Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
R. Koch
AUTORII:
1
PARTEA I
CAPITOLUL I
INTRODUCERE IN MICROBIOLOGIE
2
tehnologice in vederea obtinerii unor produse utile vietii si activitatii umane, de
calitate superioara si cu randamente ridicate.
Principalele ramuri subordonate ale microbiologiei, cu statut aparte si
avand preocupari specifice, sunt:
3
microbiologia industriala - utilizeaza microorganisme pentru a produce
cantitati mari de produsi utili ca: vitamine, aminoacizi, enzime, medicamente;
ingineria genetica - implica tehnici care in mod deliberat modifica fondul
genetic al organismelor pentru a induce obtinerea de noi combinatii genice.
Reprezinta cel mai dinamic domeniu al microbiologiei moderne.
4
ROBERT HOOKE, in urma studiilor realizate la microscop, descoperea in
1665 celula, marcand astfel inceputul unei teorii celulare, consolidate ulterior de
alti savanti.
MATTHIAS SHLEIDEN si THEODOR SCHWANN, in urma cercetarilor,
stabilesc clar teoria conform careia toate organismele, deci si microorganismele,
sunt alcatuite din celule. Studiile ulterioare privind structura si functiile celulelor
au avut la baza aceasta teorie celulara, constituind una din cele mai importante
generalizari ale Biologiei.
LAZZARO SPALLANZANI (1729-1799) cunoscand indeaproape microscopul,
se ocupa de teoria " generatiei spontane", subiect controversat in acea vreme. Se
credea cu toata convingerea ca "dintr-o substanta organica in descompunere se
pot naste spontan organisme vii". Aceasta teorie era cunoscuta de pe vremea lui
Aristotel si a fost admisa fara obiectii, deoarece asa sustinea marele Aristotel.
In anul 1665, biologul florentin FRANCESCO REDI (1626 - 1697) lanseaza
primele critici timide in legatura cu teoria anterior amintita, lansand aforismul
"omne vivum a vivo" (tot ce e viu vine din ceva viu).
Un secol mai tarziu (1765), Spallanzani aduce argumente si combate teoria
lui Aristotel, care avea sa domine totusi pana in 1861, cand Louis Pasteur o
inlatura definitv printr-o sintagma ramasa celebra: "si microbii trebuie sa aiba
parinti".
LOUIS PASTEUR (1822 - 1895) , chimist, biolog si imunolog francez, unul
dintre intemeietorii stiintelor microbiologice, este cel care a infiintat primele
laboratoare de cercetare, fiind considerat geniul microbiologiei. Pasteur a
demonstrat ca fermentatiile, considerate anterior procese pur chimice, sunt
procese biologice determinate de actiunea microorganismelor, in special
anaerobe. El dovedeste ca fermentatia este "un act corelativ unui proces vital", o
sursa de energie necesara dezvoltarii germenilor, si ca "o fermentatie determinata
are fermentul sau determinant". Realizarea faptului ca drojdiile joaca un rol crucial
in fermentatii a reprezentat primul concept care asocia activitatea unui
microorganism cu modificarile fizico-chimice ale materiei organice. Extinzand
cercetarile sale asupra fermentatiilor, a pus in evidenta natura infectioasa a unor
boli ale vinului si ale berii. Pentru impiedicarea alterarii vinului si berii, Pasteur a
imaginat procedeul incalzirii blande - pasteurizarea - aplicat ulterior si laptelui si
utilizat ca procedeu de sterilizare si in domeniul medical. Au fost puse astfel
bazele tehnicilor aseptice care constituie in prezent standardele de laborator.
5
Pasteur stabileste principiul specificitatii microbiene, punand bazele teoriei
bolilor infectioase si demonstrand ca acestea sunt rezultatul patrunderii in
organism a unor agenti patogeni: intre activitatea unui agent patogen si
particularitatile pe care le determina exista o anumita specificitate. Pasteur
evidentiaza principiul vaccinarii si stabileste bazele stiintifice ale prepararii
vaccinurilor. A demonstrat pentru prima data ca agentii patogeni, chiar cei mai
periculosi, pot fi modificati pentru a fi folositi ca vaccinuri. El a numit vaccinuri
culturile avirulente utilizate pentru inocularea preventiva ce stimuleaza imunitatea
organismului fata de tulpina microbiana virulenta.
Incununarea operei sale a fost descoperirea vaccinarii antirabice,
aplicata pentru prima data la om in 1885.
CAPITOLUL II
8
2.1 Definitii
2.2 Nivele de clasificare
2.3 Desemnarea numelui stiintific al speciilor
2.4 Sistemul natural, filogenetic de organizare a lumii vii
2.1 DEFINITII
9
Toti membrii unui regn au in comun numai una sau cateva caracteristici
generale, in timp ce membrii unei specii au in comun majoritatea caracteristicilor
lor, reprezentand toti acelasi fel de organism.
Intre nivelul superior si cel inferior, cei cinci taxoni in ordine descendenta
sunt reprezentati de: phylum (pentru animale si protozoare) sau diviziune
(pentru bacterii, fungi, alge si plante), clasa, ordin, familie si gen.
Bacteriile sunt studiate, cu rare exceptii, nu ca indivizi, ci ca populatii
obtinute in laborator sub forma de culturi pure. Culturile pure pot fi mentinute in
stare viabila, subcultivate, supuse testelor experimentale si transportate de la un
laborator la altul.
Unitatea taxonomica fundamentala este specia bacteriana, care este
definita dupa alte criterii decat la organismele superioare. Pentru bacterii nu
exista granite strict naturale ale speciilor, nici separare geografica. Sub aspect
practic specia bacteriana poate fi considerata ca o colectie de alte tulpini.
Tulpina reprezinta unitatea practica de lucru, fiind formata din descendentii
unei singure izolari din mediu, in cultura pura.
Colonia reprezinta o aglomerare macroscopica de celule, care apare pe o
zona bine delimitata a suprafetei mediului de cultura solid si provine din
multiplicarea unei singure celule. Una dintre tulpinile speciei este desemnata ca
tulpina tip si serveste ca tulpina purtatoare de nume pentru specie. Tulpinile tip
ale speciilor sunt depozitate in asa numitele colectii de culturi (colectii de
tulpini). De aici ele pot fi obtinute si utilizate ca tulpini de referinta pentru
compararea directa cu izolatele noi in vederea identificarii lor corecte.
Genul bacterian este un grup taxonomic bine definit, alcatuit din specii, in
mod clar separate de alte genuri.
11
Constituirea acestor regnuri se bazeaza pe: tipul si structura celulara,
organizarea si tipul de nutritie.
Protozoare
CAPITOLUL III
MORFOLOGIA MICROORGANISMELOR
3.1 Definitii
3.2 Structura celulei microorganismelor
13
3.3 Virusurile
3.4 Bacteriofagii
3.5 Viroizii si prionii
3.6 Borrelomycetele ( paramycetele) si ricketsiile
3.1 DEFINITII
15
reprezentand substante de rezerva si vacuolele , continand substante sub forma
de solutii hidrice.
Reticulul endoplasmatic este o retea canelara ce brazdeaza citoplasma
multidirectional, considerat ca un sistem circulator celular deoarece are rolul
transportorului de produsi celulari. Datorita reticulului endoplasmatic suprafata de
schimb celular intre substantele citoplasmatice si spatiul intercelular se mareste,
imbunatatindu-se astfel calitatea si randamentul acestui schimb. Totodata,
reticulul endoplasmatic poate sintetiza proteine, lipide si hormoni pe care celula le
secreta in lichidul intercelular.
Ribozomii sunt forme granulare sferice in care are loc sinteza proteinelor, fiind
constituite din ARN si proteine.
Lizozomii sunt organite sferice continand enzime digestive, avand rolul apararii
celulelor contra altor microorganisme prin digerarea (liza) acestora.
Complexul Golgi reprezinta formatiuni membranoase sub forma de pachete
asezate in teancuri, amplasate in apropierea nucleului, avand rolul sintetizarii
unor substante celulare specifice si de transfer al acestora prin reticulul
endoplasmatic in spatiul intracelular.
Mitocondriile sunt corpusculi sferici sau ovoidali, granulari, ce contin sisteme
enzimatice care participa la transformarile energetice din celula, deci care produc
energie celulara.
Centrozomul este un constituent celular (organit) care intervine indirect in
diviziunea celulara, vizibil la microscopul electronic in vecinatatea nucleului, cu
deosebire in timpul diviziunii. Impreuna cu masa citoplasmatica din jurul sau
formeaza asa-numita centrosfera. In timpul diviziunii, in jurul centrosferei se
contureaza filamente citoplasmatice radiale denumite aster. Centrozomul lipseste
din celulele in care nu are loc diviziunea celulara.
In interiorul celulelor mai pot fi intalnite organite cu forme variabile pigmentate
diferit, cunoscute sub denumirea de cromoplaste, cloroplaste, s.a., avand culori
specifice, cu deosebire in schimburile energetice si in reactiile redox si de schimb
ionic intra si extracelulare.
3.3 VIRUSURILE
Capsida
Invelis
Anvelopa (nu este prezenta la
toate virusurile)
Particula virala (virion)
19
Importanta studiului virusurilor
20
Parazitismul virusurilor in celulele vii produce tulburari de gravitati diferite,
acestea constituind actiunea patogena a virusului
Patogenitatea este specifica fiecarui virus , un anumit virus determina o
infectie care se caracterizeaza prin simtome clinice si modificari anatomice
care nu se intalnesc identic si la alt virus.
Specificitatea compozitiei chimice,fiecare virus are o compozitie chimica si,
deci, antigenica proprie, ceea ce face ca un virus sa nu protejeze decat
fata de el insusi.Acest lucru atrage dupa sine specificitatea actiunii
patogene, specificitatea reactiilor serologice, tropismul etc.
Multiplicarea virusurilor
Metabolismul virusurilor
Fiind lipsite total sau partial de fermenti, virusurile nu pot sa-si sintetizeze
materia proprie din substante inerte . Exista insa unele specii care dispun de un
redus echipament enzimatic.Lipsa echipamentului enzimtic confera virusurilor un
caracter particular comparativ cu alte microorganisme; ele nu se pot multiplica in
mediile de cultura obisnuite si nici in mediile inerte, avand nevoie de o celula vie
pentru a-si putea sintetiza complecsii chimici care caracterizeaza particula
virala . Virusul utilizeaza , pentru sintezele sale, echipamentul enzimatic al celulei
receptive . El nu se reproduce singur, este reprodus de celula parazitata . Sub
influenta virusului se produce o totala deviere a metabolismului celular (Klein
21
1954) ; celula parazitata produce energie dar aceasta energie este folosita pentru
a sintetiza materia constituienta a virusului .
22
Folosirea unuia sau altuia din procedeele amintite a permis cultivarea unui
numar important de virusuri animale; virusul pestei porcine, pseudopestei aviare,
virusul vaccinal, virusulgripei umane etc.
Tropismul virusurilor
Fixarea unui virus pe anumite celule organice este conditionata in primul rand
de posibilitatea virusului de a patrunde in celula si in al doilea rand de
capacitatea celulei de a cultiva virusul . Virusul variolei, de exemplu, inoculat pe
cale intravenoasa la o oaie receptiva, va circula in intregul organism dar in mod
obisnuit, el nu se fixseaza decat pe celulele dermului, pentru ca in acesta poate
sa patrunda si sa se multiplice .
Cauzele intime pentru care unele celule receptioneaza si cultiva un virus,
altele il receptioneaza dar nu il cultiva, altele nici nu il primesc si nici nu il cultiva
sunt inca discutabile, majoritatea autorilor incriminand factori legati de procesele
de absorbtie, de concentratia in saruri la nivelul membranei celulare , de existenta
unor anumite fractiuni de natura antigenica .
Pluralitatea virusurilor
In anul 1922, Valle si Carre au descris existenta virusului febrei aftoase sub
mai multe forme imunologice distincte in natura.Astfel s-a demonstrat existenta in
23
natura a virusului febrei aftoase in trei forme : A,O,C. Deosebirea esentiala intre
aceste 3 tipuri consta in acea ca fiecare tip imunizeaza solid un animal fata de el
insusi, dar deloc sau foarte putin fata de celalalt tip . Cercetarile serologice au
aratat ca cele trei tipuri de virus ale febrei aftoase se pot distinge din punct de
vedere al structurii lor antigenice. Existenta, in cadrul aceleasi specii, a mai multor
tipuri de virus, prezinta o importanta practica deosebita, in productia mijloacelor
specifice de combatere a unor boli infecto-contagioase (seruri si vaccinuri).
3.4 BACTERIOFAGII
26
CAPITOLUL IV
FORME
Principale: - Coc
- bacil
- vibrion
- spirochet
Intermediare:- cocoidă
- cocobacil
Asimetrice -bombată (măciucă, haltere) Corynebacterium
- Ianceolată - Streptococcus p.
- Reniformă
27
DIMENSIUNI
Lungime: - 0,1 – 15
Cele mici: - 0,1 – 2 - 3 . Brucella, Pasteurella
Cele mari: - 10 - 15 . Bacillus şi Clostridium.
Diametrul transversal: 0,2 – 2 - 3 .
MODURI DE GRUPARE
ÎNVELIŞUL
Membrana citoplasmatică
Are grosime de 7,5 - 10 nanometri, cu structură trilamelară.
Scheletul biochimic al membranei este constituit dintr-un dublu strat de
fosfolipide amfipatice cu orientare polară a regiunilor hidrofile spre exterior,
respectiv interior şi a celor hidrofobe faţă în faţă.
Acest strat conferă membranei rolul de barieră osmotică şi oferă
numeroaselor proteine enzimatice un sediu care permite deplasarea lor către
exteriorul sau interiorul celulei.
Membrana citoplasmatică permite separarea conţinutului celulei de mediu,
serveşte drept filtru selectiv care permite accesul în celulă a unor substanţe
nutritive şi eliminarea metaboliţilor.
28
Mezozomii; amplificări ale membranei citoplasmatice rezultate din
invaginarea şi plierea ei spre interior. Mezozomii pot fi: veziculari, lamelari sau
tubulari, în funcţie de configuraţia pliurilor, iar după localizare sunt: septali,
periferici şi nucleari.
PERETELE CELULAR
29
Structura chimică şi antigenică,care poate fi de natură polizaharidică sau
polipeptidică.
Antigenii sunt fie antigeni compleţi fie haptene.
Variabilitate: variaţiile fenotipice se produc sub influenţa factorilor de mediu
iar cele genotipice sunt rezultatul mutaţiilor.
Glicocalixul: reţea de fibre de natură poliglucidică cu aspect de pâslă
situată exterior peretelui celular, prezent numai la bacteriile care sunt în condiţii
naturale de mediu şi absent in vitro.
Realizează ataşarea bacteriilor de substraturi şi este un factor de
patogenitate contribuind la determinarea sau menţinerea infecţiilor, şi având un
rol de apărare a bacteriei faţă de microorganismele cere o pot parazita
(bacteriofagi şi bacterii prădătoare)
CONŢINUTUL CELULEI
Materialul genetic:
Nuclear: reprezentat de genom, nu are membrană proprie faţă de
eucariote, este constituit dintr-un singur cromozom (o masă compactă formată din
ADN bicatenar, pliat prin răsucire şi suprarăsucire cu formă sferică sau alungită).
Plasmidele - sunt molecule mici de ADN bicatenar independente de
cromozom .
CITOPLASMĂ
Are consistenţa unui gel, nu prezintă curenţi şi nici deplasări evidente ale
componentelor. Conţine material genetic şi structuri cu caracter de granule,
incluzii şi vacuole. Nu conţine mitocondrii şi reticul citoplasmatic.
Ribozomii (Granulele lui Palade) - sediul sunt zei proteice.
Rhapidozomii - semnificaţi biologica necunoscută.
Incluziile:
a. constituite din polimeri organici: incluzii de amidon şi glicogen şi incluzii
de acid polibetahidroxibutiric.
b. incluzii de polimeri anorganici, incluzii de polimetafosfat (corpusculii
Babeş -Ernst).
Magnetozomii
Cromatoforii - fotosinteză
30
Vacuolele - conţin lichid cu rol în reglarea presiunii osmotice sau gaz de
regulă azot .
Echipament enzimatic-metabolismul celulei.
ORGANITELE CELULARE
31
Conjugarea este o formă primitivă de sexualitate singura posibilă la
bacterii.
Pilii de tip F sunt evidenţiabili la unele bacterii cu ajutorul unor bacteriogagi
fără coadă, numiţi şi fagi masculi, care au specificitate numai pentru piIul sexual.
33
de vitamine specii din flora ruminală sau intestinală, producătoare de antibiotice
(Actinomicete).
Clasificare după structura chimică:
- pigmenţi fenazinici - fluoresceina (galbenă), piocianina (albastră-verde)
prezente la specii din genul Pseudomonas;
- pigmenţi carotenoizi – lutexina (roşu), xantina (galben) – Stafilococi;
- pigmenţi chinoinici - bacilul tuberculozei;
- pigmenţi melanici – Azobacter;
- pigmenţi antocianici - actinomicete şi Streptomyces.
După localizarea pigmentului şi difuziunea lui în mediu:
- bacterii cromofore - pigment cantonat la locul sintezei;
- bacterii paracromofore - pigment în peretele ceIuIar;
- bacterii cromopare - pigment eliminat sub forma unei secreţii.
Rolul pigmenţilor:
- fotosinteză – clorofilele;
- protejarea bacteriilor de Iumină (ultraviolete) – carotenoizii;
- antagonism microbian (antibiotice) – piocianina;
- vitamine – flavoproteina (B2) - Lactobacillus delbrueckii
- ftiocolul - Mycobacterium phlei.
A. Tipuri nutritive:
- fototrof – cloroplaste (pigment de natura clorofilelor) cu sursă de energie-
lumină (fotosinteză);
- pot fi: fotoautotrofe şi fotoheterotrofe, cărora le sunt accesibile substanţe
anorganice respectiv organice.
- chimiotrof (chimiosintetizant) - lipsit de pigmenţi fotosintetizanţi; sursa de
energie este metabolismul energetic ;
- pot fi chimioautotrofe şi chimioheterotrofe;
- există subtipurile: mezotrof - utilizează C organic sau anorganic şi N
anorganic;
- prototrof – C organic şi N anorganic.
Folosirea diferitelor substanţe nutritive este în funcţie de echipamentul
enzimatic. Procesul de nutriţie este supus variaţiilor:
34
- fenotipice - fenomene de adaptare la diferite substraturi - enzime
adaptative;
- genotipice - fenomene privind pierderea sau dobândirea capacităţii de a
metaboliza diferiţi compuşi chimici. Ex.: mutantele auxotrofe care sunt capabile să
metabolizeze substanţe inaccesibile celorlalte tulpini, iar aceste substanţe devin
indispensabile pentru tulpinile respective (implicaţie practică - dozarea
microbiologică a substanţei - vitamine, aminoacizi).
B. Surse nutritive - pentru bacteriile chimioheterotrofe:
- sursă de carbon-glucidele şi polialcoolii
- sursă de azot organic-aminoacizi: uree, peptone, proteine
macromoleculare azot anorganic – amoniac.
C. Căi de pătrundere:
- prin porii învelişului - act pasiv prin transport selectiv determinat de
diferenţa de presiune osmotică şi de activitatea unor enzime (permeaze) cu rol de
sisteme de transport;
- cele cu moleculă mare sunt degradate de exoenzime şi reduse
dimeesional şi structural.
Metabolismul bacterian
Anabolismul
Substanţele preluate din mediu împreună cu produşii rezultaţi din
catabolism, sunt preluaţi sub formă de precursori şi introduşi în filiera reacţiilor
anabolice sub acţiunea reacţiilor biosintetizante (naşterea constituenţilor celulari
sub determinismul codificării genetice).
Prin aminare directă sau transaminare are loc biosinteza aminoacizilor.
Metabolismul energetic
Respiraţia
Creşterea:
- la o singură extremitate a celulei;
- la .ambele extremităţi;
- în vecinătatea constituirii viitorului sept de diviziune;
- prin intusus (depunerea de substanţă nouă);
- prin depunerea materialului nou în zona periferică a celulei (limitrof
învelişului).
Multiplicarea
Forme de multiplicare:
- prin diviziune directă sau sciziparitate (la anumite forme , multiplicarea
prin corpi elementari – micoplasme şi înmugurire la unele bacterii fotosintetizante;
- Multiplicarea prin diviziune directă sau simplă (sciziparitate). Divizarea în
două celule fiice (bacteria ajunsă la maturitate cu modificări ale materialului
nuclear):
a. diviziunea prin strangulare (invaginare concomitentă a membranei cât şi
a peretelui celular) la bacterii aparţinând tipului S;
b. diviziunea prin sept transversal (invaginarea numai a membranei) la
bacteriile tip R.
- Multiplicarea prin corpi elementari - la Chlamidii.
- Multiplicarea prin ramificare şi înmugurire - la Actinomicete;
- multiplicarea prin spor - la Actinomicete (ciuperci)
- În medii lichide:
Faza:
1. de adaptare sau de latenţă (durează 2 ore);
2. de multiplicare exponenţială sau logaritmică – celulele bacteriene se
divid activ. Factorii ce influenţează multiplicare sunt: temperatura(37°C), pH
(alcalin 7-8 ) .prezenţa substanţelor nutritive gradul de aerare a mediului. Durata
acestei faze este de 6-24 ore.
37
3. faza staţionară (când se realizează o anumită concentraţie de celule
bacteriene(3 x 107 şi 3 x 109).
4. faza de declin - bacteriile mor datorită epuizării mediului în substanţe
nutritive şi datorită acumulării de metaboliţi toxici în mediu.
- În medii solide:
1. colonia izolată - o aglomerare de celule.
2. gazonul sau pânza - însămânţări abundente (fenomenul de roire)
Caracterele culturale
Sporogeneza
Pregătirea celulei pentru procesul de sporogeneză:
- contopirea materialului nuclear într-o singură masă cromatică;
38
- segmentarea şi reorganizarea acesteia prin recombinare rezultând doi
cromozomi distincţi, normarea presporului;
- constituirea septului transversal în urma invaginării membranei
citoplasmatice care separă cei doi cromozomi;
- evoluţia pe două căi diferite a celor două segmente celulare;
- presporul îşi măreşte gradul de refrigerentă şi opacitate fotă de lumină;
- sporangiul reprezentând restul ceIulei vegetative, păstrează
caracteristicile acesteia.
Maturarea sporului:
- morfogeneza învelişurilor sporale;
- apariţia unor compuşi chimici specifici sporului;
- reduce re a activităţii metabolice;
- dobândirea rezistenţei la căldură şi la alţi factori chimici şi fizici.
Constantele morfologice şi fizice ale sporului:
- forma ovală;
- dimensiuni:
- 1,5 - 2 lungime;
- 0,5 - 1,2 diametru transversal
- volum mai redus fată de celula vegetativă
Structura sporului:
- inima sporului:
- sporoplasmă;
- nucleoplasmă.
- membrana internă
- cortexul
- învelişul extern
- exosporiumul
- apendicii
- corpii parasporali
Genomul - totalitatea materialului genetic nuclear.
Plasmidele:
- materialul genetic extranuclear.
Clasificare:
- după capacitatea de integrare în cromozom:
39
- propriuzise (neintegrabile);
- cu funcţii epizomale (integrabile);
- după posibilitatea de transferare de la o bacterie la alta prin conjugare:
- neconjugative sau criptice
- conjugative ( conjugoni)
Tipuri de plasmidee:
- Plasmidele F:
- F¯ - lipsite de F;
- F+- cu F în faza plasmidică
- Hfr - cu F în faza epizomală
- F’ - cu F în faza plasmidică
- Plasmidele R (de rezistenţă) cu trei ansambluri :
-factorul RTF;
- replicatorul;
- determinanţii R (rezistenţa la antibiotice).
Plasmidele Col-colicinogenie şi bacteriocinogenie
Genomul fagic integrat - încorporarea reversibilă a genomului viral în
genomul celulei gazdă.
Raporturile anatomice între spor şi sporangiu:
- aşezarea sporului de-a lungul axului longitudinal permite o diferenţiere în
sporul central, subterminal, terminal, lateral;
- forme de bacil nedoformat, de lămâie, de sticlă de lampă, de rachetă de
tenis sau ac cu gămălie, asimetrica - excentrică pe o singură lat.
Particularităţile biochimice fiziologice şi biologice ale sporului.
Biochimice: termostabilitatea enzimelor.
Fiziologice: au intensitate scăzută.
Biologice:
- termorezistenţa, condiţionată de specia bacteriană;
- condiţiile de mediu;
- rezistenţa la uscăciune (remarcabila);
- rezistenţa la factorii chimici (mare).
Germinarea sporului:
- iniţierea germinării - sporul creşte în volum, absoarbe apă şi îşi pierd
însuşirile.
40
- creşterea postgerminativă - redobândirea însuşirilor caracteristicilor
celulei vegetative.
Variaţii fenotipice:
- sub acţiunea factorilor de mediu care act,ca inductori sau corepresori
(subst. din mediul de cultură, temperatură de cultivare);
- capsologeneza la B. anthracis are loc numai în organism sau în prezenţa
substanţele proprii organismului;
- sporogeneza la aceeaşi specie este condiţionată de temperatură între 18-
400C.
- producţia de pigment la Serratia marcescens se face sub 370C.
- sinteza cililor la Lis. monocytogenes şi Yersinia pseudotuberculosis are
loc la 2o-250C şi este inhibată la 370C.
41
- sinteza enzimelor codificate de operonul lac (beta galactozidazei) este
condiţionată de prezenţa lactozei în mediul de cultură.
Variaţii genotipice: - modificări în structura materialului genetic (sunt
stabile şi se transmit ereditar) determinate de mutaţiile şi recombinările genetice).
Mutaţiile - alterări material genetic prin modificări ale numărul sau
secvenţei bazelor azotate din ADN. Erori de transcriere a informaţiei genetice de
pe catena complementară în cursul replicării semiconservative a ADN.
Substituţia unei baze cu alta este de două feluri:
- tranziţia (înlocuire purină cu purină sau pirimidină cu pirimidină);
- transversia (înlocuire bază purinică cu pirimidinică);
Deleţia - suprimarea unei baze sau a unui bloc de baze.
Inserţia sau adiţia unui bloc de baze sau a unei baze.
Inversarea succesiunii bazelor.
Substratul molecular reprezintă o unitate de mutaţie sau un muton iar
mutaţia se numeşte mutaţie punctiformă.
Caracterele mutaţiilor:
- Apariţia spontană (independentă de factorii de mediu) demonstrată prin:
Testul fluctuaţiei şi Testul Catifelei.
- Transmiterea ereditară
- Rata constantă (1 din 105 - 109)
Clasificarea mutaţiilor:
- După modul de apariţie:
- Spontene – naturale
- Induse – experimentale:
- chimici;
- factori fizici.
- După mărimea segmentului de material genetic alterat-procesul mutagen
poate afecta una sau mai multe gene:
- la nivelul unei singure gene(muzoni);
- la nivelul mai multor gene.
- După funcţia genelor la nivelul cărora au loc mutaţiile:
- structurale;
- de control;
- cu rol de semnal în replicare seu transcriere;
- cu funcţie neclarificată.
42
- După sens,mutaţii înainte şi înapoi:
- foreward - apare un caracter inexistent la tipul sălbatic;
- back – revenire la tipul sălbatec.
- După posibilitatea exprimării fenotipice:
- mutatii imperceptibile;
- mutatii perceptibile;
- mutatii letale
- În funcţie de caracterul fenotipic afectat:
- mutatii ale caracterelor morfologice;
- mutatii metabolice sau biochimice;
- mutatii în structura antigenică;
- mutatii ale patogenităţii care poate fi:
- atenuata;
- exacerbata.
- mutatii privind rezistenţa la agenţi inhibitori.
Recobinările genetice - transfer material genetic de la o celulă bacteriană
la alta, deosebit de procesele sexuale prin:
- absenţa unei veritabile fuziuni a genomurilor şi celulelor
- caracterul undirecţional al transferului;
- contribuţia inegală a celor două celule implicate.
I. Transformarea : transfer de material genetic de la o celulă donatoare
(eliberat prin autoliza sau extracţie chimică) către o celulă receptoare (prin
penetrarea învelişului acesteia)..
Condiţii:
- ADN transformant să fie dublu catenar, cu configuraţie ciclică covalent
închisă, masă minimă 1 – 5 x 106 daltoni.
- competenţa de a permite acceasul ireversibil ADN transformant
Etapele:
- fixare fragment ADN exogen pe celula receptoare;
- pătrunderea în celula a fragmentului ADN;
- legarea ADN exogen de ADN endogen prin interacţiuni ionice;
- integrarea ireversibilă a ADN transformant prin recombinare a
segmentului de ADN transferat.
- replicarea materialului genetic integrat odată cu materialul genetic
propriu, transmiterea ereditară a informaţiei genetice.
43
II. Transducţia: transfer de material genetic prin intermediul unui
bacteriofag.
Etapele:
- infectarea celulei donatoare cu virusul bacteriofag;
- virusul preia un fragment de ADN din genomul celulei gazdă;
- eliberarea fagului transductor prin liza celulei donatoare;
- infectarea celulei bacteriene receptoare cu fagul transductor;
- incorporarea fragmentului de ADN preluat de fag de la donatoare în
genomul celulei receptoare.
1. Transducţia generalizată: posibilitatea transducerii oricăror markeri din
donor fără lizogenizarea transductanţilor.
2. Transducţia specializată: provenienţa fagului transductor dintr-o tulpină
lizogenă (plusul de ADN preluat din cel. donatoare nu înlocuieşte nici o secvenţă
din genomul fagic).
III. Conjugarea: :transfer de material genetic printr-un pil sexual, realizat
printr-un contact direct între cele două celule.
Bazele genetice şi morfologice ale fenomenului de conjugare
Capacitatea unei celule de a transfera material genetic se datorează
prezenţei în celulă a Plasmidei F, care conferă celulei nişte calităţi de donor
(celula F+ sau masculă).
- determină sinteza unui antigen la suprafaţa celulei, care favorizează
contactul;
- codifică prin genele „tra” sinteza pililor sexuali, organite celulare prin care
se realizează efectiv transferul de material genetic.
Tipurile de conjugare:
1. Conjugarea de la bacterii F + către bacterii F¯ (transferul factorului F ca
atare de la donor la acceptor). Creşte numarul celulelor F + în defavoarea celulelor
F¯ . În această formă nu se transferă niciodată material cromozomal.
2. Conjugarea de la bacterii Hfr (high frequency of recombinant) către F ¯
(recombinare de înaltă frecvenţă) presupune integrarea prealabilă a factorului Fîn
cromozomul celulei (calitatea de supermascul a celulei). Există 10 - 12 poziţii
posibile pe cromozom unde factorul F poate fi integrat, starea sa integrată
deosebindu-se de cea plasmidică prin:
- absenţa capacităţii de replicare autonomă;
- lipsa sensibilităţii faţă de acridin-oranj (inhibă activitatea F);
44
- caracterul sincron şi dependent al replicării factorului F de replicarea
cromozomului.
Etapele:
- deschiderea inelului cromozomic şi trecerea de la o configuraţie ciclică la
una lineară;
- transferul materialului cromozomial către celula F ¯.
- oprirea procesului de transfer se poate face prin:
- transferarea cromozomului în întregime;
- transmiterea parţială a cromozomului.
3. Conjugarea de la bacterii F’ la bacterii F¯(sexductia) constă în transferul
factorului F’, care conţine un număr variabil de gene cromozomiale. Consecutiv
transferului unui factor F’ ; celula receptoare F ¯, dobândeşte nu numai calitatea
de F+ prin primirea factorului de sex ci şi determinanţi cromozomici integraţi în
acesta, celula receptoare căpătând astfel şi calităţi de Hfr.
CAPITOLUL V
CIUPERCI MICROSCOPICE
5.1 Definitii
5.2 Definitia si raspandirea mucegaiurilor,
5.3 Morfologia mucegaiurilor
5.4 Reproducerea mucegaiurilor
5.5 Formarea sporilor
5.6 Proprietati fiziologice generale ale mucegaiurilor
5.7 Descrierea generala a levurilor
5.8 Morfologia levurilor
5.9 Fiziologia generala a levurilor
45
5.1 DEFINITII
MUCEGAIURI (MICOMICETE)
RASPANDIREA MUCEGAIURILOR
46
Datorita capacitatii lor deosebite de adaptare la cele mai diverse conditii
ale mediului ambiant, mucegaiurile sunt raspandite in toate habitatele* naturale.
*lat. habitare – a locui; reprezinta conditiile mediului extern in care
traieste un organism sau un grup de organisme; sinonim cu biotop.
Aceasta capacitate naturala de adaptare se datoreaza faptului ca ele dispun de
un echipament enzimatic complex care le permite degradarea unor compusi
macromoleculari, foarte diferiti ca structura si compozitie, folositi ca substante
nutritiv-energetice. Totodata, necesitatile relativ modeste in privinta umiditatii, a
factorilor de crestere, a vitaminelor si a altor compusi nutritivi sau biocatalizatori,
contribuie la capacitatea lor de adaptare in aproape orice conditii de mediu.
Stratul superficial al solului constituie un habitat in care mucegaiurile
sporofite degradeaza compusii organici (hidrati de carbon omogeni si heterogeni,
protide, lipide s.a.) din resturile vegetale si animale moarte, fiind considerate
agenti tipici ai putrezirii. Prin degradarea compusilor din stratul superficial al
solului, mucegaiurile participa la circuitul natural al carbonului, imbogatind
solul in compusi cu molecule mai mici, ce reprezinta, la randul lor, mediu propice
de dezvoltare al altor microorganisme sau plante. Acestea continua degradarea
pana ce, in final, dioxidul de carbon si apa rezultate sunt prelucrate de plante si
transformate, in cadrul acestui circuit trofic, in hidrocarbonate, monoze si polioze,
prin fotosinteza.
Din sol, prin intermediul factorilor fizici si biologici, sporii mucegaiurilor,
reprezentand mijlocul principal de reproducere, sunt vehiculati in aer, unde pot
supravietui un timp indelungat, dupa care, in lipsa curentilor ,se pot depune pe
diverse alte medii in care sporii supravietuiesc perioade mari de timp, chiar zeci
de ani, pana se creeaza conditii favorabile de viata. In aceste conditii favorabile
are loc germinarea sporilor si dezvoltarea miceliului, vegetativ si producator.
Mucegaiurile pot fi intalnite ca parte constitutiva a microflorei epifite a plantelor,
unde pot produce alterarea fructelor, legumelor si semintelor.
O serie de mucegaiuri patogene gasesc conditii de dezvoltare pe tesuturi
vegetale si animale vii, carora le pot produce imbolnaviri (de exemplu malura,
rugina, fainarea, fuzariozele la plante, micoze respiratorii, tricofitia, epidermofitica,
flavisul la om si la animale).
Alte mucegaiuri sunt folosite de om ca agenti productivi de importanta
industriala si farmacodinamica in alimentatie, medicina, biotehnologii, obtinandu-
47
se cu ajutorul lor acizi organici (citric, lactic, malic, fumaric), vitamine hidrosolubile
(B12) liposolubile (ergosteroli), maturarea unor salamuri crude uscate(tip Sibiu)
si branzeturi fermentate (tip Roquefort, cu pasta albastra sau Camembert si Brie
cu pasta moale), amonificarea substantelor proteice in timpul compostarii
ingrasamintelor naturale (in care intervin mucegaiurile Trichoderma Konongi,
Aspergillus terricola, Botrytis sp., s.a.), productia de antibiotice (penicilina,
streptomicina etc.), ori producerea de proteina, folosindu-se ca materii prime
reziduurile petroliere (genurile Mucor, Aspergillus, Fusarium, Cephalosporium).
Dupa cum s-a aratat, sporii se pot forma prin reproducere sexuata
(perfecta), care reprezinta conjugarea (contopirea) a doi gameti din care rezulta un
ou. Gametii se formeaza pe doua hife invecinate numite suspensori. Din cei doi
gameti rezulta un gametangiu* din care se dezvolta sporul ce are mai multe forme:
zigosporul – rezultat din conjugarea a doi gameti identici; oosporul – ca rezultat
al fecundarii a doi gameti heterozigoti (diferiti), numiti anteridium (mascul) si
oogomun (femel); ascosporul format din fuziunea a doua celule vecine din acelasi
miceliu sau din micelii diferite, in interiorul caruia se formeaza ascospori care se
raspandesc in mediul inconjurator; bazidiosporul – ce se formeaza in interiorul
49
unei bazidii** - celula binucleata la extremitatea unei hife – cuprinzand bazidiospori
prinsi cu un peduncul de bazidie.
*grec. gametes – sot, sotie; anggeion – vas, recipient;
**grec. basis – baza; idion – diminutiv.
50
(g. Penicillium). La suprafata acestora se formeaza un picior avand in capat o
vezicula pe care se dezvolta fialidele ce genereaza fialosporii.
Diferitele forme de spori se raspandesc in natura, mentinandu-se in starea
aceasta pana ajung pe un mediu nutritiv cu suficienta apa care sa le permita
absorbtia substantelor nutritive.
Transformarea sporilor in forma vegetativa are loc, in general, in
urmatoarele faze:
intr-o prima faza are loc o absorbtie a apei si o activitate a sistemelor
enzimatice, faza care are o durata medie de 3-4 ore;.
In cea de a doua faza, sporul germineaza, creste in dimensiuni si formeaza
tuburi germinative denumite hife sau tal. Talul se extinde in profunzimea mediului
si are rol de absorbant si de sustinere, fiind cunoscute sub acest nume: tal de
sustinere sau rhizoide. Cu aportul lor, forma vegetativa ce se dezvolta pe suprafata
mediului isi asigura stabilitatea si totodata alimenteaza cu apa, substante nutritive
si energie intregul fundament micelian.
La suprafata mediului hifele de raspandire se dezvolta prin extindere,
extindere ce are loc paralel cu mediul prin impingere sau impuls . Mucegaiurile
inferioare adopta si modalitatea de extindere prin stoloni*.
*lat. stolo – lastare; hifa taratoare ce da nastere unui miceliu aerian
si unuia rizoid.
In stadiul al treilea are loc extinderea coloniala, care, la un moment dat, de
maturitate, in functie de specie, se opreste, pregatindu-se de reproducere.
In fine, in ultima faza, apar hifele reproducatoare generatoare de spori,
alcatuind, impreuna cu talul vegetativ, asa-numitul miceliu, o pasla densa
cuprinzand ambele forme.
Dezvoltarea mucegaiurilor are loc destul de repede, in 2-4 zile formandu-
se colonii vizibile.
Atunci cand sporul de mucegai se dezvolta pe un mediu nutritiv solid, de
exemplu, pe un produs alimentar), ca rezultat al inmultirii si extinderii miceliene se
formeaza colonii fenotipice ca rezultat al interactiunii dintre mediu si
caracteristicile genetice specifice ale speciei de mucegai.
In cazul mucegaiurilor inferioare, coloniile au aspect paslos, se extind pe
intreaga suprafata, fiind colorate diferentiat in raport cu specia si varsta ,de la alb,
cenusiu, brun, pana la negru.
51
Coloniile mucegaiurilor superioare, cu miceliu septat, cresc radial si limitat,
ajungand, dupa cateva zile (2-3) la un diametru de 3-4 cm. Culoarea coloniei
variaza si, in functie de varsta, se inchide, putand fi alba, galbena, bruna, verde-
multinuantat, portocalie, nuante de albastru, negru etc. Ele au un aspect paslos,
cu tal vegetativ mai slab dezvoltat.
Atunci cand sporii se dezvolta pe un mediu lichid, dezvoltarea poate avea,
loc, in functie de specie, la suprafata, in adancime (submers) in conditii aerobe
si/sau anaerobe.
Daca se dezvolta la suprafata mediului lichid, sporii formeaza un voal –
derna – cu aspect de piele, la inceput neteda, care apoi se cuteaza, in aceste pliuri
formandu-se sporii.
In conditiile inocularii sporilor in interiorul mediului lichid – asa-numitele
culturi agitate sau submerse – acestia netraind in contact cu mediul pe intreaga
suprafata sporala si in prezenta oxigenului obtinut prin insuflare cu presiune sau
prin agitarea lichidului, se formeaza numai hife vegetative sub forma de sferule
(perle), avand culoarea speciei, dar in general albicioasa, deoarece
conglomeratele de sferule, destul de numeroase, favorizeaza difractia luminii,
avand ca rezultat colorarea alba.
Majoritatea biotehnologiilor care folosesc ca agenti mucegaiurile pentru
producerea de antibiotice, enzime, acizi organici, aminoacizi, s.a., au adoptat
maniera culturilor submerse, a caror dezvoltare si productivitate pot fi controlate
mai usor.
Metabolism
Reproducerea levurilor
58
Inmultirea levurilor se face pe doua cai: asexuata si sexuata.
Inmultirea asexuata prin inmugurire reprezinta forma generala de
reproducere a levurilor si are la baza procesul de mitoza prin care dintr-o celula
mama se formeaza o celula fiica identica – in continut – cu celula mama.
Un grup restrans de drojdii – cele sporogene sau oxogene, majoritatea
apartinand Ascomycetelor – se inmultesc prin copularea a doua celule haploide
din care rezulta un zigot. Zigotul sporuleaza prin meioza (diviziune reductionala)
formand astfel o asca continand ascospori.
Reproducerea prin ascosporie este o forma particulara de reproducere la
unele levuri din familiila Saccharomyceetaceae care prin adaptare la unele
conditii de viata a dobandit genetic aceasta proprietate. Ele produc 2-12
ascospori (in functie de specie) dimensiuni de 2-4 micrometri, de forme diverse.
Spre deosebire de celula vegetativa din care s-au format, aceste forme sporulate
sunt mai rezistente fata de conditiile improprii de mediu (uscaciune, temperatura,
inhibatori etc.).
Formarea ascosporilor poate avea loc prin reproducere asexuata, dar si
pe cale sexuata.
Formarea asexuata a ascosporilor se face fara fecundare, prin
partenogeneza astfel: dintr-o celula de drojdie diploida, care contine doua seturi
de cromozomi rezulta patru celule haploide (cu un singur set de cromozomi) prin
meioza (diviziune reductionala), in doua etape: mai intai, se formeaza doua celule
haploide cu nuclee distincte prin meioza, iar in a doua etapa, ca rezultat al clivarii
(separarii) cromozomilor in doua parti se formeaza din nou doua celule, de data
aceasta, asadar prin mitoza. Celula vegetativa, ramasa doar cu invelisul celular
poarta numele de asca care prin rupere elibereaza celulele haploide – ascosporii.
Ascosporii mai pot fi formati pe cale sexuata sau copulare, atunci cand
exista conditii favorabile si are loc intre doua celule ajunse la maturitate
fiziologica. Celulele mature capabile de conjugare numite gameti* vin in contact
intr-o zona comuna, zona in care se formeaza un canal de copulare; are loc
procesul de meioza si apoi mitoza, formandu-se, in cele doua celule un numar
egal de ascospori, de data aceasta diplozi.
Conjugarea poate fi izogama – intre celule de acelasi fel – sau heterogama
– intre celule din specii diferite, situatie in care ascosporii se acumuleaza in celula
cu volumul cel mai mare.
59
CAPITOLUL VI
EXAMENUL MICROBIOLOGIC
60
Probe recoltate de la un animal mort sau sacrificat pot fi: cadavrul in
intregime (in cazul animalelor mici, pasari), organe ( ficat, splina, rinichi, cord,
pulmon, creier), muschi segmente de intestine, ganglioni , maduva osoasa ,
continut intestinal, bila, lichid cefalorahidian.
Prelevarea probelor trebuie sa se execute cu instrumente si recipiente
sterile, acest lucru constituind o conditie hotaritoare pentru efectuarea unui
examen microbiologic corect.
Daca instrumentarul de lucru si recipientele nu sunt sterile germenii
existentii in materialul recoltat se multiplica, intervin infectii asociate, fapt care
ingreuneaza examenul microbiologic propriu-zisa; contaminarea se poate face
prin particule straine , praf, tuse, stranut, impuritati de pe suprafata corpului
animalului sau a cadavrului. Probele de singe sau alte lichide se recolteaza cu
multa atentie, locul de recoltare se curata , se tunde, se spala si se
dezinfecteaza, acele, seringile, eprubetele sau recipientele sa fie sterile.
Pentru a se evita hemoliza singelui, acesta se recolteaza pe un substrat
care impiedica hemoliza (solutie de citrat de sodiu 2%); probele de singe
hemolizat nu pot fi examinate serologic sau pot da rezultate eronate .Proba de
singe trebuie sa fie suficienta cantitativ , pentru a se putea obtine o cantitate
suficienta de ser necesar efectuarii examenului serologic.
Se poate expedia singe ca atare sau serul deja exprimat, care trebuie sa
fie steril, limpede si transparent.
Ca incheiere la acest capitol si in strinsa legatura cu activitatea intr-un
laborator de microbiologie amintim pe acelasi ilustru savant R. Koch care a
formulat citeva reguli sub numele de postulatele lui Koch:
- germenul se gaseste in toate organismele care au prezentat
aceeasi stare morbida si prezenta lui este legata de leziunile
constatate,
- germenul este izolat in culturi pure si mentinut in cultura pura
mai multe generatii,
- germenul izolat si cultivat in laborator in stare pura reproduce
in conditii experimentale o stare patogena care se aseamana
pana la identificare cu infectia naturala.
62
clorhidric.Daca este posibil se mesteca o bucatica de paine sau guma de
mestecat si se arunca , apoi se bea un pahar de solutie 0,2% acid clorhidric.
Daca materialul infectios a fost deja inghitit, se recurge la spalarea
(clatirea) temeinica a cavitatii bucale cu o solutie de 0,1% de permanganat de
potasiu, se stimuleaza secretia de suc gastric prin ingestie de extract de carne
sau o solutie care contine pepsina si acid clorhidric 0,2% .
In situatia in care materialul infectios a patruns in ochi se aplica in sacul
conjunctival o solutie dezinfectanta cu ajutorul unei pipete. Se impiedica iritarea
ochiului prin stergere cu mana, batista, etc. Deoarece agentul patogen poate
patrunde din ochi prin canalul lacrimal in gura , stomac sau pulmon se recurge la
aceleasi masuri descrise in cazul patrunderi materialului infectios in cavitatea
bucala.
In cazul patrunderii in cavitatea nazala se sufla nasul in mod repetat in
fese de tifon sau vata. Se evita pentru o perioada respiratia pe cale nazala.
Tifonul sau vata folosite se arunca si se ard intr-un container.
In cazul ranirii pielii cu instrumentar infectat, muscatura sau zgirietura prin
taiere, sectionare sau in cazul in care eventualele rani de pe maini s-au murdarit,
se recomanda aplicarea pe suprafata ranilor a solutiei de tinctura de iod,
marginile ranii se spala, se curata cu vata si apoi se aplica un bandaj. Daca ranile
sunt mai profunde, se face toeletarea lor, aplicarea unui antibiotic sau a unui
antiseptic si apoi aplicarea bandajului protector.
In laboratorul de microbiologie se lucreaza in mod obisnuit cu animale de
laborator. Acestea aparent pot fi sanatoase, pot fi infectate cu germeni patogeni
care se transmit prin muscatura sau zgirietura sau prin alte solutii de contaminare
a pielii sau mucoaselor operatorului.
Este cazul transmiterii leptospirozei, antraxului, rabiei, tetanosului, etc.
cand este imperios necesar sa se apeleze cat mai urgent la o unitate
spitaliceasca, dispensar, cabinet.
64
Colorantii folositi in mod curent in bacteriologie sunt substante organice,
de obicei colorate, usor solubile, de cele mai multe ori sintetice, avand
proprietatea de a colora diferite substraturi chimice.
Coloratia se realizeaza prin combinatie chimica, absorbtie sau dizolvare in
structura pe care o pune in evidenta.
Coloratiile pot fi facute fie pe germeni vii, fie pe germeni omorati.
Colorarea microorganismelor vii se face cu coloranti netoxici pe preparate
proaspete.
Colorarea germenilor omorati este cea mai utilizata in microbiologie.
Pentru a fi colorate, bacteriile sunt, in prealabil, supuse unor operatii
pregatitoare.
Coloratiile simple
Coloratia cu albastru de metilen. Frotiul uscat si fixat apoi la flacara este
acoperit cu o solutie de albastru de metil timp de 1-2 minute. Se spala dupa
aceea frotiul cu apa de robinet, se lasa sa se usuce si se examineaza la
microscop cu obiectivul cu imersie.
66
Prin aceasta metoda, toate elementele din campul microsopic apar colorate
in albastru. Este o coloratie rapida, care pune in evidenta forma, gruparea si,
eventual, raporturile germenilor cu leucocitele sau cu alte elemente prezente in
frotiu.
Coloratia cu fucsina fenicata Ziehl diluata 1/10 se efectueaza in acelasi
mod ca si cea cu albastru de metilen. Elementele din frotiu apar colorate in rosu.
Coloratiile diferentiale
Coloratia Gram. Este o coloratie foarte utilizata in bacteriologie, deoarece
imparte bacteriile in doua mari categorii: bacterii Gram-pozitive si bacterii Gram-
negative.
Tehnica coloratiei este urmatoarea:
frotiul uscat este fixat prin caldura;
se acopera lama cu solutie apoasa de violet de gentiana si se lasa timp de 1-2
min.;
se indeparteaza colorantul si se acopera lama cu solutie Lugol pentru 2 min.;
se indeparteaza mordantul (solutia Lugol) si se trateaza frotiul cu alcool-
acetona timp de cateva secunde;
se spala rapid lama cu apa de robinet si se acopera cu fucsina diluata 1/10 in
apa timp de 30 sec. pana la 1 min;
se indeparteaza fucsina si se spala frotiul cu apa de robinet; dupa uscare se
examineaza la microscop cu obiectivul cu imersie.
Bacteriile Gram-pozitive rezista la decolorare, ramanand colorate in violet,
dar cele Gram-negative sunt decolorate de alcool-acetona si recolorate in rosu.
Coloratia Ziehl-Nielsen se aplica in cazurile mycobacteriilor care au in
compozitia peretelui celular acid micolic si le confera impermeabilitate la
colorantii folositi in tehnica gram. Pentru acesti germeni numiti acid-alcool
rezistenti (AAL) se foloseste aceasta tehnica speciala.
Tehnica folosita pentru coloratie:
frotiul uscat se fixeaza la flacara;
se acopera lama cu fucsina fenicata Ziehl si timp de 10 min se incalzeste
intermitent, cu ajutorul unei lampi de alcool sau cu flacara unui bec Bunsen
pana la emiterea de vapori, fara a se ajunge la fierbere; fucsina evaporata prin
incalzire se inlocuieste imediat;
67
se indeparteaza colorantul, se spala frotiul cu apa de robinet si se decoloreaza
cu acid azotic diluat 1/3 sau acid sulfuric diluat 1/4;
se indeparteaza acidul si se spala lama cu apa de robinet, dupa care se
decoloreaza frotiul cu alcool de 96o;
se indeparteaza alcoolul si se spala frotiul din nou, cu apa de robinet, dupa
care se recoloreaza cu o solutie apoasa de albastru de metilen 1% timp de
1min.;
se spala frotiul cu apa de robinet, se lasa sa se usuce si se examineaza la
microscop cu obiectivul de imersie.
Coloratii speciale
68
se pune lamela in apa distilata timp de 3 min dupa care se introduce intr-o
solutie de tanin si de tartrat dublu de stibiu si potasiu, incalzita la 60-70 oC, timp
de 10 min.;
se scoate lamela cu o pensa si se clateste bine in apa distilata;
se acopera frotiul cu o solutie de sulfat de argint si amoniac care se prepara in
momentul folosirii si se incalzeste usor la flacara, timp de 30 - 60 sec.;
se spala frotiul cu apa distilata, se usuca si se monteaza in ulei de cedru, prin
aplicarea lamelei cu frotiul in jos pe o lama foarte curata, dupa care poate fi
examinata la microscop.
69
Coloratia May-Grunwald-Giemsa se foloseste in microbiologie pentru
colorarea preparatelor de sange, in care se cerceteaza prezenta unor
microorganisme, ca: spirochete, hematozoarul palustru, toxoplasma, etc.
Frotiul obtinut prin etalarea pe lama in strat subtire a unei picaturi
proaspete de sange este fixat prin acoperirea cu solutie May-Grunwald, timp de 4
min sau cu alcool metilic pur, timp de 10 min. Dupa fixare, peste solutia May-
grunwald se adauga o cantitate egala de apa distilata neutra sis e lasa 1 min.
Se indeparteaza solutia May-grunwald si se acopera lama cu solutie
Giemsa diluata (3 picaturi solutie Giemsa la 2 ml apa distilata neutra). Dupa 20
min. se indeparteaza colorantul, se spala lama cu apa distilata, se lasa sa se
usuce si se examineaza la microscop. Pe aceste preparate spirochetele sunt
colorate in violet, hematozoarul se coloreaza in albastru-violet, etc.
70
Evidentierea indirecta a virusului se executa prin identificarea
anticorpilor specifici prin :
- reactia de inhibare a hemoaglutinarii;
- reactia de inhibare a hemadsorbtiei
- reactia de fixare a complementului (RFC)
- reactia de precipitare in gel-agar
- reactia de seroneutralizare
In principiu, toate aceste metode de evidentiere indirecta a virusului se
bazeaza pe utilizarea unui antigen cunoscut cu ajutorul caruia se determina
anticorpul specific .
Pentru examenul de rutina, reactiile serologice prezinta deseori o
importanta mai mare decat evidentierea directa a virusului.
Ca si in cazul infectiilor cu bacterii si in viroze au loc numeroase reactii
antigen-anticorp. Acestea vor fi deschise in detaliu in capitolul Imunitate.
72
La baza mediilor de cultura de origine animala, maceratul de carne este
componentul principal. Carnea folosita la prepararea acestuia trebuie sa provina
de la vite sanatoase.
Maceratul de carne se prepara astfel: carnea proaspata de vita sau de cal se
curata de tendoane, aponevroze si de grasimi si se trece prin masina de tocat. La
1000g tocatura se adauga 2000ml apa de robinet si se tine 24 ore la rece (vara la
frigider), dupa care se fierbe 30 min., amestecand cu o lopatica de lemn. Se
filtreaza apoi prin tifon. Se completeaza cu apa distilata la volumul initial.
Maceratul nu se foloseste ca atare, ci serveste la prepararea altor medii.
Daca se foloseste imediat, nu se sterilizeaza. Daca se pastreaza in depozit,
atunci se sterilizeaza 30 min. la 120 oC.
Bulionul simplu se prepara astfel: la 1000 ml macerat se aduga 10 g
peptona, 5 g sare si se incalzeste pana la fierbere. Se ajusteaza pH-ul la 8,
folosind o solutie de hidroxid de sodiu 10%, dupa care se sterilizeaza 30 min. la
120oC pentru precipitarea sarurilor alcalinoteroase. Pentru indepartarea
precipitatului, mediul se filtreaza la cald prin hartie de filtru si se repartizeaza
bulionul obtinut in recipiente adecvate intrebuintarii (eprubete sau flacoane) si se
sterilizeaza din nou 30 min., dar la 115 oC, pentru a nu precipita alte saruri din
solutie.
La fiecare sterilizare, pH-ul mediului scade cu valori de 0,2.
Maceratul de carne poate fi utilizat si la prepararea gelozei simple. Geloza
sau agarul se extrage dintr-o alga, este lipsita de substante nutritive si serveste
numai la solidificarea mediului. Ramane solid la 37 oC, permitand obtinerea de
colonii microbiene izolate. Se topeste la 80 oC, ramane in stare lichida pana la
45oC si se solidifica la 40oC.
La 1000 ml macerat de carne se adauga 10 g peptona, 5 g sare, se dizolva
la cald si se adauga apoi 20 g geloza spalata. Pentru spalare, geloza fibre,
impaturita intr-un tifon, este lasata cateva ore in apa rece curgatoare. Bulionul cu
agar se tine pe foc la fierbere, agitandu-se pana la completa topire a agarului. Se
completeaza la volumul initial cu apa distilata, se ajusteaza pH-ul la 8, se
sterilizeaza 30 min. la 120oC, dupa care se filtreaza la cald prin hartie de filtru. Se
repartizeaza in recipiente adecvate si in eprubete si se sterilizeaza din nou 30
min. la 115oC. Dupa sterilizare, geloza din eprubete poate fi solidificata in pozitie
verticala sau prin inclinare.
73
Bulionul simplu si geloza nutritiva simpla se utilizeaza ca mediu de baza
pentru prepararea unor medii mai complexe sau ca atare pentru cultivarea
germenilor care nu au cerinte nutritive deosebite.
Apa peptonata simpla. Se prepara prin dizolvare la cald a 10 g peptona si
5 g ClNa in 1000 ml apa distilata. Se ajusteaza pH-ul la 7,6 cu solutie 10% de
NaOH dupa care se autoclaveaza la 120 oC timp de 30 min. pentru precipitare. Se
filtreaza prin hartie de filtru, se repartizeaza in tuburi sau baloane, dupa necesitati
si se sterilizeaza la 115oC timp de 20 min. - pH final: 7,2 - 7,4.
Apa peptonata se utilizeaza fie ca mediu de baza pentru testele de
fermentare ale zaharurilor si alcoolilor, fie pentru testele de producere de indol
sau H2S.
Geloza sange. Se prepara din geloza nutritiva 2% lichefiata si racita la
45oC. La 9 ml geloza se adauga 0,5 - 3 ml sange defibrinat. Se utilizeaza penru
cultivarea unor germeni mai pretentiosi (streptococ) sau pentru punerea in
evidenta a capacitatii de hemoliza a unora dintre acestia (streptococ, stafilococ).
Mediul Veillon. Se prepara dintr-o geloza nutritiva 2% la care se adauga
glucoza in proportie de 1 la mie. Se repartizeaza in tuburi, se sterilizeaza 30 min.
la 110oC si se solidifca in pozitie verticala - pH final 7,6. Este mediul cel mai
simplu utilizat pentru izolarea germenilor anaerobi. Se insamanteaza produsul
patologic in profunzimea mediului lichefiat prin incalzire urmata de resolidificare
prin racire.
Mediul Sabouraud solid se prepara din 1000 ml apa de robinet, 10 g
peptona, 20 g glucoza si 20 g agar de fibre. Se dizolva peptona in 250 ml apa la
fierbere, se autoclaveaza 30 min. la 120 oC si se filtreza.. Se amesteca cele doua
solutii filtrate, se completeaza cu apa pana la 1000 ml si se adauga agarul spalat.
Se fierbe pana la topirea agarului, se filtreaza prin tifon, se repartizeaza dupa
necesitati si se sterilizeaza la 110 oC timp de 30 min. - pH final 5,8 - 6,2. Un mediu
similar lichid se poate prepara din aceleasi ingrediente minus agarul. Aceste medii
se utilizeaza pentru izolarea si cultivarea ciupercilor microscopice.
Stabilirea si corectarea pH-ului mediilor de cultura este de o importanta
deosebita pentru cultivarea microorganismelor. Este cunoscut faptul ca prin
autoclavare pH-ul mediului scade. Pentru acest motiv sunt necesare operatiunile
de control si corectare a pH-ului. Determinarea pH-ului se poate face prin metoda
electrometrica cu ajutorul unui pHmetru, care este foarte precisa, dar cand nu
dispunem de aparatura necesara se poate utiliza metoda colorimetrica. Aceasta
74
din urma se bazeaza pe proprietatea unor substante numite indicatori, de a-si
modifica culoarea sau nuanta in functie de gradul de aciditate sau alcalinitate al
solutiei in care sunt dizolvate. Principiul metodei consta in compararea culorii
solutiei de cercetat in care s-a introdus un indicator, cu o serie de etaloane
colorate.
Practic, aparatul este compus dintr-un comparator Walpole (stativ cu locuri
pentru eprubete si orificii de observare prevazute cu geam mat) si o scara de
etaloane numita Scara Michaelis. Etaloanele sunt tuburi de sticla care contin
solutii indicator. In locurile 1, 2 si 3 ale comparatorului Walpole se introduc tuburi
de aceeasi grosime cu tuburile etalon din Scara Michaeelis. In tuburile 1 si 2 ale
comparatorului se pun cate2 ml mediu. In tubul 1 se mai pun 4 ml apa distilata si
1 ml metanitrofenol 0,3% iar in tubul 2 sa adauga numai 5 ml apa distilata. In
tubul 3 se pun 7 ml apa distilata iar in locul 4 se pune un tub etalon din Scara
Michaelis. Privind apoi prin cele doua orificii laterale, comparam culoarea
mediului cu indicator cu aceea a etalonului. Daca nu se potriveste, se schimba
tubul etalon cu altul pana cand prin tuburile 1 si 3 vedem aceeasi culoare ca si
prin tuburile 2 si 4. Mediul cercetat are pH-ul care este scris pe tubul etalon
respectiv.
In scop orientativ se poate utiliza metoda rapida a hartiei indicator care,
umectata cu solutia de cercetat isi modifica culoarea, dupa care este comparata
cu o scara etalon colorata.
Dupa verificarea pH-ului mediului de cultura, daca este necesar se
ajusteaza cu o solutie de NaOH sau HCl pana la obtinerea unui pH
corespunzator.
76
Pipeta flambata si racita se introduce in recipientul cu produsul prelevat si
se aspira de la cateva picaturi pana la 1 sau mai multi ml, in raport cu materialul
de insamantat si cantitatea de mediu de cultura. Pipeta trebuie manipulata cu
grija pentru a nu uda dopul de vata. Materialul aspirat in pipeta se insamanteaza
in recipientul cu mediu nutritiv cu aceleasi precautiuni de flambare a gatului
recipientelor si a dopurilor respective.
Pipeta folosita se pune intr-un pahar cu amestec sulfo-cromic, aspirandu-
se din amestec pana la aproximativ 1 cm sub dop.
Tampoanele care au servit la recoltarea produselor patologice vor fi
descarcate direct in mediu, dupa care vor fi introduse in tub si puse in galeata de
infecte.
77
Acestea urmaresc obtinerea dintr-un produs bacterian, in general cu
continut polimicrobian, a agentului etiologic, izolat in cultura pura. Debarasarea
de celelalte specii microbiene de balast care alcatuiesc flora de asociatie se
realizeaza prin diferite metode care pot actiona fie direct asupra florei de
asociatie, inhiband-o in dezvoltarea ei, fie indirect, actionand asupra germenului
pe care dorim sa-l izolam, favorizandu-I acestuia, in mod cu totul preferential,
dezvoltarea.
Tehnicile de izolare in cultura pura pot fi generale sau speciale.
Tehnicile generale mai frecvent utilizate sunt de dilutii succesive in medii
lichide sau de epuizare pe medii solide.
Tehnica dilutiilor succesive in medii lichide. In acest scop se utilizeaza un sir
de epprubete cu aceeasi cantitate de mediu lichid. Se introduce, cu o pipeta, o
picatura din amestecul de germeni in primul tub. Se agita continutul eprubetei.
Apoi, schimbandu-se pentru fiecare eprubeta pipetele, se trece succesiv dintr-o
eprubeta in cealalta cate o picatura.
Aceasta tehnica se completeaza cu efectuarea de treceri pe medii solide:
din fiecare tub insamantat se trece, de fiecare cu o alta pipeta, cate o picatura, pe
cate un tub sau o placa cu geloza.
Aceasta tehnica a dilutiilor succesive se poate face si in lichidul de
condensare al mediilor solide, urmand aceeasi metodologie.
Tehnica epuizarii ansei pe medii solide se realizeaza prin insamantari cu
ansa bacteriologica, incarcata o singura data cu amestecul de germeni, intr-un sir
de eprubete cu geloza inclinata, fara a steriliza sau a reincarca ansa
bacteriologica pe parcurs. Astfel se epuizeaza continutul ansei si, in final, se
ajunge sa se insamanteze numai cateva celule microbiene intr-un tub care prin
incubare la termostat vor da nastere la colonii microbiene izolate. O astfel de
colonie trecuta (replicata) pe un alt tub cu mediu, dupa incubare da nastere la o
cultura pura.
Tehnica diseminarii (dispersiei) cu ansa pe medii solide. Cu ansa
bacteriologica incarcata cu produsul patologic se descriu pe suprafata unui mediu
solid, turnat intr-o placa Petri, niste striuri paralele. Dupa descrierea fiecarui grup
de striatiuni paralele, ansa bacteriologica va fi sterilizata prin incalzire la
incadescenta si nu va fi incarcata cu inoculul amestec decat o singura data la
inceput. In momentul intersectarii cu striurile precedente, ansa este reincarcata cu
o cantitate de inocul, dar o cantitate din ce in ce mai mica, pana ce se va ajunge
78
la cateva celule microbiene izolate ce vor fi diseminate pe placa si vor da nastere
la colonii microbiene izolate.
Tehnici speciale de izolare. Sunt utilizate cand urmarim izolarea anumitor
specii bacteriene dintr-un produs polimicrobian. Ele se realizeaza cu diverse
mijloace fizice, chimice sau biologice. Dintre mijloacele fixe, de izolare,
mentionam incalzirea o ora la 80 oC, a amestecului de germeni, care se practica
pentru a izola germenii sporulati de formele vegetative de microbi. De asemenea,
filtrarea printr-un filtru bacteriologic permite izolarea unui virus ce strabate porii
filtrului, dintr-un amestec cu bacterii ce sunt retinute de acesta.
Ca metode chimice mentionam: mediile de cultura selective care contin un
agent inhibitor pentru flora de asociatie (mediul Lowenstein care contine verde
malachit inhiba flora de asociatie si permite izolarea bacilului Koch); mediile
elective care contin un substrat nutritiv ce, convenind preferential speciei ce dorim
sa o izolam, permite dezvoltarea sa mai rapida (mediul Loffler electiv pentru
bacilul difteric) si mediile diferentiale care permit relevarea unor caractere
enzimatice proprii germenilor vizati de a fi izolati din amestec (mediul Istrati-
Meitert utilizat in izolarea dintr-o coprocultura a unor enterobacterii lactozo
pozitive sau negative).
Ca metode biologice de izolare mentionam metoda de insamantare pe
medii cu agenti biologici selectivi, deci utilizarea de medii selective pe baza de
antibiotice (mediul selectiv LCN pentru izolarea meningococului care contine
Lincomicina, Colimicina si Nistatin), si utilizarea unor animale de laborator pentru
izolarea unor specii bacteriene dintr-un amestec - de exemplu, inocularea
subcutanata a soarecelui alb cu o sputa in care se gaseste un pneumococ. Dupa
1-4 zile de la inoculare, soarecele face o infectie septicemica letala cu
pneumococ, putandu-se izola in cultura pura acest germen din sange. Un alt
exemplu il constituie inocularea subcutanata la un cobai a unui produs patologic
in care se gaseste bacilul Koch. Din viscerele acestui cobai dupa un interval
variabil de timp, 1-6 luni, se va putea izola, in cultura pura, bacilul Koch.
Metoda izolarii unui singur microb prin micromanipulare se poate realiza cu
ajutorul unui micromanipulator, a unei aparaturi speciale si a unor
microinstrumente (pipete, anse, pense, seringi, etc.) dar metoda nu este de uz
curent, ea fiind utilizata exclusiv in scop de cercetare.
79
CAPITOLUL VII
INFECTIA MICROBIANA
80
Viata poate fi definita ca insusirea pe care o au anumite substante
complexe (de constitutie, forma si dimensiuni bine stabilite) de a alege, fixa si
transforma diferite materiale inerte din mediul inconjurator, pentru a le preface in
substanta proprie (Bals).
Organismele vii sunt sisteme deschise; ele fac in permanenta schimburi cu
mediul exterior. Acest complex de schimburi, cunoscut sub numele de metabolism,
este caracteristica esentiala a materiei vii.Transformarile pe care le sufera
substantele in timpul metabolizarii lor se fac pe doua mari planuri:
1.Transformari prin care se produce energia necesara pentru indeplinirea
unor functii generale ca excitabilitatea si miscarea(in sensul mobilizarii tuturor
sistemelor si aparatelor ce intretin viata).
2. Transformari prin care se realizeaza cresterea, dezvoltarea,
autoreproducerea si regenerarea.
Pentru studiul infectiei intereseaza toate manifestarile metabolismului, dar
cu precadere acele transformari care se refera la multiplicarea si
autoreproducerea substantelor vii.
In general,organismul fiind un sistem reactional deschis, are in fiecare
moment alta stare de echilibru cu mediul inconjurator.Metabolismul reprezinta o
perpetua contradictie intre organism si mediu, in sensul ca in fiecare moment
conservatorismul ereditar tinde sa pastreze caracterele dobindite, iar conditiile de
mediu sa le inlocuiasca cu altele, pe masura si in concordanta cu schimbarile
survenite in mediu.
In materia vie au fost gasite peste 60 de substante dintre cele 90
cunoscute azi. Cea mai raspindita substanta este apa, in care se gasesc
electroliti.
Se gasesc apoi in diferite proportii, solutii adevarate sau coloidale,
glucidele si substantele azotate. Grasimile neutre si lipoizii copleteaza tabloul
general al materiei vii.
Pentru problemele legate de viata, in general si de infectie si imunitate in
special, cea mai mare importanta o au substantele azotate si in special forma lor
cea mai evoluata,proteinele.
Se cunoaste ca substantele proteice (baza materiala a vietii) sunt
constituite din doi componenti principali; acizi aminati si acizi nucleici.
Acizi aminati”caramizile vietii”sunt substante cu greutate moleculara relativ
mare fata de alte substante organice. Prin cimentarea lor “ca intr-un zid” ia
81
nastere molecula de polipeptid. La randul lor un numar mai mic sau mai mare de
molecule de polipipede constituie molecula de proteina complexa.
Acizi nucleici sunt de asemenea cu molecula relativ mare. Exista doua
feluri de acizi nucleici; acizi ribonucleici (ARN) si acizi dezoxiribonucleici.(ADN).
Atat ARN cat si ADN sunt formati din patru feluri de pietre de constructie
care alterneaza intre ele;
- acid fosforic (P)
- substanta glucidica (oza), care este o riboza (R), in cazul
ARN si, o dezoxiriboza (dR) in cazul ADN ;
- Baza purinica (guanina si adenina- notate simbolic G si
respective A)
- Baza pirimidinica (citozina si timina – notate cu C si
respectivT)
Molecula de acid nucleic are in spatiu aspectul unei spirale duble. Cele
doua lanturi care sunt rasucite impreuna sunt alcatuite din alternarea de acid
nucleic (P) cu molecula de substanta glucidica (R sau dR). Pe moleculele de
“oza” R sau dR, sunt legate prin punti de hidrogen bazele purinice si pirimidimice.
Biosinteza proteinelor, proces de baza al metabolismului nu este in
esenta; altceva decit combinarea intre acizi nucleici si acizii aminati. Toate
functiile materiei vii si mai ales acelea care asigura sustinerea ,
dezvoltarea , autoreproducerea si regenerarea se bazeaza pe biosinteza
proteinelor.
Se cunoaste faptul ca acizii aminati care intra in “cazanul metabolic”
nu sunt insa decit simple caramizi. Ele pot fi cladite in foarte multe feluri si
totusi o anumita specie si un anumit individ isi cladeste moleculele de
proteina proprie , dupa sistemul propriu.
Deci biosinteza proteinelor unei anumite specii animale si ale unui
anumit individ, intervine o stricta specificitate. Viata unui organism nu poate
exista decat in sfera acestui determinism, care este specificitatea. Orice
trecere spre alt profil de specificitate tulbura grav homenostazia ducand la
moarte.
Specificitatea are un rol enorm in procesul de infectie si de
imunitate. Fara specificitate nu se pot concepe antigenitatea, dinamica
invaziei bacteriene sau virotice, imunitatea, hipersensibilitatea, etc. Asadar
82
studiul specificitatii biosintezei proteinelor sta la baza fenomenelor de
infectie si imunitate.
Modul in care se cladeste materia vie, arhitectura ei sunt dictate de
codul specific inscris in moleculele acizilor nucleici. ARN si ADN sevesc ca
tipare (matrite) pentru biosinteza proteinelor, lucru demonstrat prin
cercetari de biochimie, biofizica, calcul al probabilitatilor,etc.
Actualmente, se cunosc suficent de bine functiunile celor doua mari
grupe de acizi nucleici ; acizii ribonucleici (ARN) sunt plasati in marea lor
majoritate in citoplasma, ei avand in general rolul de matrita in sinteza
moleculelor de proteina specifica(fie proteine ce se sintetizeaza in mod
normal, fie proteine anticorp). Acizii dezoxiribonucleici (ADN) sunt
concentrati in nucleul celulelor animale si vegetale sau in zona centrala a
bacteriilor .
In moleculele de ADN este concentrat mesajul ereditar general,
caracterele specifice speciei, cuprinzand notiunea de specificitate
imunobiologica .
Orice celula care se multiplica va transmite celulelor fiice prin
codul ADN, toate caracterele pe care specia respectiva le-a acumulat in
lunga ei istorie naturala.
Se considera ca ADN imprima ARN codul sau ereditar. Este gresit a
se considera ca ARN-ul nu este decat o simpla matrita pasiva, subordonata
ADN-ului din nucleu. Intre acesti acizi nucleici exista relatii de interactiune
reciproca, mai putin elucidate pana in momentul actual. Explicarea
specificitatii sintezei proteinelor si implicit a specificitatii imunologice a
indivizilor se face azi pe baza teoriei informatiilor. Ideea principala a
acestei explicatii consta in presupunerea (riguros demonstrata stiintific)
dupa care legarea in molecule de polipeptid a celor circa 20 aminoacizi se
face conform unui cod, inscris in molecula acizilor nucleici.
In ultimul timp s-au facut numeroase incercari pentru a realiza
sinteza acizilor nucleici in vitro, realizare ce echivaleaza cu sinteza vietii in
eprubeta. Drumul a fost deschis de Watson, Criek si Wilkins(1953)care au
prezentat in premiera formula moleculei ADN .
In 1965, Urey a reusit sinteza virusului mozaicului tutunului. In ultimii
ani s-a reusit reconstituirea moleculelor de ARN, s-au inregistrat evidente
progrese in genetica, s-au realizat primele clonari. Lasand la o parte
83
implicatiile de ordin deontologic si etic aceste cercetari deschid pentru
infectie si imunitate largi orizonturi,prin care omul sa poata stapini
procesele vitale, sa poata corecta mesajul patologic adus de un acid
nucleic aberant in patogeneza infectiilor.
86
de la o specie la alta; B. anthracis este mai sensibil decit M. tuberculosis.
Formele sporulate sunt mai rezistente decat cele vegetative.
Toxinele si unii fermenti se pot de asemenea inactiva sub actiunea
vibratiior sonore, pe cand virusurile se comporta diferit la actiunea acestui factor.
Prin tratament cu ultrasunete unele virusuri isi diminueaza puterea infectanta,
altele isi conserva proprietatile antigenice.
Mediile izotonice permit desfasurarea normala a vietii celulare, tulburarile
morfofiziologice aparind atunci cand concentratia lor vireaza spre limitele
izotoniei. In mediile hipertonice, datorita fenomenului de osmoza, lichidul
difuzeaza producand desprinderea citoplasmei de membrana – fenomenul de
ratatinare.
In mediile hipotonice se produce fenomenul invers de hidratare a celulei
bacteriene.
Tulburarile celulare de ordin osmotic se observa numai la celulele vii, fiind
mai grave la celulele tinere. Asupra virusurilor presiunea osmotica este
neglijabila sau nula.
Bacteriile sunt relativ rezistente la actiunea presiunilor inalte, insa mult mai
sensibile in comparatie cu inframicrobii; acestia pot suporta unele influente
asupra proprietatilor patogene care difera de la o specie la alta.
In prezenta oxigenului distrugerea microorganismelor are loc intr-un timp
mult mai scurt; se cunosc astfel o serie de substante antiseptice a caror actiune
nociva asupra bacteriilor se datoreaza fenomenului de oxidare.
Fermentii proteolitici, pepsina, tripsina, papaina, au de regula o activitate
redusa asupra virusurilor, actiunea lor nefiind uniforma asupra speciilor
inframicrobiene.
Diferitele antibiotice exercita o influenta diferita asupra viabilitatii puterii de
multiplicare sau proprietatilor bacteriilor. Fiecare antibiotic isi are un spectru de
actiune specifica nociva asupra unei specii sau grupuri bacteriene, modificand
echipamentul biochimic al celulei bacteriene, producandu-i degradari morfologice
si tulburari fiziologice.
Unele antibiotice maresc permeabilitatea membranei celulare, inlesnind
astfel difuzarea in afara a constituentilor celulari indispensabili, alte antibiotice
perturba formarea membranei celulare, ceea ce duce la distrugerea bacteriei (ex.
Penicilina). La concentratii insuficiente de antibiotice nu se produce o sterilizare
totala a mediului sau a organismului infectat; bacteriile ramase devin cu timpul
87
rezistente fata de antibioticul respectiv, ele schimbandu-si proprietatile culturale,
morfologice si antigenice.
Asupra virusurilor actiunea antibioticelor nu s-a putut dovedi, cu unele
exceptii neconcludente.
Unele substante chimice se dovedesc a avea efect virulicid, bactericid sau
bacteriostatic ca: fenolul, chinosolul care se folosesc in conservarea serurilor
hiperimune. Actiunea antibacteriana a substantelor chimice se manifesta asupra
respiratiei, multiplicarii si supravietuirii bacteriei, de aceea ele se impart in patru
grupe, dupa modul cum actioneaza.
In afara de numeroase substante antiseptice si dezinfectante,
microorganismele mai pot fi inactivate prin antimetaboliti; acestia intervin in
procesul de metabolism al germenilor infectiosi, blocand fie o anumita enzima cu
rol important in acest proces, fie o intreaga faza de sinteza sau descompunere a
principiilor nutritivi necesari microorganismului.
Sulfamidele reprezinta exemplul clasic de antimetaboliti antibacterieni;
datorita asemanarii grupului chimic principal al sulfamidelor ca acidul p.
aminobenzoic, acid ce reprezinta un metabolit pentru bacterie, microbii iau din
mediu sulfamide in locul acidului p. aminobenzoic , acesta provocand celulei
bacteriene perturbatii grave; in loc sa foloseasca un principiu nutritiv necesar,
bacteria isi blocheaza propriul metabolism.
Antimetabolitii reprezinta mijloace eficiente in cazul infectiilor virotice, in
acest caz realizandu-se o blocare a sintezei corpusculilor virotici in celula gazda.
Prin infectie se intelege orice stare morbida care are drept cauza principala
un microb sau produsele sale de secretie. Infectia este un proces complex care
nu trebuie considerat ca o consecinta exclusiva a unui factor morbigen extern, ci
ca un rezultat al interferentei dintre agentul declansator si organism.
Faptul ca organismul nu este un simplu membru pasiv o dovedeste printre
altele si multitudinea de reactii organice care dau infectiei o mare varietate de
manifestare, impunind o clarificare a ei, in functie de criterii clinice,
epizootologice, anotomo-patologice, etc.
88
7.4 CLASIFICAREA INFECTIILOR
89
infectii focale: amigdalite, sinuzite, endometrite.
- dupa complexul etiologic si dupa relatiile sinegice sau antagonice dintre
germenii patogeni:
infectii primare: rezultatul actiunii unui singur germen;
infectii secundare: ex. complicatiile salmonelice si pasteurelice in pesta
porcina
infectii asociate: gripa + pneumococ, etc
90
infectii urmate de starea de purtatori si eliminatori de germeni – TBC,
bruceloza, etc
91
7.5.2 Infectia experimentala
92
Permeabilitatea acestor cai este posibila intr-o anumita masura pentru
produsii toxici ai bacteriilor. Se admite ca unele microorganisme patrund chiar prin
pielea intacta(brucella, leptospira, virusul p. aviare). Fara a nega o astfel de
posibiltiate, trebuie admis totusi ca pe suprafata pielii si a mucoaselor aparent
intacte, pot exista solutii de continuitate sau tulburarii constitutionale de alta
natura datorita carora patrunderea microorganismelor este mult usurata. Calea
cea mai des incriminata in aparitia unei infectii a fost cea orala, la nivelul
amigdalelor sau al mucoasei digestive.
Patrunderea germenilor pe la nivelul stomacului sau intestinelor este de
obicei rara datorita in primul rind pH-ului, existentei substantelor bactericide sau
virulicide si a fermentilor. Se poate considera ca in conditii naturale leziunile pielii
si ale mucoaselor pot avea un rol favorabil in declansarea infectiei.
Germenii patogeni pot patrunde in organism in mod natural si pe cale
respiratorie odata cu aerul. Concentratia elementelor infectioase in aer, forma si
dimensiunile particulelor in suspensie au o mare insemnatate. Dupa cum se stie
infectia TBC in conditiile naturale are loc cel mai frecvent pe cale aerogena, ca si
alte infectii cu germeni aerofili care se grefeaza usor la nivelul pulmonilor. Exista
exemple calsice de infectie aerogena prin aerosolii care contin particule
infectante mai ales in bolile virotice. (anemia infectioasa, febra Q, variola ovina).
Uneori acelasi germen patogen poate patrunde in organism prin mai multe
cai; salmonella si brucella pot patrunde pe cale digestiva, respiratorie,
conjunctivala.)
Virusul rabic patrunde in organism numai prin pielea sau mucoasele
lezionate, pe cind germenii anaerobi patrund in profunzime unde gasesc conditi
propice multiplicarii.
In infectiile localizate simptomatologia procesului morbid ramine cantonat
de obicei de la inceput pina la sfirsitul evolutiei sale in zona sau in organul
afectat.
Se produc reactii in acel loc datorita toxinelor pe care agentii infectiosi le
elibereaza sau ca urmare a proceselor inflamatorii pe care le provoaca; se
inregistreaza si reactii generale insotite de o stare subfebrila sau febrila.
In infectiile generale este vorba de un proces morbid al intregului
organism, tradus prin semne generale.Ele se datoreaza multiplicarii si leziunilor
pe care agentii infectiosi le produc in diferite organe cit si toxinelor elaborate.
93
Atunci cind conflictul dintre micro si macroorganism nu duce la
declansarea procesului morbid, microorganismul mai poate ramine un timp la
locul de patrundere.
Obisnuit, propagarea infectiilor se realizeaza pe cale limfatica sau
sanguina si numai rare ori si in deosebi in bolile strict neuroinfectioase pe
traiectul nervilor.
De regula de la poarta de intrare agentul infectios se propaga pe cale
limfatica ajungand in sange.In infectiile septicemice esentiale germenii strabat de
regula bariera limfatica fara a o afecta prea mult.Ei patrund in singe si cu acesta,
in organele de predilectie unde se multiplica, apoi produsii lor de dezasimilatie si
o parte din elementele infectioase sau formate revin in singe, fiind vehiculate de
catre acesta in intreg organismul agranvind starea clinica a animalului.
Cind dimensiunile bacteriene produc cantitati mai mari de germeni si
organismul a devenit supersensibil, momentul bacterieiniei(vicemiei) poate avea o
exprimare clinica.
Starile infectioase se caracterizeaza printr-o reactie mai mult sau mai putin
evidenta, intensitatea ei fiind direct proportionala cu aparitia agentului patogen si
reactivitate a organismului. De regula agentii infectiosi foarte siculenti declansaza
un proces morbid cu o simptomatologie alarmanta avind adesea sfirsit letal.
Chiar in astfel de situatii sunt indivizi care ramin aparent vinatori pe toata
durata epidemiei sau epizootiei. Asemenea indivizi, datorita particularitatilor
individuale in urma contactului cu agentul infectios respective, fac o forma de
boala fara manifestari clinice, insa generatoare de imunitate.
Acest fenomen se numeste “infectie inaparenta”definit de Ch. Nicolle” ca
un conflict nesesizabil clinic dintre organism si microorganism. Aceasta expresie
de infectie inaparenta pare straina domeniului , deoarece o boala nu poate fi
inaparenta, decit numai din punct de vedere clinic. Absenta simptomelor clinice nu
constituie un motiv de a considera ca procesul infectios se produce fara reactii
morfo si fiziopatologice.
Infectiile inaparente constituie numai un caz particular al reactiei agent
infectios -gazda atit epidemiologic cit si nosologic , astfl de infectii putind servi
ca baza tuturor metodelor de vaccinare cu agenti vii atenuati.
Infectiile inaparente se deosebesc de infectiile latente, deoarece acestea
din urma reprezinta stari subacute sau acute ale bolii.
94
In numeroase cazuri, dupa trecerea prin boala organismul nu se elibereaza
de agentul patogen, stabilindu-se astfel un echilibru intre ele Alteori, ca urmare a
unei infectii inaparente germenul .patogen poate sa persiste de asemenea in
organism , fara nici un fel de manifestare din partea acestuia. Organismul mai
poate gazdui microorganisme patogene in diverse organe si tesuturi, fara ca
acestea sa produca sau sa fi produs nici un fel de reactii locale sau generale.
Astfel de infectii latente sint foarte raspindite intr-o serie de boli
(salmoneloza). Prin restabilirea echilibrului intre cele doua forte opuse se ajunge
din nou la o convietuire pasnica, starea de infectie latenta. Infectia latenta confera
rezistenta contra unei reinfectii, asigurind o stare de premunitie. O astfel de stare
refractara se deosebeste de starea de imunitate adevarata, sterilizanta, cind
organismul dispune de o reizstenta specifica in absenta agentului respctiv.
In anumite cazuri, aceasta stare de echilibru intre germenul infrectios si
gazda se paote mentine pentru toata viata, in alte cazuri se produc resute si
restabiliri periodice, situatie care debiliteaza continuu organismul.
De cele mai multe ori insa, boala cronicizindu-se , predispune la alte
imbolnaviri cu alta etiologie.
Este interesant de retinut in acest context si notiunea de “biofitie
inframicrobiana” introdusa in stiinta de St.S.Nicolau si care desemneaza o stare
de infectie virala latenta in care s-a produs un echilibru,mai mult sau mai putin
stabil, intre virus si gazda. Acest echilibru se poate schimba in anumite conditii
interne sau externe de mediu.
Incercindu-se sa se explice modul de formare a rezistentei dobindite fata
de virus, s-a concluzionat ca acest lucru se datoreste inmultirii pe,linie clonala a
celulelor genetic rezistente care coexista initial cu cellule sensibile in aceeasi
cultura.
In formele aparente , conflictul dintre micro -si macroorganism este evidente
clinic, aparind tulburari generale functionale si morfopatologice.
Ca geneza, infectiile aparente pot fi declansate de un singur agent
infectios sau mai multi, iar ca origine, ele sunt endogene si exogene. Ca putere
de propagare, infectiile aparente se pot clasifica in infectii sporadice, enzootice,
epizootice si panzootice.
In dinamica procesului infectios se deosebesc trei faze:
faza de incubatie;
95
faza de evolutie clinica;
faza finala
96
Vindecarea coincide cu disparitia oricarui simptom clinic, revenindu-se la starea
fiziologica normala. Intre starea de boala si vindecare se interpune o faza
intermediara, perioada de convalescenta, timp in care organismul se reface
anatomic si functional.
Aceasta perioada este si ea foarte variabila dupa natura infectiei,
agresivitatea agentului respectiv si gravitea evolutiei bolii . Vindecarea se
realizeaza dupa eliminarea totala a agentului infectios si refacerea integrala
anatomica si fiziologica.
In cazul infectiilor localizate, germenii infectiosi se elimina exclusiv cu
secretiile care rezulta din procesul infectios. In infectiile generale, atit in faza de
evolutie clinica cit si dupa restabilirea aparenta a echilibrului fiziologic, germenii
infectiosi sunt vehiculati de catre singe si eliminati in mare parte pe cai naturale.
Principalele cai de eliminare a germenilor infectiosi sunt:
calea respiratorie
calea galactofora;
prin saliva;
alte cai: urina, dejectii, nazala, oculara, genitala.
In infectiile unde procesul morbid are loc pe caile respiratorii este natural
ca si eliminarea germenilor sa se faca tot pe aceasta cale si anume prin secretiile
nazale sau prin expectoratii: TBC.
In localizarile mamare, eliminarea microorganismelor se face de regula prin
lapte care afecteaza fie tineretul sugar, fie animalele sau oamenii care consuma
lapte nefiert. Aici pot fi mentionati streptococii si stafilococii.
In literatura de specialitate se citeaza cazuri de infectii transmise prin
saliva animalelor aparent sanatoase; ca bolile virotica veziculare, prin spargerea
veziculelor se elimina o cantiate insemnata de saliva ce contine agent patogen in
concentratie mare.
Un caz special il prezinta virusul rabic; este unanim recunoscut ca
eliminarea acestuia are loc prin saliva, transmisia acestei boli facindu-se aproape
exclusiv prin muscatura. Eliminarea virusului nu are loc numai in timpul bolii
manifeste clinic, ci chiar cu citeva zile inainte de aparitia simptomelor clinice, deci
inainte de faza de incubatie, fapt ce impune o anumita conduita in tratamentul
acestei boli.
97
Intr-o serie de boli bacteriene sau virale cu localizare pe caile genitale si
urmate adeseori de avorturi la femele, agentii infectiosi sint eliminati pe aceste cai
odata cu secretiilor lor (TBC –ul genital, listeria, etc).
In majoritatea bolilor virotice cu caracter septicemic, eliminarea virusurilor
patogene din organism se face aproape pe toate caile naturale, odata cu
secretiile si excretiile organice.
Cantitatea si calitatea germenilor infectiosi eliminati este de obicei mai
intensa in stadiile “de stare” ale bolii , totusi in anumite infectii, indeosebi virotice,
eliminarea germenilor are loc inca din faza de incubatie. Astfel de animale trebuie
considerate ca periculoase chiar de la inceputul perioadei de incubatie, fapt ce
reprezinta importanta epizoologica deosebita (ex. virusul febrei aftoase).
In acest context trebuie sa mentionam notiunile de purtatori si eliminatori de
germeni.
Sub denumirea de “purtatori” sunt cunoscuti indivizii care pastreaza in
organismul lor unii agenti infectiosi, dar acestia nu declansaza simptome clinice
de boala.
Teoretic, purtatori de germeni pot fi considerate animalele aparent
sanatoase, care gazduiesc insa in organismul lor germeni care sunt sau pot
deveni patogeni.
Astfel de animale fie ca nu au fost niciodata bolnave clinic, fie ca au fost
bolnave inaparent sau vindecate, agentii infectiosi continua sa ramina in
organismul lor dupa vindecare. Uneori agentul etiologic primar este un virus la
care asociaza ulterior unul sau mai multi germeni bacterieni, prezenti in stare
latenta in organism, dar devenind patogeni in urma ruperii echilibrului de catre
virusul patogen.
Se intimpla ca organismul sa se imunizeze, fiind astfel considerat ca
vindecat in mod absolut sau sa ramana purtator al virusului si bacteriei sau
bacteriilor respective inca un timp mai mult sau mai putin indelungat.
Exista situatii cind organismul se automunizeaza numai intr-un anumit
sens, eliberindu-se total de prezenta germenului primar, considerind-se in
continuare purtator al germenilor infectiei secundare a caror patogenitate a fost
modificata datorita interventiei procesului morbid viral.
Daca microorganismele sint eliminate in afara organismului pe una din
caile naturale, indivizii se numesc purtatori sau eliminatori de germeni, ei avind o
putere patogena nemodificata, atenuata sau anulata.
98
Animalele din aceasta categorie se gasesc teoretic in doua pozitii distincte:
numai purtatoare de germeni;
purtatoare si eliminatoare de germeni.
Practic starile de purtatori au mai putina importanta, deasemeni ei nu
difuzeaza agenti infectiosi in mediul ambiant. Este foarte dificil sa se delimiteze
aceste doua stari, deci de a defini unde inceteaza starea de purtatori , deci unde
si cind acesti purtatori pot deveni eliminatori, stare care este foarte periculoasa
pentru animalele sanatoase cu care vin in contact direct sau indirect.
Purtatorii de germeni prezinta in mod obisnuit o rezistenta considerabila
fata de reinfectiile specifice.
Atit cazurile de boala obisnuite , care trec in stare cronica, cit si cele cu
evolutie benigna sau oculta , pot da purtatori si eliminatori de germeni.
Decelarea tuturor purtatorilor de germeni, sau cel putin a celor existenti la
unele categorii de infectii se face destul de greu, din lipsa unor metode certe de
diagnostic.
Rezultatul interactiunii dintre macro-microorganism in declansarea si
evolutia unui proces infectios este foarte variabil, incepind de la reproducerea
unei infectii grave urmate de sfirsit letal, pina la aceea a unei evolutii moderate,
benigne sau chiar inaparente, urmata de trecerea in stare cronica, vindecarea
completa, cu sau fara autosterilizare imediata a organismului.
Factorii care imprima o reactivitate mai intensa a gazdei fata de infectie
sau o agresivitate mai pronuntata a agentului infectant sunt foarte diferiti,
contributia lor fiind mai mult sau mai putin pronuntata in raport cu natura lor si
timpul de actiune, cit si faptului daca ei lucreaza disparat sau sinergic.
Asa sunt:
tipul genetic si fiziologic;hematii, concentratia in hemoglobina;
nutritia si metabolismul;
localizarea ;
dispersia si activitatea bactericida a tegumentelor;
factori hormonali;
factori serici si tisulari.
Localizarea sau generalizarea, forma de evolutie si sfirsitul procesului
morbid depind in mare masura de natura si proprietatile agentului infectios
declansant.
99
Dintre proprietatile sale, o importanta deosebita o au:
patogenitatea;
virulenta;
toxigeneza.
Dupa pozitia pe care o au fata de organismul respectiv, agentii patogeni se
subdivid in trei categorii:
paraziti obligatorii; traiesc si se multiplica numai in organism, ei nu pot trai
in afara organismului decit o perioada foarte scurta;
paraziti conditionati (epifiti); traiesc in mod obisnuit pe tegumente si
mucoase, fara a produce tulburari generale cit timp organismul isi
pastreaza integritatea anatomica si functionala;
paraziti facultativi; se gasesc in mediul ambiant si ajung accidental in
organism, unde pot dezvolta procese patologice.
100
De regula formele S ale unor bacterii sunt mai virulente decit formele R
corespunzatoare. Virulenta repezinta deci capacitatea de multiplicare in vivo a
unui microorganism, ea fiind variabila de la o tulpina la alta si constituind doar o
latura a patogenitatii, un aspect al uneia din numeroasele proprietati fiziologice
ale unei tulpini, cu caracter variabil,de natura biologica sau biochimica,
insufficient conturat in present.
Exista tulpini ale aceleasi specii care produc imbolnaviri foarte grave,
deseori cu sfirsit letal si altele, dimpotriva, care produc foarme usoare de boala
sau inaparente clinic.
Dintre elementele componente ale bacteriilor, cilii (flagelii) au un rol
insemnat, adeseori esential, in producerea infectiei.
Exista deasemenea o strinsa legatura intre virulenta unei tulpini si
capacitatea microorganismelor respective de a forma capsula.
Virulenta unei bacterii sau a unui virus se mentine si uneori se exalteaza
prin treceri pe animale din specia sau speciile receptive. Capacitatea pe care o
au unele bacterii si virusuri de a se multiplica activ in organism si de a provoca
tulburari, depind astfel in mod cert de echipamentul lor antigenic si toxic, cit si de
proprietatile particulare fiecarei specii si tulpini.
In reproducerea infectiei un rol insemnat il au si alti factori ca:
vechimea culturii; pe masura ce cultura se invecheste, proprietatea
toxigena a bacteriilor scade, concomitent si patogenitatea pentru animale;
specia de la care a fost izolata; un anumit agent infectios este mult mai
virulent pentru specia gazda de la care este izolat;
efectuarea de pasaje repetate; acestea maresc virulenta tulpinei
respective.
101
Din desfasurarea proceselor de metabolism ale celulelor bacteriene rezulta
o serie de substante care fie sunt eliminate in mediul exterior, fie sunt retinute in
corpul bacterian, ca substante de constitutie. Aceste substante se divid in:
substante agresinice (agresine);
substante toxice (toxine);
substante alergizante (alergene).
102
Efectele patogene ale acestor toxine sunt in raport direct cu cantitatea si
calitatea eliberata in organism, cit si cu starea de rezistenta a organismului si
integritatea tesuturilor pentru care ele au afinitate. Inafara de unele exotoxine
“tari’ (toxina tetanica, botulinica, toxinele gangrenoase), care au efecte morbide
bine stabilite, toxinele altor bacterii nu provoaca decit alterari limitate, influentind
in rau starea generala.
O serie de bacterii considerate slab patogene, poseda totusi endotoxine
care, puse in libertate in organism, pot provoca intoxicatii.
In ultimii ani au fost intreprinse studii privind substantele toxice elaborate
de inframicrobi, ricketsii si virusuri (Gildemeister si Haagen).
Virusurile neavind un metabolism propriu, nu s-a putut dovedi in mod
incontestabil ca ele ca atare elaboreaza substante toxice, adica produsi proprii de
dezasimilatie. Totusi in cursul evolutiei unor viroze se pot observa in celule
tulburari functionale de tip toxiinfectios. Stickl atribuie astfel de tulburari
patologice unui complex de factori dintre care rolul cel mai important il are
capacitatea toxigena a virusului.
Agentii infectiosi cu virulenta scazuta in doze moderate produc uneori
reactii locale si generale mai mult sau mai putin intense, alteori nici un fel de
reactii manifeste, instalindu-se in schimb o imunitate specifica de cele mai multe
ori foarte solida.
O infectie poate avea loc si atunci cind patogenitatea agentului infectios nu
este prea mare, insa organismul este invadat de o cantitate mare de germeni de o
patogenitate relativa. Deaceea se considera ca expresia “virulenta” nu inseamna
numai o notiune calitativa, ci si o idee de cantitate, deoarece cu doze ridicate de
microorganisme putin patogene se pot provoca alteratii aproape la fel de grave ca
si cu doze slabe de bacterii inalt patogene.
Pentru a aparea infectia clinica este necesara o cantitate determinata de
microoganisme, in functie de patogenitatea, respectiv virulenta lor. Asa apare
notiunea de doza infectanta.
In cazul microorganismelor slab virulente sunt necesare doze mai mari;
uneori doza infectanta determina si gradul de extindere a procesului infectios.
O insemnatate deosedita asupra aparitiei, mentinerii si evolutiei infectiei o
are calitatea agentului infectios, existind tulpini puternic, moderat sau slab
virulenta. Virulenta microorganismelor patogene este legata cu faza lor de
dezvoltare, ea fiind foarte ridicata in faza exponentiala.
103
Reactivitatea organismului la infectie este in functie si de calea de
patrundere a agentului infectios, unele microorganisme producind imbolnaviri
numai atunci cind patrund in organism pe anumite cai; deasemenea unele
bacterii, patrunzind pe o anumita cale, genereaza un proces infectios cu un tablou
clinic specific, iar pe alta cale un proces infectios cu aspect clinic diferit.
Majoritatea microorganismelor insa declanseaza acelasi process morbid,
indifferent de calea de patrundere.
Dupa patrunderea agentilor infectiosi in organism, acesta isi mobilizeaza
fortele de aparare reusind sa juguleze infectii sau sa neutralizeze toxine a caror
difuzibilitate este moderata. Reactivitatea organismului fata de infectie nu este un
proces izolat, ci un proces complex in care acesta participa prin mijloacele sale
proprii de aparare influentat de o serie de factori endogeni si exogeni.
Daca in unele boli, indeosebi cele provocate de virusuri septicemice, in
afara de cantitatea si calitatea microorganismului nu este necesara in general o
predispozitie speciala a organismului, in altele, provocat de agenti facultativi
patogeni, boala nu apare decit atunci cind tulpina respectiva dispune de o
patogenitate ridicata, iar organismul de o rezistenta diminuata.
Predispozitia la infectie depinde de constitutia organismului, adica de un
complex de proprietati transmise ereditar, dar influentabile in cursul vietii de
actiunea permanenta a mediului. Animalele care traiesc in libertate sunt de regula
mai rezistente decit congenerele domestice, ca si rasele primitive fata de cele
perfectionate; exista insa si variatii individuale tinind de constitutia particulara a
fiecarui organism.
Daca potentialul reactional creste, se accentueaza si capacitatea
organismului de a neutraliza microorganismele sau toxinele sale, iar daca scade
evolutia procesului morbid este mai grava.
Celulele sensibile ale organismului fata de diverse microorganisme sau
toxine pot fi aparate de actiunea lor nociva, gratie interventiei altor celule
insensibile in mod natural.
Dintre factorii care maresc puterea de aparare a organismului, Pfannenstiel
citeaza actiunea diverselor enzyme, umori, serul sanguine,alexina, properdina
sau asa numitii “anticorpi naturali”.
In imunitatea naturala a unui organism fata de infectiile virotice, serul
sanguine este socotit un factor de rezistenta important prin prezenta in
componenta sa a unor inhibitori multipli.
104
Rezistenta organismului gazda ete influentata si de anumite stari
fiziologice, cum ar fi gestatia. In general, caile naturale pe care se produc inmod
obisnuit infectiile, opun o rezistenta mai mult sau mai putin crescuta realizarii lor,
prin mai multe mijloace.
Pielea si mucoasele, in conditii fiziologice normale, constituie o bariera
naturala de netrecut pentru majoritatea microorganismelor; este vorba de pielea si
mucoasele intacte, infectia producindu-se de regula numai daca pe suprafata lor
exista solutii de continuitate. Unii germeni insa pot strabate si pielea intacta.
Rezistenta pe care pielea si mucoasele o opun este de natura mecanica cit
si datorita unor substante cu rol bactericid si virulicid.
Se presupune ca proprietatile bactericide ale pielii se datoresc continutului
in acizi grasi si in acid lactic, produsi de glandele sudoripare si sebacee.
Mucoasele constituie deasemenea o bariera mecanica si fiziologica de
aparare impotriva diverselor infectii. Mucusul si secretiile proprii unor mucoase
sunt bactericide. Aciditatea ridicata a sucului gastric, activitatea sa enzimatica,
prezenta salivei care au proprietati bactericide, impiedica dezvoltarea
microorganismelor, insa existenta unor tulburari morfofunctionale la acest nivel
permite traversarea ei de catre diferite microorganisme care ajung in ficat si in
alte organe.
Unele mucoase dispun de un mecanism aparte pentru indepartarea
microorganismelor ce ajung pe suprafata lor, bacteriile si alte particule de
dimensiuni mici fiind eliminate; de exemplu prin miscarea cililor de pe mucoasa
organelor genitale si a cailor respiratorii.
Receptivitatea la infectie se apreciaza in functie de:
specie;
rasa;
individ;
virsta;
sex;
caractere ereditare.
In bolile produse de bacterii sau de inframicrobi se constata o receptivitate
variabila in functie de specie; porcinele sunt receptive la pesta porcina, pasarile la
pseudopesta aviara, cabalinele la anemia infectioasa, etc.
105
Exista insa agenti patogeni, in egala masura sau apropiata, pentu diferite
specii; ex. TBC, brucelloza, etc.
Sensibilitatea diferitelor specii animale fata de unele toxine nu este
identica existind diferente dupa constitutia anatomica, biologica si fiziologica
caracteristica fiecarei speci in parte.
Diferitele rase ale aceleiasi specii nu sunt la fel de receptive fata de
aceleasi infectii; in general rasele primitive sunt mai rezistente la infectii decit cele
perfectionate, la acestea din urma sunt afectate mai frecvent organele care
functioneaza cel mai intens ca de exemplu la rasele de gaini ouatoare, ovarele, la
vacile de lapte, ugerul.
Particularitatile individuale au o influenta deosebita asupra sensibilitatii sau
rezistentei la infectie. Traind in aceleasi conditii se observa ca in timp ce
majoritatea indivizilor din aceeasi specie contracteaza o anumita infectie, unii
ramin total indiferenti. Aceasta comportare deosebita se datoreste unor
particularitati de constitutie si reprezinta efectul deosebirilor de conformatie
anatomica si fiziologica, a compozitiei chimice a umorilor, cit si altor factori
particulari organismului fiecarui individ in pare.
Factorii exogeni de natura climatica sau alimentara, perturbarile endocrine,
cit si diferitele stari infectioase latente, pregatesc terenul pentru aparitia unor boli
provocate de agenti care in mod obisnuit nu-i afecteaza. Exemple de acest fel
sunt numeroase in toate sau aproape toate epizootiile sau epidemiile provocate
de bacterii sau inframicrobi, numarul indivizilor neafectati fiind variabil, dupa
natura microorganismelor si agresivitatea lor pentru specia in cauza; gripa la om,
pesta, rujetul, etc.
In general animalele tinere sunt mai sensibile la infectie decit cele adulte
sau de virsta inaintata; ex. infectiile experimentale, de care am vorbit anterior,
reusesc foarte bine pe embrioni de gaina, pe tineretul sugar. Acest lucru se
datoreste, probabil faptului ca masa organelor bogate in vase sanguine este mult
mai redusa decit aceea a adultului si ca urmare posibilitatile de lupta contra
acelorasi infecti nu pot fi comparabile sub aspect cantitativ.
Sunt si infectii care afecteaza intr-o masura mai mare adultii in comparatie
cu animalele tinere; acest lucru se datoreste particularitatilor echipamentului
hormonal, hiperfunctiei organelor ce sunt afectate, diferitelor stari fiziologice,
sensibilizarii anterioare provocate de microorganismele in cauza.
106
Oarecare variatii in ceea ce priveste sensibilitatea la infectii se observa si
in functie de sex, fapt ce se atribuie secretiilor hormonale, sexul putind influenta
astfel evolutia unei infectii; ex. brucelloza evolueaza adesea sub forma inaparenta
la masculi, insa la femelele fecunde se manifesta prin avorturi si mamite. O
statistica privind tuberculoza umana arata ca din un milliard de oameni,
reprezentind 1/6 din populatia globului apartinind la 24 tari, mortalitatea din
cauza tuberculozei a fost procentual mai ridicata la barbati decit la femei.
Se stie ca in cadrul aceleiasi specii, anumiti indivizi sunt rezistenti la unele
infectii, fata de care ceilalti se dovedesc sensibili. S-au putut creea astfel, prin
selectie naturala sau artificiala, familii sau linii cu o rezistenta mai mare sau chiar
absoluta la unele infectii. Aceasta stare de rezistenta se datoreste unor factori
ereditari, bine studiati de catre geneticieni; ex. indivizii cu pielea alba si parul
blond sunt mai putin sensibili la infectia cu virusul poliomielitei decit indivizii de
culoare inchisa.
Organismul dispune de multiple mijloace pe care le opune actiunii nocive a
diferitilor agenti infectiosi, reusind deseori sa infringa infectii dde stul de severe.
Ca mijloace nespecifice de aparare a organismului animal se considera:
fagocitoza;
actiunea bactericida a diverselor umori, secretii si excretii;
sistemul properdina;
lizozimul;
alte substante cu efecte bactericide.
Fagocitoza, proces complex si vital descoperit de Mecinicov, consta in
mobilizarea de catre organismul agresat a fortelor sale de aparare, in primul rind
a fagocitelor mobile pe care le indreapta in directia locului de patrundere a
bacteriilor. In cazul unui atac infectios sustinut, organele producatoare de
elemente albe functioneaza din plin, ceeace duce la hipertrofierea lor, modificari
ale formulei sanguine, a compozitie acesteia si chiar la tulburari generale.
Bacteriile constituie pentru organism corpi straini, deci sunt dotate cu
calitatea de a atrage leucocitele, considerate”cîini de paza” ai organismului. O
serie de substante prezente in diferite umori, tesuturi sau glande intervin fie ca
factori auxiliari ai fagocitozei, fie actionind direct, specific sau nespecific, asupra
agentilor infectiosi.
107
Majoritatea acestor substante se gasesc in singe, mai bine zis in plasma si
serul sanguin, care le difuzeaza in intregul organism.
Proprietatea bactericida a serului sanguin nu este uniforma la toate
speciile; deasemenea substantele bactericide si bacteriostatice din umori pot liza,
neutraliza, inhiba agentii patogeni si secretiile acestora.
Properdina, descoperita de Pillemer, este un sistem care mareste
rezistenta antiinfectioasa la om si animale. Sistemul properdina este responsabil
de actiunea bactericida a serului sanguin normal contra unui mare numar de
microorganisme. Properdina se formeaza in cursul vietii ca rezultat al actiunii
diverselor antigene asupra organismului, ia constituind unul din mijloacele
generale de aparare impotriva agresiunilor bacteriene si inframicrobiene.
Lizozinul este o substanta cu proprietati de enzima, avind o actiune litica
asupra bacterilor saprofite (Flemming); intirzie dezvoltarea multor bacterii,
gasindu-se in cantitate mai mare in lacrimi, cartilaje, urina, ser sanguine.
Substanta bactericida prezenta in saliva, indicata ulterior ca lizozim, a facut
obiectul multor cercetari. S-a stabilit ca saliva prelevata de la om dimineata are
putere bactericida mai ridicata decit aceea recoltata in alte momente ale zilei.
Alta substanta cu efecte bactericide sunt alexina (complementul ), o
substanta naturala bactericida; daca se insaminteaza diferite bacterii in seruri
sanguine care contin alexina se constata o reducere numerica progresiva a
celulelor bacteriene, direct proportionala cu durata de mentinere a lor in acest
mediu.
Glandele endocrine (cu secretie interna) au un rol insemnat in mentinerea
echilibrului fiziologic al organismului. Hiper-sau hipofunctia unor glande produc
dezechilibru fiziologic si ca urmare o predispozitie mai mult sau mai putin
marcanta la infectie. Unii hormoni au actiune anti, alti pro-infectioasa, iar la
nevoie organismul si-i poate doza si elibera in umori, in masura nevoilor sale de
aparare.
Amatsu admite ca echipamentul hormonal este responsabil de
receptivitatea individuala la infectie. Deci variatiile individuale privind
sensibilitatea la infectie se datoresc in mare parte, daca nu exclusiv, existentei
sau inexistentei unui echilibru hormonal, aceste variatii fiind dependente de sex,
adica de existenta sau lipsa anumitor hormoni sexuali. Deasrmenea hiper-sau
hipofunctia tiroidei au fost invocate deseori in etiologia unor boli. In anumite
infectii unii hormoni au un rol antiinfectios, in alte infectii efectul lor este indifferent
108
sau chiar favorizant; sunt concludente in acest sens numeroasele cercetari si date
stiintifice cu privire la utilizarea cortizonului-hormon al glandelor suprarenale-in
toxiinfectii.
Sistemul nervos central, fiind coordonatorul tuturor functiilor organismului,
are un rol important in procesele infectioase. Microbii, toxinele lor si alte antigene
reprezinta asa – zisii “excintanti neobisnuiti” ai sistemului nervos, excitanti ce
provoaca in organism o serie intreaga de functi speciale.
Astfel, animalele care hiberneaza, deci cu sistemul nervos intr-o stare de
inhibitie, sunt in general mai rezistente fata de anumite infectii, in comparatie cu
animalele care au sistemul nervos in activitate. Somnul medicamentos impiedica
dezvoltarea unor procese inflamatorii produse de agenti patogeni, previne
artritele alergice si alergia cutanata.
Sitemul nervos vegetative joaca, deasemenea, un rol foarte important in
producerea infectiei si imunitatii; starea de rezistenta la infectie a omului si
animalului este in strinsa legatura cu tonusul sistemului nervos vegetative.
Se deosebesc trei forme mari de infectie:
infectia primara;
infectia secundara;
infectia mixta.
Patrunderea unui agent infectios in organismului animalului sensibil
declansaza in urma conflictului ce are loc intre el si gazda, un proces morbid cu
evolutie specifica.
Aceasta este infectia primara si in unele cazuri agentul etiologic declansant
al bolii ramine singurul responsabil al procesului morbid de la inceput pina la
sfirsit.
V. Babes este primul om de stiinta care a inteles si a dat importanta cuvenita
infectiilor associate. In cartea “Les-bacteries” el a intuit ca de multe ori si mai ales
atunci cind evolutia bolii este de la inceput mai putin grava, agentul etiologic
primar, actionind asupra gazdei, ii slabeste rezistenta, respectiv mijloacele sale
de aparare. Ca urmare, o serie de microorganisme care vegetau sau erau in
stare latenta, invadeaza organismul, complicind si agravind starea morbida
existenta. Deci infectiile asociate se dezvolta pe un teren slabit si pregatit de
catre agentul etiologic al infectiei primare.
109
Infectile secundare agraveaza evolutia infectiei primare, complicind-o si
imprimindu-i aspecte noi, necunoscute in infectia primara, fapt ce ingreuneaza
mult diagnosticul. Adesea, chiar atunci cind agentul infectiei primare este
neutralizat de catre fortele primare este neutralizat de catre fortele de aparare ale
organismului, procesul morbid continua pe seama agetilor de infectie secundara
care dau loc la tulburari locale sau generale, pasagere sau persistente.
Exemple in acest sunt numeroase; virusul gripei poate produce complicatii
foarte grave respiratorii, digestive etc. O parazitoza intestinala slabind
organismul, regateste conditii pentru atacul unor microorganisme care pot
produce infectii grave.
Unele tulpini bacteriene slab patogene sau toxigene nu declanseaza de
regula procese morbide singure, ci numai atunci cind se asociaza cu alte bacterii.
In cazul existentei a doua sau mai multe infectii diferite simptomatologia si
evolutia in general sunt mult mai grave decit atunci cind ele evolueaza separate.
Reactiile organismului infectat sunt diferite si anume in functie de natura,
sediul si agresiviatea agentului infectant pe de o parte, iar pe de alta parte de
potentialul sau de aparare. Ele se traduc prin modificarea functionala a unor
organe afectate sau prin modificari generale variabile ca intesitate si manifestare.
Agentii infectiosi care afecteaza anumite organe produc acestora modificari
morfologice si tulburari fiziologice, in anumite situatii ei patrund in circulatie, dind
loc la tulburari generale.
Tulburarile pot fi de ordine:
hematologic; se reduce numarul hematiilor, creste VSH, se modifica
formula leucocitara.
clinic; febra, apatie, inapetenta, somnolenta, fotofobie;
anatomo-patologic; modificari in structura organelor care nu-si mai pot
indeplini corect functiile si sfirsit letal.
In bolile infectioase moartea este consecinta tulburarilor morfo-funtionale
grave provocate de microorganism sau toxinele sale.
Intre diverse bacterii, toxine, virusuri, paraziti pot exista raporturi
antagoniste cu efecte neutralizante sau raporturi sinergice, cind prezenta lor in
mediile de cultura exista o apropiere antigenica, ceea ce explica in buna parte
lipsa de specificitate a unor reactii serologice si chiar imunologice.
Deci relatile dintre microorganisme pot fi:
110
antagonice;
sinergice;
simbiotice.
111
Cu toate acestea, agentii infectiosi pot totusi patrundene pe cai
neprevazute din afara sau se poate produce o exaltare a virulentei unor
microorganisme prezente ori reactivarea unor infecti latente. Astfel, animalelor in
gestatie, mai ales in ultima parte a acestei stari fiziologice, li se va asigura pe
linga hrana completa in principii nutritivi de baza, saruri minerale, vitamine, un
adapost igienic, fara variatii mari de temperatura. Igiena hranei si a apei de baut
are deasemenea o importanta deosebita, mai ales la tineret si gestante; acestea
vor primi numai furaje cu valoare nutritiva ridicata. Gimnastica functionala
regulata, evitarea eforutrilor mari si prelungite evita aparitia a o serie de boli
infectioase, altfel destul de frecvente.
112
Fiecare specie si rasa este adaptata la un anumit mediu, factorii climaterici
avind influenta directa asupra organismului. Din acest punct de vedere si
animalele pot fi:
meteostabile;
meteolabile.
Temperatura actioneaza asupra organismului solidar cu umiditatea si
curentii de aer. Actiunea frigului este bine cunoscuta, sindromul brutal al “frigului
brusc” si perturbarea marilor functiuni printr-o actiune prelungita a frigului produc
tulburari morfofiziologice marcante.
Frigul favorizeaza aparitia infectiilor ai caror agenti cauzali se gasesc in
mod obisnuit sau mai frecvent pe mucoase; virusul gripei virusul influentei, etc.
Temperaturile prea ridicate au deasemenea influenta nociva asupra
rezistentei organismului; frecventa mare a bolilor gastrointestinale in sezonul verii
se pune pe seama temperaturii ridicate a mediului ambient care provoaca o
hipertermie a pielii care are drept consecinta o anemiere a organelor interne si
scaderea capacitatii de aparare a intestinului.
Temperatura mai ridicata a mediului ambiant contribuie la aparitia unor
infectii si imprima un caracter mai grav evolutiei lor.
Scaderea presiunii atmosferice poate avea caracter hipertensiv. Microbii
pot fi vehiculati cu ceata, cu vintul, care faciliteaza patrunderea lor pe caile
respiratorii. Insolatia, fotosensibilitatea sunt accidente frecvente provocate de
actiunea nociva a luminii.
Echilibrul fiziologic al organismului animal se poate mentine printr-o
alimentatie corespunzatoare in principii de baza, saruri minerale, vitamine.
Concentratia in substante minerale a furajelor poate suferi variatii mari
datorita componentei chimice a solului. Deficientele solului in unele elemente
chimice (Ca., P, K, etc.) se rasfringe asupra calitatii furajelor si in final a
rezistentei animalelor la infectie. Aportul insuficient de calciu si acid fosforic
provoaca tulburari ale functiilor genitale, ale fecunditatii.
Rolul solului ca factor favorizant al aparitiei diferitelor infectii este deosebit
de important; s-a putut dovedi atit experimental, cit si practice, ca plantele
cultivate pe soluri cu valoare necorespunzatoare (acide) contin o cantitate redusa
de caroten si diferite substante minerale, lucru ce genereaza aparitia unor boli
infectioase.
113
Sensibilitatea sau rezistenta fata de infectii este intr-o mare masura
influentata de compozitia alimentelor si modul de alimentatie. Subnutritia sau
dimpotriva supraalimentatia animalelor, chiar cu ratii alimenatre echilibrate in toti
principii nutritive, pot duce la o slabire a rezistentei, datorita in primul caz fie
incapacitatii reactionale a organismului, fie tulburarilor functionale pe care le
genereaza, iar in al doilea caz tulburarilor de metabolism sau hiperfunctionalitatii
unor organe.
subnutritia, deci o alimentartie insuficienta, are repercursiuni destul de
grave asupra organismului “foamea si boala” fiind doua entitati strins
legate una de alta; slabirea duce la scaderea rezistentei organismului, caz
in care apar reinfectiile si recidivele;
supraalimentatia, deci aport crescut de hrana, produce tulburari fiziologice
care predispun animalele la infectii si agraveaza evolutia acestora. O
alimentatie bogata in albumine creeaza un teren prielnic grefarii si evolutiei
mai grave a o serie de boli virale.
aportul mineral; carentele in saruri minerale sau excesul unora dintre ele
produc tulburari in organism care se soldeaza cu o slabire a fortelor de
aparare, deci cu predispozitie la infectie. Foarte importante sunt tulburarile
provocate de lipsa Ca, K, P, Mg , sau de excesul de Cu, Pb, Mo, .
vitaminele; au un rol insemnat in ceea ce priveste aparitia si evolutia bolilor
infectioase. In cursul evolutiei diverselor boli infectioase consumul de
vitamine este mai mare, iar sinteza lor de catre flora intestinala este
perturbata, se produce devitaminizarea cu ruperea echilibrului fiziologic.
Rolul si importanta vitaminelor pentru buna functionare a organismului,
pentru prevenirea si combaterea procesului infectios sunt tratate in cadrul
unei discipline speciale ale patologiei-bolile de nutritie.
In transmiterea diverselor boli infectioase, rolul principal il au animalele
bolnave, care le infecteaza pe cele sensibile, prin secretiile si excretiile lor. Acesta
este modul direct de transmitere, prin trasmitatori activi, animati; animale bolnave,
animale trecute prin boala dar care sunt purtatoare si eliminatoare de germeni
infectiosi, animale rezistente natural la o anumita infectie, dar care se
imbolnavesc clinic inaparent si transmit agentului infectios.
Modul indirect de transmitere se poate face prin:
vectori animati
114
vectori neanimati.
Vectori animati sunt considerate rozatoarele, artropodele (capusile),
insectele (tintari, muste, plosnite, paduchi, purici) dar si unele animale si pasari
salbatice, broaste, etc. Foarte importanti ca vectori animati sunt capusile si purici
care pot transmite boli infectioase foarte grave(ricketsioze, hepatite).
Vectorii neanimati sunt reprezentati de orice material (ustensile, obiecte,
vehicule) care au servit animalelor bolnave sau au fost infectate de produse
patologice.
In sfirsit, ereditatea si variabilitatea microorganismelor reprezinta un factor
determinant in procesul infectios. Mecanismul de actiune al acestor factori
constituie obiectul unei discipline speciale in cadrul procesului de invatamint si
anume genetica.
CAPITOLUL VIII
ELEMENTE DE IMUNOLOGIE
115
Imunologia clasica, defineste imunitatea ca ‘’ nereceptivitatea organismului
fata de un agent infectios sau fata de o anumita substanta straina ‘’.
Aceasta nereceptivitate este rezultatul acumularii in individ a tuturor
adaptarilor organismului la mediul ambiant de – a lungul dezvoltarii ontogenetice.
In ultimele decenii s-au purtat dispute serioase cu privire la sfera de
intelegere a termenului de imunitate, dispute tinand cont de faptul ca noile
cuceriri de biologie moleculara au deschis orizonturi noi de interpretare.
Astfel, unii specialisti au largit la extrem notiunea de imunitate incluzind
orice rezistenta pe care un macro- sau microorganism o opune factorilor agresanti
din mediul inconjurator.
Dimpotriva, altii restrang sfera imunitatii limitind-o numai la raspunsul strict
specific fata de un antigen, considerand ca imunitatea cuprinde doar sa-zisa
‘’imunitate specifica ‘’ din conceptul clasic.
Un important pas inainte s-a facut odata cu introducerea in sfera imunitatii
a notiunii de ‘’ homeostazie ‘’, de catre Cannon, prin care el intelegea pastrarea
echilibrului mediului intern ( temperatura, pH, concentratie de saruri, glucide,
etc. ) sub influenta reglatoare a sistemului nervos vegetativ.
Gamaleea a largit sfera de intelegere a termenului de homeostazie,
incluzand in acesta si acele mecanisme de aparare ale organismului care resping
atacul antigenilor, deci incluzand in mecanismele homeostaziei toate
mecanismele imunitare.
In cadrul termenului clasic de ‘’ imunitate ‘’ se pot distinge trei domenii de
fenomene si anume:
- apararea imunologica
- protectia imunologica
- rezistenta imunologica
Apararea imunologica cuprinde toate fenomenele care contribuie la
respingerea atacului unui agresor antigen, fie ca acestea sunt in avantajul
individului, asigurandu-i o protectie, fie ca sunt in dezavantajul lui, expunandu-l
unei autoagresiuni de tip alergie- anafilaxie.
Conceptul de rezistenta imunologica insumeaza deci atat protectia, cat si
un alt domeniu in care actioneza alti factori decat cei imunitari clasici, factori care
duc la supravietuirea individului, la jugularea starii de boala.
Potrivit acestei conceptii, studiul imunologiei trebuie sa se refere cu
precadere la apararea imunologica si in special la protectia imunologica.
116
Factorii care apara organismul, fie ele mucoase, piele, fagocite, anticorpi
( despre care am amintit in capitolul despre infectia microbiana ) trebuie sa
indeplineasca doua functii esentiale :
- sa recunoasca substanta straina care tinde sa patrunda in interiorul
organismului ( sa recunoasca asa-zisul ‘’ non self ‘’).
- sa respinga, sa neutralizeze orice substanta straina agresoare.
Functionarea corecta a acestor mecanisme asigura supravietuirea
indivizilor si inmultirea lor ( perpetuarea speciei ).
Factorii care participa la homeostaza sunt extrem de complecsi si ei nu au
putut fi decat partial descoperiti. In general ei sunt dirijati de mecanisme genetice
determinate ( conform unui mesaj ereditar ).
- imunitate sterila
118
Animalele ce se folosesc la prepararea serurilor hiperimune trebuie sa fie perfect
sanatoase, dezvoltate, viguroase, de o anumita varsta, deci sa posede o
reactivitate optima .
Antigenul folosit la prepararea acestor seruri este reprezentat de culturi
microbiene sau inframicrobiene, toxine vii sau inactivate, triturate, de tesuturi sau
lichide organice.
Antigenul se inoculeaza dupa o schema de hiperimunizare, la intervale
prestabilite si pe cai diferite.
La intervale prevazute de tehnologia de lucru se face recoltarea serurilor,
urmarindu-se obtinerea celor mai inalte titruri (concentratiile maxime in anticorpi
specifici)
Serurile hiperimune asigura o protectie pasiva incomparabil superioara aceleia
conferita de serul imun de convalescent , iar mentinerea proprietatilor lor
specifice este mult prelungita in timp (3-4 ani pastrate in conditii
corespunzatoare).
Un alt tip de imunitate pasiva este imunitatea transmisa pe cale maternala, care
poate fi:
diaplacentara;
colostrala-lactogena;
vitelina.
Sub denumirea de “schimburi imunitare” se intelege ansamblul interactiunilor de
ordin imunologic care au ca rezultat treceri reciproce sau in sens unic a atigenilor
sau anticorpilor intre organismul matern si fat.
Aceste procese se petrec fie in timpul vietii fetale la nivelul placentei, fie dupa
nastere, prin absorbtie intestinala. Traversarea transplacentara depinde de
permeabilitatea placentei , variabila de la specie la specie, de integritatea sau
alterarea ei.
Laptele este de regula mai sarac in anticorpi, decit serul sanguin. Anticorpii din
lapte pot fi adusi la un nivel mai ridicat prin vaccinarea mamelor in lactatie.
In afara de protectia pe care colostrul o asigura nou-nascutului fata de
diverse infectii, consumul lui este necesar organismului tinar, deoarece ii
furnizeaza materia protidica necesara sintezei anticorpilor specifici.
In unele boli virotice anticorpii nu pot strabate placenta, deaceea in aceste
boli se practica vaccinarea femelelor gestante cu 2-3 saptamini inainte de fatare,
119
astfel incit nou-nascutul sa poata beneficia de cantitatea optima de anticorpi din
senrul sauguin al mamei.
Cu totul astfel stau lucrurile privind transmitearea imunitatii de la pasari la
embrioni si anumne prin anticorpii prezenti in mediile oului, proveniti din
organismul pasarilor ouatoare. In acest caz se procedeaza la vaccinarea
specifica a gainilor ouatoare pentru a se asigura puilor eclozionati un grad de
rezistenta specifica destul de ridicat; aceasta rezistenta variaza in funtie de
microorganismul din care s-a obtinut vaccinul; vaccinurile antivirale se preteaza
mai bine decit cele antibacteriene.
8.3 ANTIGENUL
- antigeni completi
- antigeni incompleti ( reziduali )
120
produce anticorpi, dar pastreaza inca proprietatea de a reactiona cu anticorpii
care au luat nastere prin inocularea antigenului complet din care s-a separat
haptena.
121
antigenului, ii reduc sau anihileaza valoarea imunogena sau produc reactii
postvaccinale adesea grave.
In cadrul aceleeasi specii bacteriene sau inframicrobiene pot exista diferite
variante si tipuri, care se deosebesc intre ele mai mult sau mai putin din punct de
vedere antigenic.
Astfel se poate vorbi de:
- tulpini antigenice
- tulpini antigenice
Cel mai caracteristic exemplu este virusul febrei aftoase care, pe langa
cele trei tipuri clasice A, O si C la care s-au mai adaugat si tipurile ASIA si S.A.T.,
sunt cunoscute mai multe variante afectate unui tip sau altuia; deaceea se impune
determinarea tipului sau variantei care produce imbolnavirile pentru a se folosi in
preventie vaccinul indicat.
Intre diferitele specii microbiene exista o mare variabilitate antigenica, insa
in unele cazuri, mai ales la speciile cu patogenitate limitata sau mai accentuata,
poate exista o apropiere antigenica, chiar o identitate aproape perfecta.
Aceeasi variabilitate antigenica se observa si in functie de tulpina, atat la
bacterii cat si la virusuri; obtinerea in decursul timpului a diferitelor tulpini
bacteriene si virotice, cu patogenitate redusa sau apatogene, a dus la concluzia
ca intre patogenitate si valoarea imunagena a microorganismelor nu ar fi o
legatura prea stransa. Totusi, trebuie retinut ca in general tulpinile total
apatogene, chiar pentru animalul tanar, desi creeaza imunitate specifica,
intensitatea si durata nu se pot compara cu a aceleia care se instaleaza dupa
vaccinare cu tulpini patogene sau cu un grad relativ de patogenitate.
Un exemplu evident il constituie imunitatea ce se instaleaza la animale
dupa trecerea prin boala, imunitate care este mult mai solida decat aceea de
dupa vaccinare.
Referitor la cantitatea antigenului, in unele cazuri cantitati mici de
microorganisme pot fi generatoare de imunitate; totusi in procesul de imunizare,
pentru a se atinge un grad de imunitate corespunzator este necesara o cantitate
determinata de antigen, in functie de natura lui, calea de inoculare, specia si
varsta animalului, etc.
Asa cum s-a aratat la capitolul “Infectia bacteriana “, calea de patrundere a
unui germen in organism conteaza foarte mult ( uneori avand chiar rolul hotarator
in reproducerea bolii ), tot astfel si imunitatea ce se instaleaza dupa administrarea
122
antigenelor este dependenta in mare masura de calea de patrundere a
antigenului in organism.
Antigenul se poate administra pe diferite cai :
- per os
- intradermic
- subcutan
- intramuscular
- intravenos
- pe cai naturale ; respiratorie, digestiva
Exista specii de antigene care provoaca o imunitate mai buna daca sunt
administrate pe anumite cai; exemplu inocularea intravenoasa da o imunitate
precoce, inocularea intrdermica in antrax da imunitate superioara.
Calea intracerebrala s-a dovedit mai buna imunagena pentru o serie de
virusuri care au afinitate speciala pentru sistemul nervos; vaccinarea aerosolica
se foloseste in unele boli virotice mai ales la efectivele de animale crescute in
sistem industrial, unde numarul densitatea indivizilor sunt ata de mari, incat ar fi
practic imposibila o alta modalitate de imunizare.
123
- varsta
- individ
Impotriva bolilor comune mai multor specii animale, imunitatea ce se
instaleaza in urma vaccinarii se distinge ca timp de aparitie, intesitate si durata in
functie de specia respectiva. La unele specii regenerarea tesuturilor se face intr-
un timp mult mai scurt decat la alte specii si odata cu aceasta se pierde si starea
de imunitate pe care o aveau.
De exemplu, organismul pasarilor se imunizeaza foarte greu contra bolilor
bacteriene; acest fenomen se datoreste metabolismului extrem de activ al
pasarilor, ceea ce face ca o pasare vaccinata sa se imunizeze numai pentru
cateva luni, interval in care majoritatea celulelor cu capacitate imunologica sunt
inlocuite complet cu altele noi.
Intensitatea imunitatii poate sa difere la acelasi antigen si in functie de rasa
animalelor ce se vaccineaza; din 269 probe de ser recoltate de la negri din Africa
de diferite varste, de la nastere si pana la varsta adulta, Plagnol constata ca ele
aveau o concentratie mai scazuta in albumina si mai mare in globuline decat la
indivizii din zonele noastre.
Diferentele constitutionale si functionale, uneori total diferite, chiar la
produsii gemelari, echipamentul ereditar propriu fiecarui individ, conditiile de viata
ulterioara, posibilitatile de contaminare si o serie de alti factori care nu actioneza
in mod identic ca timp si intensitate asupra fiecarui individ, imprima o comportare
particulara fata de antigen, de la organism la organism.
Comportarea neuniforma se datoreste echipamentului ereditar diferit, tipului
de sistem nervos ( excitabil, echilibrat, slab excitabil ); la tipul nervos excitabil
raspunsul fata de diverse antigene este mai precoce si mai pronuntat decat la
celelalte tipuri, lucru demonstrat in titrul ridicat anticorpi specifici.
Varsta este un alt factor care influeteaza raspunsul imunologic : nou –
nascutii multor specii de animale parcurg o asa – zisa perioada nula – o
reactivitate redusa a sistemului anticorpoformator.
Ca si in infectie, sistemul nervos are rol esential si in imunitate. El participa
la reglarea factorilor celulari si umorali ai imunitatii, indeosebi a fagocetozei.
Acest rol a fost demonstrat si prin influenta somnului medicamentos asupra
formarii anticorpilor, numeroase cercetari relevand o scadere a elaborarii lor la
animalele narcotizate.
124
Nu se poate face un paralelism intre somnul medicamentos si mijloacele de
aparare generale. De altfel, in timpul somnului fiziologic are loc o diminuare si a
cerlorlalte functii, deci si ale altor sisteme ale organismului.
8.4 ANTICORPUL
Clasificarea anticorpilor
125
Anticorpii accidentali sau artificiali se gasesc in serul sangvin al unui
organism care a venit in contact cu un antigen. Anticorpii artificiali nu se gasesc la
toti indivizii unei specii, ci numai la unii din ei si anume la cei care, accidental, au
venit in contact cu antigenul.
Anticorpii care se nasc intr-un organism prin contactul cu antigenul se mai
numesc si imunoanticorpi: prezenta acestor imunoanticorpi la un numar mare de
indivizi din aceeasi specie este legata de raspandirea antigenilor respectivi in
natura.
Anticorpii neutralizanti sunt anticorpi si antitoxine care neutralizeaza
microorganismele.
Anticorpii coagulanti sunt de tipul aglutinine, precipitine.
Anticorpii peptizanti sunt reprezentati de bacteriolizine, hemolizine, etc.
In cazul cand imunizarea se face cu un singur antigen care are o singura
grupare, se fomeaza numai un singur anticorp. Prin imunizarea cu un complex
antigenic, pot aparea anticorpi fata de antigenele somatice si flagelare.
Prezenta mai multor grupari determinante in acelasi antigen poate duce
la aparitia unor anticorpi diferiti.
Anticorpi blocanti ( incompleti ) sunt un tip aparte de anticorpi, descoperiti
odata cu studiul mamelor Rh negative. Serurile acestor mame nu pot provoca
aglutinarea globulelor rosii corespunzatoare. Acesti anticorpi au grade diferite de
activitate si sunt legati de fractiuni diferite ale globulinei ale globulinei serice.
Anticorpii antiorgane vii pot provoca procese autoimune care determina
leziuni distinctive, datorita unui mecanism complex de specificitate organica.
Mai exista un sistem clasificare a anticorpilor dupa O.M.S., in functie de :
greutatea moleculara
indice de sedimentare
caractere electroforetice
Dupa acest criteriu, anticorpii la om pot fi clasificati in :
- lg – M ( imunoglobuline – macroimunoglobuline )
- lg – A ( imunoglobuline A )
- lg – G ( imunoglobuline G ) – reprezinta 90 % din totalitatea
anticorpilor
126
Anticorpii sunt de natura proteica. Aceasta afirmatie se sprijina pe
constatarea ca un ser imun pierde acest atribut atunci cand este supus actiunii
unor factori fizici sau chimici. Ei se pot inactiva prin caldura, prin actiunea
enzimelor proteolitice sau a unor substante chimice, devin sensibili la inghet si
dezghet repetat, etc.
Deci anticorpii se comporta ca toate proteinele, ei insisi fiind globuline cu
greutate moleculara variabila. Ei au o structura moleculara, formate din patru
lanturi de polipeptide care pot fi :
- lanturi lungi ( H )
- lanturi scurte ( L )
Ambele lanturi lungi sunt identice intre ele, ca si lanturile scurte
Anticorpogeneza
127
- teoria enzimatica considera ca se produc modificari in metabolismul
enzimelor care concura la sinteza proteinelor datorita patrunderii
antigenului in organism. Aceste modificari se transmit pe cale ereditara si
celulelor fiice, nemaifiind necesara prezenta antigenului in organism
pentru sintetizarea moleculelor de proteina-anticorp.
Locul de formare al anticorpilor si indeosebi al celor serici a fost foarte mult
timp controversat, existand mai multe ipoteze :
- Ipoteza formarii locale a anticorpilor; nu se poate afirma ca nasterea «
locala « a anticorpilor este caracteristica. Se admite aceasta posibilitate
dar se sustine ca anticorpii sunt formati de catre celulele care
sintetizeaza si gamaglobulina normala.
- Ipoteza formarii anticorpilor in celulele capabile sa fagociteze, acestea
fiind reprezentate de celulele din splina, maduva osoasa, ganglioni
limfatici, etc.
Aceste celule se considera imunologic competente si sunt divizate in :
- limfocite; celule circulatorii, sub forma matura sau imatura
- celule plasmatice ( plasmocite ), de asemenea mature sau imature
- celule S.R.E. ( din sistemul reticulo-endotelial ).
Oricare ar fi aceste teorii si ipoteze, este cunoscut si unanim acceptat faptul
in producerea anticorpilor sistemul nervos central si vegetativ au un rol esential.
De asemenea hormonii influenteaza anticorpogeneza, precum si procesele de
imunitate
Procesele imunologice se supun legilor fiziologice generale si deci si legii
excitatiei si inhibitiei; o stare de excitatie provocata de un antigen este urmata de
o stare de inhibitie, faza in care organismul nu mai raspunde la actiunea
antigenului.
Dupa un anumit timp faza de inhibitie este depasita, organismul
recapatandu-si excitabilitatea normala, sau chiar mai ridicata.
Aceste fenomene determina dinamica formarii anticorpilor, fenomen foarte
important in instalarea imunitatii : anticorpii serici apar timpuriu, incepand de la 5
zile, pentru a ajunge la concentratia maxima intre 15-50 zile, se mentin la acest
nivel un timp scurt, dupa care incep sa scada pana la cantitati infime,
nedecelabile.
128
8.5 REACTIILE DINTRE ANTIGEN SI ANTICORP
130
neutralizarea toxinelor
neutralizarea virusurilor
activitatea citotoxica
neutralizarea fermentilor
neutralizarea anticorpilor prin anticorpi
Aglutinarea bacteriilor de catre anticorpii prezenti in serurile
imune este urmarea cuplarii anticorpilor cu antigenii aglutinabili continuti de catre
unele bacterii . Principial, pentru a face o reactie de aglutinare sunt necesare
serul agglutinant si antigenul . Serul aglutinant trebuie sa aiba o activitate
cunoscuta, iar antigenul constituit dintr-o suspensie microbiana omogena si
stabila .Cele doua elemente pot fi puse in contact intr-o picatura pe o lama
(metoda rapida), in tuburi de reactie (lenta) sau in mediul de cultura (metoda in
stare nascanda). Reactia de aglutinare poate fi vazuta cu ochii liberi , cu lupa sau
la microscop, ea putand aparea in cateva minute sau cateva ore la temperatura
de 37 0C . Viteza de aparitie este in functie de activitatea serului si de natura
antigenului.
In cursul aglutinarii anticorpii din ser se consuma prin cuplarea lor cu
antigenul; aceasta cuplare se poate pune in evidenta prin metode volumetrice,
constatandu-se ca o suspensie bacteriana care a adsorbit anticorpii respective isi
mareste volumul cu 20% .
Reactia de seroaglutinare este todeauna specifica; cand un ser a aglutinat o
bacterie, acest lucru dovedeste ca bacteria respectiva contine cel putin un
antigen caruia ii corespunde un anticorp in serul folosit.
Precipitarea se bazeaza pe constatarea ca proteinele animale sunt
precipitate de anticorpii pe care ele i-au preodus in organismul animal. Aceasta
reactie are largi utilizari in medicina legala , controlul si expertiza produselor
alimentare, serviciile de diagnostic, laboratoare de microbiologie , litigii, etc .
Principiul consta in folosirea serurilor precipitante care contin anticorpi cu actiune
precipitanta (precipitine) in identificarea antigenului dintro solutie de culturi
bacteriene .
Seroprecipitarea se executa in tuburi de reactie si se apreciaza prin
observarea inelului albicios de la suprafata de separare a celor doua lichide.
Seroflocularea se executa dupa acelasi principiu, numai ca se folosesc
solutii crescande de ser; prin agitarea tuburilor se produce, in situatia reactiei
131
positive, opacifierea continutului produsa de combinatia antigen-anticorp. Reactia
de seroprecipitare este foarte sensibila , putandu-se pune in evidenta cantitati
infinitezimale de antigen.
Citoliza este fenomenul de sensibilizare a celulelor fata de actiunea litica a
alexinei (complementului), despre care am amintit in capitolul anterior. Alexina are
proprieteti litice in special fata de bacteriile saprofite, dar si fata de unele celule
bacteriene sau animale (hematii in special ) daca acestea, adica antigenii lor , au
fixat anticorpii respective.
132
Dupa prepararea acestor doua sisteme, ele se amesteca si dupa 15-20
minute, la temperatura de 37 0C se face citirea reactiei, care poate fi:
negativa, cand se produce hemoliza
pozitiva, cand nu se produce hemoliza, deci cand s-a constituit
prima faza a reactiei complexul fixator de alexina.
In medicina umana si veterinara, reactia de fixare a coplementului se
foloseste pe scara larga in diagnosticul unor boli importante ; sifilis, morva,
durina .
Opsonizarea este o reactie antigen – anticorp care consta in
sensibilizarea antigenilor fata de fagocite. Opsonizarea se datoreste prezentei in
serul imun a unui principiu – opsonina sau mai exact imunopsonina , care
actioneaza in mod specific, stimuland fagocitoza .
Neutralizarea toxinelor inseamna sensibilizarea toxinelor bacteriene fata
de factorii destructivi din organism. Majoritatea toxinelor animale, vegetale si
bacteriene contin fractiuni hemolitice a caror actiune poate fi neutralizata prin
anticorpii specifici Se poate demonstra, in vivo si in vitro, neutralizarea
produsului toxic de catre anticorpii care au luat nastere intr-un oraganism prin
injectarea acestui produs .
Neutralizarea virusurilor ; s-a constatat ca un amestec de ser imun si virus
devine dupa un contact de o ora sau mai mult, inactive. S-a tras astfel concluzia
ca serul imun are proprietati virulicide si ca actioneaza asupra virusului ca o
substanta antiseptica oarecare, adica distruge iremediabil , virusul.
Substantele antivirus, din serurile immune, ca si substantele antibacteriene
si antitoxice din serurile immune respective nu distrug virusul, dar il impiedica sa-
si exercite prerogativele sale de patogenitate. Virusul, prin contactul cu serul
imun, nu este distrus, dar prezenta serului imun il impiedica sa produca infectia.
Serul imun este antivirulent, dar nu virulicid, el neutralizeaza virusul, inactiveaza
activitatea sa patogena, dar nu-i modifica proprietatile sale esentiale.
Activitatea citotoxica ; in prezenta alexinei , anticorpii sunt capabili sa
produca efecte nocive nu numai asupra celulelor bacteriene sau globulelor rosii,
ci si asupra altor celule. Asa sunt serurile leucotoxice, organotoxice (antihepatic,
antipancreatic) care pot produce prin inoculare la animalele de la care s-au
recoltat, afectiuni mai mult sau mai putin grave.
133
Neutralizarea fermentilor . Orice substanta atigenica provoaca, in vivo,
aparitia anticorpilor. Manifestarile anticorpului sunt variate si, in general ,
adecvate naturii antigenului. O toxina bacteriana va produce o antitoxina. Unele
bacterii dau nastere la anticorpi litici.
Fermentii bacterieni pot si ei da nastere la anticorpi care inhiba unele
functiuni ale bacteriilor, de exemplu fermentii zaharolitici si gelatinolitici pot fi
inhibati de catre anticorpii aflati in serurile immune, asemenea inhibarii fermentilor
care produc acidul formic si acetic in unele culturi tratate cu ser imun.
Neutralizarea anticorpilor prin anticorpi. Anticorpii, prin natura lor chimica,
sunt materii antigenice si produc anticorpi cind sunt injectati la un animal din alta
specie decit aceea care i-a furnizat. Problema neutralizarii anticorpilor prin alti
anticorpi poate imbraca si alte aspecte cu interes practic imediat; astfel s-a putut
dovedii ca injectarea repetata a aceluiasi ser imun la un animal nu se mai
traduce, dupa citeva administrari prin aceeasi capacitate protectoare care o avea
la inceput. Valoarea sa protectoare scade datorita neutralizarii anticorpilor din
serul imun prin anticorpii formati in urma inocularilor repetate ale unui ser imun
provenind de la aceeasi specie animala.
Inhibarea hemoaglutinarii. Asa cum s-a aratat, globulele rosii ale diferitelor
specii de animale pot fi aglutinate de un virus. Actiunea aglutinanta a virusului
poate fi inhibata, in mod specific, prin anticorpii respective. Virusul cuplat cu
anticorpul nu mai produce, intradevar, hemoaglutinarea. Aceasta constatare are
importanta practica in diagnosticul unor boli infectioase inframicrobiene grave,
indeosebi la pasari, la care se utilizeaza in mod obisnuit reactia de inhibare a
hemoaglutinarii prin ser imun, sau in grupa umana.
135
Teoria celulara sustine ca unirea antigenului cu anticorpul se realizeaza in
intimitatea celulei; numai daca se face in afara celulei apare anafilaxia.
Teoria umorala, porneste de la ideea ca nu conteaza locul unde se face
unirea antigen-anticorp, esential este ca in urma acestei uniri sa ia nastere o
serie de substante toxice care sa provoace fenomenele patologice cunoscute in
anafilaxie.
Anafilatoxina este o substanta nociva, de tip toxic care ia nastere in
organism ca urmare a reactiei antigen-anticorp, ea participind la realizarea
accidentelor vasculare.
Activarea proteazelor, in special a enzimelor proteolitice, produce
desfacerea substantelor proteice complexe, componenti normali ai organismului,
in substante intermediare, toxice.
Mediatorii anafilactici, de tip histamina si acetilcolina, sunt substante
eliberate de cellule, care provoaca reactia de soc a unor organe.
Complementul (alexina) este o substanta cu reale proprietati agresive,
joaca un rol important in formarea anafilatoxinei si in activarea proteazelor.
Hipersensibilitatra de tip intirziat (alergia propriu-zisa)
Aceasta stare poate fi clasificata in:
- hipersensibilitate de tip intirziat de origine infectioasa (specifica);
- hipersensibilitate de tip intirziat nespecifica.
In hipersensibilitatea de tip intirziat, spre deosebire de anafilaxie, ciocnirea
intre antigen si anticorp are loc la nivelul celulelor, ea depinde foarte putin de
anticorpii circulanti si foarte mult de cei legati de celule. Alergia specifica este
descrisa in unele boli infectioase ca tuberculoza, bruceloza, listerioza si se
testeaza prin probele de tuberculinare, maleinizare sau prin reactia la
brucelohidrolizat; aceste teste reprezinta un factor de seama in profilaxia si
combaterea acestor boli infectioase.
Hipersensibilitatea de tip intirziat nesepecifica consta in raspunsul alergic
la un alt antigen revelator decit acela care a servit la sensibilizare.
Starile de alergie propriu-zise imbraca mai multe forme:
- autoalergia;
- paraalergia;
- alergine de infectie (endoalergiile)
Autoalergia, este o stare alergica provocata de alergeni care au luat
nastere in insusi organismul alergizat, pe seama propriilor lor proteine.
136
Paraalergia, este starea de hipersensibilitate pe care un organism
hipersensibilizat cu un alergen o prezinta fata de un alt alergen. Este o alergie
heteroloaga si constituie o abatere de la legea specificitatii reactiilor dintre
antigen si anticorp.
Alergiile de infectie (endoalergiile) sunt stari de hipersensibilitate fata de
parazitii insisi sau fata de unii constituenti ai acestora.
Paraimunitatea
137
PARTEA a-II-a
MICROBIOLOGIE APLICATA
CAPITOLUL I
METABOLISMUL MICROBIAN
138
Definitie - Denumirea de metabolism vine din limba greaca, insemnand
schimbare, modificare. Asadar se poate defini metabolismul microbian ca
reprezentand totalitatea schimbarilor chimice, fizice si morfologice care au loc in
celula microorganismului.
Prin metabolism substantele din mediu sunt transformate (metabolizate) in
constituienti celulari, energie si produsi de metabolism.
Microorganismele autotrofe metabolizeaza substante anorganice.: dioxidul
de carbon, apa, nitratii, elemente metaloide, compusi radioactivi. Cele heterotrofe
folosesc in metabolism atat compusi anorganici cat si substante organice. Unii
produsi, rezultati in urma activitatilor metabolice, prezinta o importanta deosebita
in multe domenii precum agricultura, alimentatia, productia de medicamente,
medicina umana si veterinara, etc.
139
dezvoltarea unor procedee si practici adecvate impiedicarii proliferarii unor
microorganisme daunatoare sau nedorite de om, in profilaxia si
combaterea unor boli;
stabilirea unor biotehnologii si logistici necesare obtinerii unor produse de
utilitate societatii umane, cum ar fi: alimente, medicamente, vitamine, etc.;
aplicarea in practica a unor procedee de ecologizare si refacere a mediului
ambiental cum ar fi degradarea si utlizarea deseurilor, refacerea terenurilor
degradate de scurgerile petroliere prin utilizarea microorganismelor, etc.;
bioingineriile genetice, etc.
140
desfasurare simultana, atunci se poate spune ca avem de a face cu o cale
metabolica divergenta.
142
celula microorganismului se "incarca" cu o cantitate de energie specifica,
cunoscuta ca incarcare energetica sau energie potentiala, ce este data de
suma concentratiilor compusilor chimici macroergici inmagazinati (de ex.:
ATP + ADP + AMP care reprezinta cca 15 micromoli / g.s.n. celulara)
putand fi calculata cu relatia: E p = 0.5 (ADP) + 2(ATP) / (AMP) + (ADP) +
(ATP)
143
Toate cele patru cai de folosire a monoglucidelor (glucozei) sunt
interconectate, avand un important complex enzimatic comun. Totusi,
microorganismele, avand o mare variabilitate genetica, isi aleg calea sau caile
majore cele mai convenabile. Chiar aceeasi specie poate folosi, in raport cu
conditiile in care traieste, una sau mai multe cai.
144
1.3 METABOLISMUL DE BIOSINTEZA (anabolism, metabolism convertiv)
145
prin transport activ, realizat cu consum energetic, impotriva gradientului
de concentratie. Energia necesara este cuplata la transportorul proteic ce
contine un cuplaj complementar pentru substratul respectiv. Aceasta
modalitate de transport este folosita de majoritatea microorganismelor
pentru glucide, saruri minerale, aminoacizi.
prin translocatie (transfer) de grup, substanta ce trebuie transportata
modificandu-si structura chimica la trecerea prin membrana, astfel incat in
interiorul celulei nu se mai regaseste substanta initiala. Aceasta modalitate
de transfer are loc cu consum de energie si cu participarea enzimelor
fosfotransferaze, care au legat fosfatul prin legaturi macroergice ce
inmagazineaza energia necesara procesului de transfer.
CAPITOLUL II
146
Definitie: fermentatia alcoolica consta in transformarea zaharurilor in alcool etilic
si acid carbonic sub influenta unor microorganisme, dintre care pe primul loc se
afla drojdiile care pot fi considerate ca adevarati agenti ai fermentatiei alcoolice.
Exista insa un mare numar de ciuperci care produc descompunerea zaharului cu
formare de alcool etilic, atunci cand sunt obligate sa traiasca in conditii anaerobe,
asa cum exista si drojdii (Pichia hialospora) incapabile sa produca fermentatia
alcoolica.
148
Mecanismul fermentatiei alcoolice
Acesta va fi prezentat schematic, fara comentarii.
AMIDON
amilaze
MALTOZA ZAHAROZA
amilaze invertaza
GLUCOZA FRUCTOZA
GLUCOZO - 6 - FOSFAT
fosfoglucozoizomeraza
FRUCTOZO - 6 - FOSFAT
fosfofructozokinaza
149
ACID - 1.3 - DIFOSFOGLICERIC
fosfokinaza
ACID - 3 - FOSFOGLICERIC
fosfogliceromutaza
ACID - 2 - FOSFOGLICERIC
enolaza
ACID - FOSFOENOLPIRUVIC
ACID PIRUVIC
ACETIL CoA
alcooldehidrogenaza
150
2.2 FERMENTATIA LACTICA
Definitie: prin fermentatie lactica se intelege procesul biologic din care rezulta ca
produs principal acidul lactic.
Fermentatia lactica este foarte frecvent intalnita in numeroase produse si
domenii agro-alimentare cu destinatie umana si zootehnica, fiind produsa in cele
mai multe cazuri de bacterii, dar si de drojdii si mucegaiuri.
Bacteriile care produc acid lactic fac parte din categoria cocilor (grec.
kokkos = bob) sau a bacililor (latin. bacillus = bastonas) si ca majoritatea
bacteriilor se dezvolta la temperaturi de 28 - 35 oC (sunt mezofile). Exista insa si
specii termofile (cu temperaturi optime de dezvoltare intre 35 - 62 oC) sau
psihrofile (care prefera temperaturi scazute, pana la 10 oC). Procesul de
fermentare poate produce in final doar acid lactic, situatie in care bacteriile lactice
se numesc homofermentative, sau pe langa acid lactic, ca produs principal, si
alti produsi secundari: alcool etilic, bioxid de carbon, acid propionic, s.a., caz in
care agentii de fermentatie se numesc heterofermentativi.
Se vor da cateva exemple de agenti de fermentatie lactica, urmand sa se
descrie mai pe larg microorganismele la fiecare produs agro-alimentar a carui
biotehnologie va fi expusa in partea a 3-a a acestui curs.
Termobacteriii lactice heterofermentative, (in paranteza se dau originea si
temperatura optima): Leuconostoc caucasicus (chefir, branza, 37 - 45 oC),
Lactobacillus lactis (lapte, branza, 36 - 45oC), L. helveticus (branza, 37 - 45oC);
Termobacterii lactice homofermentative: L. bulgaricus sinonim
Thermobacterium bulgaricum (iaurt, 45 - 62oC), L. thermophilus (iaurt, 45 -
62oC), L. acidophilus (fecale nou-nascuti, 37-45 oC), L. delbruckii (plamezi
cereale, 50oC);
151
Bacterii lactice mezofile heterofermentative: L. buchnerii (vin, plamezi
acide, melasa, 28-32oC), L. brevis (lapte, varza murata, 28-32 oC), L.
pastorianus (bere, 28-32oC);
Bacterii lactice mezofile homofermentative: L. casei (lapte, 28-32oC), L.
plantarum (lapte, 28-32oC);
Bacterii lactice psihrofile.
Glucoza
Piruvat Lactat
152
2.3 FERMENTATIA PROPIONICA
153
Mecanismul fermentatiei propionice
Glucoza
Piruvat
(ac.malicdehidrogenaza)
Acid malic
(fumaraza)
Acid fumaric
(fumaratreductaza)
Acid succinic
Succcinil CoA
(metilmalonilCoAmutaza)
Metilmalonil CoA
(CoAtransferaza)
Propionil CoA
Acid propionic
154
Definitie: fermentatia malo-lactica este un proces biochimic datorat
microorganismelor, sub actiunea carora acidul malic, aflat in fructele necoapte,
este transformat in acid lactic si dioxid de carbon. Prin acest proces, aciditatea
crescuta a fructelor se reduce cu peste 30%, datorita faptului ca o parte din acidul
malic se transforma in dioxid de carbon (0.33g CO 2/g acid malic).
Definitie: prin acest tip de fermentatie are loc o degradare anaeroba a unor
reziduuri rezultate din activitatile gospodaresti si transformarea lor in metan,
hidrogen si alte produse combustibile, sub actiunea mai multor grupe de
microorganisme.
156
a treia grupa este compusa din bacterii metanogene ce transforma produsii
rezultati din prima si a doua etapa (H2, CO2, alcoolii, acizii, s.a.) in metan.
158
genul Clostridium - cuprind bacterii strict anaerobe care degradeaza
zaharurile numai prin fermentare: Cl. Pasteurianus (produc amareala vinurilor
tinere), Amylobacter pectinovorum (agentul topirii inului) etc.;
genul Pectoclostridium - ataca glucidele, dar si compusii de degradare a
proteinelor, facand o jonctiune intre bacteriile butirice si cele de putrefactie.
Glucoza
Acid piruvic
Acid butiric
159
Celuloza, care este cea mai raspandita poliglucida din natura, este
descompusa fermentativ de numeroase bacterii (aerobe si anaerobe ) si de
ciuperci.
Din celuloza, prin fermentatia hidogenata, determinata de Bacillus
fossicularicum se obtine in cantitae insemnata hidrogen, acid propionic, acid
lactic, acid butiric, alcool etilic etc.
Din celuloza, sub actiunea lui Bacillus metanicus, se produce metanul, care
apare in cantiate mare in fermentatia balegarului.
Obtinerea unui numar mare de substante din celuloza, prin degradarea
acesteia pe cale fermentativa, constituie un argument ca celuloza este substratul
potrivit asupra caruia actioneaza mai multe tipuri de microorganisme fermentative.
Degradarea fermentativa a celulozei, sub actiunea microorganismelor, se produce
in natura in cantitate foarte mare, atat in conditii aerobe, cat si anaerobe.
Rezultatul acestui proces este insemnat, deoarece resturile de plante din sol sunt
transformate in substante ce contribuie la fertilitatea solului.
160
9% acid acetic), astfel incat acesta reprezinta principalul produs finit al
fermentatiei acetice.
Alcool etilic
161
Acetil - CoA
Acid acetic
162
2.8.2 Fermentatia citrica
Sub actiunea unor ciuperci din genurile Mucor, Aspergillus si Rhisopus, glucidele
se transforma in acid succinic, acid fumaric si acid malic.
Daca se cultiva Mucor solonifer pe un mediu glucidic sau de acid acetic, in
prezenta carbonatului de calciu, se obtine acid succinic si fumaric, cu un
randament de aproape 70%. Acidul fumaric se transforma treptat sub actiunea
enzimei fumaraza in acid malic.
CAPITOLUL III
164
3.3 Microflora aerului
165
3.2 MICROFLORA APEI
Apa constituie cel de-al doilea mediu natural, dupa sol, pentru dezvoltarea
microorganismelor, datorita prezentei substantelor nutritive.
In acest caz, bacteriile sunt mai numeroase la circa 5-20 m adancime in
apa. La suprafata apar mai ales pe mil. Se intalnesc mai des:
a. Bacterii sulfuroase
b. Bacteriile fierului
c. Bacterii ce fermenteaza celuloza
d. Bacterii de putrefactie
e. Bacterii butirice
167
- prima etapa , cu obtinere de acid azotos, se realizeaza de catre bacteriile
nitroase, nitrosobacterii (genul Nitrosomonas, genul Nitrospira, genul
Nitrosocystis);
- a doua etapa, cu obtinere de acid azotic, se realizeaza de catre bacteriile nitrice,
Nitrobacterii (genul Nitrobacter).
denitrificarea - a treia faza in care sarurile azotate sunt reduse la azot
molecular, sub actiunea microorganismelor: Bacillus subtilis, Bacillus
mycoides, Bacterium denitrificans, Pseudomonas denitrificans, Thiobacillus
denitrificans.
fixarea azotului molecular - ultima veriga, care duce la imbogatirea solului
in azot, fenomen foarte important, determinat de faptul ca plantele verzi nu
pot asimila singure azot atmosferic. Astfel, prin acest proces, se mentine
echilibrul in azot. Fixarea azotului molecular se face cu ajutorul bacteriilor
fixatoare de azot nesimbiotice si simbiotice.
Circuitul sulfului - proces cu obtinere de acid sulfuric, este important prin faptul
ca formarea H2SO4 usureaza trecerea sarurilor minerale in stare solubila,
crescand astfel cantitatea de compusi minerali accesibili plantelor. Procesul este
produs de sulfo-bacterii si tiobacterii.
168
"mobilizarea fosforului" - se face prin actiunea bacteriilor nitrificatoare, a
tiobacteriilor;
reducerea fosfatilor de catre bacteriile anaerobe, cu formare de acid
fosforos, acid hipofosfor si hidrogen sulfurat.
Acest proces duce la pierderea unor fosfati, elemente nutritive pentru plante;
poate fi evitat printr-o aeratie buna a solului. In acest sens, se poate folosi un
preparat cu bacterii, care imbunatateste nutritia cu fosfor a plantelor. Preparatul
se numeste "Fosfobacterin" si transforma fosforul din compusii organici in forma
minerala.
CAPITOLUL IV
AGRICULTURA ECOLOGICA
169
cu materii organice corespunzatoare. Pe de alta parte, organizarea specializata,
de tip industrial, a crescatorilor mari de animale, a avut in vedere numai productia
animaliera comercializabila, neglijand productia de dejectii, reprezentand astfel o
rupere brutala a circuitelor biologice din natura.
In urma experientei acumulate in decurs de doua secole, omenirea a tras
invatamantul pretios al obligatiei de salvgardare a habitatului in calitate de
colaborator al naturii. In acest sens, sarcina principala a epocii actuale consta in
dezvoltarea de tehnologii corespunzatoare cu idealul umanist, astfel incat omul
sa poata deveni o fiinta cat mai deplin integrata in mediul social si ambianta
cosmica.
Marele secret, cunoscut de catre antici, redescoperit si fundamentat de
stiinta moderna, il constituie tehnica formarii si mineralizarii humusului in practica
agricola.
O metoda biologica de fertilizare a ogorului consta in incorporarea
resturilor vegetale tocate (paie, coceni, tulpini) in aratura, asigurandu-se astfel
cantitatea de ingrasamant azotat necesara descompunerii resturilor vegetale.
La procesele biotransformarii materialelor organice in sol participa intr-un
fel sau altul intreaga microflora a solului.
Microorganismele au un rol important in solubilizarea elementelor minerale
indispensabile vietii plantelor: calciu, fosfor, potasiu. Se creaza astfel un circuit al
diferitelor elemente: carbon, azot, fosfor, sulf. In limbaj stiintific, pentru
desemnarea proceselor de descompunere a deseurilor organice si a dejectiilor
animale, circula 2 termeni:
171
S-a constatat ca substantele solubile in apa, grasimile si pectinele sunt
primele care se descompun. Acestea sunt urmate de celuloza, iar lignina este cea
mai rezistenta la descompunere.
Medicul, chimistul si filozoful german Steiner a propus o tehnologie
originala de compostare a gunoiului de grajd. Steiner a enuntat principiile dupa
care gunoiul de grajd poate fi transformat intr-un ingrasamant organic concentrat
cu efect favorabil pentru mentinerea si cresterea fertilitatii solului.
Dirijarea proceselor de fermentare se realizeaza prin biopreparate .
Compostul biodinamic poate fi folosit in orice cantitati fara sa provoace
dereglari in procesul de crestere a plantelor.
CAPITOLUL V
5.1 Definitii
5.2 Putrezirea fructelor si a legumelor
5.3 Deprecierea unor legume si fructe in depozite
5.4 Informatii generale despre microflora fructelor si legumelor deshidratate
5.1 DEFINITII
173
Pe suprafata fructelor si legumelor exista permanent un numar de
microorganisme cu variatii extrem de largi, care creste pe masura ce ele gasesc
conditii de dezvoltare. Ele provin din mediul inconjurator, majoritatea din aer,
aduse de praf, insecte si animale, dar si din pamant sau din apa pluviala sau cea
de irigare.
Ajunse pe fructe si legume, unele forme neadaptabile dispar, altele se
dezvolta prin adaptarea la conditiile de mediu in care cresc fructele si legumele,
formand o microflora epifita specifica.
Cunoasterea microflorei specifice este necesara pentru orice fermier si
gospodar ce doreste sa foloseasca in mod eficient resursele fructifere si
leguminoase ale propriei gospodarii sau ferme. Deoarece unele microorganisme
pot produce pagube importante, ele trebuie omorate sau inhibate, altele, a caror
activitate este benefica omului (ex.: drojdiile ce fermenteaza mustul fructelor), din
contra, trebuie stimulate pentru a se dezvolta in conditii optime.
Pe fructe, in functie de caracteristicile fizico-chimice ale acestora, se
dezvolta o microflora foarte diversa, atat ca numar, cat si din punct de vedere al
speciilor. Variabilitatea este in functie de un mare numar de factori, cum ar fi
factorii de mediu, stadiul de dezvoltare al fructelor si legumelor, gradul de
coacere, starea compozitionala a acestora, zona de amplasare a culturilor, starea
de sanatate si tratamentele fitosanitare aplicate livezilor si culturilor agricole.
Numarul lor variaza de la cateva zeci de mii de germeni pe gram pana la
cateva zeci de milioane de germeni pe gram (ex: la spanac s-au constatat intre 5 -
20 milioane germeni / gram)
Germenii de microorganisme fac parte din microflora saprofita (grec.
Sapros = putred, stricat). Aceasta este parazita, hranindu-se cu substantele
fructelor si legumelor in descompunere, dar nu produce, in conditii obisnuite,
imbolnaviri, sau patogena, adica, daunatoare sanatatii omului si animalelor.
Este dificil a se face o inventariere exhaustiva a microflorei epifite, astfel ca
se vor mentiona principalele categorii de microorganisme identificate pe fructe si
legume.
In general, fructele sunt invadate de mucegaiuri ce distrug, local,
pericarpul, permitand patrunderea in interiorul fructului a germenilor de suprafata.
Printre cele intalnite cu frecventa mare la mai toate fructele se amintesc genurile
Monilia, Phoma, Rhizopus, Penicillium, Oospora, Fusarium, Trichothecium,
Aspergillus, etc. (Specii mai importante: Penicillium glaucum, Rhrizopus nigricans,
174
s.a.). Mucegaiurile sunt detinatoarele unui echipament enzimatic foarte divers si
eficace, in sensul ca pot ataca aproape orice fel de substrat organic, fapt
evidentiat si in partea generala a acestui curs. Ele pot provoca putrezirea umeda
si uscata (Alternaria - provoaca putrezirea bruna, Botrytis cinerea - produce
putrezirea cenusie, Cladosporium - constituie agentul de putrezire negru-bruna la
pepeni, Fusarium si Trichothecium - patrund pe la codita fructelor si a legumelor
provocand putrezirea umeda, Penicillium - provoaca putrezirea umeda verde)
Prezenta drojdiilor din microflora epifita a fructelor si legumelor are ca efect
procese metabolice ce conduc la fermentatii, inmuierea pulpei si, in final, la
deprecierea calitativa a acestora. Multe specii de drojdii sunt utilizate in
fermentarea alcoolica sau acida a unor sucuri, in vederea obtinerii unor bauturi
fermentate. Printre acestea se amintesc: genurile Saccharomyces Rees,
Zygosaccharomyes, Torulaspora, Pichia, Saccharomycodes, Hansenula, etc.
In general, bacteriile actioneaza asupra fructelor si legumelor cu reactia
mediului slab acida, neutra sau alcalina. Exista si bacterii acido-tolerante (ex: cele
lactice), care se dezvolta asociate cu drojdiile de la care folosesc unii factori de
crester (biotina) sau metaboliti rezultati din activitatea drojdiilor. Bacteriile epifite
cuprind specii din toate categoriile (aerobe, anaerobe, facultativ aerobe, saprofite,
patogene, mezofile, termofile, acido-tolerante, etc.) si constituie o microflora
specifica legumelor si fructelor.
Informatiile referitoare la microflora patogena a fructelor si legumelor pot
constitui o baza suficient de bogata pentru lucrari stiintifice de mare amploare.
Lucrarea de fata nu-si propune decat abordarea rezumativa a acestui subiect, cei
interesati de acest domeniu putand consulta lucrari de bacteriologie sau
microbiologie medicala. Cu toate acestea, tinand seama de unele epidemii
declansate in ultimii ani, vom aminti pe scurt cateva informatii referitoare la
microflora patogena a fructelor si legumelor.
Consumarea sau prelucrarea fructelor si a legumelor fara spalarea si chiar
dezinfectarea acestora poate deveni periculoasa pentru oameni, din cauza
prezentei microflorei patogene epifite sau anaerobe. Unele fructe si legume contin
substante ce pot impiedica dezvoltarea acestor microorganisme, caz in care,
spalarea lor cu jet de apa sub presiune este suficienta. In alte situatii, simpla
spalare este insuficienta, caz in care este necesara dezinfectarea cu produse
speciale. Astfel, prin folosirea unor solutii in apa (1-3%) de hipoclorit de calciu
(clorura de var), cloramina, formalina, s.a., in care se cufunda timp de 5 - 30
175
minute produsele vegetale inainte de a fi prelucrate, se obtine un efect sterilizant
fara modificarea caracteristicilor organoleptice. Alteori, insa, este necesar sa fie
aplicate masuri speciale de sterilizare (termica) pentru a distruge germenii
sporulati rezistenti.
176
Putrezirea fructelor si legumelor este produsa de mucegaiuri, incepand cu
partile ranite, in care hifele patrund in mod natural. De asemenea, galeriile larvare
constituie teren prielnic pentru patrunderea germenilor ce provoaca putrezirea. La
deprecierea fructelor si legumelor pot participa si ciuperci saprofite, care
actioneaza prin consumarea celulelor moarte, dar dupa un timp ele devin active si
trec la parazitism.
Dupa cum se arata in capitolul destinat mucegaiurilor, acestea dispun de o
mare putere de adaptare metabolica, datorita unui echipament enzimatic foarte
divers, ce poate prelucra orice tip de substrat. In cazul alterarii si putrezirii
fructelor si legumelor, mucegaiurile actioneaza, sub aspect biochimic, in mai multe
etape, simultane sau succesive:
hidratii de carbon polimoleculari sunt transformati in zaharuri simple;
pectinele sunt hidrolizate in formatiuni moleculare mai mici (acid pectic,
s.a);
din zaharurile simple, prin fermentare se produc alcooli si acizi organici;
urmeaza oxidarea acestora la dioxid de carbon si apa;
proteinele se descompun pana la aminoacizi, amide, hidroxilamina si
amoniac;
taninurile sunt distruse sau insolubilizate prin combinare cu proteinele,
provocand colorarea specifica (brun-neagra) a fructelor si legumelor
putrede.
177
Phytophtera (Ph.infestans, Ph.parasitica), degradand complet tesuturile si
imprimand un miros urat, insuportabil. Putrezirea umeda a morcovilor si a altor
radacinoase se manifesta inca inainte de recoltarea lor prin aparitia unor colonii
de mucegaiuri de culoare alba, inmuierea tegumentelor si aparitia zonelor brune
in adancime. Raspunzatoare de imbolnavire sunt mucegaiurile Erwinia
,Sclerotinia libertiana si bacteria Bacterium carotovorum.
Putrezirea amara se manifesta prin aparitia unor pete brune in interiorul fructelor
si legumelor, care capata un gust amar. Agentii imbolnavirii sunt mucegaiurile:
Gloeosporium fructigenus, Cephalothecium roseum, Trichothecium link,
Penicillium glaucum, P.italicum, Fusarium putrefaciens, s.a.
178
Putregaiul cenusiu. Acelasi microorganism, Botrytis cinerea, se poate dezvolta
pe struguri, sau alte fructe si legume postmaturate, mai ales pe vreme umeda,
determinand un mucegai cenusiu, pufos, format din miceliu si conidiofor,
determinand putrezirea totala a acestora. Mucegaiul se dezvolta mai rapid la
temperaturi scazute, intuneric si lipsa curentilor de aer.
180
Pastrarea tomatelor in depozite cu temperaturi scazute (1 - 2 oC), in atmosfera de
dioxid de carbon, poate preveni inmultirea mucegaiului.
Phytophtora infestans si Ph.parasitica provoaca mana tomatelor, facand
leguma neconsumabila.
Specii de Alternaria produc alternarioza sau putregaiul brun al tomatelor.
In perioada recoltarii, mai ales pe fructele de tomate supramaturate, se
dezvolta mucegaiul brun, Botrytis cinerea, si cel alb, Sclerotinia sclerotiorum.
Specia de mucegai Rhrizopus stolonifer produce, atat la tomate cat si la ardei,
putregaiul moale, miceliile formand la suprafata fructului de tomata o pasla
cenusie-negriciasa.
Fructele de tomate prinse in camp de temperaturile scazute din cauza
brumei devin sensibile la atacul mai multor ciuperci saprofite: Alternaria,
Penicillium, Mucor, etc.
Bolile cucurbitaceelor
In cea mai mare masura, virozele (dungarea galbena, mozaicul cepei) sunt
cele mai raspandite, fiind produse de virusul Allium virus Smith (Marmor cepae
Holmes). In timpul depozitarii, bacterioza produsa de Erwinia carotovora este
boala principala. Ea se manifesta prin alternarea foilor cu aspect normal cu foi
atacate, de culoare galben-bruna, moi, mucilaginoase si avand miros neplacut.
Dintre micoze, mana cepei (Peronospora destructor) este boala cea mai
importanta a cepei (incidenta peste 60%) si se manifesta prin putrezirea totala a
cepei si usturoiului, intr-un ritm rapid (10 ore la 10 oC si umiditate relativa a aerului
de peste 85%). Prevenirea in timpul depozitarii nu este posibila prin tratamente
fitosanitare, acestea trbuind facute in timpul vegetatiei. Putregaiul cenusiu
(datorat lui Bothytis allii, B.byssoidea) are ca simptome aparitia unor pete cenusii
183
ce se extind (mai ales la usturoi) si devin negre prin formare de scleroti ce fac
interiorul bulbilor uscat.
Alte boli ale cepei si usturoiului: helmintosporioza usturoiului
(Helminthosporium allii), a acrei simptomatica este acoperirea bulbilor cu un strat
pulverulent negru si fuzarioza cepei si usturoiului (Fusarium sq.), ce provoaca
putregaiul alb.
187
Unele boli produse de microorganisme strugurilor de masa
189
Strugurii infectati au aspect neplacut si sunt lipsiti de valoare comerciala. Soiurile
de struguri mai sensibile la antracnoza sunt Sultanina, Afuz - Ali, Regina viilor.
In timpul depozitarii strugurilor de masa pot aparea si alte infectii micotice,
dintre care amintim: putregaiul alb, provocat de Charinia diplodiella, putregaiul
negru, avand ca agent Phoma uvicola si amareala strugurilor data de
Melancolium fuligincum. Strugurii de masa mai pot fi degradati de diferite
mucegaiuri precum: Rhizopus stolonifer, Penicillium sp., Aspergillus sp.,
Chladosporium herbarum, a caror activitate este inhibata, insa, de temperaturi de
1oC pana la +0.5oC sau de gazare cu SO2.
190
sensibil
Pere soi -1 90 1 - 3 luni -1 160
timpuriu
Pere soi -0.5 90 3 - 6 luni -1.2 160
tarziu
Piersici -0.5 85 - 90 2 - 5 sapt. -0.7 100
Portocale 2-7 85 - 90 1 - 4 luni -0.4 430
Struguri -1 - 0 85 - 90 2 - 4 luni -2 200
191
CAPITOLUL VI
193
scadea daca ea depaseste 20%, considerandu-se limita superioara ca fiind
60% zahar, suportata numai de unele specii de drojdii (Zygosaccharomyces).
3. Concentratia de alcool. Drojdiile de vin pot produce cantitati de alcool pana
la 17 - 18% fara ca sa se manifeste o actiune inhibitoare. Drojdiile de
fermentatie inferioara, insa, nu suporta concentratii mai mari de 5%, iar
drojdiile osmofile (genul Zygosaccharomyces), suporta concentratii mai mari
de zahar (fermenteaza siropurile si mierea cu concentratii de 60%) si de alcool
(chiar pana la 22%).
4. Cantitatea de drojdie (maiaua). Exista o relatie direct proportionala intre
concentratia de maia si viteza de fermentare. In general este bine sa se
foloseasca o cantitate ce reprezinta 4 - 7% fata de mustul supus fermentarii.
Exista multe tipuri de drojdii. Cele folosite in prepararea vinurilor (cidrurilor) de
casa sunt drojdiile de paine sau de bere presate sau granulate, dar se pot
folosi si drojdii de vin selectionate de producator. Producatorii casnici de vinuri
pot lua propria decizie cu privire la calitatea drojdiei folosita in functie de
preferinta personala si de tipul de must ce se preleveaza, pe baza
experientelor prealabile acumulate. Se recomanda folosirea unei linguri - site
(cca. 4g) de drojdie uscata granulata pentru un litru de must.
5. Specificitatea drojdiilor folosite. In raport cu sistemul enzimatic cu care sunt
dotate, drojdiile pot produce fermentatia cu viteze diferite. Specificitatea
drojdiilor se manifesta prin structura chimica a zaharurilor pe care le
fermenteaza. Astfel, drojdii din acelasi gen (Saccharomyces Rees), se
comporta diferit vis-a-vis de natura zaharurilor pe care le pot fermenta,
exemplele urmatoare fiind edificatoare in acest sens. S.chevalieri si S.italicus
fermenteaza glucoza, zaharoza si maltoza si nu fermenteaza rafinoza;
S.ellipsoideus fermenteaza glucoza, galactoza, fructoza, zaharoza, maltoza si
1/3 din rafinoza; S.veronae fermenteaza zaharurile mai inainte amintite cu
exceptia galactozei; S.florentinus, S.carlsbergensis si S.uvarum fermenteaza
complet toate mono, di si trizaharidele, in timp ce Torulaspora delbrueckii
actioneaza numai asupra glucozei si galactozei.
6. Substantele stimulatoare si inhibitoare. Unele elemente minerale (fosforul,
sulful, fierul, magneziul, cuprul, zincul, s.a.), factori vitaminici sau coenzime
(vitaminele B, acidul paraaminobenzoic, coenzima A, etc.) au rol de activatori
ai reactiilor enzimatice specifice fermentatiei alcoolice. Altele, ca antibioticele
produse de alte microorganisme, acizi organici, florurile, bazele cuaternare de
194
amoniu, antisepticele, etc. actioneaza ca inhibitori ai fermentatiei alcoolice, in
anumite concentratii. Stimularea cresterii si inmultirii drojdiilor se face prin
adaugarea de substante nutritive, in general similare celor folosite la flori, sau
de drojdie ramasa dupa limpezirea unei sarje anterioare, dar se poate prepara
un nutrient complex dupa urmatoarea formula: acid tartric 0.5g, sulfat de
amoniu 0.4g, sulfat de magneziu 0.05g, acid citric (sare de lamaie) 0.4g, fosfat
de potasiu 0.2g la 100 ml vin; caz in care se ajusteaza pH-ul solutiei la
valoarea de 4,5 prin aduagarea de acid citric, tartric sub forma de solutie 20%
sau suc de lamaie natural sau artificial.
Cidrul este o bautura fermentata obtinuta din mere. Productiile obtinute din
plantatiile de mere depasesc adeseori posibilitatile de valorificare si depozitare in
stare proaspata, obligand producatorii sa le transforme in bauturi fermentate,
denumite vinuri de mere sau cidruri. Franta este tara cu cea mai mare productie
din acest vin, care, in cea mai mare parte (85 - 90%) este supus distilarii pentru
obtinerea rachiului de mere invechit cunoscut sub numele de Calvados. Si la noi
s-a extins producerea rachiului de mere, insa el se obtine direct prin fermentarea
merelor si distilarea borhotului fermentat, fara a mai trece prin faza de must de
mere.
Merele din sortimente diferite, de preferat sortimente mai acrisoare dar
sanatoase, bine coapte si nelovite, sunt spalate si zvantate. Ele se maruntesc prin
diferite procedee si utilaje (zbrobitoare, razuitoare, masini de tocat, etc.) din inox
sau emailate, pregatindu-se in acelasi mod ca pentru obtinerea sucului de mere,
adica masa rezultata se transfera la o presa manuala de stors, in saculete de
panza rezistenta, sau la o pasatrice, extragandu-se cat mai mult suc (incalzirea
pana la 55 - 65 oC mareste randamentul si inhiba o parte din enzimele ce
provoaca innegrirea mustului). Sucul rezultat se trateaza cu dioxid de sulf in
solutie (2 - 3g SO2/hl) sau metbisulfit de potasiu (4 - 5g/hl) ca antioxidanti care
previn innegrirea mustului obtinut, deoarece este stiut ca merele, perele, gutuile,
prin maruntire se innegresc in prezenta aerului transmitand acest defect si cidrului
196
obtinut din ele. Randamentul de extractie folosind utilajele amintite se ridica la 50
- 60%.
Mustul tratat este depozitat in incaperi racoroase sau camere frigorifice (la
temperaturi sub 10oC) timp de 8 - 12 ore pentru limpezire - deburbare
(fr.debourber = a curata). Partea limpede este colectata prin sifonare cu un furtun,
iar sedimentul se refoloseste cu alte sarje. Mustul limpede sulfitat, continand
zaharuri (cca. 50 - 100g/l) este supus corectarii concentratiei de zahar prin adaos
de zaharuri, tinand cont ca, teoretic, din 17g zahar rezulta 1 o alcoolic la litru, iar
cidrul va trebui sa aiba o tarie alcoolica de cel putin 12%.
Adaosul de zahar in cazul descris va fi diferenta dintre continutul de
zaharuri existent in must (masurabil cu refractometrul de mana) si cel necesar
pentru taria de 12o alcoolice. Acest mod de calcul este valabil pentru toate
musturile din care se prepara bauturile fermentate de casa.
Mustul astfel pregatit este insamantat cu inoculul de drojdii pregatite in
prealabil din drojdii ce se comercializeaza sau din drojdiile de vin selectionate
chiar de producator. In ambele cazuri, este bine ca inoculul (maiaua) sa se
prepare separat, in cantitati mici la inceput (0.5 - 1l) si sa fie inmultit ulterior in 1 -
3 etape, inainte de a fi folosit in proportii de 3 - 7% pentru fermentarea cidrului.
Prepararea inoculului este foarte simpla si poate fi facuta de orice
persoana, indiferent de gradul de pregatire. O cantitate (50 - 100g) de drojdie
comerciala este introdusa in 0.5 - 1l must ajustat cu zahar (pana la 210g/l), avand
temperatura de 18 - 25oC. Pentru omogenizare se amesteca intr-o butelie de
sticla sau polietilena, colorata si inchisa cu un dop prevazut cu o mica gaura.
Butelia va plina doar trei sferturi. Se lasa la fermentat o perioada de 24 ore, timp
in care se agita, usor, de cateva ori.
Intr-un alt vas de 4 - 10 ori mai mare, prevazut cu dop si palnie de
fermentare, se pregateste un must asemanator celui ce se doreste a fi fermentat
si se transfera maiaua primara preparata, operandu-se in acelasi mod descris
anterior.
Maiaua secundara se foloseste ca inocul de productie, in proportiile
amintite pentru fermentarea mustului. Asadar, este necesar, ca inainte sa inceapa
vinificarea, sa se estimeze cantitatea de must ce urmeaza a fi prelucrata. Cu
aceasta ocazie se atrage atentia ca este posibil sa se adauge apa (in proportie ce
nu va depasi 30%), cu conditia ca apa sa fie in prealabil declorinata si sterilizata,
197
inainte de amestecare, prin fierbere minim 40 de minute si racita la temperatura
de 25 - 30oC.
Durata fermentatiei zgomotoase in conditii normale dureaza cam 7 - 10
zile, dupa care ea conyinua lent cateva zile. Cam la 2 - 3 saptamani dupa
terminarea fermentatiei, cidrul se limpezeste si se trage de pe drojdie, trecand
partea limpede intr-un vas afumat cu 1/4 - 1/2 baton de sulf si se infunda, ori se
transfera in sticle pentru a fi consumat ulterior, ingrijindu-se la fel ca si vinul din
struguri. Un cidru bine pregatit si ingrijit, cand este consumat dupa cativa ani, va
crea consumatorului senzatii de placere de neuitat, contribuind totodata la
mentinerea unui echilibru mineral-vitaminic, deoarece cidrul este bogat in
magneziu, siliciu, fier, potasiu, calciu, acid malic si vitaminele A, B si C.
Drojdia tulbure de pe fundul vasului se poate folosi drept inocul pentru alte
sarje de vin sau se valorifica in mai multe moduri: fabricarea picheturilor utilizate
pentru obtinerea rachiurilor distilate; amestecarea cu pulpa de mere, apa si
zaharsi reluarea fermentarii pantre obtinerea concomitenta a pichetului si a
borhotului din care prin distilare se obtine rachiul de mere; distilarea impreuna cu
alte drojdii si borhoturi pentru obtinerea rachiurilor naturale, etc.
In afara de cidrul original de mere, in gospodariile rurale, si nu numai, se
mai pot prepara si alte bauturi din fructe, denumite impropriu "vinuri de fructe",
deoarece notiunea de vin se refera exclusiv la cel obtinut din fructele vitei de vie.
Prin analogie, bauturile fermentate obtinute din alte fructe, ar putea purta numele
de fructinuri, completate cu denumirea fructei majoritare (in cazul unor combinatii
sau cupaje). Ele se prepara in acelasi mod cu cel descris in cazul merelor,
tinandu-se seama insa de unele caracteristici ale fructelor prelucrate:
(randamentul la presare - mai mare in cazul fructelor moi; continutul de zaharuri -
uneori mai mare sau mai mic ca in cazul merelor; aciditatea fructelor - mai redusa
in cazul unor fructe ca zmeura si capsuna, sau mai mare la visina si coacaza
alba). Alteori, pentru combaterea si ameliorarea unor caracteristici organoleptice
si fizico-chimice ale musturilor, se fac amestecuri (cupaje) din doua sau mai multe
fructe sau legume, ce ar putea deveni secretul producatorului.
200
Principalele categorii de vinuri abordate in aceasta lucrare sunt: vinurile
albe, roze, rosii, aromate, spumante, din struguri hibrizi producatori, vinurile
amestec (crusoane), cocteilurile, etc.
Materia prima pentru obtinerea vinurilor o reprezinta strugurii - fructele vitei
de vie (Vitis vinifera) - iar tehnica aplicata acestora este asemanatoare celei
descrisa la prepararea fructinurilor. Se va rezuma totusi aceasta tehnologie fara a
intra insa in detalii. Prima etapa este culesul strugurilor. Se va recolta numai
cantitatea de struguri ce va fi prelucrata in aceeasi zi, evitandu-se zdrobirea
strugurilor. Pentru transport se pot folosi vase sau saci din materiale plastice
curate. Prelucrarea se va face imediat pentru a evita fermentarea, in special cea
acetica. Vinificarea incepe cu zdrobirea strugurilor cu ajutorul unui zdrobitor cu
cilindrii canelati din lemn. Zdrobirea se poate face impreuna cu ciorchinii sau
dupa dezbrobonirea (separarea boabelor) manuala sau mecanica pentru
obtinerea unor vinuri mai fine). Dupa zdrobire, mustuiala (zdrobitura) este
transferata intr-un vas cu fund perforat din care se poate scurge liber mustul
ravac. Strugurii zdrobiti ramasi dupa scurgerea ravacului, purtand denumirea de
bostina, sunt supusi presarii in piese simple confectionate din lemn sau alte
materiale nemetalice - care depreciaza calitatea mustului. Presarea se face lent,
de mai multe ori, cu pauze pentru a usura scurgerea mustului. Pentru presare in
piese manuale de lemn se folosesc panze albe, rezistente si curate. Mustul ravac
si cel de presare se colecteaza in vase curate si se lasa sa se limpezeasca
natural timp de 16 - 24 ore la racoare sau artificial, prin adaugarea de 8 - 10g
metabisulfit de potasiu (dizovat in prealabil intr-un litru de apa) la fiecare
hectolitru de must sau 5 - 10g bioxid de sulf / hectolitru. Sulfitarea este necesara,
avand mai multe roluri: antiseptic, antioxidant, accelerator de sedimentare
acidifiant, fixator de culoare. Specialistii oenologi recomanda ca adaugarea
bioxidului de sulf sa se faca in mai multe etape, astfel incat toate adaosurile sa nu
depaseasca 100mg/l SO2 total, din care 10mg/l SO2 liber. Si adaugarea de
taninuri (taninul de castan apropiat ca structura de cel al vitei de vie) in cantitate
de 5g/hl are rol stabilizator si de accelerare a sedimentarii. In retetele de
preparare a fructinurilor se recomanda folosirea decoctului din frunze de ceai,
datorita continutului mare de tanin, recomandare valabila si in cazul mustului de
struguri. Numeroasele impuritati aflate in must, cunoscute sub denumirea de
burba trebuie indepartate. Operatia aceasta se numeste deburbare si poate fi
realizata gravitational, prin filtrare sau centrifugare. Rolul ei este asigurarea unui
201
must limpede. Pentru marirea gradului de limpezire, a protejarii impotriva oxidarii
si stabilizarii mustului, acesta se trateaza cu bentonita (dizolvata in prealabil in
apa si nu in must, pana la obtinerea unui gel). Bentonita se adauga in must
inainte de fermentare, in cantitate de 30 - 50 g/hl.
Mustul limpede astfel obtinut este supus fermentarii. In acest scop se face
insamantarea cu maia de drojdii (inoculare), selectionate sub forma lichida sau
uscata. Cantitatea de levuri uscate este de 10 - 15g/hl, iar in cazul celor sub
forma lichida este de cca. 5l/hl de must. Totodata, se adauga si nutrienti de fosfor
si azot(ex: fosfat acid de amoniu ) pentru activarea inmultirii drojdiilor, in doze de
pana la 0.06g/hl, dizolvati intr-o cantitate mica de must, inainte de adaugare.
Fermentatia mustului se face in vase de lemn, materiale plastice, sticla,
emailate sau inox, prevazute cu palnii de fermentatie - tip gat de lebada - cu dop
de apa sau cu dopuri avand tuburi flexibile introduse cu un capat intr-un vas cu
apa, care impiedica intrarea aerului dar permite iesirea dioxidului de carbon
rezultat din fermentare. Temperatura de fermentare este cea optima pentru drojdii
(18 - 28oC).
In primele 5 - 7 zile fermentatia se desfasoara viguros, cu zgomot, dupa
care timp de 10 - 15 zile ea are loc linistit. La sfarsitul fermentatiei palniile de
fermentare se scot si se pun dopuri fara sa fie presate, pentru a permite gazului
carbonic sa iasa afara.
204
Strugurii avariati, partial sau total, indiferent de culoare sau aroma, se
vinifica in alb, cat mai rapid posibil, luandu-se masuri de dezinfectie cu doze mai
mari de dioxid de sulf sau metabisulfit. Tescovina se trece la fermentat imediat in
vederea obtinerii rachiului de tescovina, iar mustul este insamantat cu drojdii
selectionate, preparate separat in must de calitate, cantitatea de maia fiind de 2 -
4 ori mai mare.
Se obtin rezultate bune prin pasteurizarea repetata (tindalizare) a mustului
limpede, ajustarea continutului de zahar si a aciditatii, adaugarea de tanin (5 - 10
g/l) si insamantarea cu drojdii selectionate sau uscate in cantitatile aratate la
vinurile albe.
Vinul pelin este un sortiment de vin special, obtinut prin adaugarea florilor
uscate (200 - 300 g/hl in saculeti de panza) sau a maceratelor din flori de pelin in
mustul supus fermentarii, pentru a-i imprima gustul amarui si aroma de pelin.
Pentru ca vinul sa capete un gust mai placut, impreuna cu floarea de pelin se mai
adauga si o mica cantitate de gutui taiate felii, iar pentru a-l armoniza sub aspect
gustativ, el se cupajaza cu alt vin. Daca producatorul nu are inca experienta
necesara, este sfatuit sa faca in prealabil incercari pe microprobe, adaugand, la
inceput, cantitati reduse de extract, pe care le va mari progresiv, pana la
obtinerea gustului dorit.
Vinurile pelin se obtin in mai multe subsortimente: pelin sec, pelin dulce,
pelin "de mai".
Pelinul dulce se prepara din boabe de struguri care se pun la fermentat
intregi. In vase se adauga floare de pelin, gutui taiate si must proaspat. Dupa
umplere, vasul se infunda si se lasa sa fermenteze 3 - 4 luni, cand strugurii se
scot si se preseaza. El se mai poate prepara si dintr-un vin sec caruia i se adauga
macerat de pelin, must concentrat prin fierbere sau sirop de zahar (pana la o
concentratie de 180 - 200 g/l determinata refractometric).
Pelinul de mai se prepara din vin sec, must concentrat sau sirop de zahar
(15 - 20 g/l) si un macerat preparat din urmatoarele ingrediente (pentru 1 hl): 200
- 250 g flori de pelin (Artemisia absinthum), 50 g pelinita (Artemisia austriaca), 20
- 30 g samanta de coriandru (Coriandrum sativam), 20 g cuisoare (Caryophylli
205
flos), 30 - 40 g scortisoara (Cinnamomi cortex) si 25 - 50 g coji de gutui (Cydonia
vulgaris). Ingredientele se macereaza in 2 l alcool 60% timp de 8 - 10 zile,
alcoolatura astfel obtinuta adaugandu-se peste un hectolitru din vinul pregatit asa
cum s-a aratat mai inainte.
Bitterul este un aperitiv preparat din vin alb sau negru, esente si macerate
din plante aromate, fructe de citrice, alcool si zahar. Continutul de alcool variaza
intre 25 si 30%, iar cel de zahar intre 50 si 200g/l.
Sunt cunoscute 3 grupe de bitter: aperitive (Camparri, Rossi), stomahice
(Fernet) si amestecuri (Orange, Amer, Peach, s.a.). Campari este bitterul cu cea
206
mai mare popularitate. El are 27% alcool si 160 g/l zahar. Bitterul este limpede,
cristalin, fara sedimente, are gust si miros fin, caracteristic produsului (amarui).
Exista nenumarate retete de bitter, unele mai complicate ca altele, astfel
incat, in continuare, vom prezenta unele retete mai usor de realizat in
gospodariile agroturistice: 50 g gentiana (Gentiana punctata, G.lutea), 20 g
scortisoara, 10 g flori de pelin, 3 g coji de portocala, 10 g coji de lamaie, 100 g
miez de nuca, 10 g samburi de migdale amare (Prunus amygdalus), 10 l vin rosu.
Bitterul autohton "Taina plantelor" (dupa Maria Pop) contine urmatoarele plante
din care se face extractul: aloe, ghintura, ienupar, smirna, angelica, iris, tintaura,
origan, salvie, sanziana, pedicuta, galbenele, salcam, sofran, frasin, mesteacan,
troscot, afin, nuc, soc, coada soricelului, coada calului, menta, sunatoare, maces,
pelin, cimbrisor, fenicul, coacaz, scortisoara. Conform declaratiilor autoarei,
bitterul preparat din aceasta esenta (si respectand probabil caracteristicile
compozitionale ale bitterului) are proprietati terapeutice deosebite: inlatura
oboseala si stressul, stimuleaza digestia, dezintoxica organismul, etc. Un bitter
"fortifiant" se poate prepara si din 100 l must proaspat in care se adauga un
saculet cu urmatoarele cantitati de plante uscate: 3 g gentiana, 100 g tintaura,
100 g coaja de portocala, 100 g floare de pelin, 5 g radacina de obligeana, 100 g
miez de alune maruntit, , 80 g ciumarea, 50 g pelin mic, 50 g salvie, 50 g radacina
de stanjenel, 5 g chinina galbena, 30 g scortisoara si 15 g cuisoare.
208
- 22% alcool si tratate dupa metode si retete speciale, unele tinute in secret pana
in zilele noastre.
Vinul de Xeres (Jeres sau Sherry), denumit astfel dupa orasul Xeres din
Spania, se obtine din soiurile de Palomina si Piedro-Ximenes. Strugurii sunt
culesi la continutul de 25 - 27% zahar si 4 - 5% aciditate, se zdrobesc si se
preseaza, obtinandu-se mustul care se fermenteaza mai lent, la 18 - 20 oC, dupa
metode specifice. Vinul de Xeres are o tarie alcoolica de 18 - 20.65, continutul de
zahar de 20 - 67 g/l si are un gust asemanator nucilor verzi si foilor de tutun,
precum si un buchet placut catifelat, dificil de precizat. Alcoolizarea se poate face
si cu coniac de vin sau rachiu de drojdie sau tescovina provenite din aceiasi
struguri.
Vinul de Malaga se obtine din soiurile de struguri Piedro-Ximenes, Lavren,
Perruna, Molar, Malvasia, cultivati in regiunea din jurul orasului Malaga (Spania),
culesi la coacerea deplina. Mustul obtinut se alcoolizeaza usor, se lasa sa
fermenteze, transformandu-se in vin care se foloseste ca materie prima pentru
pregatirea vinurilor tip Malaga. In afara de vin se mai folosesc si alte ingrediente:
Arropa - concentrat de must, Maestro - un amestec de must si alcool, Tierno - un
amestec hidroalcoolic, Color - un must colorat. Din aceste ingrediente, dozate in
proportii diferite, se obtin diverse tipuri de vinuri de Malaga. Vinul de Malaga are o
culoare de chihlimbar, gust amarui, miros specific, gudronat, continut de alcool de
16 - 17% si de zahar de 18 - 195. Cel mai bun si renumit sortiment este Malaga
Lagrima, obtinut din struguri stafiditi pe butuc cateva saptamani de la recoltarea
dupa coacerea naturala.
Vinul de Madeira se prepara din struguri Verdhelo, Sercial, Tinto,
Malvasia, din care se obtine un must fara dezbrobonarea ciorchinilor, care sunt
fermentati, obtinandu-se la inceput un vin astringent care se alcoolizeaza cu
rachiu de tescovina pana la 20% alcool. Vinul brut se supune cupajarii si
tratamentului termic special (in camere de madeirizare), durata si intensitatea
tratamentului fiind secrete pastrate de secole. Vinul de Madera este sec (0.6 - 2%
zaharuri), are culoarea chihlimbarului, gust si nuanta de caramel, buchet specific,
placut si indescriptibil si un continut de alcool de cca. 18%.
Vinul de Porto se prepara din soiurile de struguri rosii Bastardo, Alvaretio,
Souzia si Turigo si din struguri albi din soiurile Muscat, Verdhelo si Malvasia.
Strugurii sunt recoltati la un grad de coacere avansat dar nestafiditi si se
zdrobesc impreuna cu ciorchinii. Dupa 14 ore de fermentare a mustuielii, mustul
209
este colectat si alcoolizat cu distilat de vin. Fermentarea mustului si prelucrarea
lui se fac in vase de lemn de mici capacitati, la temperaturi ridicate (28 - 32 oC),
temperaturi la care se si pastreaza in depozite de suprafata. Se deosebesc 3
sortimente de vin de Porto: alb, rubiniu (rosu) si comun. Cel mai raspandit
sortiment este Porto alb, de culoare aurie, chihlimbarie, gust dulce, buchet placut,
catifelat si continut de alcool de 18 - 23%.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
214
Horsch F.- „Immunoprophylex der Hanstizre”,Web, Fischer Verlg., 1984
Kohler H, Springer D. – Zbl bakt I. Abt. Orig., 1992, 186, 287
Kiss St. si colab- „ Enzimologia mediului inconjurator, enzimele si
fertilitatea solului”, Ed. Ceres, Bucuresti , 1991
Ionescu A.- „ Protectia mediului, Ecologie si Societate”, Ed. Universitas,
Bucuresti, 2000
Ionescu- Sisesti V., Papacostea P., Stefaniuc G. – „ Compostul,
ingrasamant din deseuri organice”, Ed. Stiintifica si Enciclopedica,
Bucuresti, 1980
Iorbuie V., Tiboli F. –Vet. Ital, 1984, 15, 729
Istudor V.- Farmacognozie, fitochimie, fitoterapie”, Vol I, Ed Medicala,
Bucuresti, 1998
Martin D., Martin M.- „ Bauturi de casa din fructe si legume”, Ed. Ceres,
Bucuresti, 1986
Maximilian C., Ioan D.M.- „ Dictionar Enciclopedic de genetica”, Ed
Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1984
Motoc D. –„ Microbiologia produselor alimentare”, Ed. Tehnica, Bucuresti,
1984
Nestorescu N. si col –„ Bacteriologie medicala”; Ed. Medicala, Bucuresti,
1965
Nicoll R. Si col. – „Nature”, London, 1958, 182, 606
Nicolae I., Butnaru G., Tamas E. –„ Genetica moleculara”, Ed. Mirton,
Timisoara, 1999
Nicolau St. si col. –„ Elemente de inframicrobiologie”, Ed Academiei, 1956
Panaitescu D., Brezeanu Al.- „ Microbiologie si parazitologie, manual
pentru licee sanitare”, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1986
Parvu C., Obrocea E., Piscan N. –„ Bauturi si preparate din fructe”, Ed
Tehnica, Bucuresti, 1999
Pop Al. si col. – „ Microbiologie, Parazitologie, Epidemiologie”, 1973, 7, 289
Popovici I., Lupuleasa D., Hriscu A.- „ Dictionar farmaceutic”, Ed. Didactica
si Pedagogica, Bucuresti, 1997
Prunet P. – Ann. Instit. Pasteur, 1984, 106, 426
215
Rabega M., Rabega C. –„ Vitamine, enzime si hormoni”, Ed. Albatros,
Bucuresti, 1983
Rott R. Si col. – „Virology”, 1982, 16, 207
Roux J. – Rev Immunol. Therapy Antimicrob., 1991,25, 32
Stanescu V. – „Igiena si controlul alimentelor”, Ed. Fundatia Romania de
maine, Bucuresti, 1998
Stefanescu E. –„ Biochimie generala si aplicata in agricultura, silvicultura,
industrie alimentara”, Ed. Bioterra, Bucuresti, 2000
Tudose I. Gh. – „ Genetica microorganismelor”, Ed. Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1988
Vainberg B. G. si col. – J.M.E.I, 1987, 3, 91
Welmann G. – Zbl. Bact. Abt. Orig., 1990, 162, 261
Yebell C. R., Cobet A. – J. Bact., 1992, 84, 1228
Zarnea G. – „Tratat de microbiologie generala I si II”, Ed Academiei,
Bucuresti, 1984
Zibber L. – „ Bazele Imunologiei”, Ed Medicala, Bucuresti, 1967
Zironi A., Califanti E. – „ Cercetari asupra mecanismului formarii speciilor”,
Zbl. F. Bakt., 1993, 149
216