UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE DREPT „SIMION BĂRNUȚIU” SIBIU

REFERAT INTITULAT:

Stingerea creanțelor fiscale prin plată

PROFESOR: Conf. univ. dr. Cristina ONEȚ

MATERIA: Drept Financiar II

STUDENT: Ignat Antonia Teodora

Anul al II-lea, grupa a II-A
 CUPRINS

1. Definiția și tipurile de creanțe fiscale

2. Creanțele fiscale și natura lor
3. Stingerea creanțelor fiscale
2.1. Dispoziții comune
2.2. Stingerea creanțelor fiscale prin plata
2.3. Alte modalități de stingere a obligațiilor fiscale
4. Bibliografie
Definiția și tipurile de creanțe fiscale

Creanțele fiscale reprezintă sumele datorate statului de către contribuabili în conformitate

cu legislația fiscală și regulamentele aplicabile. Aceste sume reprezintă obligațiile financiare
ale persoanelor fizice și juridice față de stat, rezultate din impozite, taxe și alte contribuții pe
care trebuie să le plătească în termenele și condițiile stabilite de lege.
Enumerarea și discuția diferitelor tipuri de creanțe fiscale dezvăluie diversitatea
obligațiilor financiare pe care le au contribuabilii față de stat. Câteva exemple de tipuri de
creanțe fiscale includ impozitele pe venit, impozitele pe profit, TVA, taxele locale și
contribuțiile sociale. Fiecare dintre aceste tipuri de creanțe fiscale are caracteristici specifice
și reguli de calcul distincte.
Impozitele pe venit se aplică persoanelor fizice și juridice și sunt calculate în funcție de
veniturile obținute. Ele pot include impozitul pe salarii, impozitul pe veniturile din activități
independente sau impozitul pe dividende.
Impozitele pe profit se aplică în principal societăților comerciale și sunt calculate în funcție
de profitul realizat de acestea. Regulile și ratele impozitelor pe profit variază în funcție de
legislația fiecărui stat.
Taxa pe valoarea adăugată (TVA) este o creanță fiscală aplicată vânzărilor de bunuri și
prestărilor de servicii. TVA-ul este adăugat la prețul final al produsului sau serviciului și este
colectat de către vânzător, care ulterior îl transferă autorităților fiscale.
Taxele locale sunt impozite sau taxe percepute la nivelul autorităților locale și sunt destinate
finanțării serviciilor publice locale, cum ar fi impozitul pe proprietate, taxa pentru salubritate
sau taxele de înregistrare.
Contribuțiile sociale sunt sume datorate de angajatori și angajați pentru a finanța sistemul
de securitate socială. Acestea includ contribuțiile pentru pensii, asigurările de sănătate.

Creanțele fiscale și natura lor

Stabilirea creanțelor fiscale se realizează pe baza unui cadru legal detaliat, care include
legislația și regulamentele relevante în domeniul fiscal. Acestea sunt elaborate de către
guverne și parlamente pentru a stabili regulile și procedurile care trebuie urmate în procesul
de determinare și colectare a creanțelor fiscale. Prin respectarea acestui cadru legal, se
asigură echitatea, transparența și eficiența în sistemul fiscal.
Legislația fiscală constituie baza principală pentru stabilirea creanțelor fiscale. Aceasta
include legi, ordonanțe, hotărâri guvernamentale, instrucțiuni ministeriale și alte acte
normative emise de autoritățile competente. Legislația fiscală stabilește impozitele, taxele și
alte contribuții care trebuie plătite, precum și regulile și excepțiile aplicabile. Aceasta oferă
definirea clară a termenilor cheie, a obligațiilor fiscale și a sancțiunilor în caz de
nerespectare.
Autoritățile fiscale, cum ar fi Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) sau
organizații similare din alte țări, au un rol esențial în procesul de stabilire a creanțelor fiscale.
Aceste autorități sunt responsabile de aplicarea legislației fiscale și de supravegherea
respectării obligațiilor fiscale de către contribuabili. Ele pot emite norme metodologice și
interpretative pentru a clarifica și a completa legislația existentă. De asemenea, autoritățile
fiscale pot furniza ghiduri și instrucțiuni pentru a asista contribuabilii în îndeplinirea
obligațiilor lor fiscale.
Un alt mecanism important utilizat în stabilirea creanțelor fiscale este declararea
veniturilor. Contribuabilii sunt obligați să declare veniturile lor, precum și alte informații
relevante, în conformitate cu termenele și formele de raportare stabilite de lege. Aceste
declarații oferă o bază de informații pentru autoritățile fiscale în determinarea sumelor
datorate de către contribuabili. Pentru asigurarea corectitudinii și completitudinii
informațiilor, autoritățile fiscale pot efectua verificări și audituri pentru a verifica exactitatea
datelor furnizate.
Evaluarea bunurilor și serviciilor este un alt aspect important în stabilirea creanțelor
fiscale. Autoritățile fiscale pot utiliza metode și tehnici de evaluare pentru a determina
valoarea corectă a bunurilor și serviciilor. De exemplu, în cazul TVA, evaluarea poate
implica determinarea valorii adăugate la fiecare etapă a lanțului de aprovizionare. În alte
cazuri, cum ar fi impozitul pe proprietate, evaluarea poate consta în estimarea valorii de
piață a proprietății.
Respectarea obligațiilor de raportare fiscală corectă și completă este deosebit de
importantă în stabilirea creanțelor fiscale. Contribuabilii trebuie să furnizeze informații
precise și să își îndeplinească obligațiile de plată în termenele stabilite. O raportare fiscală
incorectă sau incompletă poate duce la erori în determinarea creanțelor fiscale sau chiar la
sancțiuni și penalități. Astfel, respectarea normelor fiscale este esențială pentru asigurarea
unei stabiliri corecte și echitabile a creanțelor fiscale.

Stingerea creanțelor fiscale

Dispoziții generale

Obligațiile de plată datorate de debitori, atât cele principale, cat si cele accesorii acestora,
cum sunt dobânzile, penalitățile de întârziere și penalitățile, se calculează și se plătesc în lei.
Creanțele bugetare se sting prin plată, compensare, executare silită, prescripție, precum și
prin alte modalități prevăzute de prezenta ordonanță.
Obligația fiscală se stinge în momentul în care relația juridical decurgand din aceasta între
platitor si stat nu mai exista,iar dreptul de creanta al statului asupra contribuabililor
încetează. Prin stingerea obligației fiscale se stinge implicit creant afiscala prin colectarea
veniturilor fiscale la buget. Colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de
creanta sau a unui titlu executoriu, după caz.
Stingerea creanţelor fiscale este o noţiune cu o sferă de cuprindere mai largă decât aceea
de colectare a creanţelor fiscale, căci ea poate să conducă, sau nu, la formarea fondurilor
publice. Există, conform dispoziţiilor actuale ale Codului de procedură fiscală, numeroase
modalităţi de stingere a creanţelor fiscale. Astfel, potrivit Codului de procedură fiscală,
creanţele fiscale se sting prin plată, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripţie,
dare în plată şi prin alte modalităţi prevăzute expres de lege.
O parte dintre acestea, cum ar fi plata, compensarea sau restituirea, vor conduce la
constituirea sumelor de bani în fondurile publice, în tot sau în parte, fără intervenţia forţei de
constrângere a statului.
Alte modalităţi de stingere a creanţelor fiscale, cum ar fi executarea silită, vor conduce şi
ele la colectarea sumelor de bani (în totalitate sau doar parţial), dar numai ca urmare a
intervenţiei forţate a organelor ce au atribuţii în acest sens.
Există şi o a treia categorie de modalităţi de stingere a creanţelor fiscale, dar care nu
conduc şi la colectarea sumelor de bani, cum ar fi prescripţia dreptului de a mai cere
realizarea creanţelor fiscale, insolvabilitatea debitorului, anularea creanţelor fiscale ori
deschiderea procedurii de reorganizare judiciară şi faliment.
Stingerea creanțelor fiscale prin plata

Plata reprezintă metoda tradițională de stingere a unei creanțe fiscale, asigurând în același
timp și realizarea acesteia.
Suma datorată către autoritatea fiscală poate fi achitată prin intermediul instituțiilor
financiare, precum bănci sau trezorerii, care sunt autorizate să efectueze operațiuni de plată.
În cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central, debitorii efectuează plata
într-un cont unic, utilizând un ordin de plată către Trezoreria Statului pentru obligațiile
fiscale către bugetul de stat și un alt ordin de plată către Trezoreria Statului pentru celelalte
obligații fiscale.
Plata obligațiilor fiscale se efectuează distinct pe fiecare impozit, taxă, contribuție și alte
sume datorate bugetului, inclusiv dobanzi si penalitati de intarziere, daca contribuabilul nu
stabileste creanta fiscala ce urmeaza a fi stinsă, în următoarea ordine: sume datorate în contul
ratelor din graficele de plata a obligatiilor fiscale, pentru care s-au aprobat esalonari și/sau
amanari la plata și calculate conform legii, obligații fiscale principale cu termene de plata în
anul curent, precum si accesoriile acestora, în ordinea vechimii, obligații fiscale datorate si
neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent, in ordinea vechimii, dobanzii si
panalitatii de intarziere aferente obligatiilor fiscale, obligațiile de plata cu termene viitoare,
la solicitarea debitorului.
Pentru creanțele bugetelor locale, din categoria obligatiilor fiscale datorate bugetului local
se sting cu prioritate obligațiile stabilite ca urmare a inspectiei fiscale.
Plata obligaţiilor fiscale se efectuează de debitor. Plata fi efectuată în numele debitorului
şi de către o altă persoană decât acesta. Aşadar, plata obligaţiilor fiscale poate fi efectuată de
către orice persoană fizică sau juridică, pentru sine sau pentru altă persoană, indiferent dacă
s-a împlinit termenul de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale sau termenul de
prescripţie a dreptului de a cere executarea silită ori dacă obligaţiile fiscale erau datorate de o
persoană juridică care şi-a încetat existenţa. Persoana care efectuează plata pentru altul
trebuie să depună la organul fiscal o declaraţie pe propria răspundere cu privire la opţiunea
efectuării unei asemenea plăţi.
Plata integrală a creanței fiscale reprezintă actul de a achita în întregime suma datorată
statului în temeiul obligațiilor fiscale. Este o modalitate eficientă și recomandată de a-ți
îndeplini responsabilitățile fiscale și de a evita consecințele neplății sau întârzierii în plată.
Beneficiile plății integrale sunt numeroase și au un impact pozitiv asupra situației financiare
și a relației cu autoritățile fiscale. Iată câteva dintre aceste beneficii:
→ Evitarea penalităților și a dobânzilor de întârziere: Neplata la termen a creanței fiscale
poate atrage penalități și dobânzi de întârziere, care pot crește semnificativ suma totală
datorată. Prin plata integrală, eviți aceste costuri suplimentare și economisești bani.
→ Menținerea reputației financiare: Plata integrală și promptă a creanțelor fiscale
demonstrează respectarea obligațiilor fiscale și menținerea unei conduite financiare
responsabile. Aceasta poate contribui la construirea și menținerea unei reputații financiare
solide, atât în fața autorităților fiscale, cât și în rândul partenerilor de afaceri.
→ Acreditare fiscală: În anumite situații, plata integrală a creanței fiscale poate contribui la
obținerea sau menținerea acreditării fiscale. Acreditarea fiscală poate fi necesară în relația cu
autoritățile fiscale sau în vederea participării la anumite licitații sau contracte cu statul. Prin
plata integrală, demonstrezi buna ta conduită și conformitate cu obligațiile fiscale.
→ Evitarea acțiunilor de recuperare forțată: Neplata creanțelor fiscale poate determina
autoritățile fiscale să recurgă la acțiuni de recuperare forțată. Acestea pot include poprirea
conturilor bancare, confiscarea bunurilor sau chiar executarea silită. Prin plata integrală,
elimini riscul acestor acțiuni și a potențialelor inconveniente și costuri asociate cu ele.
Alte modalități de stingere a obligațiilor fiscale

Modalitățile alternative de stingere a creanțelor fiscale sunt opțiuni sau strategii diferite de
plată pe care contribuabilii le pot utiliza în anumite situații specifice. Aceste modalități pot
oferi alternative flexibile și adaptabile, în funcție de circumstanțele individuale ale
contribuabililor. În conformitate cu legislația fiscală din România, există și modalități
alternative de stingere a creanțelor fiscale în afara plății integrale. Aceste modalități oferă
contribuabililor opțiuni flexibile și adaptabile, în funcție de circumstanțele lor individuale.

➖
Iată câteva exemple de modalități alternative de stingere a creanțelor fiscale în România:
Compensarea: compensarea reprezintă posibilitatea de a reduce sau de a anula creanțele
fiscale prin utilizarea altor creanțe sau drepturi pe care le ai față de autoritatea fiscală. De
exemplu, dacă ai o creanță fiscală pentru impozitul pe venit, dar în același timp ai și o
creanță de TVA care ți-a fost rambursată în exces, poți solicita compensarea acestor două

➖
creanțe, reducând sau anulând astfel suma datorată.
Planuri de plată în rate: in cazul în care suma datorată este dificil de achitat integral
într-o singură plată, autoritățile fiscale pot permite contribuabililor să încheie planuri de plată
în rate. Acest lucru implică stabilirea unui program de plăți periodice, astfel încât suma să fie
achitată treptat pe o perioadă mai lungă de timp, în conformitate cu acordul încheiat cu

➖
autoritățile fiscale.
Reorganizarea financiară: În situații de dificultate financiară, contribuabilii pot solicita
reorganizarea financiară prin intermediul procedurilor legale specifice. Aceasta poate
implica restructurarea datoriilor, negocieri cu creditori și stabilirea unui plan de plăți viabile

➖
pentru creanțele fiscale și alte obligații financiare.
Proceduri de amânare sau anulare a creanțelor fiscale: În anumite circumstanțe speciale,
autoritățile fiscale pot acorda amânări sau anulări parțiale ale creanțelor fiscale. Aceasta se
aplică în general în cazul situațiilor excepționale, cum ar fi calamități naturale, situații
economice dificile sau cazuri individuale deosebite.
Bibliografie

1.Cristina Oneț, Drept financiar public II- Suport de curs ID, Editura
Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu 2022
2. Ana Bobircă, "Stingerea obligațiilor fiscale în dreptul român", Editura Universul
Juridic, 2018.
3. Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală al României.
4. Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal al României.
5.www.lege5.ro