1. Noţiune de durere, anestezie. Tipurile anesteziei.

Durerea – poate fi definită ca o sensaţie total subiectivă, complexă ca urmare a unui

mecanism de protecţie ce survine cînd ţesuturile sunt pe cale de a fi lezate. Ea favorizează
parţial vindecarea, fiindcă împiedică efectuarea mişcărilor în regiunea lezată.
Durerea este ceea ce pacientul spune că doare, ceea ce pacientul descrie şi nu
ceea ce cred ceilalţi că e. Nu există măsurători obiectvi ai intensităţii durerii pe
care o simte persoana.
După durată durerea este:
 Acută.
 Cronică.
 Incidentă.
Durerea acută se datorează în general, unei leziuni acute sau unei boli bine
identificate. Are un debut bine definit şi o durată limitată. Este însoţită de anxietate
şi semne clinice ale hiperactivităţii simpatice: tahicardie, hipertensiune, transpiraţie,
dilatarea pupilelor şi paloarea tegumentelor.
Durerea cronică rezultă dintr-un proces patologic cronic
Durere incidentă apare doar în circumstanţe speciale cum ar fi la schimbarea poziţiei, la o
mişcare anume etc.
Conform datelor fizio-patologice:
1. Durere nociceptivă
 Somatică - din piele şi structurile superficiale ;
 Viscerală - din structurile adînci, viscere;
2. Durere neuropatică - este cauzată de leziuni la nivelul SNC sau a nervilor
periferici.
3. Durere psihogenă - este durerea pentru care nu exzistă o bază fizică la bolnavii
care au semne de psihopatii.
Anesteziologia este studiul şi practica administrării unor categorii variate de droguri cu
scopul blocării percepţiei durerii produse de intervenţia chirurgicală.
Analgezia este absenţa durerii (an-"fără" + algesis "durere").

Anestezia este starea în care corpul întreg sau numai anumite părţi ale acestuia, îşi pierde
sensibilitatea dureroasă în urma administrării substanţelor anestezice. Anestezia = fără ( an )
sensibilitate ( estezia ).
Tipurile anesteziei:
1. Anestezie general;
2. Anestezie locoregională;
2. Noţiune de anestezie generală, tipurile. Substanţele anestezice
utilizate.
Anestezia generală este o stare caracterizată prin suprimarea tuturor senzaţiilor cu abolirea
persistentă a constienţei, datorată inhibiţiei SNC.
Clasificarea anesteziei generale:
I. În funcţie de căile de aadministrare se disting:
1. A. generală inhalatoare – administrarea substanţelor anestetice prin căile respiratorii.
 cu mască
 prin intubaţie orotraheală.

1
 2. A. generală neinhalatoare - administrarea substanţelor anestetice prin alte căi cu
evitarea căilor respiratorii (intravenoasă, intrarectală).
II. În funcţie de substanţele administrate:
1. Monoanestezie - administrarea unui singur anestezic;
2. Asociată - administrarea a două anestezice pe aceeaşi cale;
3. Combinată – administrarea a 2-3 remedii anestezice pe diferite căi (intubaţie + i/v,
intubaţie + anestezie locoregională, neuroleptoalnalgezia asociază un neuroleptic cu
un opioid ( Droperidol + Fentanyl).
4. Policomponentă ( analgetice + alte preparate).
Anestezia inhalatoare - administrarea substanţelor anestetice prin căile respiratorii.
 cu mască
 prin intubaţie orotraheală.
Substanţele utilizate:
1. Gazoase : Protoxidul de Azot –singurul folosit actual.
2. Lichide volatile: Halotan, Enfluran, Isofluran. Dintre cele recente sînt:
Desfluran, Sevofluran.
3. Pregătirea bolnavului pentru anestezie. Premedicaţia. Schema
anesteziei orotraheale.
Etapele anesteziei orotraheale:
1). Preanestezia care include examenul preanestezic şi preanestezia propriu-zisă
(premedicaţia).
2). Inducţia anesteziei– perioada necesară pentru instalarea anesteziei adecvate.
3) Intubaţia orotraheală - perioada în care se realizează intubaţia
orotraheală .
4). Menţinerea anesteziei - perioada în care se desfăşoară intervenţia
chirurgicală şi necesită monitorizare atentă.
5). Trezirea pacientului.
1. Preanestezia include:
a) Consultului preanestezic;
b) Medicaţia preanestezică.
Consultul preanestezic se realizează în timpul vizitei preoperatorii de către medical
anesteziolog şi are ca scop evaluarea şi pe cît posibil reducerea riscului anestezic. În cadrul
consultului preanestezic, anestezistul informează clar pacientul asupra anesteziei(
accentuînd siguranţa tehnicii anestezice alese, va menţiona şi posibilitatea apariţiei
complicaţiilor), oferă suport emoţional, tinde să cîştige încrederea pacientului.
Majoritatea pacienţilor sunt anxioşi înainte de operaţie. Consultul preanestezic însă nu
poate înlătura total anxietatea, nici nu poate oferi analgezie sau sedare. Din acest motiv
se recurge la medicaţia preanestezică - premedicaţia.
Premedicaţia: pregătirea medicamentoasă a bolnavului către anestezie pentru a preveni
complicaţiile în timpul anesteziei şi după anestezie.
Scopul :
 Pentru calmarea psihică, diminuarea anxietăţii;
 Prevenirea greţurilor şi vărsăturilor postoperatorii;
 Micşorarea secreţiei căilor respiratorii;
 Reducerea riscului de aspiraţie al conţinutului gastric acid.

2
 Pacientul trebuie să ajungă în sala de operaţie treaz, cooperant, dar moleşit şi
somnoros.
Premedicaţia este de 2 tipuri :
1. Serală – în ajun de operaţie după ce şi-a satisfăcut toate necesităţile la viceu, duş - la
22oo se culcă în pat şi se administrează per os :
a) Un somnifer – fenobarbital, barbital, radedorm.
b) Un tranchilizant – seduxen, tazepam, relanium etc.
c) Un antihistaminic – dimedrol, suprastin, taveghil, clemastin etc.
2. Matinală - cu 30-40 min înainte de operaţie se face în salon de către a/m de gardă
sau pe masa de operaţie.
Se administrează i/v :
a) Analgetic narcotic – Promedol 1,0-1%,Tramadol.
b) Atropină sulfat 0,1% - 0,5 sau 0,75ml
c) Antihistaminic – Taveghil, Suprastin etc.
Se aplică un abord venos, se instalează sistemul pentru perfuzie şi seperfuzează una din
soluţiile indicate de către medic.
2. Inducţia - scopul inducţiei este realizarea anesteziei cît mai rapid şi plăcut. Principala
modalitate de inducţie (întroducere) a anesteziei este administrarea i/v a unui hipnotic sau
unui amestec de substanţe hipnotice descrise:
 Propofol,
 Ketamin (Ketalar)
 Kalipsol,
 Hexenal,
 Tiopental de Na,
 Oxibutirat de Na etc.
Începe în momentul administrării drogurilor anestezice şi continuă pînă la
atingerea nivelului stabil al anesteziei ( pierderea stării de conştienţă ). Este
perioada cu risc crescut. Pot să apară alterări bruşte ale funcţiilor
respiratorii şi circulatorii.
După instalarea somnului şi oxigenarea plămînilor se face:
3. Intubaţia orotraheală
1. Se administrează i/v un miorelaxant de scurtă durată (Ditilina, Miorelaxina)
durata acţiunii 5-7 min;
Există pericolul înghiţirii limbii. Pentru aceasta se aplică metoda Safar –
menţinerea mandibulei în extensie;
2. Se face laringoscopia cu intubarea traheei şi conectarea capătului sondei la
aparatul de anestezie;
3. După intubare se face fixarea canulei de intubaţie;
4. Se administrează substanţa anestezică prin sonda orotraheală.
4. Menţinerea anesteziei
Este perioada în care se desfăşoară intervenţia chirurgicală şi necesită monitorizare
intraanestezică specială. SSS
Se face:
a) Administrarea substanţei anestetice prin sonda orotraheală – Hlotan,
Isogluran, Sevofluran etc;

3
 a) Administrarea fracţionată a miorelaxanţilor de lungă durată care acţionează 20-25 min
- Arduan ,Tracum;
b) Terminarea operaţiei .
5.Trezirea pacientului-o altă perioadă cu risc. Se face întreruperea administrării
drogurilor, antagonizarea drogurilor administrate, trezirea pacientului, aspirarea secreţiilor
din faringe şi trahee. Dacă pacientul respiră spontan, este treaz şi răspunde la întrebări se face
detubarea lui, transportarea în camera de trezire (TI).
Echipamentul necesar pentru intubaţia orotraheală.
Lîngă masa de operaţie se pregăteşte:
1. Aparatul pentru narcoză;
2. Electroaspiratorul în funţie - controlat anticipat;
3. Masa anestezistului cu materialele necesare ( vezi mai jos);
4. Masa pentru injecţii i/v;
5. Tonometru , stetoscop, ceas;
6. Ştativ pentru sistemul de perfuzii;
7. Fişa de narcoză.
Pe masa medicului anesteziolog a/m pregăteşte:
1. Depărtător de dinţi;
2. Pensă pentru fixarea limbii;
3. Pipa de aer Guedel;
4. Două colete sterile pentru aspirarea cavităţii bucale şi a tubului endotraheal (la
necesitate);
5. Laringoscopul cu lame de diferite mărimi (va fi verificat);
6. O canulă de intubaţie de dimensiuni potrivite pacientului;
7. Se vor pregăti înca două canule, una mai mică şi una mai mare decît cea aleasă
pentru intubaţie;
8. Conductor metalic pentru tubul de intubare;
9. Soluţie sterilă de Furacilină în care se vor păstra tuburile verificate;
10.Seringă pentru umflarea manşetei, 2 benzi de tifon pentru fixarea tubului
endotraheal la gura pacientului intubat.
11.Set de tuburi pentru adaptare;
12.Balon de ventilaţie cu masca (sacul Ambu) conectate la oxygen;
13.Trusa de instrumente pentru traheostomie;
14.Foarfece, porttampon, un borcănaş cu comprese sterile;
15.Sonde gastrice, catetere central şi periferice.
Pe măsuţa pentru injecţii i/v a/m pregăteşte:
1. Seringi cu ace monouzuale;
2. Sisteme pentru perfuzii;
3. Comprese sterile, sol. Alcool 70%;
4. Foarfece, emplastru;
5. Verificarea completării dulăpiorului anestezistului unde se vor conţine toate
preparatele antişoc, cardiotonice, corticosteroizi, setul anti-SIDA, anesteticele
necesare;
Pentru fiecare bolnav a/m îndeplineşte harta derulării narcozei unde face toate însemnările
inervenţiilor ce au fost realizate şi rezultatele monitorizării funcţiilor vitale.
Stadiile de evoluţie a anesteziei orotraheale
I st. - de debut (5-7 min)
4
II st. - de trecere care nu este bine delimitată. Apare o xcitaţie motorie uşoară durata nu
depăşeşte 60 sec.
III st. – chirurgical are 3 nivele.
Complicaţiile în timpul anesteziei:
Majoritatea complicaţiilor apar în peroada de inducţie şi de trezire.
1. Tusea sau reţinerea respiraţiei;
2. Laringospasmul, bronhospasmul;
3. Hipotensiunea arterial şi modificări a ritmului cardiac (tahicardia, bradicardia);
4. Vărsăturile şi regurgitaţia. Apare ca reflex al mucoasei gastrice iritată de substanţe
anestetice.
Se întoarce capul în decliv, se coboară capătul regiunii cefalice a mesei,
se aspiră masele vomitive cu aspiratorul, se curăţă cavitatea bucală.
5. Asfixia mecanică prin: blocarea căilor respiratorii cu mase vomitive,
deplasarea retrogradă a limbii, asfixie central ca rezultat a paraliziei
centrului respirator prin supradozarea anesteticului;
6. Stopul cardiac – cea mai gravă complicaţie. Este provocat de supradozarea
substanţelor anestezice, se face urgent RCRC.
7. Laringotraheita - se face gimnastica medicală respiratorie, administrarea antibioticelor,
uşurarea eliminarii sputei cu remedii mucolitice, ridicarea bolnavului cît mai precoce
din pat.
8. Cele mai seroase modificări suferă metabolismul – poate apărea starea de
acidoză ce duce la comă. Se administrează cantităţi mari de sol. Glucoză 5%
cu Insulină, sol.NaCl 0,9%.
Anestezia neinhalatoare poate fi :
1. i/venoasă;
2. intrarectală (f. rar)
Dintre formele enumerate la moment se aplică anestezia i/venoasă.
Se aplică pe larg:
1. Ca anestezie de bază pentru alte tipuri de anestezii;
2. De sine stătător, atunci cînd narcoza inhalatorie nu este posibilă;
3. Într- o intervenţie de scurtă durată.
Se folosesc anestezicele:
 Ketamin (Ketalar)
 Tiopental de Na,
 Oxibutirat de Na,
 Propofol,
 Hexenal,
 Droperidol etc.
Bolnavul adoarme destul de repede fără greţuri, vomă, senzaţie de sufocare. După anesteuia
i/v bolnavul doarme 6-12 ore.
5. Noţiune de anestezie locală. Tipurile de anestezie locoregională.
Anestezia locoregională – suprimarea senzaţiilor dureroase la nivelul intervenţiei
chirurgicale prin administrarea anestezicului local sau în imediata vecinătate a trunchiului
nervos cu păstrarea conştienţei pacientului.

5
Se realizeaza prin injectarea solutiei de anestezic local în ţesuturile pe care se intervine
chirurgical, şi/sau prin injectarea anestezicului la distanţa (anestezie în baraj) la distanţă de
locul unde se intervine chirurgical. Această anestezie este preferată la pacienţii:
 Cu afecţiuni cardio – vasculare.
 Vîrstnici.
 Cu afecţiuni ale căilor respiratorii.
 Cu stomac plin.
 La care intubaţia traheală este dificilă.
Tipuri de anestezie locoregională:
1. Anestezie prin infiltraţie: infiltrare directă şi progresivă (strat cu strat) a ţesuturilor din
zona operaţiei cu soluţie de anestezic local (intradermic, subcutan, intrafascial,
intramuscular, etc.);
Se pregăteşte seringa cu ac, sol. anestetică – Lidocaină (Xillină), Novocaină (Procaină),
Marcaină, Etidocaină (Duranest) de 0,25% - 0,5% (după efectuarea probei). După
dezinfectarea tegumentelor, ţesuturile din cîmpul operator se infiltrează cu soluţie
anestetică, ce vine în contact cu receptorii nervoşi. Infiltraţia se face strat cu strat, mai întîi
pielea sub forma “coajei de lămîie” pe toată lungimea liniei de incizie. Apoi acul se
introduce mai profund în stratul subcutan infiltrîndu-l pe toată lungimea inciziei, apoi
treptat acul se introduce mai profund pînă se infiltrează toate straturile în profunzime.
Savantul rus Vişnevschii şi-a propus metoda sa sub forma de infiltrat solid continuu
infiltrînd strat după strat cu sol. anestetice de concentraţie mică. După acestă metodă
chirurgul lucrează alternativ cu seringa într-o mînă şi cu bisturiul în altă mînă, ce permite
secţionarea imediată a ţesuturilor.
2. Topică (de suprafaţă) - Anestezia topică se referă la anestezia tegumentelor şi mucoaselor
asupra cărora se va efectua o intrevenţie chirurgicală. Se utilizează în oftalmologie, în ORL -
analgezia mucoasei orofaringiene, în afecţiunile OMF extracţia dinţilor de lapte, anestezia
arborelui traheobronşic, tractului genitourinar; EFGDS, bronhoscopie, cistoscopie etc.).
Durata analgeziei este de aproximativ 1 oră.
Mod de administrare: anesteticul în formă de Şprei se va pulveriza sau dacă e soluţie,
emulsie, gel se va aplica pe un pansament ocluziv pe aproximativ 15-20 min înainte de actul
chirurgical.
Preparate:
a) EMLA e o emulsie de Prilocaină 2,5% şi Lidocaină 2,5% foarte eficientă pentru
analgezia dermică;
b) Ametocaina hidrocloridă (tetracaină) - este un anestezic local sub formă de gel
sau în sol. 4%. Indicaţii asemănătoare cu a cremei EMLA;
c) Lidocaină Gel.
d) sol. Lidocaină 2-4%; sol. Cocaină 2-10%.
3. Anestezie tronculară: administrarea soluţiei anestezice în ţesutul perinevral. Se utilizează
sol.Novocaină, Lidocaină de 1-2% (sau sol. Ametocaină, Marcaină, Duranest de concentraţii
mai mici 0,5% ). Exemplu anestezia după Olbert Lucaşevici în incizia colecţiei purulente în
panariţii; anestezia membrelor inferioare nn. Sciatic, Femural, Tibial; anestezia n. Trigemen
în intervenţii pe mandibulă etc.
4. Anestezie regională intravenoasă şi de plex:
Anestezia regională intravenoasă (bloc Bier): intervenţii chirurgicale asupra membrelor,
după administrarea anestezicului local într-o venă de la extremitatea membrului golit în

6
prelabil de sînge şi izolat circulator de restul organismului prin aplicarea unui garou la
radacina sa.
Anestezie regională de plex (bloc nervos) - este abolirea totală a impulsurilor nociceptive
de la o regiune a corpului prin întreruperea temporară a inervaţiei.
- Anestezie regională a plexului brahial (abord cervical, supraclavicular sau
axilar) - anestezia în regiunea braţului şi antebraţului;
- Anestezie regională interpleurală - este administrarea soluţiei anestezice local în
cavitatea pleurală prin intermediul unui cateter pleural în traumatisme toracice şi
în dureri postoperatorii;
- Anestezie regională intercostală- în toracotomii;
5. Anestezie spinală (subarahnoidiană şi epidurală).
Anestezia subarahnoidiană întroducerea anestezicului local în spaţiul subarahnoidian, în
contact direct cu nervii rahidieni. Se face în spaţiul L2 – S2, pentru a evita lezarea măduvei
spinării (aici nu mai este măduvă). Se administrează sol. Lidocaină 5% pe durata de 90 min
şi sol. Marcaină 0,5% pentru o durată mai lungă. Metoda este indicată cînd este
contraindicată anestezia inhalatorie.
Anestezia peridurală – întroducerea anestezicului în spaţiul peridural. Produce o anestezie cu
caracter segmentar (“în bandă”). Indicaţiile ca la anestezia subarahnoidiană.
Avantajele anesteziei locale:
1. Este o anestezie ţintită;
2. Are loc păstrarea conştienţei;
3. Perioada postanestezică este scurtă;
4.Risc de tromboembolism scăzut;
5. Preţ de cost scăzut (permite chirurgia „de o zi”).
Dezavantejele anesteziei locale:
1. Limitare în timp a efectului anestezic;
2. Preferare de către mulţi bolnavi a somnului anestezic;
3. Absenţa relaxării musculare;
4. Risc de supradozaj etc.
7. Complicaţiile posibile în anestezia locoregională, asistenţa de
urgenţă în complicaţii.
Reactii sistemice posibile:
1. Reacţii alergice minore: vertij, greţuri, transpiraţii abundente, lipotimie etc.
2. Reacţii alergice de gravitate medie: vărsături, lipotimie, colaps, urticărie etc.
3. Reacţii alergice severe: Şocul anafilactic → trebuie acţionat urgent:
a) Administrarea sol.Adrenalina hidrocloridă 0,1% în doze de 0,5 - 1 ml i/v;
b) Administrarea remediilor antihistaminice (Taveghil, Suprastin etc);
c) Administrarea remediilor hormonale Dexametazon 8-12 mg i/v;
d) Remedii cardiotonice;
e) Inhalarea oxigenului etc.
4. Reacţii nervoase: vertij, vedere neclară, agitaţie, greţuri, vărsături, cefalee, convulsii,
coma;
5. Reacţii cardiovasculare: iniţial hipertensiune şi tahicardie, apoi hipotensiune, bradicardie,
aritmii grave, stop cardiac;
6. Reacţii respiratorii: respiraţie neregulată, cu amplitudine mică, stop respirator;