Rolul asistentului medical în îngrijirea postoperatorie a pacienților cu

patologie rinosinusală

ȘL Dr. Andreea Marinescu

Conf. Univ. Dr. Mădălina Georgescu

Patologia rinosinusală este întâlnita frecvent în afecțiunile otorinolaringologice.

Aceasta este caracterizată de patologia inflamatorie/infecțioasă obstructivă (deviație de sept,
rinită cronică hipertrofică, rinosinuzite), de afecțiuni tumorale benigne sau maligne, precum și
de afecțiuni traumatice. Managementul acestor pacienți presupune tratament medicamentos
sau chirurgical, ultimul putând fi unul minim invaziv (chirurgie endoscopică), clasic-deschis,
sau combinat (endoscopic și deschis), având ca obiectiv viza diagnostică (prelevare de secreții
sau fragment bioptic), curativă a acestei patologii și refacerea funcției nazale.
Rolul asistentului medical în efectuarea endoscopiei cu tub rigid sau a fibroscopiei.
Evaluarea pacienților în scop diagnostic se face, tot mai des, prin metode tehnologice
noi, cum sunt fibroscopia sau endoscopia cu tub rigid.
Fibroscopia reprezintă metoda neinvazivă utilizată pentru vizualizarea și explorarea
structurilor anatomice de la nivelul cavitaților nazale,
rinofaringelui, orofaringelui, laringelui și uneori a
conductului auditiv extern și a membranei timpanice cu
ajutorul unor fibre optice. Endoscopul rigid permite
aceleași manevre ca și fibroscopul, dar beneficiul
endoscopiei cu tub rigid este limitat de conformațiile
anatomice particulare fiecărui pacient (fig. 1).

Fig. 1 Endoscop nazal

Un fibroscop (fig. 2) este alcătuit în mod normal din:

- două fascicule optice (unul pentru imagine și unul pentru iluminare)
- fibre mecanice pentru comanda mecanică a angulării distale a
instrumentului

Fibroscoapele mai pot fi prevăzute cu:

- canale pentru insuflare
- canale pentru aspirație
- canale de spălare (irigare)
- canale pentru instrumente

Fig. 2 Fibroscop nazal

1
Cum se efectuează fibroscopia?
Medicul și asistenta trebuie să fie echipați corespunzător, cu costum chirurgical,
mască, bonetă, mânuși de unică folosință.
Se invită pacientul să ia loc pe un scaun, medicul se poziționează în fața pacientului pe
un alt scaun, iar asistentul medical va sta în dreapta medicului, pentru a-i înmâna cele
necesare efectuării fibroscopiei, conform procedurilor specifice (fig. 3). Asistentul medical
are responsabilitatea efectuării manevrei în condiții de securitate a sănătății și de prevenire a
infecțiilor nozocomiale – sterilizarea fibroscopului (trebuie să respecte timpul de sterilizare al
fibrei) și a altor instrumente și materiale medicale. De asemenea, are în responsabilitate
funcționarea monitorului, a aspiratorului medical (în cazul în care este vorba de un fibroscop
care are și un canal pentru aspirație), va ajuta la
manevrele de setare a display-ului (reglare
luminozitate, strălucire, înregistrare/ fotodocumentare
a pacientului aflat pe scaun) care sunt complementare
manevrei de fibroscopie. Asistentul medical va avea
pregătite și instrumentele de prelevare a
secrețiilor/fragmentelor biologice și este responsabil
de inscripționarea probei bacteriologice (exudat,
secreții muco-purulente, fragmente bioptice etc) cu
datele pacientului. Va delega sau va efectua
transportul către laboratorul de analize biologice/
bacteriologice/histopatologice a probei recoltate.
Fig. 3 Tehnica fibroscopiei nazale

După ce manevra a luat sfârșit, asistentul medical se va asigura că fibroscopul este

curat și va pune fibra la sterilizat, respectând indicațiile date.
Se vor arunca echipamentele de unica folosință.
Supravegherea post-procedurala se face de către asistentul medical timp de 5-10
minute în cazul în care examinarea a necesitat administrarea de anestezice sau a fost însoțită
de prezenta sângerării nazale, durere la manevrele endoscopice sau lipotimie.

Rolul asistentului medical în îngrijirea postoperatorie

În perioada imediat postoperatorie este necesară evaluarea parametrilor funcționali ai
pacientului (tensiune arterială, alura ventriculară, puls, temperatura, saturația în oxigenului),
administrarea medicației conform indicațiilor medicului curant și medicului ATI,
monitorizarea pacientului, mai ales în primele 48 ore, precum și preîntâmpinarea unor
eventuale sângerări sub tamponament. În acest sens se pot practica manevre de hemostaza
locală precum aplicarea de gheață la nivelul piramidei nazale, aspirarea cheagurilor
sangvinolente de la nivel orofaringian, gargară cu apă oxigenată, schimbarea pansamentului
pus la nas (“căpăstru”). În cazul unei sângerări active sub tamponamentul nazal, care nu
cedează la manevrele de hemostaza locală, asistentul medical trebuie să anunțe medicul curant
sau medicul de gardă și să îndeplinească recomandările acestuia (ex. se pot administra
hemostatice intravenos și soluții de rehidratare).

2
 De obicei, în primele 24-48 ore după intervenția chirurgicală rinosinusală, pacienții
sunt tamponați nazal bilateral, ceea ce creează un disconfort pacientului și obligă pacientul la
respirație orală. Asistentul medical trebuie să consilieze pacientul în această perioadă pentru a
crește complianța pacientului la menținerea tamponamentului, să se asigure că pacientul
respectă recomandările de umezire periodică a buzelor și de hidratare.
După detamponarea pacientului, asistentul medical asistă la toaletarea zilnică a foselor
nazale, care se efectuează de medicul ORL prin aplicarea la nivelul foselor nazale a meșelor
nazale, efectuate din vată sterilă, îmbibate cu soluție anemizantă (xilina 1%, vasoconstrictor –
Rinofug/Bixtonim și ser fiziologic) sau cu soluții uleioase (vitamina A).
Asistentul medical trebuie să fie echipat corespunzător normelor sanitare – mânuși de
unică folosință, ochelari și mască chirurgicală, deoarece îngrijirea pacientului cu patologie
rinosinusală include manevre care pot declanșa strănutul. Pacientului nu trebuie să sufle nasul
timp de 4-5 zile de la detamponare, iar asistentul medical trebuie să-i reamintească periodic
pacientului acest lucru.
Asistentul medical este responsabil de existența în cabinetul de tratament a
materialelor, dispozitivelor și substanțelor necesare tratamentului local nazal. Acesta trebuie
să aibă confecționate căpăstre, să prepare soluțiile anemizante și să se asigure că există
instrumentar steril pentru pacienții pe care îi are în grijă la începutul turei de serviciu.
Instrumentele utilizate pentru îngrijirea postoperatorie a pacienților cu patologie
rinosinusală operată sunt reprezentate de:
- oglinda frontală,
- specul nazal Hartmann,
- pensa baioneta,
- canulă de aspirație nazală,
- apăsător de limbă (abeslangul),