ALIMENTAȚIA

PACIENTULUI CRITIC
 Alimentația și igiena sunt condiții de bază ca un
organism să fie sănătos. O alimentație echilibrată trebuie
să asigure toți macronutrienții și micronutrienții. La
pacienții critici sunt caracteristice pierderi energetice
mari datorită hipercatabolismului.
Modalități de alimentație a pacienților critici:
1. Alimentația enterală
2. Alimentația parenterală
3. Alimentația mixtă, parțial parenterală + parțial enterală
4. Alimentația mixtă, parțial parenterală + minim
enterală.
 Necesarul nutrițional

• Necesarul caloric: 25 kcal/kg corp * factor de corecţie

(indice de stres). Acesta se asigură din glucide şi lipide ca
substrat energetic, lipidele putând constitui 30 – 50% din
aport, în funcţie de patologie.
• Necesarul de proteine între 0,8 – 1,5 g/dl la
majoritatea pacienţilor (mai puţin în insuficienţa renală şi
hepatică, mai mult în caz de pierderi prin plasmoragie,
proteinurie etc.)
 Aportul nutritiv
Macronutrienți: Micronutrienți:

• Proteine – în dozele • Vitamine și

menționate; oligoelemente – Mg, Zn,
• Glucide – până la 5 g/kgc/zi Co, I, F, Mb, Se, Cu, Mn
• Lipide – 1 – 1,5 g/kgc

Apa este vehiculul alimentelor folosite în nutriţia enterală şi în

total ea trebuie să fie administrată în cantitate de 30 – 40 ml /kgc
sau după bilanţul hidric
 Starea de nutriție
Criterii clinice:
• greutatea bolnavului raportată
la greutatea ideală și indicele
de masă corporală (G/Î în
metri²)
• pliul adipos subcutanat
• circumferința brațului
Criterii biologice
(analize de laborator):
• proteine totale: 5,6 – 8,4 g/dl
• albuminemie: 42 ± 2 g/l
• prealbumina (transferitina) –
310 ± 35 mg/l
• transferinemia: 2,8 ± 0,3 g/l
• retinol binding protein – 62 ±
7 mg/l
 Alimentația enterală
• Indicații – oricând tubul digestiv este funcțional;

• Contraindicații - după intervenții recente pe tubul

digestiv;
- hemoragii digestive masive;
- în absența tranzitului intestinal;
 Alimentația enterală
Căi de administrare
• sonda gastrică (naso-, orogastrică)
• sonda nasoduodenală;
• sonda nasojejunală (intraoperator);
• jejunostoma chirurgicală.
 Alimentația enterală

Produse farmaceutice – formule

polimerice administrabile prin
sonda nasogastrică, duodenală
sau jejunală.
Caracteristici – osmolaritate –
300 mOsm/l, 1 -1,5 kcal/min, 5-
7-9 g N la 1000 ml
Exemple - Fresubin®, Ensure®,
Survimed®, Pulmocare®
 Alimentația enterală

Produse oficinale (de bucătărie) – produse măcinate și

dizolvate sau suspendate în apă, pentru a putea fi
administrate printr-un tub subțire de 2-3 mm.
- Proteine – din lapte, albuș de ou, carne măcinată, soie;
- Lipide – ulei de măsline, soia floarea soarelui, porumb,
gălbenuș;
- Glucide – amidon, zaharoză, fructoză, lactoză.
 Tipuri de alimentație enterală
• Continuă – se realizează cu produse farmaceutice,
presupune alimentația într-un ritm constant de un
infuzomat 24h/zi cu cel puțin două întreruperi de 30
min/24h.
• În bolusuri – se realizează cu produse oficinale,
constă din 4 bolusuri la un interval de 5/6 ore.
• Intermitentă (ciclică) – administrarea continuă a
nutrienților 16h/zi cu repaus de 8h.
 Complicații

• Gastrointestinale – diaree, greață, vomă, constipații.

• De ordin mecanic – sdr. de aspirație pulmonară,
obstrucția sondei, leziuni de decubit ale mucoaselor,
malpoziția sondei gastrice.
• Metabolice – hiperhidratare, deshidratare,
hiperglicemie, dezechilibre electrolitice.
 Alimentația parenterală
Asigurarea aportului nutritiv pe cale intravenoasă astfel
încât să se asigure nevoile de principii nutritive esențiale:
- Hidrocarburi
- Proteine
- Lipide
- Electroliți
- Vitamine
- Oligoelemente
- Minerale
 Alimentația parenterală
Indicații:
• Prematuritatea - ˂32 săptămâni și ˂1500g;
• Detresa respiratorie severă;
• Sepsis cu hipo- sau hipertermie;
• Stări morbide severe;
• Malformații ale sistemului digestiv;
• Hernie diafragmatică;
• Boli metabolice;
• Boli ale sistemului digestiv dobândite – enterocolita
ulcero-necrotică, peritonita.
 Alimentația parenterală
Căi de administrare

Centrală: Periferică:
• Vena cefalică • Venele periferice de la
• Vena jugulară nivelul membrelor
• Vena brahială
• Vena subclaviculară
 Calea centrală
• când alimentația parenterală este necesară mai mult timp;
• când s-au epuizat venele periferice;
• când necesită mai multe aborduri venoase;
• când este necesar de administrat soluții hiperosmolare sau glucoză
˃12,5%;
• risc infecțios mai crescut;
• se va folosi doar pentru alimentație prelungită ˃3 săptămâni;
• soluțiile hiperosmolare sunt mai bine tolerate (max 1250mOsm;
• este posibilă nutriția hipercalorică;
• necesită măsuri de antisepsie suplimentare;
• complicații: tromboze, embolii, sepsis
 Calea periferică
• folosită pentru AP de scurtă durată;
• permite infuzia de concentrații slabe de glucoză: max. 12,5%;
• trebuie să reprezinte calea de prima intenție;
• risc infecțios mai mic;
• osmolaritatea maximă: 750 mOsm;
• aport caloric limitat de volum;
• necesită schimbare frecventă: la fiecare 2-3 zile;
• riscuri : tromboze, necroza cutanată, hipoglicemie prin sevraj
brusc.
 Soluții utilizate în
alimentația parenterală
• Glucoza (5%, 10%, 20%, 25%, 35%, 50%, 70%)
• Lipide
• Proteine
 Glucide
La oxidarea a 1g de glucoză se eliberează 3,8 kcal. Soluția de glucoză
de 5% este izotonă, iar aportul său caloric este minim. Soluția de 10%
poate fi administrată periferic, iar concentrațiile mai mari doar
central, deoarece sunt hiperosmolare.
Glucoza de administrează împreună cu insulină (1 unitate la 4-5g de
glucoză). La diabetici raportul este de 1UA : 1-2g glucoză.
Rata maximă de administrare – 5 mg/kg/min.
Necesarul zilnic – 3-4 g/kg, 50 - 60% din aportul caloric;
Fructoza – concentrații 5 – 10 – 20%;
- doza maximă 6 g/kgc/zi;
- insulinoindependentă;
 Lipide

• Concentrații – 10% - 1,1 kcal/ml, 20% - 2 kcal/ml,

30% - 3 kcal/ml.
• Sunt soluții izoosmotice și pot fi administrate pe cale
periferică
• Administrare lentă – 500 ml sol. 10% - 8 - 10h, iar 500
ml sol. 20% - 12 – 16h.
• Doza uzuală – 1 – 1,5 g/kgc/zi.
 Proteine
Se utilizează soluții de aminoacizi esențiali și neesențiali;
Soluții – 5,5%, 8,5%, 10%, 15% și 20% cu un aport caloric de 4
kcal/g.
Necesarul zilnic: minim– 0,54 g/kgc/zi, optim – 0,8 g/kgc/zi,
hipercatabolism – 1,2 – 1,6 g/kgc/zi.
Soluții modificate de aminoacizi:
• soluții de aminoacizi heptamine – tratamentul encefalopatiei
hepatice și în stadiile terminale ale cirozei hepatice (Hepasol,
Aminosteril N-Hepa);
• soluții de aminoacizi neframine – tratamentul insuficienței
renale și retenției azotate (Neframine, Renamine).
 Aditivi
■ Electroliți: adaosul lor depinde de EAB, de pierderile de
electroliți, statusul renal și cardiac, precum și nevoile specifice.
Necesarul de electroliți în 24 h:
• Na 60 - 100 mEq,
• K 60- 100 mEq,
• Mg 10-20 mEq,
• Ca 10-15 mEq,
• Fosfor 20-45 mEq.
■ Oligoelemente (zinc, cupru, magneziu, crom, etc) și vitamine
nu au un aport zilnic stabilit in raport cu tipul de patologie.
 Complicații
Tehnice – lezarea pleurei sau a plămânului, puncția arterei
subclavii, perforarea peretelui posterior al venei subclavii,
malpoziția cateterului, lezarea plexului brahial, embolie
aeriană, tromboza venoasă, obstrucția cateterului;
Infecțioase – septicemie, endocardită, tromboflebită,
osteomielită, embolie septică, nefrită, infecție la inserția
cateterului.
Metabolice – glucidic (hipo-, hiperglicemie, acidoză
respiratorie cu hipercapnie), lipidic (hiperlipidemie,
hiperamilazemie, hipoxie), proteic (acidoză metabolică
hipercloremică, dezechilibrul aminoacizilor plasmatici,
hiperamoniemia, azotemia prerenală).