Drept fiscal-Curs 1

- Obligatia fiscala -

Obligatia fiscala reprezinta modalitatea prin care statul, in mod unilateral,

determina sumele de bai ce vor fi platite de contribuabili, persoane fizice sau
juridice, sume ce vor intra in componenta bugetului de stat. Izvorul de drept al
obligatiilor fiscale va fi reprezentat, de regula, de o lege fiscala deoarece
impozitele si taxele sunt strict determinate si nu pot fi intelese prin aplicare la alte
situatii juridice. Ca urmare, obligatia fiscala va fi diferentiata in functie de
categoria de venit asupra careia va fi aplicata. Ca obiect, obligatia fiscala va
avea in vedere numai o suma de bani, neputand fi acoperita printr-un alt fel de
prestatie. De asemenea, si forma acestei obligatii va fi determinata de lege, in
conditiile in care titlul de creanta fiscala este emis numai sub forma unui inscris.
O caracteristica importanta a acestei obligatii va fi legata de atributia unica a
statului de a o constata. Statul stabileste obligatia de plata in mod unilateral,
ceea ce inseamna ca respectivul contribuabil nu o poate negocia, insa daca se
considera prejudiciat o poate contesta, fiind emisa unilateral de catre stat. Exista
inclusiv posibilitatea statului de a o modifica, fie ca termen de plata, fie atunci
cand situatia contribuabilului s-a modificat. De asemenea, obligatia poate fi si
stinsa, fie prin executare directa de catre contribuabil ca urmare a platii, prin
executare silita, scadere, anulare sau compensare.

In teorie, s-a mentionat si faptul ca obligatia fiscala a contribuabilului

reprezinta o obligatie de a face, ce in caz de neexecutare poate fi realizata prin
constrangerea de stat. In caz de neplata, s-a mentionat si faptul ca ar avea loc o
adevarata imbogatire fara justa cauza a contribuabilului. Obligatia va fi
individualizata in ceea ce-l priveste pe contribuabil, iar opozitia la plata va
determina cresterea patrimoniului acestuia fata de existenta unei cauze legale.

Titlul de creanta fiscala reprezinta un act juridic de stabilitate a intinderii

obligatiei de plata a contribuabilului. Prin acest titlu statul obtine un veritabil drept
de creanta asupra bunurilor si veniturilor contribuabililor. De regula, la baza
emiterii acestui titlu va sta o declaratie de impunere data de contribuabil. In lipsa
acestei declaratii, atunci cand calculul impozitului se face in acelasi mod, statul
nu are posibilitatea sa evidentieze altfel existenta bazei impozabile. Insa, dupa
ce contribuabilul o depune, statul poate verifica exactitatea celor mentionate in
declaratie de catre contribuabil. D.p.d.v. al producerii efectelor, titilul de creanta
va fi un act juridic declarativ de drepturi si obligatii si nu constitutiv de drepturi.
Diferenta este ca daca contribuabililul nu depune declaratie si in urma controlului
sunt identificate bunuri impozabile, caracterul declarativ ar insemna o modalitate
de calcul retroactiva a sumelor datorate. Ca urmare, contribuabilul va fi obligat la
plata de la inceputul inregistrarii veniturilor si nu de la data descoperirii lor prin
controlul fiscal. Daca titlul ar fi constitutiv de drepturi, contribuabilul ar plati
sumele calculate numai in momentul descoperirii bunurilor prin control fiscal si nu
pentru lunile anterioare.

O alta caracteristica a titlului de creanta este legata de faptul ca acesta

este executoriu de drept. Aceasta inseamna ca organele fiscale pot trece la
executarea silita a bunuilor contribuabilului debitor fara a mai cere incuviintarea
unei instante de judecata.

- Modalitatile titlurilor de creanta -

Avem in vedere existenta unor titluri explicite si a unora implicite. Titlurile

explicite sunt intocmite in scris de organele fiscale si cuprind ca esenta stabilirea
obligatiilor fiscale ca sume de bani ce vor fi suportate de contribuabili. In aceasta
categorie intalnim procesele verbale de impunere atunci cand organele fiscale
identifica obligatia fiscala in lipsa depunerii de catre contribuabil a declaratiei de
impunere in mod direct. Cel de-al doilea titlu, explicit, va fi declaratia de
impunere, iar cel de-al treilea documentul de evidenta intocmit de autoritatile
fiscale in urma controlului fiscal. Tot ca o forma de declaratie de impunere
intalnim si declaratia vamala depusa de contribuabili.

Titlurile de creanta implicite sunt acte juridice ce cuprind, inclusiv,

determinarea obligatiilor fiscale, dar au un alt obiect principal. De exemplu,
inscrisul prin care un comerciant stabileste dividendele datorate actionarilor, prin
intermediul caruia se va retine si impozitul pe dividende. Un al doilea document il
constituie statul de salarii, deoarece in cuprinsul acestuia se regaseste si suma
ce reprezinta impozitul pe salariu. Angajatorul are obligatia retinerii de la sursa a
acelor contributii, in sens contrar suportand plata de majorari. De asemenea, in
momentul in care este emis un titlu de creanta fiscala se va mentiona in cuprinsul
sau momentul in care acesta devine exigibil. Exigibilitatea va fi legata de
termenul la care contribuabilul va fi obligat la plata si de care ia cunostinta in
momentul in care semneaza actul constatator rezultat in urma controlului fiscal.
Organele fiscale pot aplica majorari de intarziere in cazul in care contribuabilul nu
a suportat plata in momentul in care a devenit exigibil.. Aceste majorari nu pot fi
insa aplicate pentru sume datorate ca amenzi fiscale sau nu pot fi aplicate la alte
majorari anterioare. De asemenea, cuantumul acestor majorari este prevazut
limitativ prin dispozitiile Ministerului de Finante.
Drept fiscal Curs 2

~ Modificarea obligatiilor bugetare ~

Stabilirea obligatiilor de plata a contribuabililor va fi realizata prin emiterea

titlului de creanta bugetara. Ca urmare, plata catre bugetul national va fi facuta in
momentul in care obligatia devine exigibila. Insa, intre data emiterii titlului si data
scadentei pot interveni situatii ce impun modificarea obligatiilor. Aceste situatii
sunt determinate fie de catre stat, fie de catre contribuabili si sunt clasificate
astfel:

- Modificarea elementelor in raport cu care a fost realizatat individualizarea

obligatiei. Conform legislatiei fiscale, fiecare contribuabil, persoane fizice sau
juridice, va avea obligatia sa notifice organele fiscale in legatura cu orice
schimbari intervenite in activitatea lor si care ar putea diminua sau majora
obligatia fiscala. In situatia in care contribuabilul nu realizeaza aceste notificari
pot deveni obiect al contraventiei fiscale. In sens contrar, exista si situatii in care
obligatia fiscala a fost in mod eronat calculata. Aceasta eroare apartine organelor
fiscale cu atributii in domeniu si poate face obiectul unei contestatii in materie
fiscala. Admiterea contestatiei de catre instanta de judecata determina in mod
direct diminuarea obligatiei de plata care ce inseamna o modificare a elementelor
acesteia.

- Modificarea elementelor intervine si atunci cand in urma controlului fiscal se

dovedeste faptul ca obligatia de plata trebuie sa fie majorata.

- O alta situatie ce impune modificarea obligatiei va fi legata de schimbarea

situatiei juridice a contribuabililor. Avem, sub acest aspect, in vedere dizolvarea,
lichidarea, fuziunea sau dizolvarea. In cazul lichidarii, aceasta este operatiunea
ce va avea loc ca urmare a instituirii vanzarii activelor patrimoniale de
contribuabil. Prin dizolvare, ce urmeaza procedeul fazei de lichidare, practic,
contribuabilul va fi radiat , pierzandu-si calitatea de persoana juridica. Fuziunea
inseamna absorbtia unui patrimoniu cu majoritatea patrimoniului societatilor
absorbante si cu disparitia celuilalt patrimoniu. Fuziunea presupune preluarea,
inclusiv, a obligatiilor persoanei absorbite. In cazul divizarii, obligatiile persoanei
supuse procedurii se vor imparti in mod procentual celorlalte persoane ce vor lua
nastere prin impartirea patrimoniului initial.

- Un alt caz de modificare al obligatiei bugetare va rezulta in urma acordarii de

catre organele fiscale a unor inlesniri legale. Conform legislatiei fiscale, un
contribuabil, atunci cand are motive temeinice, poate solicita organelor fiscale
acordarea urmatoarelor inlesniri: esalonari la plata impozitelor, amanari la plata
impozitelor, esalonari la plata dobanzilor, amanari de dobanzi, scutiri la plata
taxelor, reduceri ale taxelor. Acordarea acestor inlesniri obliga contribuabilul sa
respecte intocmai noile obligatii de plata, nerespectarea acestora conduce la
posibilitatea revocarii inlesnirilor date.

- O alta posibilitate de modificare a obligatiei fiscale va fi determinata de

introducerea unor noi acte norrmative in materie fiscala. Aceste acte normative
sunt de directa aplicare in materie fiscala. Aceasta inseamna ca daca s-a
calculat o anumita obligatie fiscala dar nu s-a realizat inca plata integrala a
obligatiei, conform noului actnormativ, aceasta va fi modificata. Daca anterior au
fost aplicate sanctiuni fiscale contribuabilului, acestea vor fi mentinute indiferent
de prevederile noului act normativ.

- O alta modalitate de transformare a obligatiilor fiscale va fi legata de stingerea

acestora. Principala forma de stingere a obligatiilor va fi legata de plata acestora,
fie in mod direct - realizata de contribuabil in numerar sau prin virament bancar,
fie prin retinere de la sursa. Retinerea de la sursa obliga angajatorul sa plateasca
in locul contribuabilului, ceea ce determina aparitia unor avantaje fiscale pentru
stat, printre acestea maentionam, in primul rand, avantajul sigurantei realizarii
contributiilor. Sub acest aspect, s-a demonstrat ca evaziunea fiscala este minima
in conditiile existentei retinerii la sursa. Si pentru contribuabilii salariati, aceasta
retinere reprezinta un avantaj, nemaifiind obligat sa depuna personal declaratii
referitoare la impozit.

- O alta posibilitate de stingere a obligatiilor fiscale va fi reprezentata de aplicarea

de timbre fiscale in momentul eliberarii anumitor acte fiscale la cererea
conntribuabilului. Ordinea in care se realizeaza scaderea obligatiilor prin plata va
afecta, in primul rand, obligatiile fiscale din anul curent aflate in termen de plata,
pe cele cu termen de plata anterior, dobanzile, penalitatile si obligatiile cu termen
viitor.

- O alta modalitate de stingere a obligatiilor va fi prin anulare. Un caz de anulare

il constituie amnistia fiscala ce se acorda in conditii deosebite unei categorii de
contribuabili prin H.G..

- Ca exceptie, exista un caz specific de anulare a obligatiei fiscale individuale la

cererea contribuabilului si numai pentru motive temeinice. Codul fiscal prevede,
inclusiv, prescriptia obligatiilor fiscale. Prin prescriptie, dreptul la actiune al
creditorului obligatiei fiscale inceteaza la implinirea unui termen de 5 ani de la
finalul anului fiscal in care obligatia fiscala a devenit scadenta. Exista, insa,
cazuri de intrerupere si de suspendare a obligatiinlor fiscale. Exemplu: plata
voluntara de catre contribuabil, inceperea executarii silite sau actul prin care se
constata starea de insolvabilitate a contribuabilului intrerup prescriptia.
Acordarea de esalonari sau amanari la plata, pe de alta parte, constituie o
modalitate de suspendare a prescriptiei, suspendare ce este posibila inclusiv
printr-o hotarare a instantei de judecata.

- O alta modalitate de stingere a obligatiilor va fi prin scadere. Scaderea intervine

atunci cand se constata inexistenta bunurilor contribualilului, necesare executarii
platiii. Ca urmare, obligatiile fiscale vor trece sumele datorate intr-o evidenta
fiscala separata, urmarind, pana la implinirea termenului de prescriptie, daca
aceasta stare se mentine. In afara insolvabilitatii contribuabilului, disparitia
acestuia constituie motiv de scadere. Disparitia nu trebuie constatata printr-o
hotarare a instantei de judecata, fiind suficienta constatarea organelor fiscale.
Decesul contribuabilului constituie o alta situatie ce determina scaderea, cu
conditia ca acesta sa nu lase bunuri in patrimoniu.

Drept fiscal-Curs 4

~ Contestatia la executare ~

Contestatia la executare reprezinta procedura prin care un contribuabil

poate solicita instantei sa intervina in executare analizand fie actele de
executare, fie fondul dreptului. Ca urmare, exista o diferentiere in ceea ce
priveste rolul instantei pe parcursul contestatiei. Astfel, daca se ataca incheierea
realizata de executorul judecatoresc in acea procedura prin care aduce la
cunostinta contribuabilului inceperea executarii, termenul de contestare va fi de 5
zile de la data comunicarii. Daca contestatorul are in vedere un astfel de act,
cum ar fi instituirea unei popriri, termenul de contestare va fi de 15 zile de la data
la care a luat cunostinta de infiintarea popririi. De asemenea, orice act de
executare va fi contestat in termenul general de 15 zile. Ca exceptie, daca
contestatorul pune in discutie fondul dreptului, termenul nu va fi impus limitativ
decat de posibilitatea prescriptiei dreptului la actiune. Insa, daca titlul executoriu
contestat este reprezentat de o hotarare judecatoreasca definitiva, nu se poate
pune in discutie elementele de fond, respectiv drepturile partilor ce s-au judecat.

Fondul, respectiv existenta dreptului creditorului se poate aprecia de catre

instanta daca titlul executoriu a fost emis de catre o institutie din afara puterii
judecatoresti. Astfel, in cadrul obliigatiei fiscale titlul de creanta va apartine
organelor de executare fiscala si nu instantei. Daca titlul contestat este emis de
instanta, competenta executarii silite va apartine executorului judecatoresc din
circumscriptia acelei instante. Daca executrea priveste un bun imobil, ea se va
realiza inclusiv de executorul in circumscriptia caruia exista sau este situat
imobilul.
 Contestatorul va depune contestatie la instanta de executare, respectiv la
instanta in circumscriptia careia a inceput executarea silita. Instanta, primind
contestatia, verifica forma acesteia, conntestatorul fiind obligat sa introduca toate
elementele necesare unei cereri de chemare in judecata, respectiv numele si
elementele de identificare ale executorului si creditorului, obiectul contestatiei,
elementele de identificare ale reprezentantului conventional al contestatorului,
situatia de fapt, siatuatia de drept, indicarea elementelor de proba si semnatura
contestatorului. Elementele de dovada trebuie precizate in totalitate in cererea de
chemare in judecata, in sens contrar contestatorul fiind decazut din dreptul de a
mai propune probe.

Contestatorul, pana la primul termen de infatisare, poate completa cu noi

elemente cererea sa; daca cererea va fi respinsa de catre instanta, contestatorul
nu o poate reintroduce decat pentru alte motive. Dupa primirea cererii ce poate fi
depusa personal sau transmisa prin posta, aceasta intra intr-o etapa de
regularizare. Conform acestei proceduri, sunt verificate toate elementele cererii si
daca sunt lipsuri, acestea vor fi comunicare contestatorului in sensul refacerii
cererii sub sanctiunea respingerii actiunii.

Dupa completare, cererea impreuna cu inscrisurile ce i-au fost anexate se

comunica creditorului si executorului judecatoresc sau organului de executare.
Acestia vor fi obligati ca in termen de 25 de zile sa depuna intampinare in
procedura de drept comun. In cazul contestatiei la executare, depunerea
intampinarii nu reprezinta o procedura obigatorie, insa lipsa intampinarii
inseamna si lipsa elementelor de proba ale creditorului. Daca aceste elemente
nu sunt precizate in intampinare sau la prima zi de infatisare, creditorul va fi
decazut din dreptul de a mai propune probe sau de a ridica exceptii procesuale.
Aceasta nu inseamna ca respectivul creditor nu poate discuta probele propuse
de contestator. Creditorul poate solicita instantei respingerea probelor
contestatorului ca fiind neconcludente in cauza. De asemenea, daca
contestatorul solicita instantei administrarea probei expertizei, creditorul poate
cere sa i se acorde dreptul numirii unui expert. Instanta va verifica inclusiv modul
de calcul al taxei de timbru. In cazul urmaririi silite mobiliare,, tertii ce considera
ca au un drept de proprietate asupra bunului urmarit pot interveni in contestatie.
Acesti terti se pot opune inclusiv sechestrului asigurator pe care executorul il va
pune pe anumite bunuri ce vor intra in executare daca tertul considera ca-i
apartine. Pe de alta parte, contestatorul poate solicita instantei suspendarea
executarii silite pe timpul judecarii contestatiei. Suspendarea se poate pronunta
de catre instanta dupa depunerea unei cautiuni in bani de catre contestator,
cautiune raportata ca valoare la obtinerea contestatiei.
 In anumite cazuri, depunerea cautiunii imediat de catre contestator poate
determina instanta sa suspende executarea imediat si fara citarea partilor. Daca
contestatorul pierde procesul, iar instanta respinge contestatia, cautiunea nu se
mai restituie fiind transmisa creditorului in sensul acoperirii creantei sale. Ca
exceptie, nu se va depune cautiune dar se va suspenda executarea atunci cand
aceasta a fost pornita fara a exista un titlu executoriu, daca titlul executoriu exista
dar a fost declarat fals, precum si atunci cand contestatorul demonstreaza fie ca
a fost iertat de datorie de catre creditor, fie ca i-a oferit un nou termen de plata.
Instanta se pronunta prin incheiere asupra suspendarii, incheiere ce poate fi
atacata cu apel in termen de 5 zile de la pronuntare. Dupa discutarea tuturor
exceptiilor ridicate de parti si dupa administrarea probelor propuse, instanta se
va pronunta cu urgenta fie respingand contestatia , fie admitand-o. Se poate
contesta chiar si refuzul executorului de a indeplini un act de executare cerut de
catre creditor. Organul de executare va fi obligat de hotararea instantei daca
contestatia a fost respinsa si se dovedeste reaua credinta contestatorului.

Drept fiscal-Curs 5

- Executarea -

Executarea va avea loc numai la cererea creditorului, ce are o creanta

certa, probata prin existenta unui titlu executoriu. Dupa inceperea executarii pot
exista creditori ce nu au o creanta scadenta. Acestia nu sunt in masura sa
inceapa personal executarea, insa pot obtine calitatea de dreditori urmaritori intr-
o procedura aflata in curs de executare. Acesti creditori pot fi privilegiati sau
chirografari. In masura in care notifica organul de executare asupra drepturilor
lor, acesta va sesiza instanta de executare, respectiv judecatoria cu o cerere de
extindere a executarii. Pe de ata parte, creditorul principal la cererea caruia
caruia a inceput executare, poate prezenta celorlalti creditori principali chiar si
atunci cand creanta aceasta este privilegiata. Daca un creditor, timp de 6 luni, nu
actioneaza in sensul realizarii obiectului executarii silite, cererea lor se perima.
Acesti creditori pot sa introduca o noua cerere de executare daca dreptul la
executare nu este prescris. In privinta modalitatilor de executare, mentionam
executarea silita mobiliara, poprirea si executarea silita imobiliara. Organul de
executare poate solicita instantei de executare aprobare asupra tuturor formelor
de executare, in cazul unui debitor. Atunci cand exista o contradictie vadita intre
creanta urmarita si modalitatea de executare cu o cerere de readucere a modului
de realizare a executarii.
 In cazul executarii silite mobiliare, se va emite o somatie insotita de titlul
executoriu. Debitorul are obligatia ca in termen de o zi de la primirea somatiei sa
efectueze plata, in sens contrar fiind obligat sa suporte si costurile de executare.
Contestatia la executare depusa de acest debitor nu suspenda executarea decat
prin plata unei cautiuni. Daca procedura nu este contestata iar debitorul nu ofera
plata, executorul va proceda la identificarea bunurilor sale. Daca aceste bunuri
se alfa la un tert, executorul poate dispune si asupra lor. Daca exista opozitia
tertului ce precizeaza faptul ca acele bunuri ii apartin, executorul le poate urmari
in masura in care creditorul garanteaza proprietatea debitorului asupra acestuia.
Instanta de executare poate dispune inclusiv asupra sechestrului acestor bunuri
chiar aflate la un tert. Tertul poate solicita instantei sa i se aprobe utilizarea
acestor bunuri pana in momentul vanzarii lor la licitatie. Executorul va fi limitat in
actiunea sa de dispozitiile legale asupra categoriilor de bunuri ce pot fi urmarite.
In cazul in care exista posibilitatea instrainarii acestor bunuri, executrul are
dreptul de a le sechestra acolo unde ele se afla. Daca acele bunuri erau deja
sechestrate intr-o alta urmarire, executorul va intocmi pv, actiunea sa bazandu-
se pe sechestrul anterior. Daca depunerea sechestrului permite folosirea acestor
bunuri, aplicarea sigiliilor elimina aceasta posibilitate. Ulterior aplicarii acestei
proceduri, executorul va trece la realizarea formalitatilor de publicitate necesare
vanzarii acestor bunuri. Vanzarea poate fi amiabila, directa sau prin licitatie
publica.

Procedura licitatiei publice nu permite achizitionarea marfurilor de catre

debitor sau de catre creditorul ce nu plateste cel putin 75% din pretul de pornire
al licitatiei. Daca creanta debitorului depinde de compensarea unei alte datorii pe
care acesta o are de primit de la creditor, executarea va incepe in momentul
platii acelei datorii. Daca bunul nu se vinde la primul termen al licitatiei, la cel de-
al doilea se ofera la un pret de 50% din pretul de plecare, iar la al treilea la cel
mai mare pret oferit de participanti. Poprirea priveste bunurile mobile incorporate
sau sumele de bani detinute de catre un tert sau datorate debitorului. Poprirea se
face fara somatie, prezentandu-se tertului pv de executare si incheierea de
incuviintare a executarii date indata de judecatorie. Obligatia tertului consta in
punerea la dispozitie executorului acestor sume, precum si a sumelor pe care in
viitor le va indatora. Daca tertul se opune popririi, executorul va solicita instantei
validarea popririi. Validarea se face cu citarea partilor in urma administrarii unor
probe , iar daca se dovedeste reaua credinta a tertului acesta poate fi amendat.
Executarea imobiliara priveste bunurile imobile si urmeaza procedura executarii
mobiliare. Competenta va apartine instantei de la locul situarii bunului. Dupa
obtinerea actului de adjudecare, cumparatorul va face mentiunile necesare la
cadastru obtinand toate drepturile asupra acelui bun.