Sunteți pe pagina 1din 15

1

TRAUMATISMELE TORACICE

nchise:
contuziile peretelui toracic (cu sau fr leziuni viscerale toracice)
fracturi i luxaii ale scheletului toracic
Plagi:
plagi ale peretelui toracic (nepenetrante)
plagi penetrante (cu sau fr leziuni viscerale)
plagi ale organelor mediastinale )trahee, bronhii, esofag, inima, plmni, pleur)

FIZIOPATOLOGIA TRAUMATISMELOR TORACICE
Orice traumatism toracic dezvolt:
Insuficiena respiratorie acut (IRA) prin
Tulburri ale ventilaiei cauzate de depresiunea centrelor respiratorii prin hipoxie, edem
glotic, obstrucia cilor aeriene cu snge, corpi strini, pierderea rigiditatii cutiei toracice
datorit fracturilor
Tulburri ale difuziunii i perfuziei pulmonare datorit edemului pulmonar, aspiraiei
traheobronsice, precum i scderii fluxului pulmonar secundar hemoragiilor grave,
emboliilorpulmonare sau hematomului pulmonar
Dezvoltare i transportul gazelor, precum i inspiraia tisular pot fi afectate secundar
hemoragiei, hipoxiei sau ca urmare a scderii activitii de pompa cardiac
Insuficiena cardio-circulatorie acut ca urmare a modificrii masei de volum de snge
circulant,
activitii cardiace, circulaiei sistemice i circulaiei pulmonare.

SINDROAMELE FIZIOLOGICE SPECIFICE TRAUMATISMELOR TORACICE
1.
Sindromul de perete mobil (voletul costal) determin apariia IRA

respiraie paradoxal

aerul pendular

balansul mediastinului
2. Sindromul de compresiune

hemotoraxul

2

pneumotoraxul

leziunele mediastinului (pneumomediastinul, hemomediastinul)

leziunile cardio-pericardice

chilotoraxul (acumularea limfei n torace)

leziunile diafragmului
3. Sindromul de ncrcare i obstrucie traheo-bronsic realizeaz plamanul umed
traumatic
caracterizat prin acumulare de secreii i snge n cile aeriene i n alveole, consecina
fiind
hipoventilaia, atelectazia i acidoza respiratorie. Apariia plamanului umed traumatic se
datoreaz

inhibiiei mecanismelor de aprare bronhoalveolar (tuse, expectoraie)

acumularea de snge n bronsiole i parenchimul pulmonar

aspiraia n cile aeriene a salivei sau coninutului gastric prin vrstur
4. Plamanul de oc (ARDS Adalt respiratory distress syndrom) este un sindrom de
IRA
grav, aprut tardiv, caracterizat prin edem, congestie vascular cu hemoragii
intraalveolare, embolii
gazoase i membrane hialine, cu consecine de hipoxie, hipercapnie i acidoza
respiratorie.
5. Sindromul de dezechilibru hidro-electrolitic i acido-bazic se instaleaz ca urmare a
pierderilor de snge, lichide i electrolii, hiper sau hipoventilaiei
6. Sindromul toxico-infecios este prezent n toate traumatismele toracelui

Traumatismele toracice cu risc imediat pentru viaa bolnavului:

Obstrucia cilor respiratorii

Pneumotoraxul deschis

Pneumotoraxul cu supap sau sufocant

Hemotoraxul masiv
3


Voletul costal (sau instabilitatea toracic sever)

Tamponada inimii

Dezobstrucia cilor aeriene superioare:
1.Tripla manevr SAFAR (1981) de dezobstrucie aerian

Hiperextensia capului

Subluxarea anterioar a mandibulei (manevra Esmarh)

Deschiderea gurii

Intubaia orofaringian (canule orofaringiene Guedel, tubul Safar)

Obturatorul esofagian

Intubaie nasofaringian (canula Robertazzi)
Dezobstrucia cilor aeriene inferioare:

Intubaie traheal

Cricotireotomia i cricitirostomia pe ac

Traheostomia

Aspiraia secreiilor traheobronsice

HERNIILE DIAFRAGMATICE TRAUMATICE
Majoritatea rupturilor intereseaz hemidiafragmul stng (85%)
Tabloul clinic

respiraie paradoxal abdominal

zone de matitate i hipersonoritate la baza hemitoracelului lezat

zgomote hidro-aerice de tip intestinal n torace

devierea zgomotelor i matitii cardiace, sau chiar dispariia matitii cardiace
4


radiografia toraco-pulmonar evideniaz organele herniate, plamanul colabat,
deplasarea cordului i micrile diafragmului
Tratamentul chirurgical obligatoriu datorit riscului strangulrii i consecinele grave
asupra
funciilor cardio-respiratorii
LEZIUNELE CORDULUI, PERICARDULUI I VASELOR MARI
Mecanismul de producere

lovirea direct a cordului;

compresiunea cordului i vaselor mari ntre stern i coloana vertebral;

decelerare brusc responsabil n special de rupturile aortei;

plgi prin arme albe sau arme de foc.
Tipurile de leziuni

confuzia cardiac

ruptura pericardului

rupturile cardiace

rupturile aortei toracice

plgile cardio-pericardice
Tabloul clinic

ocul hipovolemic acut-tegumente i mucoase palide, dispnee, tahipnee, puls
accelerat,
filiform sau disprut, hipotensiune arterial sau colaps, etc.

Tulburri de ritm cardiac.

Insuficien cardiac acut: insuficiena hipodiastolic acut, sindrom de debit cardiac
sczut, tulburri de hemodinamic intracardiac.

Insuficien respiratorie acut.
LEZIUNILE TRAUMATICE ALE CILOR AERIENE SUPERIOARE
5

Mecanismul de producere a rupturilor traheo-bronsice:

mecanismul direct de zdrobire i forfecare a traheei sau bronilor ntre stern i coloana
vertebral;

elongaia brusc i puternic n direcii divergente a celor dou bronii principale la
nivelul
bifurcaiei traheale;

hipertensiune intrabronic n compresiunile exercitate asupra toracelui expir forat cu
glota nchis
Diagnosticul se bazeaz pe triada simptomatic:

pneumotorax sufocant ireductibil

pneumomediastin

emfizem subcutan sau interstitual
Examenul radiologic i bronhoscopia confirm diagnosticul:
Tratamentul :

reechilibrarea respiratorie i circulatorie

asigurarea permeabilitii cilor aeriene superioare

evacuarea revrsatelor gazoase i lichidiene intrapleurale

toracotomie chirurgie reconstructiv n primele 5-6 zile
TRAUMATISMELE ESOFAGULUI

Plgile esofagului

perforaiile esofagului

rupturile esofagului
Tabloul clinic

durere violent, care apare imediat dup leziune

dispnee, cianoz
6


agitaie nsoit cu senzaie de moarte iminent

disfagie dureroas, iar deglutiia accentueaz durerile

emfizemul subcutanat cervical i/sau toracic

pneumotorax i/sau pneumomediastinul
Dac leziunea intereseaz esofagul abdominal, tabloul clinic este al unei peritonite.

debut brusc, dominat de durere epigastric de intensitate mare;

contactur muscular;

pneumoperitoneu

stare general grav, stare de oc cu hipotensiune, tahicardie, oligurie, febr.
Investigaii paraclinice:

radiografia toracic-pneumomediastenul, pneumotoraxul

examenul cu contrast evideniaz substana de contrast n afara lumenului

esofagoscopia confirm leziunea
Complicaii:

mediastinite acute

abcese mediastinale

flegmonul cervico-mediastinal

pleurezie purulent

septicemii

flotule
Tratamentul medico-chirurgical

antibiotice;
7


mediastinatomie i drenaj;

toracotomie cu sutura esofagului i drenaj pleural;

toracotomie cu rezecia esofagului rupt anastomoza ecografic
Toate rupturile de intervenii se asociaz cu o gastrostomic sau jejunostomie de
alimentaie.
TRAUMELE CUTIEI TORACICE FRECVENT NTLNITE

Fractura coastelor (sau de coast)

Pneumotorax simplu

Hemotorax mic sau mijlociu

Contuzia cutiei toracice



















8

Anevrismele arteriale

Boala anevrismala arteriala

Ce este boala anevrismala?
Un anevrism este o dilatare, o largire de forma unui balon a unei artere, datorata slabirii peretelui acesteia.
Anevrismele se pot produce la nivelul oricaror artere, dar cel mai frecvent se intalneste la aorta, vasul
principal care conduce sangele de la inima in corp. Anevrismele mai pot apare la artera poplitee, in
spatele genunchiului si mai rar la arterele carotide sau femurale.

Important de stiut!!!
Anevrismele de aorta abdominala, denumite AAA, trebuie obligator tratate, deoarece ele se pot rupe,
cauzand hemoragie interna grava si chiar moarte. Doar jumatate din pacientii care ajung la spital cu un
anevrism rupt reusesc sa supravietuiasca. Riscul de ruptura creste cu marimea anevrismului. In general,
anevrismele aortei abdominale mai mari de 4,5 cm trebuie operate, iar cele mai mici urmarite periodic, la
6 luni.
Care este cauza si care sunt factorii de risc?
Cauza anevrismelor nu este cunoscuta, dar se pare ca un rol important il are pierderea treptata a unor
proteine care mentin elasticitatea vaselor, anume colagenul si elastina.

Riscul de a face AAA este mai mare la:
barbatii peste 60 de ani, fumatori;
rudele pacientilor cu anevrisme;
pacienti cu hipertensiune arteriala;
pacienti cu hipercolesterolemie;
pacienti cu diabet zaharat;
pacienti cu boli pulmonare obstructive;
pacienti cu alte boli arteriale.
Cine face anevrism de aorta abdominala?
9

AAA se produce de 6-10 ori mai frecvent la barbati decat la femei si este diagnosticat la pacienti cu varste
cuprinse intre 70 si 80 de ani. Se estimeaza insa ca 5% din barbatii peste 60 de ani prezinta un AAA.
Cum se manifesta anevrismul de aorta abdominala?
Medicii pot sa diagnosticheze in timpul unui consult doar 1 din 10 anevrisme abdominale. Majoritatea
AAA sunt asimptomatice, asa incat sunt gasite intamplator cu ocazia unei ecografii abdominale, a unei
computer tomografii sau RMN, facute pentru alt motiv. Din aceste motive boala se face prezenta prin una
dintre complicatiile majore, ruptura sau disectia anevrismului, care reprezinta urgenta chirurgicala majora,
cu mortalitate foarte ridicata.
Marimea conteaza!
Scopul acestui tratament il reprezinta refacerea unei curgeri normale sau aproape normale a sangelui in
membrul inferior afectat. Acest deziderat se realizeaza printr-o serie de procedee chirurgicale dintre care
majoritatea covarsitoare sunt reprezentate de catre by-pass-urile arteriale. In principiu un by-pass arterial
presupune aducerea sangelui de acolo unde curgerea acestuia se realizeaza normal (dintr-un vas fara
leziuni), folosind tuburi care pot fi grefoane venoase (recoltate de la pacient) sau grefoane sintetice si
descarcarea sangelui intr-un alt vas de sange normal, distal fata de leziunile diagnosticate prin
angiografie.
Recuperarea postoperatorie, in cazul unei evolutii simple, este in functie de tipul de by-pass, mai rapida
pentru cele infrainghinale (5-7 zile) si mai lunga (7-10 zile) pentru cele suprainghinale.
Beneficiul obtinut prin aceste operatii il constituie ameliorarea neta a simptomatologiei (disparitia
durerilor de repaus, vindecarea leziunilor trofice, cresterea perimetrului de mers pana la disparitia
claudicatiei intermitente) si indepartarea riscului unei amputatii.
Ce alte complicatii pot apare?
Ruptura anevrismului este cea mai devastatoare complicatie care poate sa apara, dar se mai pot produce si
alte evenimente:
embolii in vasele picioarelor: in sacul anevrismului se formeaza cheaguri, care se pot rupe si pot bloca
circulatia in extremitati
ruperea in intestin, in vena cava sau tromboza sunt foarte rare.
Ce trebuie sa fac?
Rareori pacientii cu AAA au dureri abdominale pasagere, fara o cauza evidenta. De aceea este extrem de
important ca aceste dureri sa fie investigate corect si complet. O simpla ecografie abdominala poate sa
evidentieze prezenta unui anevrism de aorta abdominala.
Din momentul descoperirii ecografice urmeaza o serie de investigatii mai complexe (computer
tomografie, angiografie, etc), care trebuie sa stabileasca cu exactitate intinderea si dimensiunile
anevrismului si eventualele boli la nivelul arterelor periferice.
Cum se trateaza aceasta boala?
10

Tratmentul difera in functie de marimea anevrismului. Astfel, pacientii cu anevrisme abdominale de circa
4 cm se trateaza conservator: se monitorizeaza ecografic sau prin computer tomografie la 6 luni, se scade
tensiunea arteriala, se recomanda renuntarea la fumat. Toate aceste masuri au rostul de reduce riscul de
crestere sau de rupere al anevrismului.
Un anevrism de peste 5 cm sau orice anevrism care devine simptomatic are indicatie de operatie. Operatia
se poate face prin deschiderea abdomenului sau prin tratament endovascular.
In ce consta tratamentul chirurgical?
Operatia deschisa consta in inlocuirea portiunii dilatate a aortei cu o proteza tubulara din material sintetic
special denumit Dacron sau ePTFE. Aceasta este o procedura excelenta si ea a trecut testul timpului din
momentul in care a fost descrisa de chirurgii americani Blakemore si Voorhees.
Aceasta interventie este una dintre cele mai complexe operatii vasculare si prezinta un grad de risc crescut
comparativ cu alte operatii (mortalitate de circa 5%). Spitalizarea este de 7-10 zile, iar recuperarea
completa se face in 2-3 luni.
Ce trebuie sa fac dupa operatie?
Postoperator se continua toata viata tratamentul medicamentos prescris, in special cel impotriva
hipertensiunii arteriale. La acesta se adauga tratamentul antiagregant si/sau anticoagulant , medicamente
hipolipemiante, etc.
Controalele periodice postoperatorii sunt obligatorii pentru a depista posibile complicatii tardive.

Varice si tromboflebita

Varice
Tromboflebita

Definirea
afeciunii

Varicele sunt dilatatii ale venelor cauzate
de insuficienta valvelor de pe traiectul
acestora
Tromboflebita este obturarea totala sau
partiala a peretelui venos prin
coagularea intravenoasa.
Organe/sis
teme
afectate

Venele membrelor inferioare


Venele membrelor inferioare

11


Cauze,fact
ori de risc

varsta, sexul, factori genetici, obezitatea si
statul in picioare pentru mult timp , factori
genetici , obezitatea
Insuficienta cardiaca , imobilizarea
prelungita , obezitatea , tulburari de
metabolism , leucemii, anemii,
poliglobulii, febra tifoida, cancer,
supuratii, traumatisme, varice, de
tratamente cu antibiotice si corticoizi
Simptome

cordon albastru, moale, sinuos vizibil prin
piele, care se aplatizeaza in pozitia intinsa
si iese in evidenta in pozitia in picioare ,
senzatie de picioare grele , oboseala
reactii inflamatorii (roseata) ale venelor
superficiale , durere continua si la mers,
aparitia unui cordon dur, rosu si sensibil
in zona afectata, de obicei la nivelul
venei .


Metode de
diagnostic

Clinic , teste de coagulare , Ecografie
Doppler
Clinic , teste de coagulare , Ecografie
Doppler
Evoluie i
prognostic

Evolutie favorabila sub tratament , se
monitorizeaza pentru evitarea
complicatiilor .
Evolutie favorabila sub tratament , se
monitorizeaza pentru evitarea
complicatiilor .
Complica
ii

Ulcerul varicos , embolie , tromboflebita
migratoare sau recidivanta, tromboflebita
varicoasa
- stadiul preedematos caracterizat
prin febra de 38, tahicardie,
stare de neliniste cauzata de o
durere spontana la nivelul
gambei sau a musculaturii
plantare, greutate si schiopatare,
cresterea temperaturii locale
- tromboza venoasa care se
12

manifesta prin aparitia unui
edem dur, cald, alb, lucios,
dureri in timp care scad pe
masura constituirii edemului.
- Embolia pulmonara
Maladii
associate

Pbezitate , HTA , tulburari de coagulare ,
fumatul , consumul de alcool

Pbezitate , HTA , tulburari de coagulare
, fumatul , consumul de alcool

Tratament

medicamente venotonice, sclerozarea
varicelor, tratament chirurgical prin
"stripping" sau chiva care consta in
ligaturarea venelor deficiente.


Tromboflebitele profunde constituie
urgente medicale, al caror tratament
trebuie de preferinta sa se faca in mediu
spitalicesc. Sunt prescrise
anticoagulante. O tromboflebita
superficiala isi revine dupa un tratament
antiinflamator si nu imbraca acelasi
caracter de urgenta.
Observaii

Preventia este de maxima importanta ; se
recomanda exercitiu fizic sustinut .
Preventia este de maxima importanta ;
se recomanda exercitiu fizic sustinut .


Limfangita
Limfangita reprezinta inflamatia sau infectia ductelor limfatice, care apare ca rezultat al infectiei cu
Streptococcus pyogenes, stafilococi sau mai rar cu fungul Sporotrix schenckii. Sistemul limfatic cuprinde
o retea de vase, ganglioni si organe localizate in intreg corpul. Functionind ca parte a sistemului imun,
acesta transporta fluide, grasimi, proteine si alte substante prin corp. Nodulii limfatici sau ganglionii,
filtreaza limfa. Corpii straini cum sunt bacteriile si virusurile sunt procesate in nodulii limfatici pentru a
genera un raspuns imun si a lupta impotriva infectiei.

Totusi, organismele patogene intra in canalele limfatice, invadind direct printr-o abraziune sau plaga sau
13

ca o complicatie a infectiei, determina inflamatie locala si infectie secundara, manifestindu-se prin
cordoane eritematoase, edematoase, dureroase cutanate. Inflamatia sau infectia se extinde apoi proximal
spre nodulii limfatici regionali. Bacteriile pot prolifera rapid in sistemul limfatic.

Desi nu exista date specifice asupra predispozitiei fata de un sex sau altul pentru limfangita acuta, doua
treimi dintre pacientii cu celulita (o complicatie a limfangitei aparuta in absenta unei antibioterapii
adecvate) sunt raportati a fi barbati. Pacientii asociaza de obicei si factori de risc precum diabetul,
imunodeficite, varicela, corticoterapie sau alte conditii patologice.

Limfangita nodulara este o entitate clinica separata de limfangita acuta. Aceasta conditie se
caracterizeaza prin noduli inflamatori de-a lungul limfaticelor care dreneaza o infectie cutanata primara.

Limfangita se poate extinde in citeva ore, iar inocularea fluxului sangvin cu microorganism poate fi
fatala. Sursa infectiei trebuie determinata si tratata cu antibiotice. Analgezicele pot fi prescrise pentru
durere iar medicatia anti-inflamatoare poate ajuta la reducerea inflamatiei si a edemului. Compresele
antiseptic umede, caldute trebuie aplicate asupra infectiei localizate pentru a reduce inflamatia si durerea,
iar zona afectata trebuie ridicata pentru a diminua edemul. Imobilizarea membrului afectat reduce
extinderea infectiei. Incizia si drenajul unui abces pot fi recomandate.

Fara un tratament adecvat, infectia poate conduce la sepsis si chiar deces. Antibioterapia prompta ofera
cea mai buna sansa de recuperare completa. Complicatiile limfangitei acute cuprind extinderea infectiei la
sistemul circulator sangvin, formarea de abcese si inflamatia pielii (celulita).
Cauze si factori de risc
La indivizii cu o aparare imuna normala, speciile de streptococi hemolitici de grup A sunt agentii
etiologici cei mai frecventi ai limfangitei. Aceste bacterii elaboreaza fibrinolizine si hialuronidaze, enzime
care le ajuta in invazia canalelor limfatice. Limfangita determinata de streptococi poate progresa rapid si a
fost asociata cu complicatii severe.

Staphyloccus aureus poate de asemenea determina limfangita, desi conditia este mai frecventa la pacientii
cu celulita datorata streptococilor decit la cei cu celulita rezultind din infectia cu stafilococi.

Alte microorganisme care pot determina limfangita cuprind urmatoarele:
- speciile de Pseudomonas
- streptococcus pneumonia - o cauza relativ comuna de limfangita
- Pasteurella multocida - asociata cu muscaturile pisica sau ciine, poate determina limfangita si celulita
- cocii gram-negativ, bacilii gram-negativi si fungi - pot determina celulita si limfangita secundara la
gazdele imunocompromise
- Aeromonas hydrophila - poate contamina plagile care apar in apa
- Wuchereria bancrofti - nematod filarial, cauza comuna de limfangita acuta in toata lumea,
simptomatologia acestei etiologii fiind similara cu cea a limfangitei bacteriene.

In plus, pacientii cu diabet zaharat, imunodeficite, varicella, corticoterapie cronica sau alte conditii
patologice sistemice, au risc crescut de a dezvolta limfangita acuta severa si cu evolutie rapida.
14

Semne si simptome
Istoricul unei trauma minore intr-o zona cutanata distal locului de infectie este sugestiv pentru pacientii cu
limfangita acuta. Copiii cu limfangita au febra, frisoane si stare de rau, iar unii copii pot acuza cefalee,
anorexie si crampe musculare. Pacientii au istoric recent de abraziune sau taietura in zona cutanata care
apare infectata. Limfangita poate progresa rapid la bacteriemie si infectie diseminata cu sepsis, mai ales
daca este cauzata de streptococii de grup A.
Examen clinic
La examenul clinic, se observa cordoane eritematoase si neregulate care se intind de la locul primar al
infectiei spre nodulii limfatici de drenaj regional. Aceste cordoane pot fi dureroase si calde.

Alte caracteristici pot cuprinde urmatoarele:
- localizarea principala poate fi un abces, o plaga infectata sau o zona de celulita
- veziculizarea pielii afectate poate apare
- nodulii limfatici asociati canalelor limfatice infectate sunt de obicei mariti de volum si durerosi
- pacientii pot fi febrili si tahicardici.
Diagnostic
La orice pacient care prezinta limfangita se va efectua o hemoleucograma completa si o hemocultura.
Hemoleucograma arata de obicei leucocitoza marcata. Zonele abcedate necesita incizie si drenaj. Cultura
si coloratia Gram a fluidului poate ajuta la identificarea organismului implicat si la selectarea
antibioterapiei adecvate. Hemoculturile pot evidentia daca infectia s-a extins si la singe, totusi rezultatele
sunt rar pozitive. Cultura si coloratia Gram al aspiratului din locul primar al infectiei pot ajuta in
identificarea organismului infectios si in alegerea antibioticelor. Unii medici recomanda aspiratia, altii
prelevarea unei antibiobiograme. Aspiratia este relativ insensibila in diagnosticarea organismului
cauzator. Densitatea mica a patogenilor prezenti in tesuturile infectate determina sensibilitatea scazuta a
aspiratului. Aspiratul din zona maxima de inflamatie poate creste procentul de rezultate pozitive.

Sensibilitatea coloratiei Gram este de aproximativ 100.000 microorganisme pe mililitru, o concentratie rar
gasita in celulita sau limfangita. Aspiratia din punctul de maxima inflamatie nu este considerata de ajutor
in evaluarea rapida a cazurilor de limfangita acuta, dar poate ajuta in cazurile rezistente la tratament.
Aspiratia poate identifica organismele rezistente sau greu de suspectat.
Tratament
Pacientii cu limfangita acuta trebuie tratati cu un agent antimicrobian adecvat. Copiii care par nontoxici,
cu virsta peste 3 ani, afebrile si bine hidratati pot fi tratati initial cu antibiotice orale la domiciliu. Pacientii
adulti care par nontoxici, afebrili si bine hidratati pot de asemenea fi tratati cu antibiotice orale la
domiciliu. Acesti pacienti vor continua sa fie supravegheati de catre un medic.

Antibioticele parenterale pot fi indicate la pacientii cu semne de boala sistemica (febra, frisoane, mialgii).
Pacientii suspectati de infectie cu streptococ grup A vor fi tratati intensiv, deoarece aceste cazuri pot
progresa rapid, fiind asociate cu complicatii severe.
15


Antibioticele ofera acoperire antibacteriana empirica pentru speciile de streptococ grup A si stafilococi.
Regimurile antibiotice acceptabile la domiciliu cuprind administrarea unei peniciline de sinteza
penicilinazo-rezistente sau a unei cefalosporine de prima generatie. Pentru pacientii internati se poate
administra o cefalosporina de generatia a doua sau a treia sau o penicilina sintetica rezistenta la
penicilinaze. In cazurile in care se suspecteaza un stafilococ rezistent la meticilina se pot administra
trimethoprim-sulfametoxazol sau clindamicina.

Antibioticele care pot fi folosite in aceste cazuri cuprind: dicloxacilina, cefalexina, cefazolin, cefuroxime,
ceftriaxone, clindamicina, trimethoprim si sulfametoxazol.

Analgezicele pot fi folosite pentru a controla durerea, medicatia anti-inflamatorie poate ajuta la reducerea
inflamatiei si a tumefierii. Compresele, caldute, umede pot ajuta la reducerea inflamatiei si a durerii.
Membrul afectat va fi ridicat deasupra nivelului patului si imobilizat. Un abces format necesita drenaj
chirurgical.
ELEFANTIAZIS boala picioarelor de elefant

Elefantiaza ( filariaza limfatica) este o boala severa ce afecteaza structura
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/en/8/8c/Elephantitus.jpgtisulara , suprapunand straturi de tesuturi
pana la niveluri grotesti, in special in regiunea membrelor inferioare, genitala masculina sau la glandele
mamare feminine. In cazul picioarelor, acestea se maresc la dimensiuni considerabile avand o similitudine
cu picioarele de elefant.

Cauze: de natura parazitica, in infectie cu viermii Wuchereria bancrofti, Brugia malayi si Brugia timori
transmibili prin tantari africani, ce odata introdusi, vor rezida in sistemul limfatic. Insa nu e atat de
simplu. Boala insasi este o relatie de intermediere dintre unul dintre viermii de mai sus, o bacteria
simbiotica numita Wolbachia (probabil cel mai prolific parazit din toata biosfera) , raspunsul imunitar al
gazdei si infectiile oportunistice care apar pe langa. Exista si o varianta non-parazitica a elefantiazis-ului
numita podoconioza care este cauzata de solurile rosii alcaline bogate in Na si K asociate cu activitatea
vulcanica.
Tratament: nu se poate spune ca exista actualmente un vaccin care sa inlature elefantiazis-ului, insa exista
anumite substante care pot fi cat de cat eficiente. Albendazolul se poate folosi in combinatie cu
ivermectin in zonele sub-sahariene. In restul zonelor afectate se foloseste combinatia dintre albendazol si
dietilcarbamazine pentru a reduce simptomele elefantiazis-ului. Doxiciclina este un antibiotic foarte util
in eliminarea totala a bacteriei Wolbachia, odata cu care va muri si viermele simbiont. Chirurgia poate de
asemenea veni in ajutor in privinta inlaturarii afectiunii scrotale, insa este practic inutila in cazul
membrelor afectate. Podoconioza se poate inlatura prin evitarea solurilor iritante si prin folosirea unor
antiseptice si bandaje imbibate in uleiuri.