21.

Recoltarea exudatului faringian

Definiție:
Recoltarea exudatului faringian este o procedură medicală utilizată pentru a colecta mostre de exudat (lichid) din
zona faringiană, care include amigdalele și peretele faringian posterior. Această procedură este realizată pentru a
diagnostica infecțiile bacteriene sau virale ale tractului respirator superior și pentru a identifica agentul patogen
responsabil.

Scop:
Scopul principal al recoltării exudatului faringian este de a obține o mostră de exudat pentru a efectua analize de
laborator și a identifica microorganismele implicate în infecția faringiană. Acest lucru ajută la prescrierea unui
tratament adecvat și la prevenirea complicațiilor asociate infecțiilor respiratorii superioare.

Materiale necesare:
Pentru a efectua recoltarea exudatului faringian, sunt necesare următoarele materiale:
1. Mănuși medicale sterile
2. Tampoane sterile pentru recoltare (de preferat cu vârf din bumbac)
3. Eprubete sterile cu mediu de transport (pentru a păstra mostrele de exudat)
4. Unghiile de lemn sterile sau spatule de recoltare (opțional)
5. Solutie dezinfectanta pentru igiena mâinilor și pentru curățarea zonei faringiene înainte de
recoltare
Tehnica:
Procedura de recoltare a exudatului faringian poate fi realizată în următorii pași: a. Pacientul este poziționat într-
un scaun confortabil, cu capul înclinat ușor înapoi. b. Medicul sau asistentul medical își pregătește echipamentul și
se asigură că mâinile sunt igienizate corespunzător. c. Cu ajutorul unei spatule sterile sau a unui tampon cu vârf din
bumbac, medicul examinează zona faringiană, colectând exudat din amigdalele și peretele faringian posterior. d.
Exudatul este apoi transferat într-o eprubetă sterilă cu mediu de transport, asigurându-se că proba este protejată
de contaminare. e. După recoltare, eprubeta este etichetată corespunzător cu informații despre pacient și dată. f.
Eprubeta este trimisă la laboratorul de analize într-un timp cât mai scurt pentru a asigura integritatea și viabilitatea
mostrei recoltate.

Accidente și incidente:
În timpul procedurii de recoltare a exudatului faringian, pot apărea următoarele accidente sau incidente:
Sângerări minore: În unele cazuri, recoltarea poate provoca sângerări minore din zona faringiană. Acestea pot fi
controlate prin aplicarea unei comprese sterile sau prin tamponarea ușoară a zonei afectate.
Disconfort sau greață temporară: Unele persoane pot experimenta un ușor disconfort sau greață temporară în
timpul procedurii. Aceste simptome dispar în mod obișnuit în scurt timp.
Reflexul de vărsătură: Uneori, stimularea zonei faringiene poate declanșa reflexul de vărsătură. În astfel de cazuri,
pacientul trebuie să fie pregătit și instruit să facă față acestei reacții, iar procedura poate fi reluată după o perioadă
de odihnă.
Este important să menționez că aceste accidente și incidente sunt rare și de obicei minore. Personalul medical este
instruit să efectueze procedura cu atenție și să minimizeze astfel de complicații.
22.Fixarea pansamentului prin infasurare

Definiție:
Fixarea pansamentului prin înfășurare reprezintă o tehnică medicală utilizată pentru a asigura aderența și
stabilitatea pansamentului aplicat pe o leziune sau zonă a corpului. Această procedură implică înfășurarea
bandajului elastic în jurul pansamentului, oferind compresie, susținere și protecție.

Scop:
Scopul principal al fixării pansamentului prin înfășurare constă în protejarea și asigurarea unei mediul adecvat
pentru vindecare. Această tehnică ajută la menținerea pansamentului în loc și la prevenirea contaminării leziunii, în
timp ce oferă compresie și susținere pentru reducerea inflamației și a umflăturilor. Fixarea pansamentului prin
înfășurare contribuie, de asemenea, la stabilizarea articulațiilor și la controlul sângerărilor minore.
Materiale necesare:
Pentru a efectua fixarea pansamentului prin înfășurare, sunt necesare următoarele materiale:
 Pansament absorbant steril, adecvat pentru tipul de leziune
 Bandaj elastic compresiv sau bandaj adeziv
 Foarfece sterile, pentru tăierea bandajului
 Soluție antiseptică pentru curățarea leziunii înainte de aplicarea pansamentului

Tehnica:
Procedura de fixare a pansamentului prin înfășurare poate fi realizată în următorii pași:
a. Prepararea leziunii: Leziunea este curățată cu grijă folosind soluția antiseptică pentru a preveni contaminarea și
infecția.
b. Aplicarea pansamentului: Pansamentul steril și adecvat este plasat pe suprafața leziunii, asigurându-se
acoperirea corespunzătoare a zonei afectate.
c. Înfășurarea cu bandaj elastic: Bandajul elastic este fixat de un capăt al pansamentului și apoi înfășurat în jurul
leziunii într-un mod strâns, dar confortabil. Înfășurarea se realizează în spirală sau într-o manieră specifică pentru a
menține pansamentul în poziție.
d. Fixare finală: Bandajul este fixat la sfârșitul procedurii cu ajutorul clemei sau a panglicii adecvate, pentru a
asigura o fixare sigură și stabilă a pansamentului.

Accidente și incidente:
În timpul fixării pansamentului prin înfășurare, pot apărea următoarele complicații:
 Ischemie: Înfășurarea excesivă sau prea strânsă poate duce la ischemie, reducând fluxul de sânge către
zona afectată și compromițând vindecarea. Este important să se acorde atenție înfășurării cu compresie
adecvată și să se monitorizeze perfuzia tisulară.
 Dermatită de contact: Unele persoane pot dezvolta reacții alergice la materialele utilizate în bandaje, ceea
ce poate duce la dermatită de contact. Se recomandă utilizarea materialelor hipoalergenice și
monitorizarea reacțiilor adverse la nivelul pielii pacientului.
 Compresie excesivă a nervilor sau a vaselor de sânge: Înfășurarea incorectă poate exercita presiune
excesivă asupra nervilor sau vaselor de sânge, provocând disconfort, durere sau tulburări de circulație. În
timpul procedurii, trebuie să se acorde atenție la poziționarea corectă a bandajului și la monitorizarea
simptomelor pacientului.
Este esențial ca personalul medical să aibă competențe și cunoștințe adecvate în fixarea pansamentului prin
înfășurare pentru a minimiza riscul de complicații și pentru a asigura o vindecare optimă și sigură a leziunilor.