1. Dreptul fiscal. Notiune. Principii.

Izvoare

Dreptul fiscal reprezinta ramura de drept ce cuprinde totalitatea normelor juridice ce

reglementeaza modalitatile de realizare la bugetul national consolidat a veniturilor publice
prin intermediul impozitelor, taxelor, contributiilor sociale, precum si a oricaror alte venituri
de natura fiscala.
Impunerea fiscalitatii se realizeaza de catre stat prin norme juridice obligatorii pentru
cetateni. Subiectul impunerii: contribuabil: plateste, suporta sau plateste si suporta
Adam Smith – cu cat fiscalitatea este mai mare, cu atat vin mai putini bani la buget

Principiile dreptului fiscal sunt definite in art. 3 din CF si au urmatorul continut:

- Neutralitatea masurilor fiscale. – Masurile fiscale trebuie sa asigure conditii egale

investitorilor si capitalurilor, indiferent daca sunt autohtone sau straine. El impune in
primul rand ca operatorii economici care se afla intr-o situatie comparabila, precum si
bunurile si prestarile de servicii asemanatoare, care sunt asfel concurente intre ele, sa
fie tratate identic, precum si evitarea oricarei denaturari a concurentei. Sub acest
aspect, acest principiu constituie expresia principiului general al egalitatii de
tratament. Pe de alta parte, implica faptul ca o persoana impozabila sa beneficieze de
exonerarea integrala de TVA aferenta bunurilor si serviciilor pe care le-a achizitionat
pentru exercitarea activitatii sale taxabile.

- Certitudinea impunerii – se realizeaza prin elaborarea de norme juridice clare, care

sa nu conduca la interpretari arbitrare, iar termenele, modalitatea si sumele de plata
trebuie sa fie precis stabilite pentru fiecare platitor, pentru ca acestia sa poata urmari si
intelege sarcina fiscala ce le revine, precum si sa poata determina influenta deciziilor
de management financiar asupra sarcinii lor fiscale. Este un principiu european: o
norma fiscala nu trebuie sa se modifice pe o perioada de 6 luni

- Justetea impunerii sau echitatea fiscala. – asigura ca sarcina fiscala a fiecarui

contribuabil este stabilita pe baza puterii contributive, respectiv in functie de marimea
veniturilor sau a proprietatilor acestuia.

- Eficienta impunerii. – fiscalitatea trebuie sa aduca multi bani la buget, dar nici nu
trebuie sa il copleseasca pe contribuabil.

Acestor principii li se mai poate adauga principiul contributiei proportionale cu

capacitatea contributiva. Aceasta inseamna consacrarea ideii de egalitate prin impunere,
preferabila principiului egalitatii in fata impunerii
- Predictibilitatea impunerii. – Asigura stabilitatea impozitelor, a taxelor si a
contributiilor obligatorii pentru o perioada de cel putin un an.
 Izvoarele.
- Constitutia Romaniei este primul si cel mai important izvor. Legea fundamentala a
tarii reglementeaza in art. 56 obligatia cetatenilor de a contribui prin impozite si taxe
la cheltuielile publice, intre indatoririle fundamentale ale cetatenilor. General
- Codul Fiscal strange la un loc toate principiile generale ale fiscalitatii, raportul dintre
legea fundamentala romana si tratatele internationale cu privire la impunere, inclusiv
conventiile de evitare a dublei impuneri, principalele impozite si taxe din sistemul
fiscal romanesc.
- Codul de procedura fiscala concentreaza toate reglementarile legle procedurale care
tin de administrarea impozitelor si taxelor, respectiv inregistrarea contribuabililor,
declararea impozitelor si taxelor, stabilirea, verificarea si colectarea impozitelor si
taxelor, solutionarea contestatiilor formulate de contribuabili impotriva actelor
administrativ ficale.
Mai exista si alte legi speciale care prevad reglementari fiscale, cum ar fi: Codul Vamal,
OUG 80/2013, L 85/2014, OG 39/2015.
Reglementarile secundare, adica Normele, Regulamentele si Instructiunile de aplicare a
legislatiei ficale, adoptate prin HG ori prin ordin al Ministrului Finantelor Publice joaca
un rol important in explicarea si aplicarea legislatiei fiscale.
Deciziile Comisiei fiscale centrale constituite la nivelul Ministerului Finantelor Publice, a
carei ratiune de functionare este interpretarea unitara a relgementarilor fiscale, sunt
obligatorii doar pentru organele fiscale, modul de interpretare putand fi infirmat pe cale
judiciara prin hotarare judecatoreasca. -> speciale

2. Raporturile juridice fiscale

Aceste raporturi sunt reglementate in temeiul normelor juridice referitoare la colectarea
veniturilor fiscale ale statutlui.
Raporturile juridice fiscale sunt formate din relatii de impunere care iau nastere in
procesul repartizarii unei parti din venitul national si in redistribuirea unor venituri ale
persoanelor juridice si fizice, in scopul constituirii fondurilor banesti la bugetul de stat.

- Raporturi de drept material fiscal – au in continutul lor drepturile si obligatiile

partilor legate de perceperea impozitelor, a dobanzilor si penalitatilor, dreptul la
restituirea impozitelor si taxelor, dreptul la rambursarea TVA si obligatiile corelative
de declarare a materialelor impozabile, a bunurilor detinute si veniturilor create
impozabile sau taxabile.
- Raporturi de drept procedural fiscal – au in continutul lor drepturi si obligatii legate
de actiuni administrative, administrativ-jurisdictionale si procesual- civile legate de
activitatea de administrare a impozitelor si taxelor.
 In ceea ce priveste structura lor, ele au urmatoarele elemente:

Subiectele. - Statul, prin organismele fiscale investite cu atributii specifice realizarii

veniturilor fiscale si persoanele juridice sau fizice obligate sa plateasca impozitele, taxele si
celelalte venituri ale bugetului de stat. De asemenea, nu numai cei dinauntrul frontierelor
sunt subiecte corelative.
Continutul il constituie drepturile si obligatiile subiectelor participante. deși e o ramură
de drept public, caracterizată de relații de subordonare, există o situație în care:
o subiectele se află pe picior de egalitate (ex: controalele administrative)
o statul este subordonat celuilalt subiect (ex: față de instituțiile internaționale)

Cele mai importante drepturi ale statului sunt:

1. dreptul de a instituti venituri fiscale (impozite, taxe)
2. dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume care
constituie venituri la bugetul general consolidat (creante fiscale principale),
dreptul la rambursarea TVA, dreptul la restituirea impozitelor si taxelor
3. dreptul la perceperea dobanzilor si penalitatilor de intarziere, in conditiile legii,
denumite creante fiscale accesori
Obligatiile corelative contribuabililor, denumite obligatii fiscale, sunt:
1. obligatia de a declara bunurile si veniturile impozabile, sau, dupa caz, impozitele,
taxele, sau alte sume datorate bugetului general consolidat.
2. obligatia de a plati la termene impozitele, taxe, contributii si alte sume
3. obligatia de a plati dobanzi si penalitati de intarziere, aferente impozitelor, taxelor,
contributiilor, si altor sume= obligatii de plata accesorii
4. obligatia de a calcula si de a inregistra in evidentele contabile si fiscale impozitele,
taxele etc.
Drepturile contribuabililor:
1. dreptul de a beneficia de inlesniri legale( reduceri, scutiri, amanari, etc)
2. dreptul de a pretinde stabilirea impunerii si modalitati de plata in conformitate cu
dispozitiile actelor normative care reglementeaza fiecare venit fiscal
3. dreptul de a contesta actele cu caracter individual al organelor de control fiscal pe care
le considera neconforme cu legea
Obligatiile corelative organelor fiscale:
1. de a stabili, incasa si urmari numai venituri fiscale legal datorate
2. de a acorda la cerere inlesnirile prevazute de actele normative
3. de a rezolva in mod corespunzator orice contestatie depusa de subiectele de drept
obligate fata de bugetul de stat
Obiectul il reprezinta stabilirea si prelevarea la bugetul general consolidat a impozitelor,
taxelor si a altor contributii datorate de catre debitorii fiscali. Pe scurt, relatiile fiscale de
constituire a banului public.
3. Sistemul fiscal si administrarea taxelor si a impozitelor. Notiune,Trasaturi,
Functii
Putem defini sistemul fiscal ca reprezentand totalitatea impozitelor si taxelor
provenite de la persoanele juridice si fizice care alimenteaza bugetele publice.

Trasaturile sistemului fiscal ar fi:

- Universalitatea impunerii; in sfera de curpindere a impunerii trebuie sa se regaseasca
toti platitorii care obtin sau realizeaza acelasi obiect ce intra sub incidenta impunerii
- Unitatea impunerii; asezarea si perceperea taxelor si impozitelor sa se faca pentru
toti platitorii dupa criteriul unitar si stiintific.
- Echitatea impunerii; fiecare platitor contribuie prin achitarea impozitelor si taxelor la
realizarea resurselor bugetare in functie de veniturile salariale.
Functiile sistemului fiscal:
 Functia stimulativa – stimularea se realizeaza si prin sistemul fiscal, prin largirea
activitatii aparatului financiar din economie. Folosindu-se o serie de prevederi in
asezarea impozitelor, se are in vedere asigurarea resurselor necesare indeplinirii
functiilor statului. Avem in vedere unele facilitati pentru societatile cu capital privat
care imbraca forma reducerilor si scutirilor de plata pe diferite termene ce au
functionat in cadrul economiei in cazul impozitelor pe profit.
 Functia sociala – prin sistemul fiscal trebuie sa se indeplineasca o functie de protectie
sociala a anumitor categorii de cetateni, pe de o parte prin facilitati de impunere, iar pe
de alta parte prin stimularea agentilor economici sa foloseasca forta de munca cu
randament scazut. De la buget se alocă bani pentru toți membrii societății, chiar dacă:
o bogatul plătește mai mult
o cel care are doar salariu plătește pentru salariu
o cel care nu are niciun venit, nu plătește nimic

 Functia de control – este vorba de controlul exercitat de stat printr-o serie de parghii
financiare sau fiscale prin intermediul carora se patrunde in activitatea agentilor
economici pana la cele mai mici detalii.

Funcțiile impozitului:
 finanțarea cheltuielilor publice – alaturi si de alte metode, precum indatorarea, creatia
monetara sau incasari nefiscale rezultand din vanzarile de catre stat ale anumitor
bunuri si servicii
 redistribuire – avand doua reguli de echitate: una consensuala, iar alta mai conflictuala
 corectarea dezechilibrelor – fiscalitatea poate fi utilizata pentru corectarea esecurilor
pietei
 Administrarea impozitelor si taxelor cuprinde in sfera sa si colectarea prin care se
asigura prin diferite metode ( de la plata voluntara pana la executarea silita) incasarea
obligatiilor fiscale

4. Fiscalitatea. Notiune. Principii. Nivel. Structura

Fiscalitatea este formata din totalitatea taxelor si impozitelor reglementate prin acte
normative. Ea mai poate fi perceputa ca un sistem de perceperea a taxelor, impozitelor si a
altor contributii de catre autoritatile publice in scopul realizarii functiilor social-economice
ale statului.
Nivelul fiscalitatii il reprezinta marimea taxelor si impozitelor. Intrucat aceasta este
puternic influentata de procesul inflationist, pentru a aprecia nivelul fiscalitatii este mai
concret indicatorul care exprima partea din PIB care este prelevata la dispozitia statului pe
calea impunerii. Marimea prelevarii este influentata de mai multi factori:
- Ponderea sectorului public in productia industriala a tarii
- Nivelul cotelor de impozit
- Dimensiunile nevoilor fiscale
- Proportiile evaziunii fiscale
Cota de impozitare poate fi regresiva, progresiva sau fixa
Structura fiscalitatii este reprezentata de diversitatea impozitelor si taxelor prin
intermediul carora statul colecteaza veniturile fiscale. Este de observat o echilibrare a
impozitelor directe si cele indirecte in cadrul politicii fiscale duse de tari dezvoltate.
Principiile generale ale fiscalitatii:
 Principiul individualitatii. Daca se admite principiul democratic dupa care individul
constituie obiectivul suprem, atunci organizarea vietii in societate nu apare ca un
obiectiv de sine statator, ci numai ca un mijloc prin care sa se asigure o puternica
dezvoltare a personalitatii individului.
 Principiul de nediscriminare. Impozitul trebuie stabilit in conditiile unor reguli
identice pentru toti contribuabilii. Orice masura fiscala care este discriminatorie
este incompatibila cu principiile unei societati libere.
 Principiul de impersonalitate. Semnifica faptul ca prelevarea nu trebuie sa implice
cercetari de tip inchizitorial asupra persoanelor sau gestiunii intreprinderilor, tinand
cont ca finalitatea vietii intr-o societate libera trebuie sa fie respectul persoanei.
 Principiul de neutralitate. Impozitul trebuie sa fie favorabil unei economii eficiente.
 Principiul de non-arbitru. Impozitul trebuie sa fie prelevat dupa reguli simple, clare
si sa nu lase loc arbitrariului.
Efectele fiscalitatii: Frauda si evaziunea fiscala Riscul de inflatie prin fiscalitate
- Deteriorarea competitivitatii internationale
 Teorii privind fiscalitatea
1.Teoria organica – statul s-a nascut din natura omeneasca=> dreptul de impunere
reprezinta un produs necesar dezvoltarii istorice a popoarelor. Statul a apărut pentru a
proteja 2 valori (viața și proprietatea), acum și mediul. Pentru a putea face asta, statul
are nevoie de niște organisme; acestea, pentru a-și desfășura competențele, au nevoie
de bani. Banii trebuie să vină de la cei care beneficiază de această protecție.
Statul știe de câți bani are nevoie pentru a-i proteja pe indivizi.
2. Teoria contractulului social – dreptul formal al statului de impunere apare ca
rezultat al unei intelegeri intre stat si contribuabil
3. Teoria echivalentei – Adam Smith – impozitele isi gasesc justificarea prin serviciile
si avansarile realizate si garantate de stat
4. Teoria sacrificiului –datoria contributiva este analoga cu datoria de cetatean. vechile
cetati elene – ius sanguinis- dreptul de a apara cetatea

5. Notiunea si principiile politicii fiscale

Politica fiscala reprezinta un ansamblu de instrumente de interventie a statului, generate de
procese specific financiar-fiscale, precum formarea prin impozite si taxe a veniturilor fiscale,
alocarea cheltuielilor fiscale, asigurarea echilibrelor fiscale. Prin politica fiscala se intelege
volumul si provenienta surselor de alimentare a fondurilor publice, metodele de prelevare
care urmeaza a fi utilizate, obiectivele urmarite, precum si mijloacele de realizare a acestora.
Politica fiscală a unui stat ar trebui să se bucure de o stabilitate cel puțin pe o perioadă de 6
luni. Este alcatuita din volumul si proveniente surselor de formare a banului public.(fiscale,
nefiscale, parafiscale). O importante deoseobita o au si institutiile statului cu atributii in
domeniul fiscal (MFP – ANAF, Departamentul antifrauda, Curtea de Conturi – 2004-
Departament ce se ocupa de fondurile europene). După ce s-au desființat CAP-urile, multe
din ele aveau credite la bănci, care au fost șterse de ministrul care a venit ulterior la finanțe.
În ultimul timp (ultimii 20-30 de ani) a apărut un nou principiu care să stea la
baza politicilor fiscale, și anume predictibilitatea (politica fiscală să fie predictibilă
pentru mediul de afaceri).

Principiile politicii fiscale:

a. Principiul impunerii echitabile. In cazul impozitelor directe este posibila o echitate,
dar in cazul celor indirecte, este imposibila. Vorbind despre principiul impunerii
echitabile, care trebuie avut in vedere la repartizarea sarcinilor fiscale intre membri
societatii, este necesar sa se faca distinctie intre egalitatea in fata impozitului si
egalitatea prin impozit. Prima presupune ca impunerea sa se faca in acelasi mod
pentru toate persoanele fizice si juridice, indiferent de locul unde domiciliaza sau isi
au sediul, sa nu existe deci deosebire de tratament fiscal de la o zona la alta a tarii. In
opozitie cu egalitatea in fata impozitului, egalitatea prin impozit presupune
diferentierea sarcinilor fiscale de la o persoana la alta. Este mai echitabilă egalitatea
prin impozit, pentru că diferențiază contribuția de bogăție.
 b. Principiul politicii/impunerii financiare. Atunci cand introduce un nou impozit,
statul urmareste ca acesta sa aiba un randament fiscal ridicat, sa fie stabil si elastic.
Pentru ca un impozit sa fie considerat ca avand un randament fiscal ridicat este
necesar ca acesta sa fie universal, adica sa fie platit de catre toate persoanele care
realizeaza venituri din aceeasi sursa sau care poseda acelasi gen de avere si sa
cuprinda intreaga materie impozabila, sa nu fie susceptibil de evaziuni ori fraude
fiscale si sa nu reclame cheltuieli mari de percepere. Un impozit este stabil atunci cand
nu este influentat de oscilatiile provocate de conjuncturile socio-economice. Impozitul
este elastic atunci cand este capabil sa se adapteze nevoilor fiscale, adica sa fie la
dispozitia bugetului.
i. fiscalitatea trebuie sa fie elastica – sa il protejeze pe contribuabil (din
punctul lui de vedere, fiscalitatea trebuie sa fie acceptata si suportabila)

c. Principiul politicii/impunerii economice. Statul utilizeaza impozitele nu numai ca

mijloc de procurare a veniturilor fiscale, ci si pentru a influenta dezvoltarea sau
restrangerea unor ramuri economice, pentru a stimula sporirea productiei sau
consumul unui anumit produs. Astfel, statul ia masuri pentru reducerea sau suprimarea
impozitelor indirecte care-l greveaza, iar pentru a restrange consumul procedeaza in
sens invers, majorand cotele impozitelor respective.

6. Obligatia fiscala. Notiune si particularitati

Obligatia stabilita unilateral de catre stat prin acte normative, in sarcina persoanelor fizice
sau juridice, denumite contribuabili, de a plati o anumita suma de bani, la termenul stabilit,
in contul bugetului de stat.
Obligatia fiscala este o obligatie juridica, deoarece ea defineste continutul unui raport
juridic ce ia nastere între stat si persoanele determinate de lege (contribuabili), raport juridic
al carui izvor este legea, executarea fiind asigurata, în caz de necesitate, prin intermediul
constrângerii de stat. Acest specific al raporturilor juridice fiscale, la care statul participa ca
purtator al suveranitatii, al autoritatii publice, este cel care justifica diferentele ce disting
obligatia fiscala de obligatia civila clasica.
Particularitatile ce individualizeaza obligatia fiscala privesc în special izvorul acestei
obligatii, beneficiarul, obiectul, forma sa, precum si conditiile de stabilire, modificare si
stingere.
Izvorul obligatiei fiscale va fi întotdeauna legea sau actul normativ cu valoare de lege
care instituie si reglementeaza un venit al bugetului de stat (impozit sau taxa). In cazul
obligatiei civile, izvorul este contractul.
Beneficiar al obligatiei fiscale este întreaga societate, desi calitatea de creditor o are
statul. In cazul obligatiei civile, beneficiari sunt partile si tertii fata de care isi produce
efectele contractul.
 Obiectul obligatiei fiscale consta întotdeauna într-o suma de bani, aceasta fiind, în
prezent, unica forma în care statele moderne percep veniturile datorate bugetului de stat.
Obligatia fiscala este constatata în forma scrisa, prin titlul de creanta fiscala, care o
individualizeaza la nivelul fiecarui contribuabil în raport de veniturile obtinute sau de
bunurile detinute. In cazul obligatiei civile, obiectul este conduita partilor.
Conditiile de stabilire si executare a obligatiei fiscale sunt reglementate de lege în
mod diferit pentru fiecare categorie de venituri fiscale, datorita particularitatilor prezentate
de aceste venituri. In cazul obligatiilor civile, conditiile de stabilire si executare sunt
stabilite de parti.
Modificarea obligatiei fiscale este determinata de cauzele prevazute de lege,
respectiv: modificarea elementelor în raport de care s-a facut individualizarea obligatiei
fiscale, modificarea termenelor de plata stabilite anterior, modificarea situatiei juridice a
contribuabililor si, în general, orice modificare a actelor normative ce reglementeaza
veniturile fiscale. Dar, de regula nu se modifica. In cazul obligatiei civile, modificarea se
produce prin vointa partilor.
Stingerea obligatiei fiscale se realizeaza prin modalitati comune si altor obligatii
juridice, cum ar fi plata, executarea silita sau prescriptia, fiind reglementate însa si o serie de
modalitati specifice, cum ar fi compensarea, scaderea sau anularea obligatiei fiscale. In
cazul obligatiei civile, stingerea are loc prin executarea prestatiilor.
Cu toate diferentele existente între obligatia fiscala si obligatia civila, prin aplicarea în
ceea ce priveste obligatia fiscala a unui criteriu de clasificare folosit în dreptul civil, aceasta a
fost considerata în literatura de specialitate ca fiind o obligatie de „a face”.
Constatarea calitatii de contribuabil a unei persoane si stabilirea elementelor ce
caracterizeaza obligatia fiscala ce îi revine – în special a cuantumului sumei ce urmeaza a o
plati bugetului de stat, precum si a eventualelor înlesniri legale de care beneficiaza, are loc
prin întocmirea de catre organele fiscale abilitate a titlului de creanta fiscala.

7. Modificarea obligatiei fiscale

1. Modificarea obiectului (bun) sau a materiei (venit) impozabile

Modificarea elementelor care au stat la baza individualizarii obligatiei fiscale este
adusa la cunostinta organelor fiscale de catre contribuabil sau poate fi constatata de catre
organele fiscale prin actiuni de control.

2. Modificarea situatiei juridice a contribuabilului

Modificarile intervenite in datele declarate initial de persoanele fizice, juridice sua de
alte entitati care se inregistreaza la Oficiul National al Registrului Comertului se fac
potrivit dispozitiilor legii speciale. Exemplu: somaj
 3. Modificarea obligatiei fiscale determinata de acordarea inlesnirilor fiscale
Ulterior constatarii si individualizarii obligatiei fiscale in sarcina unui contribuabil are
loc aprobarea solicitarii acestuia de acordare a unor inlesniri prevazute de lege.
 Esalonari de plata a impozitelor, taxelor, chiriilor, redeventelor, contributiilor si a altor
obligatii la bugetul local
 Amanari la plata impozitelor etc.
 Esalonari la plata dobanzilor, penalitatilor de orice fel, cu exceptia dobanzilor datorate
pe perioada de esalonare
 Amanari/ scutiri/reduceri de dobanzi, penalitati de intarziere, cu exceptia dobanzilor
datorate pe perioada de amanare
 Scutiri sau reduceri de impozite si taxe locale in conditiile legii
Aprobarea inlesnirilor la plata obligatiilor bugetare are efect si asupra executarii silite
care nu se porneste sau nu se continua.
4. Modificarea actului prin care s-a stabilit o obligatie fiscala
Cod fiscal, dar si altele. Nu reprezinta o modificare a obligatiei fiscale situatia in care,
ca urmare a nerespectarii de catre contribuabili a prevederilor legale, acestora li se aplica
sanctiuni cu caracter fiscal.

8. Titlul de creanta fiscala. Notiune, particularitati, forme, comunicare si contestare

Obligația fiscală, ca și cea civilă, este generică; ele se individualizează printr-un act numit
„titlu de creanță (fiscală – pentru creanțele fiscale)”.

Este un act administrativ emis de catre organe specializate ale statului pe numele unei
persoana numita contribuabil.
Ca modalitate de individualizare a obligatiei fiscale cu vocatie generala instituita prin lege,
titlul de creanta fiscala reprezinta actul juridic prin care se stabileste întinderea obligatiei de
plata ce revine persoanei fizice sau juridice care are calitatea de contribuabil

1. Declarativa de drepturi si obligatii. Daca ar fi constitutiva s-ar crea un abuz din partea
organelor fiscale. Drepturile existau din legea care reglementa un anumit domeniu.
Importanta practica a calificarii titlului de creanta fiscala ca fiind un act juridic declarativ
este evidentiata în ipoteza în care contribuabilul nu îsi respecta obligatia de a întocmi si
depune la organele fiscale, în termenul stabilit, declaratia de impunere. În lipsa acesteia, nu
va fi emis nici un titlu de creanta fiscala. Ulterior, prin intermediul unui control întreprins de
organele abilitate sau prin declaratia facuta cu întârziere de catre contribuabil, se constata ca
acesta realizeaza un venit impozabil sau detine un bun impozabil sau taxabil si, în
consecinta, se va emite titlul de creanta fiscala.
2. Este executorie prin ea insasi – este si interesul statului sa salveze timp => atunci cand
creanta devine exigibila se naste automat dreptul statului de a trece la executarea silita
3. Contestarea se face pe doua cai => E act administrativ creanța fiscală. Prima dată, prin
procedură prealabilă (trebuie să răspundă în ≤ 30 zile); abia apoi, dacă nu suntem
mulțumiți, ne adresăm Tribunalului, în contencios administrativ.

Forme
1. Explicite – se intocmesc in scopul de a constata si individualiza un impozit, o taxa sau
alt venit bugetar in sarcina unui contribuabil
a. Procesul-verbal de impunere - În baza procesului-verbal de impunere, organele
fiscale vor comunica subiectului platitor, înainte de termenul la care impozitul
trebuie platit, o înstiintare de plata, care contine precizarea sumei pe care acesta
o datoreaza bugetului de stat.
b. Declaratia de impunere - În ceea ce priveste anumite categorii de impozite,
titlul de creanta fiscala îl reprezinta chiar declaratia de impunere întocmita de
contribuabil si depusa la organul fiscal competent. Organul fiscal va verifica
exactitatea datelor înscrise în declaratia de impunere si a calculului impozitului
datorat, calcul cuprins în acea declaratie, dar nu va emite un alt act care sa aiba
natura unui titlu de creanta.

2. Implicite – Anumite categorii de venituri fiscale sunt individualizate prin titluri de

creanta cuprinse în acte juridice care au un alt continut principal. Acestea se intocmesc
de platitori sau organele fiscale competente.
a. Documentele (statele) de plata a salariilor si a altor drepturi salariale
impozabile - Acestea contin si calculul impozitului pe salarii datorat de fiecare
persoana angajata, potrivit legii angajatorul având, pe lânga obligatia de a
calcula impozitul, si pe aceea de a-l retine si varsa bugetului de stat.
b. În materia impozitului pe dividende, societatile comerciale platitoare ale
dividendelor au obligatia ca, odata cu plata acestora catre actionari sau asociati,
sa calculeze, sa retina si sa verse impozitul aferent acestora. În acest caz,
documentul care va constata plata dividendelor si retinerea impozitului pe
dividende corespunzator va reprezenta un titlu de creanta fiscala implicit.
In cazul in care obligatia bugetara nu a fost achitata de debitor, sunt obligati la plata
sumei datorate: mostenitorul care a acceptat succesiunea debitorului decedat (implicit
prin plata impozitelor), asociatii sau actionarii la societatea comerciala debitoare etc.

Exigibilitatea obligatiei bugetare este stabilita prin actele normative ce

reglementeaza venitul bugetar respectiv. Perceperea creantelor fiscale reprezinta
totalitatea activitatilor care au ca scop stingerea creantelor fiscale. Dacă ai plătit pe
primul trimestru, primești reduceri de 10%; dacă pe trimestrul II nu ai plătit pentru
trimestrul I, plătești accesorii.
 9. Stingerea obligatiei fiscale prin plata si prescriptie
Potrivit prevederilor legale, obligatiile bugetare individualizate prin titlu de creanta în
sarcina contribuabililor se sting prin urmatoarele modalitati: plata, compensare, executare
silita, prescriptie, anulare si scadere. Codul de procedură fiscală mai prevede restituirea, dar
Șaguna are rețineri în privința ei.

Stingerea obligatiilor fiscale are loc, de regula, prin plata, contribuabilii executându-si de
bunavoie obligatia impusa în mod unilateral de catre stat. Plata sumelor cuvenite bugetului
de stat se poate realiza, în functie de caracteristicile veniturilor bugetare, potrivit prevederilor
legale care le instituie, în una din urmatoarele modalitati:
a. Prin plata directa
i. In numerar – pentru obligatiile in volum mic sau pentru sume mari daca
nu exista cont bancar
ii. Prin cont bancar – pentru sumele mari datorita sigurantei – prin ordin de
plata sau plata electronica cu cardul. Aceasta din urma este mai sigura
daca se face pe un site securizat. Sanse mai mici de evaziune fiscala
b. Prin retinere la sursa – calcularea, retinerea si varsarea veniturilor bugetare de
catre o alta persoana decât contribuabilul. Între persoana care retine si varsa la
bugetul de stat sumele reprezentând obligatii fiscale si contribuabil exista un
raport juridic, în cadrul caruia prima persoana (fizica sau juridica) are obligatia
de a plati contribuabilului o suma de bani.
c. Prin timbru fiscal mobil – prin aplicare si anulare – odata aplicat nu mai poate fi
folosit pentru alta destinatie => daca se plateste in plus, suma nu poate fi
restituita, iar raspunderea este a functionarului
Momentul platii este important. Aceasta se considera platita din momentul in care
banii parasesc contul bancar. Daca se produce o simpla eroare materiala, plata se considera
totusi facuta.
Obligatiile se sting dupa vechime. Se sting obligatiile principale (ca sa nu mai produca
accesorii) si apoi accesoriile – daca au aceeasi data. Nu se pot plati principalele din mai multi
ani daca nu s-au platit accesoriile aferente fiecarui principal – vechime.
Exceptie fac amenzile. Acestea se platesc primele!
În situatia în care contribuabilul nu-si executa obligatiile bugetare, la plata acestor
obligatii vor fi obligati, în conditiile legii, mostenitorii care au acceptat succesiunea
debitorului decedat; cel care preia, în tot sau în parte, drepturile si obligatiile persoanei
juridice supuse divizarii, fuziunii ori reorganizarii judiciare, dupa caz; persoana care îsi
asuma obligatia de plata a debitorului, printr-un angajament de plata sau printr-un alt act
încheiat în forma autentica, cu asigurarea unei garantii reale la nivelul obligatiei de plata.

Prescriptia dreptului de a cere executarea silita si de a cere restituirea

Dreptul se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in

care a luat nastere acest drept
Orice act al organelor statului intrerupe sau suspenda termenul. In cazul in care pentru
acelasi titlu executoriu organul fiscal emite mai multe somatii, termenul se intrerupe doar in
cazul primei somatii.
 Daca organul de executare silita constata implinirea termenului de prescriptie, va
proceda la incetarea masurilor de realizare si la scaderea acestora din evidenta creantelor
fiscale. Sumele achitate de debitor dupa implinirea termenului nu se restituie.
Dreptul contribuabilului/platitorului de a cere restituirea se prescripe in termen de 5
ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere dreptul la restituire.

10.Stingerea obligatiei fiscale prin anulare si compensare

Stingerea obligatiei fiscale prin compensare
Aceasta modalitate de stingere a obligatiei fiscale intervine în situatia în care un
contribuabil a platit bugetului de stat o suma nedatorata sau a platit mai mult decât datora.
Sumele astfel platite se vor compensa cu alte obligatii fiscale ale contribuabilului, restante
sau viitoare. Se poate considera ca debitorul obligatiei fiscale efectueaza o plata nedatorata în
urmatoarele situatii:
a) când nu exista titlu de creanta fiscala;
b) când titlul de creanta fiscala a fost emis ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale
în materie.
Termenul de «compensare» este folosit în aceasta materie într-un sens diferit de cel
consacrat în dreptul civil, deoarece operatiunea de compensare în dreptul fiscal nu presupune
existenta unor creante reciproce, cum este cazul dreptului civil, ci creantele care se
compenseaza apartin aceluiasi creditor – statul – iar obligatia de plata revine aceluiasi
debitor-contribuabilul.
Compensarea nu mai este din oficiu, iar decizia o ia contribuabilul – el are atributul
dispozitiei asupra sumelor de bani proprietate a lui. Aceasta este alternativa cu restituirea.
Creanţele fiscale ale debitorului se compensează cu obligaţii datorate aceluiaşi buget,
urmând ca din diferenţa rămasă să fie compensate obligaţiile datorate altor bugete, în mod
proporţional.
Compensarea opereaza pentru obligatii indiferent de natura (de la impozit pe cladire la
impozit pe automobil), pentru obligatii trecute, prezente sau viitoare, dar obligatia trebuie sa
apartina aceluiasi contribuabil. ( important la PJ in cazul unei fuziuni), iar la persoane fizice
este posibil ca acestea sa apartina si altor persoane fizice, rude pana la gradul III sau daca
gospodaresc impreuna. A gospodări împreună = a participa la formarea activului  e firesc
să contribuie și la acoperirea pasivului.
− Compensarea va opera în privinta obligatiilor restante în masura în care nu s-a împlinit
termenul de prescriptie a acestor obligatii, stabilit de actele normative ce reglementeaza
fiecare categorie de venituri bugetare.
− Taxele percepute prin aplicarea de timbre fiscale mobile nu se pot restitui, deoarece
timbrele, odata anulate, nu mai pot fi folosite.

Stingerea obligatiei fiscale prin anulare

Anularea reprezinta o modalitate speciala de stingere a obligatiilor bugetare izvorate din

acte juridice cu caracter generalv (amnistia fiscala) sau din dispozitii individuale (vor avea in
vedere situatia unui anumit contribuabil).
.Amnistia fiscala – se poate avea in vedere: o anumită categorie de contribuabili (ex: în
România, în anii `50, au fost scutiți țăranii care nu plantaseră pe teren) sau un anumit nivel,
indiferent de categoria de contribuabili – ex: toate cele ≤ 1000RON
- Anularea obligatiilor fiscale individuale - în situatiile în care cheltuielile de executare,
exclusiv cele privind comunicarea prin posta, sunt mai mari decât creantele fiscale
supuse executarii silite, conducatorul organului de executare poate aproba anularea
debitelor respective.

Stingerea obligatiei bugetare prin scadere

Aceasta modalitate de stingere a obligatiei fiscale intervine în situatiile în care:

debitorul nu are venituri sau bunuri urmaribile; în urma executarii silite creanta bugetara nu a
fost acoperita în întregime; debitorul nu este gasit la ultimul domiciliu/resedinta sau sediu
cunoscut si la acestea ori în alte locuri unde exista indicii ca a avut bunuri, nu se gasesc
bunuri urmaribile;
=> nu prin deces pentru ca a lasat o mostenire.

În situatia în care debitorul este o persoana juridica, aceasta modalitate de stingere a

obligatiilor sale fiscale va interveni:
a) daca debitorul a fost supus procedurii de reorganizare si faliment care a fost închisa;
b) când debitorul îsi înceteaza existenta în alt mod si ramân neachitate obligatii bugetare.
Fuziune insolventa. Insolvabilitatea este stabilita de catre un administrator.

Considerarea operatiunii de scadere ca fiind un mod de stingere a obligatiei fiscale este

oarecum improprie, deoarece presupune scoaterea sumelor datorate de contribuabili din
evidenta curenta si trecerea lor într-o evidenta separata pâna la împlinirea termenului de
prescriptie. În consecinta, si în acest caz, stingerea obligatiei fiscale se face tot prin
prescriptie. Având în vedere situatiile în care intervine operatiunea de scadere si procedura
pe care o presupune, aceasta este analizata ca o modalitate de stingere a obligatiei fiscale.

Constatarea starii de insolvabilitate se face de catre organele financiare locale, nefiind

necesara declararea sa printr-o hotarâre judecatoreasca. Daca din toate aceste date rezulta ca
debitorul nu obtine venituri sau nu detine bunuri sesizabile, se va întocmi un proces-verbal
prin care este declarata starea de insolvabilitate a debitorului respectiv. Pe baza acestui act,
sumele datorate vor fi trecute într-o evidenta separata. Dispozitia de trecere a acestor sume în
evidenta separata va avea ca efect întreruperea termenului de prescriptie.
Din acest moment, va începe sa curga o noua prescriptie în ceea ce priveste obligatia
bugetara respectiva. Organele financiare au obligatia de a urmari situatia debitorului pâna la
împlinirea termenului de prescriptie si de a relua cel putin o data pe an investigatiile pentru a
se constata daca exista venituri sau bunuri sesizabile.
 11.Executarea silita si executorul fiscal. Notiuni. Conditii, Particularitati. Contestatia
la executare

In cazul in care debitorul nu isi plateste de bunavoie obligatiile fiscale datorate, organul
fiscal competent, pentru stingerea acestora, procedeaza la actiuni de executare silita, cu
exceptia cazului in care exista o cerere de rambursare in curs de solutionare, iar cuantumul
sumei solicitate este egal sau mai mare decat creanta fiscala datorata de debitor.
Pentru a se putea trece la executarea silita a creantei fiscale este necesar sa fie întrunite
cumulativ urmatoarele conditii:
- sa existe titlul de creanta fiscala devenit titlu executoriu. Acesta reprezinta actul juridic
prin care se constata si se individualizeaza obligatia contribuabilului de a plati o
anumita suma catre bugetul de stat.
- creanta fiscala sa fie exigibila. Momentul exigibilitatii creantei bugetare este
reglementat în actele normative ce instituie venituri fiscale (cele mai multe sunt
reglementate de catre Codul fiscal), pentru fiecare asemenea categorie de venituri.
- dreptul statului de a începe executarea silita sa nu se fi prescris.

Executarea silita se poate intinde asupra veniturilor si bunurilor proprietate a debitorului

urmaribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectueaza numai in masura necesara
pentru realizarea creantelor fiscale si a cheltuielilor de executare. Formele executării silite:
 poprirea – numai în cazul veniturilor urmăribile
 executarea silită a bunurilor mobile urmăribile
 executarea silită a bunurilor imobile urmăribile

Executarea silita începe prin comunicarea unei somatii în care i se notifica debitorului ca
are obligatia sa efectueze plata sumelor datorate în termen de 15 zile sau sa faca dovada
stingerii obligatiei bugetare, în caz contrar aplicându-se modalitatile de executare silita
prevazute de lege. Somatia este însotita de o copie certificata de pe titlul executoriu.
Executarea silita inceteaza daca: s-au stins integral obligatiile de plata prevazute in titlul
executoriu, inclusiv obligatiile de plata accesorii si orice alte sume stabilite in sarcina
debitorului, daca a fost desfiintat titlul executoriu si in alte cazuri prevazute de lege.

Executorul fiscal. Executarea silita se face de catre organul de executare silita competent
prin intermediul executorilor fiscali. Acestia trebuie sa detina o legitimatie de serviciu pe
care trebuie sa o prezinte in exercitarea activitatii. El este imputernicit in fata debitorului si a
tertilor prin legitimatie si prin delegatia emisa de organul de executare silita.
Ei pot desfasura urmatoarele activitati:
a. Sa intre in orice incinta de afaceri a debitorului, pers jur sau in alte incinte unde acestia
isi pastreaza bunurile, in scopul identificarii bunurilor sau valorilor care pot fi
executare silit, precum si sa nalizeze evidenta contabila a debitorului in scopul
identificarii tertilot care datoreaza sau detin in pastrare venituri ori bunuri ale
debitorului.
b. Sa intre in toate incaperile in care exista bunuri sau valori ale debitorului
 c. Sa solicite si sa cerceteze orice document sau element material care poate constitui o
proba in determinarea bunurilor proprietate a debitorului
d. Sa aplice sigilii asupra bunurilor
e. Sa constate contraventii si sa aplice sanctiuni

Contestatia la executarea silita

Persoanele interesate pot face contestatie impotriva oricarui act de executare efectuat
cu incalcarea prevederilor Codului de procedura fiscala de catre organele de executare silita,
precum si in cazul in care aceste organe refuza sa indeplineasca un act de executare in
conditiile legii. Contestatia poate fi facuta si impotriva titlului executoriu in temeiul caruia a
fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotarare data de o instanta
judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta
procedura prevazuta de lege.
Contestatia de introduce la instanta judecatoreasca competenta si se judeca in procedura
de urgenta. Aceasta se poate face in termen de 15 zile, sub sanctiunea decaderii, de la data
cand:
- Contestatorul a luat la cunostinta de executare ori de actul de executare pe care le
contesta ; Contestatorul a luat la cunostinte de refuzul organului de executare silita de
a indeplini un act de executare

Judecătorul se pronunță numai asupra capetelor de sesizare cu care a fost sesizat.

Contestatia nu suspenda actele de executare, dar suspendarea poate fi ceruta prin contestatie.
=> prin contestatie se cere instantei sa se pronunte asupra contestatiei, sa pronunte
suspendarea si sa decida cu privire la súmele care au fost retinute. Daca se respinge, se reiau
actele de executare pana la suma pana la care s-a pronuntat suspendarea.
În contestație solicit ca la primul termen să se pronunțe asupra suspendării.
Cauțiunea (pentru suspendare) = 30% din valoarea litigiului.
Cer judecătorului să se pronunțe și asupra sumelor deja reținute.
Judecătorul – admite/ respinge (se reiau actele de executare până când se recuperează
sumele).

Daca admite contestatia de executare, instanta poate dispune anularea actului de executare
contestat sau indreptarea acestuia, anularea ori incetarea executarii insesi, anularea sau
lamurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a carui indeplinire a fost
refuzata. In cazul respingerii contestatiei, contestatorul poate fi obligat, la cererea organului
de executare silita, la despagubiri pentru pagubele cauzate prin intarzierea executarii, iar
cand contestatia a fost exercitata cu rea-credinta, el poate fi obligat si la plata unei amenzi.
 12.Titlul executoriu si somatia. Notiune, particularitati, comunicare, contestare
Executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza in temeiul unui titlu executoriu emis de
catre organul de executare silita competent. In titlul executoriu se inscriu creantele fiscale
principale si accesorii, neachitate la scadenta, stabilite si individualizate in titluri de creanta
fiscala, precum si creantele individualizate in alte inscrisuri, care, potrivit legii, constituie
titluri executorii. Niciun titlu executoriu nu se poate emite in absenta unui titlu de creanta
fiscala intocmit si comunicat in conditiiile legii sau a unui inscris care, potrivit legii,
constituie titlu executoriu.
Executarea silita a creantelor bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale se
efectueaza in baza hotararii judecatoresti sau a altui inscris care, potrivit legii, constituie titlu
executoriu.
Titlul executoriu si somatia sunt acte administrative fiscale ce se comunica
contribuabilului potrivit Codului de procedura fiscala.

13.Poprirea ca modalitate de executare silita

Sunt supuse executarii silite prin poprire orice sume urmaribile reprezentand venituri si
disponibilitati banesti in lei si in valuta, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale,
detinute si/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de catre terte persoane sau pe care acestia
le vor datora si/sau detine in viitor in temeiul unor raporturi juridice existente.
Poprirea asupra veniturilor debitorilor pers fizice sau juridice se infiinteaza de catre
organul de executare silita, printr-o adresa care se comunica tertului poprit (debitorul
debitorului creantei fiscale), cu instiintarea debitorului despre infiintarea popririi.
Poprirea se considera infiintata din momentul primirii adresei de infiintare de catre
tertul proprit. In acest sens, el este obligat sa inregistreze atat ziua, cat si ora primirii adresei
de infiintare a popririi. => nu este supusa validarii
Din salariu i se stabilesc rate care îi vor fi reținute
Daca acesta nu doreste, instanta obliga tertul poprit sa instituite poprirea + amenda
(contraventie).

Competenta materiala si teritoriala apartine judecatoriei de la sediul/ domiciliul tertului

poprit din moment ce Codul nu precizeaza: lex loci

 diferente fata de obligatia civila unde toate bunurile sunt urmaribile. La obligatia
fiscala, agentul fiscal este tinut de o anumita procedura: urmarirea veniturilor,
urmarirea bunurilor mobile, urmarirea bunurilor imobile => insolvabilitate
 14.Executarea silita mobiliara
Executarea silita începe prin comunicarea unei somatii în care i se notifica debitorului ca
are obligatia sa efectueze plata sumelor datorate în termen de 15 zile sau sa faca dovada
stingerii obligatiei bugetare, în caz contrar trecandu-se la stabilirea bunurilor urmaribile si
indisponibilizarea acestora. Cat timp dureaza executarea silita debitorul nu poate dispune de
aceste bunuri decat cu aporbarea data potrivit legii de organul competent.
Sunt supuse executarii silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu exceptiile
prevazute de lege. Nu se supun executarii silite:
a. Bunurile mobile de orice fel care servesc studiilor si la formarea profesionala
b. Bunurile strict necesare uzului personal sau casnic, precum si obiectele de cult religios
c. Combustibilul necesar pentru inclzit si pentru prepararea hranei
d. Bunuri declarate neurmaribile

Inainte de valorificarea bunurilor, acestea se evalueaza. Evaluarea se efectueaza de

organul de executare silita prin experti evaluatori proprii sau prin experti independenti.
I. Valorificarea
a. prin licitație publică – prețul de plecare = cel evaluat la prima strigare; la a doua
strigare, prețul = -30% sau trecerea in proprietatea statului
Organul urmăritor obligatoriu va ridica și va încredința unui custode bunurile mobile
susceptibile de a fi înlocuite cu unele de aceeași formă, dar de altă valoare (ex: baba de pe
Magheru cu tablouri multe și chiriașul ei care le-a înlocuit). Cele nesusceptibile de a fi
inlocuite se lasa in custodia urmaritului. Executorul fiscal trebuie sa ii notifice urmaritului sa
gestioneze bunurile indisponibilizatecu buna-credinta

15.Executarea silita imobiliara

Sunt supuse executarii silite bunurile imobile proprietate a debitorului. In situatia in care
debitorul detine bunuri in prop comuna cu alte persoane, executarea silita se intinde numai
asupra bunurilor atribuite debitorului in urma partajului judiciar respectiv asupra sultei.
Executarea sililita se intinde si asupra bunurilor accesorii bunului imobil, prevaute de
NCC. Bunurile accesorii nu pot fi urmarite decat odata cu imobilul. In cazul debitorului
persoana fizica nu poate fi supus executarii silite spatiul minim locuit de debitor si familia sa,
in conformitate cu normele legale in vigoare.

Contestatia: competenta teritoriala este la locul in care se afla bunul imobil. Judecatorul
trebuie sa se pronunte asupra fazei valorificarii, adica sa suspende aceasta etapa pana la
pronuntare. Executorul fiscal trebuie notificat, notificarea trebuind sa fie autentificata de
notarul public, sa suspende faza valorificarii, iar daca nu ar face acest lucru, va raspunde
conform legii. Judecătorul admite sau respinge contestația; dacă o respinge, se reiau etapele
de la momentul la care au fost suspendate.
Valabil si pentru executarea mobiliara.
 16. Raspunderea patrimoniala in dreptul fiscal

Raspunderea administrativa – Pentru neachitarea la termeneul de scadenta de catre debitor

a obligatiilor de plata, se datoreaza dupa acest termen dobanzi si penalitati de intarziere, mai
putin pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligatii fiscale accesorii
stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silita, cheltuieli judiciare, sumele confiscate.
 Raspunderea contraventionala – se angajeaza pentru neindeplinirea obligatiilor de
inregistrare fiscala, de declarare prevazute de lege.
Raspunderea penala – o abatere contraventionala care intruneste elementele constituve ale
unei infractiuni. Spre exemplu, o persoana omite sa faca o plata, dar o face cu Intentie. –
delapidare, deturnare de fonduri. Pentru delapidare este tras la răspundere gestionarul $
public (poate fi și angajatorul, întrucât are o obligație în baza principiului stopajului la sursă)
Pedepse: privarea de libertate, amenda penala, interzicerea unor drepturi, confiscarea
speciala
Raspunderea civila: temei: o fapta care produce pagube.

17.Impozitele si taxele bugetare, contributiile sociale obligatorii. Notiuni.

Particularitati

Impozitul reprezinta o contributie baneasca obligatorie si cu titlu nerambursabil, datorata,

conform legii, bugetului de stat de catre persoanele fizice si juridice pentru veniturile pe care
le obtin sau bunurile pe care le poseda.
Particularitatile impozitului:
- Contributie obligatorie sub forma baneasca
- Interesul de a intra in raportul de impozitare il are legea
- Contributie cu titlu nerambursabil
- Se datoreaza conform legii
- Se datoreaza pentru veniturile si bunurile impozabile
- Trasatura neechivalentului nu este corecta. Statul trebuie sa asigure cadrul
juridic si institutional pentru desfasurarea activitatilor contribuabililor =>
trasatura reversibilitatii

1. Dupa forma in care se percep: impozitele in natura (caracteristice oranduielilor

trecute) si in bani (forma moderna si actuala de impunere)
2. Dupa obiectul impunerii
i. Directe – pe avere, pe venituri:
a. din activitati independente; din salarii si asimilate acestora
b. din cedarea folosintei bunurilor
c. din investitii. din pensii, din activitati agricole
d. din premii si jocuri de noroc
 e. venituri din transferarea dreptului de proprietate – impozitul
se datorează numai de vânzător (înainte cei 2 se înțelegeau
între ei). Cota se stabilește în funcție de cât a stat imobilul în
proprietatea respectivului:
i. până în 3 ani – 5%
ii. peste 3 ani – 3%
Obligația calculării, reținerii și virării la buget aparține
notarului public; în caz contrar, el poate fi sancționat chiar și
cu excluderea din profesie.

ii. Indirecte – nu se stabilesc diresc si nominativ asupra contribuabililor, ci

asupra vanzarii bunurilor sau prestarii serviciilor taxe de consumatie
TVA ; Accize; Taxe vamale
Taxele reprezinta plata efectuata de persoanele fizice sau juridice pentru serviciile
prestate acestora de catre institutiile publice sau autoritatile publice. Spre deosebire de
impozite, taxele se caracterizeaza printr-o serie de trasaturi specifice, si anume:
- Reprezinta o plata neechivalenta pentru servicii sau lucrari efectuate de organe sau
institutii care primesc, intocmesc sau elibereaza diferite acte, presteaza servicii si
rezolva alte interese legitime ale persoanelor fizice sau juridice. Daca plata ar avea
aceeasi valoare cu a serviciului, s-ar transforma in tarif
- Subiectul platitor este precis determinat
- Poate sa reprezinte o acoperire a cheltuielilor – in special cele percepute de catre
administratia locala
- Interesul intrarii in raportul de taxare apartine persoanelor fizice sau juridice
- Se datoreaza conform legii
Principii
- Unicitatea taxarii
- Raspunderea pentru gresita taxare apartine functionarului
- Sanctiunea actelor nelegal taxate este nulitatea relativa
- Anticipativa
Categorii de taxe: taxa de timbru, taxa de înregistrare, de arbitrare, taxa de metrologie,
taxele consulare, taxele de spitalizare (cei care nu plătesc CASS)
Functiile taxelor si impozitelor
1. Contributia la formarea fondurilor generale de dezvoltare a societatii – Art 56
2. Redistribuirea unor venituri primare sau derivate – principiul depersonalizarii
3. Reglarea unor fenomene economice sau sociale – pentru unitati economice
(rentabilitatea, eficienta economico-financiara) sau pentru persoane fizice
(utilizarea cat mai productiva a terenurilor agricole si ale altor bunuri).
 Contributiile sociale obligatorii
Contributia – prelevare obligatorie a unei parti din veniturile persoanelor fizice si
juridice, cu sau fara posibilitatea obtinerii unei contraprestatii
Contribuabili:
o cetățenii români cu domiciliul și reședința în România
o cetățenii români cu reședința în străinătate, dar care se supun legislației
europene
o PF și PJ care au calitatea de angajatori, în anumite condiții (regula de la
1.01.2018 – transferul contribuției de la angajator la angajat)  EXCEPȚIE

1. contributia de asigurari sociale – se datoreaza lunar, este unica. Toți cetățenii sunt
obligați să plătească contribuția pentru a avea acces la pachetul de asigurări
Cei care apelează la serviciile de sănătate pe teritoriul UE: urmează să li se deconteze de
către CNAS doar contravaloarea serviciilor care le-ar fi fost oferite și în țară (ex: nu se
decontează rezerva sau o consultație scumpă).
 excepții: copiii (≤18 ani/ ≤26 ani – studii), persoanele cu handicap, personale cu
afecțiuni grave, femeile însărcinate, soț/ soție întreținut

2. contributia de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale

Contribuabili: angajatii, Agentia Nationala de Ocupare a Fortei de Munca
Când vorbim despre accident de muncă? Literatura de specialitate:
 la locul de muncă
 în legătură cu activitatea profesională
Ce înseamnă în legătură cu activitatea profesională?
 șoferul care se duce să livreze un colet (are legătură cu munca lui)
 pădurarul pe munte
Se considera vechime in munca
3. contributii la bugetul asigurarilor de somaj
 18.Impozitul pe profit

Profitul reprezinta o forma de venit obtinut din derularea unei activitati economice, ca
urmare a investirii unui capital. Prin profit supus impozitarii intelegem acea suma de bani
calculata ca diferenta intre veniturile realizate de un agent economic din desfasurarea oricarei
activitati permise de lege si cheltuielile efectuate pentru realizarea acestor venituri.
Persoane fizice = venit. Singura posibilitate ca o persoana sa obtina profit este in cazul
persoanelor fizice asociate cu o persoana juridica. Asociatia obtine profit.
Cota de impunere este de 16%. Persoana juridica declara care este profitul pe care il
obtine.
Sunt scutite de la plata impozitului: Trezoreria Statului, Instituția publică infiintata
potrivit legii, Academia Română, Banca Naționala României etc.
Termen de plata: data de 25 a fiecarei luni
Profit impozabil= venituri - cheltuieli deductibile partial si total
- Venituri impozabile= veniturile obtinute din orice sursa in cadrul unei activitati
economice legale desfasurata in conf cu obiectul de activitate al societatii platitoare.
- Cheltuieli deductibile= cheltuielile necesare si obligatorii pentru realizarea obiectului
principal de activitate (de personal, de productie, de reclama si publicitate).
- Cheltuieli deductibile partial= cele efectuate in scopul realizarii obiectului de
activitate, dar in conditiile limitarii cuantumului acestora de catre legea fiscala (tichete
de masa, vouchere de vacanta
- Cheltuieli nedeductibile

19.Impozitul pe dividende, pe reprezentante si impozitarea microintreprinderilor

Dividendul reprezintă cota parte din beneficiile unei societăți care se cuvine unui asociat
sau acționar (pers fiz/jur) proporțional cu numărul și cu valoarea acțiunilor deținute. Se
platesc in termenul stabilit de adunarea generala a asociatilor/ legi speciale (nu mai tarziu de
6 luni de la aprobarea situatiei financiare anuale). Sunt împărțite în trei categorii: dividendele
plătite în bani (cele mai întâlnite, plătite o dată la 3/6 luni sau lunar), dividendele plătite sub
formă de acțiuni, dividendele extraordinare (la cresteri ale profitului).
Asociatii sunt debitorii obligatiei de plata, dar subiectul platitor este societatea.
Modalitatea de colectare este retinerea la sursa
Impozitul pe dividende este un impozit direct, stabilit asupra cotei părți din beneficiile
unei societăți atribuită fiecărui asociat sau acționar. Cota de impozit= 5% pe dividend brut
distribuit/ platit unei pers juridice romane. Daca nu s-a platit pana la sfarsitul anului in care
s-au aprobat situatiile financiare anuale, se plăteste până la data de 25 a primei luni din anul
fiscal următor. Până la 1.01.2016 cota era de 16%.

Reprezentantele se infiinteaza la cererea societatilor pentru a efectua acte si fapte

juridice in numele/contul lor. Reprezentantele sunt acele entitati juridico-economice care
indeplinesc functii de intermediere intre societatile care le-au constituit si partenerii lor
contractuali din tara respectiva. Nu au capital distinct de cel al societatilor primare si nici
organe proprii. In momentul in care se deschide, se datoreaza 4000 euro pe an (proportional
pe luni).

Microintreprinderile= persoane juridice romane care indeplinesc urmatoarele conditii:

- A realizat venituri, altele decat cele obisnuite din desfasurarea activitatilor si altele
decat cele din consultanta si management
- Au realizat venituri ce nu au depasit echivalentul in lei a 1.000 000euro
- Capitalul este detinut de persoane, altele decat statul si uat.
- Nu se afla in dizolvare, urmata de lichidare

Impozitul pe veniturile microintreprinderilor este obligatoriu. Persoanele juridice

române aplică sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor începând cu
anul fiscal următor celui in care îndeplinesc condițiile de funcționare (o exceptie la
p.j.r. nou-infiintata, capital=25.000euro).

20.Impozitarea persoanelor fizice

Contribuabilii persoane fizice debitori ai impozitului pe venit sunt:
- P.f rezidente
- P.f nerezidente care desfasoara activitate independenta prin intermediul unui sediu
permanent in Romania
- P.f nerezidente care desfasoara activitati dependente in Romania.
Venituri care fac obiectul impozitarii:
a. V din activitati independente, V din salarii si asimilate salariilor
b. V din cedarea folosintei bununrilor
c. V din investitii (actiuni, obligatiuni, dobanda de la depozitele bancare)
d. V din pensii (drept social de proprietate)
e. V din activitati agricole, silvicultura, piscicultura, V din premii si jocuri de noroc
f. V din transferul prop imobiliare (cota diferita)
g. V din alte surse.

Cota standard de impozitare este de 10%, perioada de impozitare fiind anul fiscal care
corespunde anului calendaristic.
Veniturile din activitati independente cuprind veniturile comerciale, cele din profesii
liberale, proprietate intelectuala si veniturile din drepturi de autor.
Veniturile din salarii. Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile in bani sau
în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract
individual de muncă. Sunt asimilate salariilor=indemnizatiile din activ desfasurate ca urmare
a unei functii de demnitate publica, solda lunara, remuneratia obtinuta de directori, de
membri fondatori ai societatii. NU sunt impozabile= ajutoarele de inmormantare, drepturile
de hrana, contravaloarea chiriei pt locuintele puse la dispoz, contrav echipamentului folosit,
cheltuielile de mutare in interesul serviciului etc. Impozitul pe salariu îl datorează salariatul,
însă este calculat, reținut și virat la buget de catre angajator. Impozitul se plateste pana la
data de 25 a lunii urmatoare celei pt care se platesc aceste V. Platitorul e obligat sa determine
valoarea totala a impozitului anual pe V din salarii, pt fiecare contribuabil.
Veniturile din pensii= sume de la fondurile infiintate de contributiile sociale
obligatorii, facute catre un sistem de asigurari sociale. În România pensiile până la 2000 de
lei nu se impun impozitarii, în rest da, desi în alte state nu se mai impun deloc. Venitul
impozabil din pensii se stabilește prin deducerea din venitul din pensie a sumei neimpozabile
de 2000lei. Impozitul se calculeaza prin aplicarea cotei de impunere de 10%. Impozitul se
reține la data plății pensiei și se plătește până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-
au plătit pensiile.
21.Impozitele si taxele locale.
Impozitele si taxele locale enumerate de CF sunt:
- Impozitul pe cladiri si taxa pe cladiri
- Impozitul pe teren si taxa pe teren
- Taxa asupra mijloacelor de transport
- Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizatiilor
- Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclama si publicitate
- Impozitul pe spectacole
- Taxe speciale
- Alte taxe locale

Impozitul pe cladiri.
Subiectele impunerii=> orice persoană fizică sau juridică care are în proprietate sau
deține o clădire prevăzute de lege ca fiind impozitabila este contribuabil: pentru a fi
impozitată, o clădire trebuie să fie în spațiul intravilan și să aibă cel puțin trei pereți.
Stabilirea impozitului se face ținând cont de valoarea clădirii, rangul localității și zona în
care se află. Pentru cladirile proprietate publica/privata a UAT conces/inchiriate/admin/folos,
sarcina fiscala nu e a proprietarului. Obiectul impunerii il constituie valoarea cladirilor.
Cota este de 20%, însă Consilul Local poate stabili și cote mai mici sau mai mari (pentru
cladirile lasate in paragina poate merge pana la 500%). Pentru plata cu anticipatie pana la 31
martie a anului respectiv, se acorda o bonificatie de pana la 10%
Scutiri: clădirile în care functioneaza instituții publice, clădirile aparținând cultelor,
clădiri din zonele protejate, clădirile proprietatea veteranilor de război/ persoanelor cu
handicap etc. Declarație fiscală se depune la organul fiscal în raza teritorială unde se află
clădirea, iar plată se face în două rate egale (30mart/sept). se plătește în 2 rate egale: 50%
până la sfârșitul semestrului I, 50% până la finele trimestrului III
Dacă nu se plătește, se pot adaugă trei accesorii: penalități, majorari de întârziere, dobanda.
Obligatia este anuala.
 Impozitul pe terenuri
Contribuabil: orice persoană fizica/juridica care are în proprietate un teren situat in
Romania datoreaza pentru el un impozit anual. Obiectul impunerii= valoarea ternului detinut
in proprietate. Pana la 500% daca este lasat in paragina
Scutirile sunt de același fel ca la impozitul pe clădiri ( terenuri apartinand cultelor
religioase, cimitirelor, unitatilor sanitare publice, invatamantului de stat, de autostrazi/DN,
spațiile cu destinația de arhive). Există declarație fiscală ca la clădiri, plată putând fi făcută în
două rate egale sau integral, iar daca e facuta cu anticipatie= bonificatie de 10% stabilita prin
hotarare a CL/CGMB. Impozitul se stabilește în funcție de numărul de metri pătrați, rangul
localității, categoria de folosință a terenului. Daca dobandesti un teren in cursul anului/se
modifica categ de folosinta a terenului = noua declaratie de impunere la organul fiscal in a
carui raza de competenta se afla terenul.
Acesta este datorat pentru intregul al fiscal de persoana care are in proprietate terenul
la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior.

Taxa asupra mijloacelor de transport.

Dubla natura juridica- impozit pe bun impozabil indirect si o taxa pentru folosirea drumului
public)
Subiectele impunerii= orice persoana care are in proprietate un mijloc de
transport care trebuie inmatriculat in Romania datoreaza o taxa anuala pentru mijlocul de
transport. In cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing
financiar, taxa asupra mijlocului de transport se datoreaza de locatar.
Obiectul impunerii= valoarea mijlocului de transport (capacitatea cilindrica si cifra
variabila- care se actualizeaza anual prin HG).
Impozitul se calculeaza in functie de tipul mijlocul de transport si este datorat pentru
intregul an fiscal de persoana care detine dreptul de proprietate asupra acestuia. Se plateste
anual pana la data de 31 martie/ 30 septembrie.
Scutiri= in proprietatea veteranilor de razboi/vaduve de razb, cu handicap grav, ale
institutiilor publice etc. Există trei categorii de mijloace de transport:
1. rutiere (cele mai importante, criterii: capacitate cilindrică+ puterea motorului+
tipul de vehicul, subiectele: proprietarii sau deținătorii nerezidenti sau rezidenți)
2. pe apa(criteriul: tipul de mijloc de transport)
3. aeriene(criteriul: tipul de mijloc transport).
Plata se face în două rate egale+anticipatie=bonificatie de 10%. Daca apar situatii ce
pot duce la modificarea impozitului, contribuabilul are obligatia de a depune declaratia
fiscala la organul fiscal in a carui raza teritoriala isi are domic/sediul/pct de lucru in 30 zile.
Sunt scutiți: cei cu handicap, instituțiile de război, veteranii și urmașii, revoluționarii

Impozitul pe spectacole
 Subiectele impunerii: orice persoana care organizeaza o manifestare artistica, o competitie
sportiva sau alta activitate distractiva in Romania are obligatia de a plati impozit pe
spectacole.
Se calculeaza prin aplicarea cotei de impozit la suma incasata din vanzarea biletelor de
intrare si abonamentelor. Nu se aplica spectacolelor organizate in scopuri umanitare.
Impozitul se plateste la bugetul local al uaturilor in raza careia are loc manifestatia artistica,
competitia sportiva sau alta activitate.
Se plateste lunar pana la data de 10 inclusiv a lunii urmatoare celei in care a avut loc
spectacolul. Orice persoana care datoarea impozitul pe spectacole are obligatia de a depune o
declaratie la compartimentul de specialitate al autoritatii administratiei publice locale pana la
data stabilita pentru fiecare plata a impozitului pe spectacole.

22.Taxa pe valoare adaugata

TVA este un impozit asupra consumului, intrucat nu este stabilita asupra averii,ci
asupra gradului de consumare a acesteia. In asemenea conditii, justitia sociala, din punct de
vedere fiscal, nu este realizata. TVA nu pune in valoare principiul egalitatii prin impozit
(fiecare contribuabil participa la formarea fondurilor banesti ale societatii proportional cu
situatia sa materiala), ci, din contra, principiul egalitatii in fata impozitului (impunerea se
face in acelasi mod pentru toate persoanele fizice sau juridice, fara deosebire de tratament
fiscal si netinand seama de situatia personala a fiecarui contribuabil).
Subiectele impozabile – orice persoana care desfasoara, de o maniera independenta si
indiferent de loc, activitati economice de natura celor definite de lege, respectiv activitatile
producatorilor, comerciantilor sau prestatorilor de servicii. Actiunea independenta este
esentiala pentru caracterul impozabil (angajatii legati printr-un contract de munca nu). De
asemenea, institutiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitatile desfasurate in
calitate de autotitati publice.
Acesta se calculeaza pe baza lunara, ca diferenta intre TVA aferenta operatiunilor
impozabile (TVA colectata) si TVA aferenta achizitiei de bunuri (TVA deductibila) si
servicii de catre platitorul de TVA. => perioada fiscala este luna calendaristica. Pana la data
de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei pentru care se calculeaza, persoanele inregistrate ca
platitori de TVA trebuie sa intocmeasca si sa depuna la organul fiscal competent decontul
TVA unde sunt evidentiate, pe doua coloane tva colectata, si deductibila.
Tva este guvernata de principiul teritorialitatii impunerii, in sensul in care este
aplicabil regimul legal al TVA in statul pe al carui teritoriu este considerata a fi fost efectuata
operatiunea impozabila.
Evenimentul care genereaza obligatia de plata a TVA se produce in momentul
realizarii operatiunii impozabile, respectiv livrarea bunurilor sua prestarea serviciilor.
In ceea ce priveste cota standard TVA, conform art. 291 CF, aceasta de aplica asupra
bazei de impozitare pentru operatiunile impozabile care nu sunt scutite de taxa sau care nu
sunt supuse cotelor reduce, nivelul acesteia fiind:
- 20% incepand cu 1 ianuaria 2016, si pana la data de 31 decembrie 2016
 - 19% incepand cu data de 1 ianuaria 2017
Cota redusa de 9% se aplica asupra bazei de impozitare doar pentru anumite prestari de
servicii sau funizari de bunuri cum ar fi cele din domeniul medical, iar cota de 5% se aplica
de asemenea doar pentru anumite prestari de servici sau furnizari de bunuri ca de exemplu
cele din domeniul invatamantului.

23.Taxele vamale
Politica vamala reprezinta o parte importanta a politicii comerciale (reglementarea
comportamentului persoanelor autorizate in raporturile lor comerciale internationale) care
cuprinde totalitatea reglementarilor si a normelor emise de stat prin institutiile specializate
care vizeaza intrarea si iesirea in si din tara a marfurilor.

Taxele vamale sunt definite ca fiind acele prelevari banesti percepute de catre stat in
momentul in care marfurile trec granitele tarii, respectiv in vederea importului, exportului
sau tranzitului.
Functiile indeplinite de taxele vamale:
Instrument fiscal- perceperea acestuia este avantajoasa pentru un stat, intrucat, ca impozit
fiscal, taxa vamala majoreaza veniturile bugetare.
Instrument de politica comerciala- in cadrul negocierilor comerciale, statele isi acorda
concesii ce constau in reducerea reciproca a nivelului taxelor vamale la importul anumitor
produce care intrau in negocieri.

UE – uniune vamala – nu se aplica taxe vamale

Taxe vamale protectioniste (prohibitive) – au ca principal scop crarea unei bariere pentru
marfurile straine, prin care se urmareste eliminarea concurentei straine pe piata tarii
respective si infaptuirea expansiunii pe pietele externe.
Taxe vamale de retorsiune – ca riposta la utilizarea de catre statele partenere de politici
discriminatorii fata de produsele exportate pe pietele respective: antidumping si
compensatorii.
In Romania, tariful vamal a fost introdus in 1875 – este un catalog ce categoriseste
marfurile pe grupe.
Organele vamale
 național: Autoritatea Vamală (structură în cadrul ANAF, fără personalitate juridică)
 Direcțiile Vamale
 la punctele de frontieră = Birouri Vamale (vameși/ lucrători vamali)
  la sediul unor întreprinderi care produc pentru export: puncte vamale

Procedura vamală: Declarația vamală Controlul vamal Liberul de vamă

Clauza națiunii celei mai favorizate – bilaterală (între 2 state) = statul căruia i se acordă
clauza are dreptul să exporte pe piața internă a țării care a acordat clauza fără taxe vamale
Efectul taxelor vamale: Efect asupra venitului bugetar de formare a veniturilor statului;
Efect asupra consumului intern; Efect asupra raportului de schimb al tarii; Efect de protejare
a economiei nationale sau productiei interne; Efect de competitivitate; Efecte asupra
veniturilor diferitelor categorii sociale;
Declaratia vamala de import constituie actul juridic intocmit de operatorul economic care,
prin inregistrarea la biroul vamal, este acceptat de autoritatea vamala si declanseaza
operatiunea de vamuie.
24.Inspectia fiscala
Inspectia fiscala are ca obiect verificarea bazelor de impunere, a legalitatii si
conformitatii declaratiilor fiscale, corectitudinii si exactitatii îndeplinirii obligatiilor de catre
contribuabili. Inspectia fiscala se exercita exclusiv, nemijlocit si neîngradit prin Agentia
Nationala de Administrare Fiscala sau, dupa caz, de compartimentele de specialitate ale
autoritatilor administratiei publice locale, ori de alte autoritati care sunt competente, potrivit
legii, sa administreze impozite, taxe, contributii sau alte sume datorate bugetului general
consolidat.
Inspectia fiscala se exercita asupra tuturor persoanelor fizice sau juridice, indiferent de
forma lor de organizare, care au obligatii de stabilire, retinere si plata a impozitelor, taxelor,
contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevazute de lege.
Selectarea contribuabililor ce urmeaza a fi supusi inspectiei fiscale este efectuata de catre
organul fiscal competent. Contribuabilul are obligatia sa colaboreze la constatarea starilor de
fapt fiscale. Acesta este obligat sa dea informatii, sa prezinte la locul de desfasurare a
inspectiei fiscale toate documentele, precum si orice alte date necesare clarificarii situatiilor
de fapt relevante din punct de vedere fiscal. La încheierea inspectiei fiscale, organul fiscal va
prezenta contribuabilului constatarile si consecintele lor fiscale, acordându-i acestuia
posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere cu exceptia cazului în care bazele de
impozitare nu au suferit nici o modificare în urma inspectiei fiscale sau a cazului în care
contribuabilul renunta la acest drept si notifica acest fapt organelor de inspectie fiscala.

Formele si întinderea inspectiei fiscale

– inspectia fiscala generala, care reprezinta activitatea de verificare a tuturor obligatiilor
fiscale ale unui contribuabil, pentru o perioada de timp determinata;
– inspectia fiscala partiala, care reprezinta activitatea de verificare a uneia sau mai multor
obligatii fiscale, pentru o perioada de timp determinata.

Metodele realizarii inspectiei fiscale

– verificarea prin sondaj, care consta în activitatea de verificare selectiva a documentelor si
operatiunilor semnificative în care sunt reflectate modul de calcul, de evidentiere si de plata
a obligatiilor fiscale datorate bugetului general consolidat;
– verificarea exhaustiva, care consta în activitatea de verificare a tuturor documentelor si
operatiunilor, care stau la baza modului de calcul, de evidentiere si de plata a obligatiilor
fiscale
– controlul electronic, care consta in activitatea de verificare a contabilitatii si a surselor
acesteia, prelucrate in mediul electronic, utilizand metode de analiza, evaluare si testare
asistate de instrumente informatice specializate.

Programarea se face de catre seful inspectiei. Inaintea desfasurarii inspectiei, organul

are obligatia sa il instiinteze in scris pe contribuabil in legatura cu actiunea care urmeaza sa
se desfasoare prin avizul de inspectie fiscala. – temeiul juridic, data inceperii, obligatiile
contabile, perioada supusa inspectiei, posibilitatea contribuabilului de a solicita motivat
amanarea datei inceperii, locul si timpul ( ≤180 zile – marii contribuabili ≤90 zile –
contribuabilii mijlocii ≤45 zile – micii contribuabili). Aceasta se efectueaza in cadrul
termenului de prescriptie a dreptului de a stabili creante fiscale.
Controlul inopinat reprezinta verificarea documentelor fiscale de catre organul fiscal
competent fara instiintarea prealabila a contribuabilului. Verificarea faptica si documentara,
in principal ca urmare a unor informatii cu privire la existenta unor inadvertente legale.

25.Cazierul fiscal
Cazierul fiscal se utilizeaza in scopul prevenirii si combaterii evaziunii fiscale, precum
si eficientizarii de catre organele fiscale a procesului de administrare a impozitelor, taxelor,
contributiilor si altor venituri datorate de catre contribuabili, prin asigurarea accesului la
informatii care releva modul de respectare a legislatiei fiscale, contabile, vamale si a
disciplinei financiare de catre contrib.
Acesta tine evidenta persoanelor fizice si juridice, precum si a asociatilor, actionarilor
si reprezentantilor legali ai persoanelor juridice, care au savârsit fapte sanctionate de legile
financiare, vamale si de disciplina financiara. Cazierul fiscal se organizeaza de catre
Ministerul Finantelor Publice la nivel central, iar la nivel local de catre directiile generale ale
finantelor publice judetene si a municipiului Bucuresti ori de catre Directia Generala de
Administrare a Marilor Contribuabili. La nivelul Ministerului Finantelor Publice se
organizeaza cazierul fiscal national, în care se tine evidenta contribuabililor de pe întregul
teritoriu al României, iar la nivelul directiilor generale ale finantelor publice judetene si a
municipiului Bucuresti, se organizeaza cazierul fiscal local, în care se tine evidenta
contribuabililor care au domiciliul/sediul în raza teritoriala a acestora. În cazierul fiscal se
înscriu date privind:
– sanctiuni aplicate contribuabililor pentru savârsirea faptelor2 de încalcare a legislatiei
vamale, financiare si de disciplina financiara, ramase definitive si irevocabile potrivit
prevederilor legale în vigoare;
– masuri de executare silita aplicate contribuabililor în legatura cu faptele aratate mai sus,
ramase definitive si irevocabile potrivit prevederilor legale în vigoare;
– înscrierea datelor în cazierul fiscal se face pe baza hotarârilor judecatoresti definitive si
irevocabile.

26.Evaziunea fiscala. Notiune. Forme. Regim juridic. Modalitati

 Evaziunea fiscala reprezinta ansamblul sustragerilor intentionate de la obligatiile fiscale,
comise nu prin incalcarea directa a legii, ci prin eludarea, prin ocolirea ei, cu ajutorul unor
acte simulate si numai aparent reale. SAU poate fi definita ca fiind sustragerea prin orice
mijloace, in intregime sau in parte, de la plata impozitelor, taxelor si altor sume datorate
bugetului general consolidat de catre pers fizice si juridice romane sau straine.

Evaziunea fiscala legala – prin aceasta se intelege actiunea contribuabilului de a ocoli

legea, recurgand la o combinatie neprevazuta a acesteia si deci ”tolerata”. Aceasta forma nu
este posibila decat atunci cand legea este lacunara sau prezinta inadvertente. In cazul
evaziunii legale, contribuabilul incearca sa se plaseze intr-o pozitie cat mai favorita, pentru a
beneficia in cat mai mare masura de avantajele oferite de reglementarile fiscale in vigoare.

Evaziunea fiscala ilegala – spre deosebide de evaziunea fiscala legala care consta intr-o
mentinere prudenta a sustragerii in limitele legale, frauda fiscala se savarseste prin incalcarea
flagranta a legii, profitandu-se de modul specific in care se face impunerea. Prin evaz fiscala
ilicita se intelege actiunea contribuabilului ce incalca prescriptia legala cu scopul de a se
sustrage de la plata impozitelor, taxelor si contributiilor cuvenite statului. Evaziunea fiscala
este frauduloasa atunci cand contribuabilul, obligat sa furnizeze date in sprijinul declaratiei
in baza careia urmeaza a i se stabili cota impozitului, recurge la disimularea obiectului
impozabil, la subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau folosirea altor cai de
sustragere de la plata impozitului.

Evitarea caderii sub incidenta legii fiscale si, implicit, evitarea de a plati impozitul, poate fi
realizata prin 3 modalitati principale:
a. Legea fiscala asigura ea insasi evaziunea printr-un regim fiscal de favoare
b. Abtinerea contribuabilului de a indeplini activitatea, operatiunea sau actul
impozabil
c. Folosirea de mijloace si metode care incalca in mod deschis legea fiscala

1. Legala - Daca scopul a fost eludarea unor norme legale

2. Nelegala – alte considerente in afara de cele legale trebuie declarate ( scopul nu a fost sa
eviti legea, ci situatia te-a pus in aceasta pozitie)

Particularitatile veniturilor publice

Importanța particularităților: să știm să citim o lege când apare o lege nouă,
astfel încât să o înțelegem, interpretăm și aplicăm.
1. Denumirea obligației fiscale
Obligațiile fiscale sunt 2: taxe și impozite. În anumite legi, vom întâlni și alte
denumiri (vărsăminte sau plată la buget sau termenul de taxă, deși este vorba despre
 un impozit). După denumire, va trebui, din textul legii, să vedem ce este: o taxă sau un
impozit.
2. Debitorul sau subiectul impozabil sau denumirea generică de contribuabil
Contribuabilul = PF sau PJ care deține un bun/ realizează un venit din categoria
celor impozabile sau taxabile. Sunt impozabile sau taxabile cele reglementate prin
lege.
3. Obiectul sau materia impozabilă
Unii îi mai spun „masa” impozabilă, dar asta e cam forțat, pentru că masa înseamnă
volumul. Ca să aducem mai mulți bani la buget, trebuie să mărim masa impozabilă.
Obiectul sau materia impozabilă = veniturile sau bunurile taxabile sau impozabile
reglementate prin lege (nullum impositum sine lege).

4. Unitatea de evaluare
În fiscalitatea modernă, evaluarea se face prin cote, care pot fi: fixe sau variabile =
cât %. Cotele pot fi, de asemenea, progresive sau regresive. Impozitul regresiv e
pentru a stimula hărnicia și munca, și pentru a fi un exemplu pentru ceilalți.
5. Unitatea de impunere
În funcție de venitul impozabil, e moneda. Pentru terenuri, e m2 sau hectarul. Se
stabilește în raport de categorii.
6. Asieta/ modul de așezare al impozitului
Poate să fie în funcție de venit, progresiv/ regresiv, sau în funcție de bunurile
impozabile.
7. Perceperea
Se mai numește și încasare; la ASE îi spun colectare. Este vorba despre plată. Plata
se face fie în numerar, fie în cont, fie prin timbru fiscal.
Plata prin timbru fiscal se face prin aplicare și anulare.
8. Termenul de plată
Se stabilește de lege – e definit de exigibilitate. Poate fi în funcție de categoria de
impozit sau taxă (exemplu: poate fi la 48h – impozitul pe spectacole; poate fi lunar –
TVA, poate fi anual – impozit pe automobile).
Neefectuarea plății în termenul de plată duce la sancțiuni: accesorii, dobânzi și
penalități.
9. Înlesnirile
Se mai numesc și facilități fiscale și sunt în număr de 4:
 reduceri
 scutiri – tanti Leana care are pensie de 100 de lei și de plătit 1000 de lei face o cerere
la primărie pentru a fi scutită; consiliul local o scutește
 amânări – am de plătit o sumă si fac o cerere pentru a fi amânată plata până când
încasez banii
 eșalonări – a influențat în mod negativ execuția bugetară în ultimii 20 de ani la noi
 Am de plătit până la sfârșitul primului trimestru ceva și se eșalonează cu încă 3
luni, dar nu mai târziu de execuția bugetară anuală.
În 1992 a apărut și instituția reeșalonării = se trimitea termenul de plată și în anii
următori, se depășea execuția bugetară de la 31.12. Din reeșalonare în eșalonare până se
împlinea termenul de 5 ani.
Reeșalonarea întrerupe termenul de prescripție = o nouă eșalonare atrage curgerea
unui nou termen de prescripție.
10.Răspunderea debitorului, adică a contribuabilului
E important să fim atenți, pentru că există în codul de procedură fiscală o instituție
care se numește domiciliu fiscal ≠ locuința.
Avocatul are domiciliul în sectorul 1, iar cabinetul de avocatură e în sectorul 2;
domiciliul fiscal e locul unde se realizează venitul, deci în sectorul 2.

11.Calificarea bugetară
Calificarea = cui se datorează banii, la ce buget se duc, unde se plătește un impozit
sau o taxă (la BS, la BASS – contribuțiile, la BS).
CASS sunt colectate de ANAF și intră în bugetul administrației de guvern, în loc să
intre în bugetul gestionat de CNAS. Ar trebui Casa să fie autonomă, nu să funcționeze
pe lână Ministerul Sănătății, adică pe lângă Guvern.
E important să fim atenți, pentru că există în codul de procedură fiscală o instituție
care se numește domiciliu fiscal ≠ locuința.
Avocatul are domiciliul în sectorul 1, iar cabinetul de avocatură e în sectorul 2;
domiciliul fiscal e locul unde se realizează venitul, deci în sectorul 2.

Particularitatile obligatiei fiscale

1. Sursa ei este legea
2. Beneficiarul obligatiei fiscale este societatea
3. Modalitatea de stabilire – lege
4. Modalitatea de realizare
5. Modificarea – exista situatii in care modificarea un atrage raspunderea juridica
a. Modificarea obiectului/ materiei impozabile
b. Modficarea situatiei juridice a contribuabilului
c. Modificari prin acordarea inlesnirilor legale
d. Modificarea legii
6. Stingerea – legea stabileste principalele modalitati
a. Legea
b. Compensarea
c. Anularea
d. Prescriptia
e. Penttru cauze de disparitie sau insolvabilitatea
f. Executarea silita
7. Generica
8. Se individualizeaza printr-un act numit creanta fiscala/ titlu de creanta fiscala