COLEGIUL NAŢIONAL DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „R.

PACALO”

CATEDRA DISCIPLINE CHIRURGICALE

LECŢIE TEORETICĂ

ANESTEZIA LOCOREGIONALĂ
 CHIŞINĂU

1. Anestezia locoregională. Definiţie, tipurile. Substanţele anestezice

utilizate.
Abolirea tranzitorie a sensibilității unei părti a corpului pentru o intervenție
chirurgicala cu păstrarea stării de conştienţă.
Anestezia loco - regională poate fi:
1. locală:
a) prin refrigeraţie (crioanestezie);
b) de contact (de suprafaţă) sau topică;
c) infiltraţia terminaţiilor nervoase (prin infiltrare strat cu strat);
2. regională:
a) pe cale intravenoasă regională (blocaj Bier);
b) anestezia trunchiurilor nervoase (tronculară);
c) anestezia pe plex (brahial, lombar) (plexală);
d) anestezia spinală (subarahnoidiană, rahianestezia);
e) anestezia peridurală (extradurală), pe cale lombară sau sacrală.
Substanţele anestezice: novocaina, trimecaina, lidocaina, sovcaina, xilina,
xilocaină
Soluţiile anestezice se păstrează în camera de pregătire preoperatoare separat
de alte soluţii, în vase, care se disting după culoare şi formă. Înainte de a turna
soluţia, sora medicală din sala de operaţie sau infirmiera trebuie să arate eticheta de
pe vasul respectiv chirurgului, care va efectua operaţia. Toate aceste măsuri de
siguranţă sunt necesare pentru prevenirea pericolului administrării în loc de
substanţă anestezică a unei alte substanţe. Regulile de păstrare şi utilizare a
soluţiilor anestezice trebuie respectate cu stricteţe.
Novocaina – soluţie de 0,25%, 0,5%, 1%, 2%- nu posedă acţiune
cumulativă, se poate administra in cantităţi mari in operaţii de lungă durată iar
acţiunea toxică generală este în majoritatea cazurilor neînsemnată.
Trimecaina – se utilizează în anestezia prin infiltraţie şi de conducere
(soluţie de 0,25%, 0,5%, 1%, 2%).
Lidocaina (xicaina) –este bine suportată de bolnavi, nu provoacă iritaţii
locale(soluţie de 0,25% - 2%).
Sovcaina – efectul anestezic este de 15 – 20 de ori mai mare, decît al
novocainei, însă este şi de 20 de ori mai toxică decît novocaina.

2. Anestezia locală: topică; prin infiltraţie.

Anestezia topică. Suprafaţa ţesutului sau mucoasei se badijonează cu soluţie
de substanţă anestezică sau se aplică pe ele tampoane îmbibate cu substanţă
anestezică. Se utilizează în practica oftalmologică, în otorinolaringologie şi
urologie, în bronhoesofagoscopii şi bronhografii. Anestezia topica se efectueaza
cu: lichide (xilina 5-10%, pantocaina 2%, percaina 2%), paste (pomada de xilina -
xilocaina 5%, contralgin pasta), pulberi (ortoform 5-10%, benzocaina), aerosoli,
gel (benzocaina 20%, lidocaina 5%), unguente (lidocaina 5%, xylocaina 5%),
spray (gingicain, lidocaina 10%, xylocaina 10 %).
Anestezie prin infiltraţie. Se îmbibă cu soluţie toate ţesuturile cîmpului
operator strat cu strat. Cu un ac subţire se puncţionează pielea şi se injectează
soluţia, se formează „Coaja de lămîie” pe toată linia de incizie. Mai apoi se
introduce acul în stratul celular subcutanat, infiltrîndu-l pe toată lungimea liniei de
incizie, pe urmă acul se împinge în ţesuturile situate mai profund. În cursul
operaţiei se continuă infiltrarea cu soluţie anestezică a ţesuturilor cîmpului
operator.

3. Anestezie regională(prin conducere): tronculară; în plex;

rahianestezia.
Anestezie de conducere. La baza acestei tehnici se află acţiunea asupra
fibrelor nervoase urmată de întreruperea conductibilităţii sensibilităţii pe întinderea
nervului.
Anestezia tronculară se realizează prin introducerea substanţei anestezice
în vecinătatea unui trunchi nervos.
Anestezia plexală are ca scop blocarea pe o zonă mai largă inervată de un
plex nervos.
Anestezia spinală recunoaşte două tehnici: rahianestezia şi anestezia
peridurală.
Rahianestezia constă în injectarea unei cantităţi reduse de anestezic în
lichidul cefalorahidian, după ce s-a plasat acul dincolo de dura mater.
Anestezia peridurală constă în injectarea unei cantităţi mai mari de
anestezic în spaţiul peridural, plasînd acul între ligamentul galben şi dura mater.
Pregătirea bolnavului de anestezie. Se va acorda o atenţie deosebită
sistemului nervos. Bolnavul trebuie convins, că operaţia va trece fără durere. Dacă
bolnavul va înştiinţa la timp chirurgul despre apariţia durerii, adăugarea substanţei
anestezice va suprima senzaţiile neplăcute.
Cu cîteva zile înainte de operaţie se vor administra bromuri şi se va
supraveghea somnul bolnavului; în caz de insomnie se vor administra somnifere.
Cu o oră înainte de operaţie se va injecta subcutanat 1 ml de soluţie de morfină sau
omnopon.
Evoluţia anesteziei locale poate fi împărţită în următoarele perioade: 1)
administrarea substanţei anestezice; 2) acţiunea anestezicului asupra elementelor
nervoase din ţesuturi; 3) anestezia completă; 4) revenirea şi recuperarea completă a
sensibilităţii.

4. Complicaţiile anesteziei locoregionale. Asistenţa de urgenţă. Îngrijirea

pacientului.
La unii bolnavi cu o sensibilitate mărită se dezvoltă tabloul clinic al
intoxicaţiei: ameţeală, astenie, greţuri, paliditatea tegumentelor şi mucoaselor, puls
 frecvent de amplitudă mică. În intoxicaţiile mai grave se constată reacţii motoare,
excitaţie, senzaţie de frică, halucinaţii, vărsături. În asemenea cazuri anestezia se
opreşte, bolnavului i se dă să inspire vapori de nitrit de amil, se injectează 1-2 ml
de soluţie de cafeină de 20% şi 1 ml de soluţie de dimedrol de 1%.
Altă complicaţie este şocul anafilactic(vezi „Profilaxia infecţiei
chirurgicale”).
La anestezia rahidiană se observă:
1.Scăderea bruscă a tensiunii arteriale nefiind depistată la timp, poate duce
la deces.
2.Vărsătura în marea majoritate a cazurilor este reflexă.
3. Stopul respirator poate apărea în anestezia înaltă cu doze mari, însoţită de
coborîrea jumătăţii superioare a trunchiului. În acest caz măsura fundamentală de
ajutor este ventilaţia pulmonară artificială, administrarea analepticilor respiratorii.
4. Meningita purulentă poate fi provocată de contaminare cu flora de pe
suprafaţa pielii sau metastazarea microflorei din focarul septic.
5. Paraleziile şi parezele motorii dispar în primele 1 ½-2 luni. Uneori
leziunile grave nu se recuperează timp îndelungat ca urmare a leziunii organice a
ţesutului nervos.
6. Meningismul se manifestă prin cefalee pronunţată, greaţă, vărsături,
somnolenţă, bradicardie, redoarea cefei, creşterea temperaturii corpului. Aceste
semne sunt legate de iritarea meningelor şi cedează la terapia de deshidratare.
7. Cefalea este cea mai frecventă complicaţie postoperatorie. Poate tulbura
capacitatea de muncă şi cauza multe suferinţe bolnavului. Uneori cefalea este
însoţită de vertij, greaţă, vărsătură si tulburări de echilibru.
Cefalea postrahianestezică poate fi provocată de următoarele cauze:
– introducerea în lichidul cefalorahidian a preparatelor insuficient epurate
sau de impurităţile din apă distilată;
– iritarea meningelor cu iodul adus de pe piele cu acul în timpul puncţiei
rahidiene;
– apariţia meningitei ca urmare a contaminării meningelor cu tulpini de
virulenţă redusă.
Etapa postoperatorie
Supravegherea clinică şi instrumentală este strict necesară în etapa
postoperatorie precoce şi anume: frecvenţa respiratorie, tipul de respiraţie,
coloraţia tegumentelor şi mucoaselor frecvenţa şi amplitudinea pulsului, diureza,
volumul drenajelor, monitorizarea respiratorie: monitorizarea cardiovasculară:
măsurarea presiunii arteriale, supravegherea ECG, monitorizarea temperaturii
centrale,etc. Este indicată perfuzia care trebuie să răspundă uneia sau mai multor
indicaţii precise: aport volemic, aport/suplimentare hidro-electrolitică,analgezie,
alte medicaţii etc.

Obligaţiile surorii medicale anesteziste

1)efectuarea premedicaţiei în conformitate cu indicaţiile medicului
anesteziolog;
 2)pregătirea pentru anestezie a aparatelor de narcoză, instrumentelor,
medicamentelor, substanţelor medicamentoase şi narcotice, oxigenului;
3)curăţirea şi dezinfecţia instrumentelor şi aparatelor după terminarea
narcozei;
4) controlul asupra transportării la timp a bolnavului pentru narcoză şi
aranjării lui pe masa de operaţie;
5) acordarea ajutorului medicului –anesteziolog în tot cursul narcozei pînă la
trezirea complectă a bolnavului;
6) înregistrarea în fişa de narcoză a pulsului, respiraţiei, tensiunii arteriale şi
altor indici în tot cursul operaţiei;
7) supravegherea bolnavului în timpul transportării din sala de operaţie în
salonul postoperator şi observarea lui ulterioară conform indicaţiilor medicului-
anesteziolog. Nu se admite ca sora-anestezistă să părăsească sala de operaţii fără
permisiunea medicului-anesteziolog;
8) evidenţa medicamentelor consumate pentru anestezie ,complectarea listei
de medicamente necesare şi aducerea lor din farmacie;
9) cunoaşterea bazelor anesteziologiei, posedarea deprinderilor practice de a
administra narcoza cu masca şi de a respiraţie dirijată.

Bibliografia la specialitate:
1. Gudumac E., Benea T., Golovin B., Creţu E., Chirurgie, Î.S.F.E.”Tipogr.
Centrală”, Chişinău 2009, pag. 154-162.
2. Cristea I., Ciobanu M., Ghid de anestezie, Editura medicală, Bucureşti, 2003
3. Golovin B., Bedicov E., Creţu E., Chirurgie generală.- Ghid pentru lecţii
practice, Î.I. “Angela Levinţa”, Chişinău , 2004.
4. Bedicov E.,Ignatenco S., Chirurgie - Compendiul deprinderilor practice,
Chişinău, 2004.
5. Spînu A., Chirurgie generală şi semiologie chirurgicală, CEP Medicina,
Chişinău 2008.
6. Strucicov V.I., Chirurgia generală , traducere G. Ghidirim, Lumina,
Chişinău, 1992. pag. 363 – 377.
7. Daşchevici S.,Mihăilescu M., Chirurgie, editura Medicală, Bucureşti 1998.
8. Anghelescu N., Patologie şi nursing chirugical, editura Medicală, Bucureşti,
1998.
9. Vasile D. Grigoriu M., Chirurgie şi specialităţi înrudite, ed. Didactică şi
pedagogică, R.A., Bucureşti 1995.
10. CNMF, Standarde/Protocoale de proces, Ch.: S.n.(Tipog.-3 SRL), Chişinău
2008.

Bibliografia psihopedagogică:
1. Carlateanu T., Cosovan O., Goraş-Postică V.,.. ,Formare de competenţe
prin strategii didactice interactive, ProDidactica, Chişinău, 2008
2. Cucoş C., Pedagogie, ediţia II, Polirom, Iaşi, 2006
3. Bontaş I., Pedagogie, ediţia IV, Bucureşti, 2000
4. Cerghit I., Metode de învăţămînt, Polirom, Iaşi, 2006
5. Mîndîcanu V., Bazele tehnologiei şi măiestriei pedagogice, Liceum,
Chişinău, 1997
6. Ionescu M., Radu T., Didactica modernă, ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2001