Drept fiscal

Curs 1
- Obligatia fiscala -

Obligatia fiscala reprezinta modalitatea prin care statul, in mod unilateral,

determina sumele de bai ce vor fi platite de contribuabili, persoane fizice sau
juridice, sume ce vor intra in componenta bugetului de stat. Izvorul de drept al
obligatiilor fiscale va fi reprezentat, de regula, de o lege fiscala deoarece
impozitele si taxele sunt strict determinate si nu pot fi intelese prin aplicare la
alte situatii juridice. Ca urmare, obligatia fiscala va fi diferentiata in functie
de categoria de venit asupra careia va fi aplicata. Ca obiect, obligatia fiscala va
avea in vedere numai o suma de bani, neputand fi acoperita printr-un alt fel de
prestatie. De asemenea, si forma acestei obligatii va fi determinata de lege, in
conditiile in care titlul de creanta fiscala este emis numai sub forma unui
inscris. O caracteristica importanta a acestei obligatii va fi legata de atributia
unica a statului de a o constata. Statul stabileste obligatia de plata in mod
unilateral, ceea ce inseamna ca respectivul contribuabil nu o poate negocia, insa
daca se considera prejudiciat o poate contesta, fiind emisa unilateral de catre
stat. Exista inclusiv posibilitatea statului de a o modifica, fie ca termen de
plata, fie atunci cand situatia contribuabilului s-a modificat. De asemenea,
obligatia poate fi si stinsa, fie prin executare directa de catre contribuabil ca
urmare a platii, prin executare silita, scadere, anulare sau compensare.
In teorie, s-a mentionat si faptul ca obligatia fiscala a contribuabilului
reprezinta o obligatie de a face, ce in caz de neexecutare poate fi realizata prin
constrangerea de stat. In caz de neplata, s-a mentionat si faptul ca ar avea loc o
adevarata imbogatire fara justa cauza a contribuabilului. Obligatia va fi
individualizata in ceea ce-l priveste pe contribuabil, iar opozitia la plata va
determina cresterea patrimoniului acestuia fata de existenta unei cauze legale.
Titlul de creanta fiscala reprezinta un act juridic de stabilitate a
intinderii obligatiei de plata a contribuabilului. Prin acest titlu statul obtine
un veritabil drept de creanta asupra bunurilor si veniturilor contribuabililor. De
regula, la baza emiterii acestui titlu va sta o declaratie de impunere data de
contribuabil. In lipsa acestei declaratii, atunci cand calculul impozitului se face
in acelasi mod, statul nu are posibilitatea sa evidentieze altfel existenta bazei
impozabile. Insa, dupa ce contribuabilul o depune, statul poate verifica
exactitatea celor mentionate in declaratie de catre contribuabil. D.p.d.v. al
producerii efectelor, titilul de creanta va fi un act juridic declarativ de
drepturi si obligatii si nu constitutiv de drepturi. Diferenta este ca daca
contribuabililul nu depune declaratie si in urma controlului sunt identificate
bunuri impozabile, caracterul declarativ ar insemna o modalitate de calcul
retroactiva a sumelor datorate. Ca urmare, contribuabilul va fi obligat la plata de
la inceputul inregistrarii veniturilor si nu de la data descoperirii lor prin
controlul fiscal. Daca titlul ar fi constitutiv de drepturi, contribuabilul ar
plati sumele calculate numai in momentul descoperirii bunurilor prin control fiscal
si nu pentru lunile anterioare.
O alta caracteristica a titlului de creanta este legata de faptul ca acesta
este executoriu de drept. Aceasta inseamna ca organele fiscale pot trece la
executarea silita a bunuilor contribuabilului debitor fara a mai cere incuviintarea
unei instante de judecata.

- Modalitatile titlurilor de creanta -

Avem in vedere existenta unor titluri explicite si a unora implicite.
Titlurile explicite sunt intocmite in scris de organele fiscale si cuprind ca
esenta stabilirea obligatiilor fiscale ca sume de bani ce vor fi suportate de
contribuabili. In aceasta categorie intalnim procesele verbale de impunere atunci
cand organele fiscale identifica obligatia fiscala in lipsa depunerii de catre
contribuabil a declaratiei de impunere in mod direct. Cel de-al doilea titlu,
explicit, va fi declaratia de impunere, iar cel de-al treilea documentul de
evidenta intocmit de autoritatile fiscale in urma controlului fiscal. Tot ca o
forma de declaratie de impunere intalnim si declaratia vamala depusa de
contribuabili.
Titlurile de creanta implicite sunt acte juridice ce cuprind, inclusiv,
determinarea obligatiilor fiscale, dar au un alt obiect principal. De exemplu,
inscrisul prin care un comerciant stabileste dividendele datorate actionarilor,
prin intermediul caruia se va retine si impozitul pe dividende. Un al doilea
document il constituie statul de salarii, deoarece in cuprinsul acestuia se
regaseste si suma ce reprezinta impozitul pe salariu. Angajatorul are obligatia
retinerii de la sursa a acelor contributii, in sens contrar suportand plata de
majorari. De asemenea, in momentul in care este emis un titlu de creanta fiscala se
va mentiona in cuprinsul sau momentul in care acesta devine exigibil.
Exigibilitatea va fi legata de termenul la care contribuabilul va fi obligat la
plata si de care ia cunostinta in momentul in care semneaza actul constatator
rezultat in urma controlului fiscal. Organele fiscale pot aplica majorari de
intarziere in cazul in care contribuabilul nu a suportat plata in momentul in care
a devenit exigibil.. Aceste majorari nu pot fi insa aplicate pentru sume datorate
ca amenzi fiscale sau nu pot fi aplicate la alte majorari anterioare. De asemenea,
cuantumul acestor majorari este prevazut limitativ prin dispozitiile Ministerului
de Finante.