprobării
înlesnirii la plată; în cazul prevăzut la art. 234 C. proc. fisc., de executare a bunurilor imobile;
pe o perioadă de cel mult 6 luni, în cazuri excepţionale, şi doar o singură dată pentru acelaşi
debitor, prin hotărâre a Guvernului; în alte cazuri prevăzute de lege4.
Pe perioada suspendării executării silite, actele de executare efectuate anterior, precum şi
orice alte măsuri de executare, inclusiv cele de indisponibilizare a bunurilor, veniturilor ori

3
Art art 215 – Cod procedură fiscală
4
Se face trimitere la dreptul comun în materia prescripției.

5
sumelor din conturile bancare, rămân în fiinţă, mai puţin executarea silită prin poprire pentru
sumele viitoare.
Executarea silită încetează dacă s-au stins integral obligaţiile fiscale prevăzute în titlul
executoriu, inclusiv obligaţiile de plată accesorii, cheltuielile de executare şi orice alte sume
stabilite în sarcina debitorului ori dacă a fost desfiintat titlul executoriu5.
i.2 Întreruperea termenului de executare silită
Litera a articolului 2176 face trimitere la dreptul comun în materie de prescripție.
În ceea ce privește noul Cod Civil, este relevant cazul prevăzut la art 2537 punctul 4
“realizarea oricărui act prin care cel în folosul căruia curge prescripția este pus în întârziere”,
urmată de chemarea în judecată în termen de șase luni.
Întreruperea șterge prescripția începută înainte de intervenirea cauzei de întrerupere, iar
după întrerupere începe să curgă o nouă prescripție.7

a. Începerea termenului de prescripție

Statul are la dispoziție un termen de cinci ani pentru a stabili creanțele fiscale și tot un
termen de cinci ani8 pentru a executa silit contribuabilul care nu-și plătește dările la stat:
impozite, taxe, contribuții, penalități și alte accesorii la aceste sume. Conform procedurii
fiscale, aceste termene de prescripție curg de la momente diferite.
Practic, dacă statul stă prea mult în pasivitate, nu-l mai poate obliga pe contribuabil să dea
banii datorați, iar cei care plătesc după ce se împlinește termenul de prescripție nu mai pot
cere banii înapoi.
b. Termenul de prescripție se suspendă în următoarele situații (când se termină aceste
situații, termenul e reluat ca și cum n-ar fi fost suspendat, fără a se pierde din timpul
care a curs deja):
 în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de
prescripție a dreptului la acțiune;

5
https://legeaz.net/dictionar-juridic/procedura-executare-silita-fiscala consultat azi, 08.11.19, ora 22.30
6
ART. 217 întreruperea termenului de prescripție
Termenul de prescripție prevăzut la art. 215 se întrerupe:
a) în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;
b) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act
voluntar de plată a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii în orice alt mod a datoriei;
c) pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită;
d) la data comunicării procesului-verbal de insolvabilitate fără bunuri și venituri urmăribile;
e) în alte cazuri prevăzute de lege.
7
ibidem
8
Art. 215 din Legea 207/2015

6
  pe perioada cuprinsă între data începerii inspecției fiscale/verificării situației fiscale
personale și data emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuării inspecției
fiscale/verificării situației fiscale personale, în condițiile respectării duratei legale de
efectuare a acestora;
 pe timpul cât contribuabilul/plătitorul se sustrage de la efectuarea inspecției
fiscale/verificării situației fiscale personale;
 pe perioada cuprinsă între data declarării unui contribuabil/plătitor inactiv și data
reactivării acestuia
c. Întreruperea termenului de prescripţie este posibilă în anumite situaţii specifice.
Mai exact, legislaţia fiscală stabileşte trei situaţii în care prescripţia se întrerupe:
 în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de
prescripție a dreptului la acțiune;
 pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul
acesteia, a unui act voluntar de plată a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a
recunoașterii în orice alt mod a datoriei;
 pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită; la data
comunicării procesului-verbal de insolvabilitate;9
d. Efecte ale împlinirii termenului de prescripție
Pe lângă prescripția dreptului de a stabili creanțe fiscale, în procedura fiscală există și
prescripția dreptului de a cere executarea silită a obligaţiilor fiscale declarate, dar neplătite la
termen.
Și aici avem un termen de cinci ani, care curge de la data de 1 ianuarie a anului următor
celui în care a luat naştere acest drept.
Dacă organul de executare silită constată împlinirea termenului de prescripție a dreptului
de a cere executarea silită a creanțelor fiscale, acesta va proceda la încetarea măsurilor de
realizare și la scăderea acestora din evidența creanțelor fiscale.
Practic, aici a fost stabilită obligația fiscală, dar contribuabilul nu a plătit sumele respective la
stat. Dacă stă prea mult pe gânduri, adică mai mult de cinci ani de când avea dreptul să ceară
executarea silită (după depășirea scadenței), statul nu va mai putea executa silit datornicul.
Sumele achitate de debitor în contul unor creanțe fiscale, după împlinirea termenului de
prescripție, nu se restituie.10

9
https://avocatnet.ro/articol_47435/Prescripția-datoriilor-fiscale-in-2018-Cand-nu-mai-poți-
fi-obligat-să-i-dai-statului-banii.html consultat azi: 08.11.2019, ora 12.20
10
https://indrumari-juridice.eu/indrumarijuridice/category/avocat-insolventa-firme/ consultat azi: 08.11.19 ora
10.32

7
 ii. Modalități de efectuare a executării silite și eventuale probleme apărute în
practică
Procedurile de executare silită sunt:
1. Poprirea conturilor
2. Vânzarea bunurilor mobile şi imobile ale debitorului
Aceste proceduri pot fi aplicate simultan. Executarea se poate face fie prin urmărirea
mobiliară (sechestrarea bunurilor mobile, poprirea, urmărirea fructelor şi a veniturilor
imobilelor), fie prin urmărirea imobiliară (urmărirea bunurilor imobile).

a. Poprirea
Pentru stingerea creanțelor fiscale, organele fiscale competente vor proceda la acțiuni de
executare silită prin poprire. Aceasta se consideră începută din momentul primirii adresei de
înființare de către terțul poprit. De aceea, trebuie să se înregistreze atât ziua, cât și ora primirii
adresei de înființare a popririi pentur a se evita situațiile în care debitorului i-ar fi permis să
efectueze o extragere înainte de efectuarea adresei.
Referirea ambiguă la exigibilitatea creanței trebuie înțeleasă ca fiind făcută în realitate la
scadența creanței trețului față de debitor, și nu la cea a creanței fiscale.
Așadar dacă creanța debitorului asupra terțului este deja exigibilă, terțul o să vireze suma de
îndată, iar, dacă nu a intervenit exigibilitatea, suma va fi virată doar atunci când aceasta va
interveni.11
Popritul poate înștiința organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani debitorului
urmărit, instanța judecatorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului
poprit, la cererea organului de executare ori a altei părți interesate, pe baza probelor
administrate, va pronunța menținerea sau desființarea popririi. Se pot invoca, de asemenea și
alte neregularități privind înființarea popririi.
Pentru aplicarea popririi este necesară trecerea unui termen de 30 de zile de la momentul
primirii somaței.
Obiectul popririi este reliefat de disponibilitățile bănești, în lei sau în valută, sau alte bunuri
mobile necorproale deținute cu orice titlu de către debitor sau datorate lui de către terț.
Trebuie să fie temeiuri juridice preexistente, în caz contrar fiind nevoie de o nouă poprire
pentru a se indisponibiliza sumele datorate.

11
C. F. Costaș, Codul de procedură fiscală – comentariu pe articole, editura Solomon, București, 2016 pag. 236

8
 Prin excepție, debitorii pot efectua anumite plăți pentur plata creanțelor salariale și a
contribuțiilor aferente, în măsura în care reprezentantul legal declară că debitorul nu are alte
surse bănești.

b. Executarea silită mobiliară

Ca regulă, orice bunuri mobile ale debitorului pot face obiectul unei urmăriri silite.
Excepțiile de la această regulă vizează necesitățile curente ale debitorului.
Procedura de executare silită începe, de fapt, în momentul în care debitorul primește
conform procedurii, somația de executare. În cazul în care executatul nu se supune acelei
somații, executorul judecătoresc poate dispune sechestrarea acelui bun. Sechestrul conferă
creditorului bugetar un drept de gaj asupra bunului aflat sub această măsură.
Ulterior instituirii sechestrului bunurile sunt indisponibilizate orice acte de înstrăinare
făcute fără acordul organului fiscal o să fie lovite de nulitate absolută plus atragerea
răspunderii penale pentru infracțiunea de sustragere de sub sechestru.
Valorificarea se va face conform dispozițiilor vânzării la licitație publică în termen de cel
puțin 2 săptămâni și cel mult 4 săptămâni de la aplicarea sechestrului.
Nerespectarea procedurii sechestrului, greșeli sau omisiuni (chiar lipsa publicației de
vânzare prezente la sediul biroului de executor judecatoresc sau lipsa mențiunilor asupra
numărului dosarului de executare), pot desființa intreaga executare silită. De aici deducem că
o eventuală incompetență sau neatenție a organelor statului poate duce nu numai la
destrămarea recuperării creanței fiscale ci și la o readucere la situația anterioară plus eventuale
daune interese pentru prejudiciile cauzate proprietarului.
Debitorul sau persoana interesată de executarea silită poate promova o contestație la
executare, în cazul în procedura execuțională nu este conformă dispozițiilor Codului de
procedură civilă.
Prin Legea nr. 138/2014 s-a introdus articoluli 640^1, ce aduce schimbări în ceea ce
privește investirea cu formulă executorie. Conform dispozițiilor acestui articol, investirea se
va aplica titlurilor executorii, altele decat hotărârile judecatoresti. Adica ,executorul poate
incepe executarea silita, fara acordul instantei. .
Prin această modificare se urmărește creșterea celerității cu care se efectuează executarea
silită.

9
 c. Executarea silită imobiliară
Executarea se va întinde, de principiu, asupra tuturor imobilelor debitorului, iar în cazul
partajului se va realiza în raport de bunurile atribuite sau se va transfera asupra sultei acordate
cuprinzând inclusiv accesoriile bunului. Excepție de la această regulă face spațiul minim de
locuit al debiorului și al familiei sale.
Instituirea sechestrului are drept efect nașterea unui drept de ipotecă legală în favoarea
organului fiscal.
În ceea ce privește procedura executării silite, poate să intervină medierea în termen de
15 zile de la primirea somației.
Acest procedeu are ca obiect clarificarea întinderii obligației fiscale înscrise în somație în caz
de existență a unor obiecțiuni privitor la întinderea obligațiilor și identificarea unor soluții
optime pentru acoperirea creanței, eventual posibilitatea unor înlesniri la plată.
Consider că o asemena practică ar putea da frâu liber unor practici abuzive din partea
contribuabililor de rea-credință în sensul în care aceștia ar abuza de procedeul medierii pentru
a tărăgăna începerea executării silite. În plus, nu mi se pare plauzibilă o asemena procedură la
modul în care operează administrația în România.
O altă chestiune care poate suscita interes este suspendarea executării silite.
Executarea silită se suspendă:
a) când suspendarea a fost dispusă de instanță sau de creditor, în condițiile legii;
b) la data comunicării aprobării înlesnirii la plată, în condițiile legii;
c) în cazul prevăzut la art. 244;
d) pe o perioadă de cel mult 6 luni, în cazuri excepţionale, şi doar o singură dată pentru
acelaşi debitor, prin hotărâre a Guvernului, cu respectarea regulilor în materie de ajutor de
stat,
e) în alte cazuri prevăzute de lege.
Executarea silită se suspendă și în cazul în care, ulterior începerii executării silite, se
depune o cerere de restituire/rambursare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai
mare decât creanța fiscală pentru care s-a început executarea silită.
În acest caz, executarea silită se suspendă la data depunerii cererii.
Această măsură este prolifică pentru contribuabil deoarece începerea propriu-zisă a
executării silite poate genera prejudicii. În practica judiciară s-a întâlnit ipoteza instituirii
acestor măsuri fără a avea în prealabil nici un titlu executoriu și nici un act administrativ care
să fi putut fi contestat, fiind astfel de natură să prejudicieze atât material, cât și la nivel de
imagine, știut fiind faptul că aceste măsuri sunt înscrise în registrele de publicitate (inclusiv

10
cartea funciară), limitându-se astfel posibilitatea de administrare a acestor bunuri și a întregii
afaceri.
Astfel, faptul că aceste bunuri nu vor mai putea constitui garanții pentru eventuale finanțări
din partea unor instituții financiare locale sau internaționale, ceea ce ar duce la afectarea
afacerilor derulate de către subscrisa.12

III. Eliberarea și distribuirea sumelor realizate prin executarea silită

Legiuitorul definește suma realizată în cursul procedurii de executare silită ca fiind
totalitatea sumelor încasate după comunicarea somației, prin orice modalitate.
Creanțele fiscale vor fi stinse în ordinea vechimii tilturilor executorii emise, iar, în cazul
creanțelor înscrise pe baza mai multor titluri de creanță, în același titlu executoriu, se vor
stinge obligațiile fiscale principale în ordinea vechimii, urmând să se stingă la final creanțele
accesorii.
Deși derogă de la dreptul comun, această practică este reliefată de ideea că este mult mai
împovărătoare creanța principală drept pentur care trebuie să fie prima stinsă, urmată fiind de
creanțele accesorii.
O problemă care poate apărea în practică este dată de ipoteza obținerii ca urmare a
executării silite a unei sume mai mari decât cea necesară acoperirii creanței. După ce se
acoperă toate creanțele fiscale (inclusiv accesoriile și cheltuielile aferente executării) se va
proceda cu prioritate la compensare, iar, dacă debitorul nu mai datorează nimic, la cerere, o să
i se restituie suma rămasă.
Acest mecanism este incompatibil cu poprirea deoarece, atunci când se instituie poprirea
aceasta se face având ca temei o suma individual determinată, astfel o eventuală restituire este
puțin probabilă.

a. Ordinea de distribuire prevăzută de lege

În cazul în care executarea a fost desfășurată de mai mulți creditori, sau înainte de
distribuire alți creditori au depus și titlurile lor, sumele se vor distribui potrivit dispozițiilor
alin (1) al art 258. Se poate remarca că ordinea eset aproximativ identică cu crea din art. 856
din codul de procedură civilă.

12
https://lege5.ro/Gratuit/geytqnzrgq2a/incheierea-civila-nr-69-2016-contestatie-la-executare?
pid=100099973&expression=#p-100099973 consultat azi, 18.12.19 ora 22.17 – contestație la executare,
judecătoria Sebeș

11
 Ordinea de preferință stabilită de lege prevede că prima categorie de creanțe este cea a
cheltuielilor făcute cu urmărirea și conservarea bunurilor al căror preț se distribuie, de aici
deducem că distribuirea se face individual, pentur fiecare bun executat.
Cea de-a doua categorie are un caracte uman reliefând respectul datorat ființei umane
inclusiv după deces, vizând cheltuielile de înmormântare ale debitorului.
Cea de-a treia categorie pune în lumină un caracter social deoarece vizează creanțele care
derivă din obligațiile debitorului de a plăti salarii, pensii, ajutoare de șomaj, ajutor pentru
incapacitate de muncă și alte astfel de datorii tot aici fiind incluse și despăgubirile pe care
debitorul le datorează ca urmare a vătămării integirtății corporale sau a sănătății ori a
decesului.
Următoarea categorie pune în lumină umanitatea de care dă dovadă legiuitorul deoarece
include creanțele datorate ca urmare a obligației de întreținere, a celei de aasigura alocații
pentur copii și a celei de a asigura venituri periodice destinate asigurării mijloacelor de
existență ale creditorului.
Categoria numărul cinci include creanțele bugetare (având ca element de noutate amenzile).
A șasea categorie cuprinde creanțele derivând din acordarea împrumuturilor de către stat.
A șaptea categorie cuprinde creanțele care s-au materializat ca urmare a pagubelor cauzate
proprietății publice prin săvârșirea unor fapte ilicite.
Categoria numărul opt pune în lumină creanțele născute din raporturi juridice civile, ca
urmare a contractării unor împrumuturi bancare, a livrării de bunuri, prestării de servicii sau
execuției de lucrări precum și cele provenite din chirii, arenzi sau redevențe.
Ultima categorie este una generală permițănd extinderea sferei și asupra altor categorii
decât cele anterior menționate.
În categoria “alte datorii” se includ și creanțele reprezentând plăți compensatorii acordate
potrivit contractului colectiv de muncă.13
Garanțiile reale ale terților au prioritate față de creanțele fiscale.14

b. Plata creanțelor având aceeași ordine de preferință

În interiorul aceleiași categorii de creanțe, suma distribuită va fi împărțită între mai mulți
creditori proproțional cu creanța fiecăruia.15

13
C. F. Costaș, Codul de procedură fiscală – comentariu pe articole, editura Solomon, București, 2016 pag. 542
14
E. Duca, Codul de procedură fiscală comentat și adnotat cu legislație secundară și complementară,
jurisprudență și norme metodologice, editura Universul Juridic, București, 2015, pag. 164
15
C. F. Costaș, op. cit., pag. 460

12
 Prioritatea la distribuirea sumelor rezultate din urmărirea silită a bunurilor mobile prevăzută
în articolul 259 NCFP accentuează o problemă interesantă și anume aceea că se instituie un
privilegiu prin efectul legii și nu o cauză de preferință.
Astfel, numai în cazul în care creditorul fiscal ar avea un privilegiu va fi preferat
creditorilor titulari ai unor garanții reale mobiliare.
Discuția se face în funcție de felul privilegiului, fie mobiliar fie imobiliar.
Doctrina și practica sunt pline de neconcordanțe privitor la întrebarea “este sau nu necesară
publicitatea pentru a asigura opozabilitatea față de terți?” ajungându-se până la concluzia că în
Argiva Electronică a Garnațiilor Reale Mobiliare să se noteze doar infroamții ce țin de titlul
executoriu pe baza căruia se înființează sechestrul, și nu și despre bunul mobil individual
determinat, fapt ce poate atrage inopozabilitatea preferinței asupra acelui bun.
Adevărata problemă pe care o naște practic articolul 259 este aceea că nu reglementează
situația ivirii unui concurs între privilegiile generale și privilegiile speciale.
O altă situație care se grefează pe acest articol este dată de prioritatea creditorilor care au
drepturi de gaj, ipotecă sau alte drepturi reale asupra bunurilor supuse executării silite.
Se specifică că în atare ipoteză au prioritate aceștia din urmă. Aceasta este o expresie a
opozabilității garanțiilor terților și constituie finalitatea obligațiilor de informare cu privire la
existența acestor drepturi.
Terții care nu au participat nici ca intervenienți și nici ca și creditori urmăritori vor putea să
își depună titlurile lor pentru a participa la distribuire, însă numai până la momentul întocmirii
procesului verbal de distribuire a sumelor.
Eliberarea sumelor se face doar după trecerea unui termen de 15 zile. Dacă se prezintă în
termenul de distribuire, o să fie nevoiți să semneze procesul-verbal în care consemnează
eliberarea sumelor obținute ca urmare a desfășurării procedurii execuționale.
După întocmirea actului anterior menționat niciun alt creditor nu mai este îndreptățit să
participe la distribuirea sumelor fiind astfel decăzut din dreptul de a mai pretinde așa ceva.

IV. Ordinea de preferință a creanțelor

O situație care suscită interes este ipoteza în care mai mulți creditori au creanțe de recuperat
de la debitor.
Așadar, în ipoteza în care printre creanțele pentru care a fost atrasă răspunderea organelor de
conducere se regăsesc și creanțe fiscale, iar acestea sunt administrate atât de organe centrale
cât și de organe locale, executarea o să se facă de către organul titular al celei mai mari

13
creanțe ca și cuantum. Distribuirea o să se facă confrom ordinii de preferință regelemntată de
legea insolvenței16.
De la această regulă a cuantumului creanței se instituie și o derogare. Așadar, conexarea
dintre procedura de executare silită desfășurtă de un executor și cea desfășurată de organele
de executare silită nu se va dispune dacă nu se va dipsune dacă valoarea bunurilor urmărite
acoperă doar creanțele creditorilor titluari ai unei garanții și care au preferință față de organul
fiscal.
Soluția este identică pentru ipoteza în care executarea silită este în desfășurare având un
stadiu avansat, iar din executare se vor acoperi și creanțele fiscale.
În toate cazurile de acest fel numai instanța de executare va dispuen conexarea, aceasta
apreciind inclusiv excepțiile pentru a putea aprecia dacă trebuie sau nu să dispună conexarea
sau disjungerea.
Dacă, în cursul procedurii, organul de executare constată că domiciliul fiscal nu se află pe
raza sa teritorială, contrar informațiilor pe care le deținea inițial, dosarul de executare o să fie
trimis organului competent în raport de noile infromații obținute.
În ipoteza în care s-a dispus atragerea răspunderii solidare, precum și în ipoteza răspunderii
persoanei juridice pentru obligațiile sediilor lor secundare, competența organului de executare
silită se va face de către organul fiscal competent potrivit regulii generale din articolul 30.17

16
ibidem
17
ART. 30 Competența materială și teritorială a organului fiscal central
(1) Pentru administrarea creanțelor fiscale și a altor creanțe datorate bugetelor prevăzute la art. 29 alin. (1) și (2),
competența revine acelui organ fiscal teritorial din cadrul A.N.A.F., stabilit prin ordin al președintelui A.N.A.F.,
în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului.
Ordine de aplicare
(2) în cazul contribuabilului/plătitorului nerezident care desfășoară activități pe teritoriul României prin unul sau
mai multe sedii permanente, competența revine organului fiscal central pe a cărui rază teritorială se află situat
sediul permanent desemnat potrivit Codului fiscal.
(3) în scopul administrării de către organul fiscal central a obligațiilor fiscale datorate de contribuabilii mari și
mijlocii, inclusiv de sediile secundare ale acestora, prin ordin al președintelui A.N.A.F. se poate stabili
competența de administrare în sarcina altor organe fiscale decât cele prevăzute la alin. (1), precum și criteriile de
selecție și listele contribuabililor care dobândesc calitatea de contribuabil mare sau, după caz, contribuabil
mijlociu.
Ordine de aplicare
3^1) Administrarea obligațiilor fiscale datorate de contribuabilii mijlocii, inclusiv de sediile secundare ale
acestora, se realizează de organul fiscal de la nivel județean sau al municipiului București, după caz.
Ordine de aplicare
(4) Organul fiscal central competent notifică contribuabilul ori de câte ori intervin modificări cu privire la
calitatea de contribuabil mare sau, după caz, contribuabil mijlociu.

14
 V. Stingerea ceranțelor fiscale prin alte modalități
i. Darea în plată
Este o novație prin schimbarea obiectului obligației, aceasta nu mai est eplătită în natură, ci
printr-un alt bun sau o altă prestație echivalentă conform înțelegerii părților. Darea în plată
este o excepție de la regula executării obligației, presupunând acordul creditorului și
determinând stingerea acelei obligații pentru care există acordul creditorului.18
Ca să fie aplicabil textul privind dare în plată nu trebuie să fie vorba despre creanțe fiscale cu
reținere la sursă19 și nici să fie împlinit termenul de prescripție a executării silite.
O probelmă apărută în practică este dată de posibilitatea dării în plată a unui imobil afectat
de un drept de ipotecă.
Dintr-o interpretare a textului legal rezultă că exte posibilă o asemena situație. Deducem acest
fapt și dintr-o intrepretare per a contrario a articolului 263 (3) NCFP.
Dintr-o altă perspectivă rezultă că o asemnea procedură nu este posibilă deoarece bunurile
inalienabile și insesizabile nu pot face obiectul unui contract de ipotecă conform articolului
2351 (1) C.civ. deoarece bunurile proprietate publică sunt inalienabile și insesizabile
coroborat cu ideea că persoana care constituie un drept de ipotecă poate dispune de bun atâta
timp cât nu îl prejudiciază pe creditor.
O altă condiție problematică pentur această instituție este aceea că această instituție este
operantă doar la solicitarea instituției interesate de a i se atribui bunul respectiv.
Darea în plată își produce efectele de plin drept din momentul realizării acordului de voințe
dintre debitor și creditor chiar dacă predarea bunului nu este executată simultan.20
Stingerea obligației o să intervină la momentul încheierii procesului-verbal de trecere în
proprietate publică a bunului.
Dacă bunul care a făcut obiectul dării în plată este revendicat de către terțe persoane,
debitorul va fi obligat întotdeauna la restituirea prestației inițiale.

ii. Conversia în acțiuni a obligațiilor fiscale

Acest procedeu nu repezintă o compensație propriu-zisă, ci o transformare a creanței în
acțiuni, obligația de plată a creanței de către societate se va transforma în obligația de a emite
acțiuni de o valoare egală sau într-un anumit raport cu creanța.
18
Gh. Piperea, Felix qui nihil debet, Curierul Judiciar 10/2013, pag.553
19
Prin reținere la sursă se înțelege metoda de colectare a impozitelor și contribuțiilor sociale obligatorii prin care
plătitorii de venturi au obligația de a calcula, reține, declara și plăti.
20
P. Vasilescu, Drept Civil. Obligații, editura Hamangiu, București, 2017 pag.67

15
Conversia obligațiilor fiscale este posibilă doar în cazul debitorilor persoane juridice la care
statul este acționar integral sau majoritar și numai pentur acele creanțe datorate bugetului
general consolidat.
Ca regulă, conversia în acțiuni poate să intervină pentru orice tip de creanță fiscală, cu
excepțiile prevăzute de lege, indiferent dacă este principală sau accesorie.

Capitolul III – concluzi

Tragând linie la cele prezentate în această lucrare, îmi permit să spun că actuala
reglementare necesită, de lege ferenda, anumite modificări care să fie în concordanță cu
realitatea faptică și efectivă a zilelor noastre.
Deși modlaitățile de realizare a executării silite sunt reglementate într-o manieră relativ
satisfăcătoare, acestea încă prezintă carențe din punct de vedere practic, fiind de remarcat
unele necorelări între Noul cod de procedură fiscală și Codul de procedură civilă.

16
Bibliografie:
A. Tratare/lucrări de specialitate:
1. Cosmin Flavius Costaș (coordonator), Luisiana Dobrinescu, Andrei Iancu, Vladimir
Marinescu, Mircea Ștefan Minea, Horațiu Sasu, Viorel Terzea, Alin Văsonan și Tudor
Vidrean-Căpușan Codul de procedură fiscală – comentariu pe articole, editura
Solomon, București, 2016
2. Emilian Duca, Codul de procedură fiscală comentat și adnotat cu legislație secundară
și complementară, jurisprudență și norme metodologice, editura Universul Juridic,
București, 2015
3. Gheorghe Piperea, Felix qui nihil debet, Curierul Judiciar 10/2013
4. Paul Vasilescu, Drept Civil. Obligații, editura Hamangiu, București, 2017
B. Articole:
1. https://legestart.ro/totul-despre-titlul-de-creanta-fiscala/
2. https://legeaz.net/dictionar-juridic/procedura-executare-silita-fiscala
3. https://legeaz.net/dictionar-juridic/procedura-executare-silita-fiscala
4. https://avocatnet.ro/articol_47435/Prescripția-datoriilor-fiscale-in-2018-Cand-nu-
mai-poți-fi-obligat-să-i-dai-statului-banii.html
5. https://indrumari-juridice.eu/indrumarijuridice/category/avocat-insolventa-firme/
6. https://lege5.ro/Gratuit/geytqnzrgq2a/incheierea-civila-nr-69-2016-contestatie-la-
executare?pid=100099973&expression=#p-100099973 – contestație la executare
Judecătoria Sebeș

17