Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
mai putini decat la nevarstnici. Hipertensiunea arteriala este cel mai frecvent factor de
risc la batrani. Urmeaza diabetul zaharat.
In concluzie, la bolnavul varstnic, scade numarul factorilor de risc, frecventa acestora fiind
in ordine: hipertensiunea arteriala, diabetul zahart si angorul, spre deosebire de bolnavii
nevarstnici unde pe primul plan se situeaza obezitatea, fumatul si hiperlipidemia.
O alta caracteristica este frecventa infarctelor miocardice mute, descoperite intamplator, pe
traseele EKG si la examenele necroptice.
Tablul clinic clasic al infarctului miocardic la batrani, este inlocuit de tablouri asimptomatice
si fruste, de aspecte atipice si simptomatologie de imprumut.
Apar astfel infarcte cu tablouri false abdominale, fals cerebrale sau fals pulmonare, care
creeaza mari dificultati de diagnostic.
Alteori apar tablouri nesemnificative, care sugereaza o suferinta minora: algii toracice,
articulare, curbatura, viroze respiratorii etc. Cele mai interesante forme, sunt formele atipice,
mute sau silentioase.
Durerea, simptomul cardinal din infarctul miocardic clasic (atroce, retrosternala, cu
anxietate, cu iradieri precise, fara raspuns la nitriti), este rar intalnita la varstnic. Absenta
durerii s-ar datora scaderii sensibilitatii, dezvoltarii retelei anastomotice, restrangerii
activitatii fizice sau mascarii acesteia de catre insuficienta cardiaca care poate insoti
infarctul. Aceeasi explicatie se poate da absentei angorului din cardiopatia ischemica sau a
claudicatiei intermitente din arterita aterosclerotica periferica.
O modalitate frecventa este debutul prin astenie marcata, chiar adinamia aparuta brusc.
Socul cardiogen, edemul pulmonar acut si insuficienta cardiaca, apar frecvent in infarcte
miocardice cu debut nedureros. In absenta durerii, pot aparea semne neurologice nespecifice
(astenie, ameteala, scurte pierderi de cunostinta, dispneea ca expresie a insuficientei
cardiace).
Alteori infarctul debuteaza sub forma unui accident vascular cerebral.
Cand apare, durerea este atipica, are caracter de jena sau disconfort, alteori este intricata, in
special coronaro-osteo-articulara, sau are localizare epigastrica (C. Bogdan).
Mai frecventa decat durerea este dispneea, care de obicei nu este paroxistica.
Se pot intalni si infarcte cu simptomatologie cerebrala: confuzie acuta, disartrie, agitatie
psihomotorie, vertije si chiar coma. Simptomele de imprumut cerebrale, digestive (dupa
mese copioase), sau din teritoriul arterelor periferice, se datoresc insuficientei circulatorii
din teritoriul respectiv.
Alteori poate sa apara un infarct cu debut de insuficienta renala. Mortalitatea in infarctul
miocardic acut la varstnic, se datoreste insuficientei cardiace, rupturii de miocard, blocului
atrio-ventricular, socului cardiogen si edemului pulmonar acut. Mortalitatea este mai mare la
femei dupa 60 de ani in special in primele 7 zile.
Principii de tratament:
Tratamentul vizeaza trei elemente majore: repausul la pat, combaterea durerii si
tratamentul anticoagulant.
=Combaterea durerii, prima masura terapeutica se realizeaza cu Mialgin (100 mg i.m.sau
i.v.), iar in cazul unor dureri severe Morfina (10 - 15 mg s.c,i.m., chiar i.v.).
=Oxigenul, pe sonda nazala sau masca este necesar in toata perioada dureroasa si in formele
insotite de soc sau E.P.A.
= Repausul la pat este obligatoriu in toate formele. Deoarece evolutia este imprevizibila,
repausul trebuie realizat in spital, de preferinta in unitati de terapie intensiva pentru
monitorizare. In primele ore si zile (2 - 3), repausul va fi absolut, insotit de administrarea de
sedative (barbiturice,Diazepam) si alimentatie hidro-zaharata (sucuri de fructe, compoturi,
ceai slab, lapte diluat cuapa).
Progresiv, dieta va fi completata, in saptamana a patra revenind la regimul normal
(hipocaloric, sarac in lipide si sare).
Constipatia va fi combatuta prin clisme si laxative.
Miscarile active ale membrelor sunt permise dupa 24 - 48 de ore, iar sederea pe marginea
patului, alimentarea la pat si toaleta, dupa 7-l4 zile.
=Tratamentul trombolitic este tratamentul de baza si trebuie administrat in primele 6 ore de
la debutul durerii. Se folosesc: Streptokinaza, Urokinaza, etc.
=Tratamentul anticoagulant se face cu Heparina - 300 - 400 g/24 de ore, la 6 ore sau in
perfuzie, urmata dupa 3-4 zile de Trombostop, sub controlul timpului de protrombina.
Medicatia coronarodilatatoare, oral sau parenteral, este indicata .
=Tratamentul complicatiilor comporta combaterea socului cardiogen cu Izoproterenol
(Isuprel), 2 zile, i.v. sau in perfuzie,Metaraminol (2 fiole i.m. sau i.v.), Noradrenalina (1-2
fiole, 4 mg, in perfuzie), hemisuccinat de hidrocartizon (500 mg i.v.), oxigen pe sonda
nazala; de asemenea, se aplica tratamentul insuficientei cardiace cu Lanatosid-C, Chinidina,
Procainamida si tratamentul tulburarilor de conducere (Atropina, Alupent, Bronhodilatin,
Prednison, hemisuccinat de hidrocortizon), dupa caz.
=Tratamentul de fond este cel al anginei pectorale.