SCOALA POSTLICEALA „POMPEI SAMARIAN” CALARASI

COLOCVIU
REUMATOLOGIE

ELEVA:MIU GEORGIANA-ELENA
PROF:ASOLTANEI ANETA
AN:AMG II

2020-2021
 BILETUL 1
1.Reumatismul articular acut .( definitie+etiologie)
Definitie

Reumatismul articular acut este o boala a tesutului conjunctiv cu caracter infectios

care intereseaza intregul organism, dar afecteaza in special inima , pericardul ,
miocardul, endocardul si articulatiile si da poliartrita acuta.

Reumatismul ‘linge’ articulatiile si ‘musca’ inima.

Etiologie

-infectia streptococica (streptococul betahemolitic din grupa A)

-RAA se poate intalni la orice varsta ,dar mai frecvent la copii si adolescenti.

Factori favorizanti

-frig

-umezeala

-oboseala

2.Injectia intradermica.(Scop,locuri de electie ,materiale

necesare,pregatirea pacientului.tehnica, ingrijirea
ulterioară, accidente / incidente)
Injecția intradermică reprezintă administrarea de soluții medicamentoase în derm
cu ajutorul unui ac adaptat la seringă care traversează zone lipsite de foliculi piloși.

Scop

Explorator: reacții la tuberculină, IDR Casoni (chist hidatic), diverși alergeni

Terapeutic: anestezie locala, desensibilizări

Locuri de elecție

Cele lipsite de foliculi piloși, în special fața anterioară a antebrațului sau orice loc
care necesită anestezie locală.

Resorbția este foarte lentă.

Materiale necesare

Tavița renala

Tampoane sterile și alcool

Manuși de unica folosință

Seringă sterilă

Substanța de injectat

Ser dizolvant

Ac steril pentru injectare (27 G)

Ac pentru încarcarea subsțantei în seringa

Plasturi

Pregatirea pacientului

Se explica tehnica și necesitatea acesteia

Se obține consimțămantul acestuia și colaborarea

Se poziționează pacientul cât mai comod, în funcție de zona unde va fi injectat

Se asigură intimitatea

Tehnica

Pentru anestezie se alege orice zonă pentru care e necesară anestezia

Se antiseptizează tegumentul prin mișcări circulare din interior spre exterior

Asistenta se spală pe mâini și îmbracă mânușile de unică folosință

Incarcă substanța de injectat în seringă, pregătind-o pentru administrare

Se montează acul pentru injectarea substanței în derm

Se aleg zone fără foliculi piloși, de regulă fața anterioară a brațului

Seringa se ține cu mana dreaptă între police, index si degetul mediu și se introduce
într-un unghi de 10-15 grade.

Se patrunde în grosimea dermului cu bizoul acului îndreptat în sus și se injectează

substanța cu policele mâinii drepte

Se observa la locul de injectare formarea unei papule, cu aspect de coajă de

portocală cu diametrul de 5-6 mm si inaltime de 1-2 mm

Se retrage acul brusc

Nu se tamponează cu alcool!

Pentru testarea la tuberculina nu se dezinfectează cu alcool.

Îngrijirea ulterioară

Se informeaza pacientul sa nu se spele pe acea zonă și să nu o comprime

Accidente / incidente

Revarsarea soluției la suprafața pielii deoarece s-a intrat cu bizoul in direcție

gresită

Lipsa formării papulei dacă soluția se duce sub derm pentru ca s-a introdus prea
profund

Lipotimie

Stare de șoc si reacție alergică generalizată din cauza substanței injectate. În caz de
soc anafilatic se intervine cu hemisuccinat de hidrocortizon.

Atingerea unui vas sanguin. În acest caz va aparea sânge pe seringă la aspirație

Înțeparea unui nerv. În acest caz pacientul va resimți durere vie si intensă

Infecții locale în cazul nerespectării regulilor de asepsie si antisepsie.

 BILETUL 2
1.Reumatismul articular acut,tablou clinic.
Boala este frecventata de o angina(amigdalita,faringita) cu o aparenta vindecare
(sindrom postangios) dupa care se instaleaza reumatismul articular acut.

Debut

-durere la inghitire

-amigdalita , faringita

-Sindromul postangios dureaza intre 1-3 saptamani : astenie, artralgii,epistaxis si

uneori subfebrilitate.

2.Injectia subcutanata.( Scop ,locuri de electie ,materiale

necesare,pregatirea pacientului.tehnica,ingrijirea ulterioară,
accidente / incidente)
Injecția subcutanată reprezintă introducerea unor substanțe medicamentoase
(insulină, anticoagulant, atropina) în hipoderm prin intermediul unui ac adaptat la o
seringă.

Soluțiile vor forma un depozit din care se va difuza lent, către sistemul capilar,
soluția medicamentoasă.

Scop

Terapeutic- resorbția este lentă. Începe la 5-10 minute de la administrarea

medicamentului.

Locurile de electie

Locuri bogate în țesut celular lax

Regiunea deltoidană

Fața anteroexternă a coapsei

Fața omoplatului

Flancurile peretelui abdominal

Regiunea periombilicală

Regiunea subclaviculară

Regiunile centrale fesiere.

! Nu se administrează subcutanat în zone de infiltrare ale altor injecții, zone

infectate, zone edematoase sau cu modificări dermatologice.

Materiale necesare

Mănuși de unică folosință;

Seringa de capacitate adaptată cantităţii de medicament ce trebuie injectată și ac

steril hipodermic, lung de 30-52 mm și diametru de 6/10, 7/10, 8/10, cu bizou lung;

Soluție medicamentoasă de injectat (cristalină izotonă sau uleioasă în cazuri

speciale);

Tampoane cu alcool.

Pregatirea pacientului

Se confirmă identitatea pacientului;

Se explică tehnica și necesitatea acesteia, efectele dorite și nedorite;

Se obține consimțământul informat și colaborarea pacientului;

Se asigură intimitatea;

Se poziţionează pacientul în funcţie de segmentul care trebuie injectat, pentru ai fi

cât mai comod și în funcție de starea acestuia; în mod obişnuit se aşează pacientul
în poziţie şezândă cu mâna sprijinită pe şold sau în decubit dorsal.
Tehnica

Asistentul medical se spală pe mâini, se dezinfectează și îmbracă manușile de

unică folosință;

Verifica medicația prescrisă.

Se controlează integritatea ambalajelor seringilor, acelor, data de expirare a

sterilității, conform regulilor de administrare;

Încarca în seringă soluția, cu excepția seringilor preîncarcate cu medicație;

Schimbă acul cu care a tras soluția cu un ac pentru injectarea în hipoderm ( 23/26

G);

Cu policele şi indexul mâinii se formează un pliu cutanat ridicat de pe planurile

profunde;

Patrunde cu acul cu bizoul în sus, în profunzimea stratului subcutanat în unghi de

45 de grade la o adâncime de 2-3 cm;

Se aspiră pentru a se verifica dacă nu s-a atins accidental un vas de sânge;

Se injectează lent, cu presiune uşoară pentru a nu destinde brusc ţesutul subcutanat;

Se retrage acul și se tamponează cu vată cu alcool, masând uşor zona pentru a

închide traiectoria acului şi a favoriza circulaţia locală în vederea accelerării
resorbţiei (în cazul administării de insulină nu se tamponează cu alcool, iar în cazul
administrării de anticoagulante nu se masează);

Resorbția va începe după 5-10 minute de la injectare.

Observatii

Pentru injectarea Adrenalinei şi Atropinei se preferă regiunea deltoidiană

(pacientul se poziţionează cu mâna în şold);

Pentru injectarea insulinei se alternează continuu regiunile, pentru a preveni

apariţia lipodistrofiei;

Nu se injectează substanțe iritante; nu se injectează în regiuni infiltrate.

Accidente / Incidente

Durere prin lezarea unor terminații nervoase:

Durere prin injectarea rapidă de substanță care duce la distensia bruscă a

țesuturilor:

Hematom din cauza perforării accidentale a unui vas de sânge;

Injectarea accidentală intravasculară care poate duce la embolie;

Ruperea acului;

Infectii locale în cazul nerespectării regulilor de asepsie și antisepsie.

 BILETUL 3
1.Reumatismul articular acut , manifestari in perioada de
stare.
Manifestari generale

-hipertermie

-transpiratii

-paloare

-tahicardie

-epistaxis

Manifestari articulare

-apare o poliartrita acuta mobila fugace ,la mai multe articulatii simultan , in
special in sold, genunchi , glezne cu dureri intense la mobilizare

Manifestari cutanate

-apare nodozitati de marimea bobului de mazare periarticulare,in special in

articulatiile mari fara durere cu usor eritem marginal si se numeste eritem nodos

Manifestari viscerale

-pleurezie

-congestie pulmonara

-nefrite

-hepatite

-dureri abdominale
Manifestari neurologice

-coree

-delir

-halucinatii

-anxietate

-insomnie

Manifestari cardiace

-se instaleaza cardita reumatismala , insotita uneori de febra si depistata clinic prin
asurzirea zgomotelor cardiace

-tahicardie

-tulburari de ritm cardiac

2.Perfuzia intravenoasa+tehnica.
Perfuzia este o metodă de tratament care constă in introducerea, în organismul unui
pacient pe cale parenterala, a unei cantități de sânge sau de diferite soluții
medicamentoase, în scop terapeutic. Se efectuează într-un ritm lent (picătură cu
picătură), pentru a nu dezechilibra mecanismele de reglare, tensiunea arterială sau
schimburile de apă și săruri minerale dintre sânge și țesuturi.

Perfuziile venoase permit administrarea de medicamente, de soluţii electrolitice

(sodiu, potasiu etc.) şi/sau glucozate („seruri”), de derivate de sânge sau de produse
de hrănire artificială (pe bază de glucide, de lipide şi de acizi aminaţi).

Scop

Hidratarea şi mineralizarea organismului;

Administrarea medicamentelor la care se urmăreşte efectul prelungit;

Depurativ, diluând şi favorizând excreţia din organism a produşilor toxici;

Completarea proteinelor sau a unor componente sanguine cale parenterală.

Alimentarea pe cale parenterală

Tehnica

· se spala mainile bine

· se pun manusile

· se agata solutia in stativ

· se inlatura capacul sau dopul protector si se dezinfecteaza cu un pad alcoolizat

portiunea unde va fi introdus perfuzorul

· se introduce cu seringa sterila un alt medicament in solutia perfuzabila daca acest

lucru este indicat si se va eticheta flaconul specificand medicatia introdusa

· se desface perfuzorul si se introduce in solutie avand grija sa nu atingem capacul

sau de nimic pentru a-l pastra steril

· se clampeaza perfuzorul si apoi se preseaza camera de umplere pana se umple

jumatate

· se declampeaza perfuzorul si se goleste de aer lasand lichidul sa curga in tavita

pana cand nu mai este nici o bula de aer

· daca solutia este in flacon de sticla va trebui sa se deschida filtrul de aer pentru ca
ea sa curga.

Daca este in punga de plastic nu este nevoie

· se detaseaza capacul protector al celuilalt capat al perfuzorului si se ataseaza

perfuzorul la branula

· se eticheteaza flaconul de solutie cu data si ora administrarii.

Calculul ritmului de administrare a solutiilor perfuzabile (rata de flux)

– Formula 1: total solutie/total ore=ml/ora

– Formula 2: ml/ora x factor picurator=picaturi/ora

– Formula 3: total solutie x factor picurator/nr.ore x 60min=picaturi/min

Unde factor picurator:

Picurator copii=micro=60pic/ml

Picurator adulti-macro-15pic/ml

Picurator sange=10picaturi/ml

Exemplu-un pacient are prescris 1000 ml de solutie de administrat in 6 ore

Picaturi/minut=1000 x 15 /6 x60=aprox 42

Complicații

Complicațiile care pot surveni în cadrul terapiei intravenoase pe cateter periferic

trebuie avute în vedere, prevenite, iar, dacă apar, cunoscute metodele de acţionare
în aceste situaţii.

Aceste complicaţii sunt:

-flebitele

-extravazarea soluţiilor

-impermeabilitatea cateterului

-hematom

-secţionarea cateterului

-spasme venoase

-tromboze

-infecţii sistemice ca septicemia sau bacteriemia

-reacţii alergice

-încărcare circulatorie

-embolie.
 BILETUL 4
1.Reumatismul articular acut , investigatii.
-examenul clinic: inspectie,palpare,auscultatie cu depistarea manifestarilor
articulare, generale ,cutanate,neurologice,cardiace

-anamneza

-proble biologice:

-exudat faringian

-VSH

-hemoleucograma

-fibrinogen

-ASLO

-proteina c reactiva

2.Dezinfectia pielii de tip 1. (risc redus de infectie)

Dezinfectia pielii este o etapa obligatorie inaintea executarii unor tehnici
precum:injectii,punctii,interventii chirurgicale.

TIP 1

Indicatii-injectia intradermica , subcutanata , intravenoasa, recoltari de sange

Tehnica-se aplica dezinfectantul pe piele cu un tampon imbibat ,durata de actiune

fiind 30”, pana cand se evapora dezinfectantul.
 BILETUL 5
1.Poliartrita reumatoida.(definitie+etiologie)
Definitie

Este o inflamatie poliarticulara (afecteaza articulatiile mici ale extremitatilor)

,cronica, simetrica cu etiologie necunoscuta ,evolutie indelungata cu numeroase
acutizari ,cu modificari radiologice de osteoporoza si teste biologice pozitive
pentru factorii reumatoizi.

Etiologie

-se considera ca etiologia ar fi multiarteriala,factorii favorizanti actionand pe un

teren genetic predisponzant:

-sexul

-varsta 25-45 ani

-climatul rece si umed

-agenti etiologici-virusul

2.Dezinfectia pielii de tip 2.(risc mediu de infectie)

Indicatii-cateterizarea venelor in vederea perfuziei continue , injectia
intramusculara ,recoltarea sangelui pentru hemocultura

Tehnica-se curata pielea cu tamponul imbibat in dezinfectant , apoi cu un tampon

steril

-se aplica inca o data dezinfectantul si se sterge pielea cu tamponul steril , durata
de actiune fiind de cca 30”.
 BILETUL 6
1.Poliartrita reumatoida.(tablou clinic)
Boala apare insidious cu manifestari subfebrile ,inapetenta,scadere ponderala,
redoare matinala,dureri si poliartralgii.

2.Dezinfectia pielii de tip 3.(risc mare de infectii)

Indicatii-operatii,punctii arteriale,punctiile unor cavitati(pleurala,articulara,osoasa
etc.)

Tehnica-se curata pielea cu apa si sapun,se epileaza, se degreseaza

-se aplica de doua ori dezinfectantul,la interval orar de 2’30’’.durata totala de

actiune este de 5 minute

Persoana care executa dezinfectia poarta manusi sterile.

 BILETUL 7
1.Ingrijiri acordate in afectiuni reumatismale.Manifestari de
dependenta in caz de durere.
Manifestari specifice afectiunilor reumatismale:

Durere:

-afecteaza una sau mai multe articulatii simultan sau succesiv

-localizata la nivelul articulatiei sau osului

-intensitate variabila, exprimata ca fiind acuta “surda” ,difuza,continua sau

discontinua

-accentuata de frig , umiditate sau suprasolicitari fizice si ameliorate de caldura si

repaus

-apare dimineata , dupa un puseu febril (amigdalita, faringita ,in cazul RAA) sau
consum exagerat de purine ,alcool.

2.Spalarea mainilor .
Spalarea mainilor este cea mai importanta procedura pentru prevenirea infectiilor
intraspitalicesti , pentru ca mana este principala cale de transmitere.

Tipuri de spalare a mainilor:

a.spalarea igienica de baza

b.spalarea pentru decontaminare

c.spalarea chirurgicala-mai putin utilizata de asistenta.

a. Spalarea igienica a mainilor.

Indicatii

-inainte si dupa contactul cu un pacient sau un obiect cu care se ingrijeste pacientul

-inaintea folosirii materialului steril

-inaintea interventiilor asupra corpului pacientului(injectii,perfuzii,alimentatie)

-dupa atingerea unei parti a corpului, posibil contaminate cu microbi

-dupa manuirea secretiilor si excretiilor pacientului (urina,fecale,sange)

-dupa scoaterea manusilor de lucru

-la sfarsitul programului de lucru

Tehnica de spalare a mainilor

-se foloseste apa curenta ,sapunul,periuta, spalarea dureaza doua minute , se face
pe toate suprafetele mainilor, inclusive pe spatiile interdigitale

-uscarea mainii se face cu prosop de unica folosinta sau, de preferat ,cu aer cald ori
hartie absorbanta.
 BILETUL 8
1.Obiective de ingrijire in afectiuni reumatismale.
Pacientul sa nu mai prezinte durere.

Pacientul sa prezinte o mobilitate adecvata capacitatii fizice

Pacientul sa prezinte o postura adecvata.

Pacientul sa prezinte o buna circulatie.

Pacientul sa prezinte o alimentatie echilibrata.

Pacientul sa prezinte sa beneficieze de un somn calitativ si cantitativ.Pacientul sa

fie odihnit.

Pacientul sa isi pastreze starea de sanatate.Pacientul sa dobandeasca

cunostinte,atitudini si deprinderi adecvate pentru mentinerea starii de sanatate , etc.

2.Spalarea pentru decontaminare a mainilor.

Indicatii

-se face dupa ingrijirea pacientului cu boli infectioase

-dupa contactul cu material infectat(urina , fecale, sange, sputa sau alte secretii)

-dupa activitati de curatare a instrumentelor

Tehnica de spalare a mainilor

-se executa spalarea de fond a mainii cu apa , sapun ,periuta si se usuca, apoi se
aplica 2x5ml solutie dezinfectanta (alcool) dupa care nu se mai usuca mana

-dezinfectia mainilor trebuie facuta de personalul medical ,de vizitatori si de

pacienti.
 BILETUL 9
1.Interventiile asistentului medical ,autonome/proprii, in boli
reumatismale.
Asigurarea conditiilor de spitalizare ,a mediului securizant si de protectie.

Asigurarea repausului la pat si a unei pozitii antialgice.

Asigurarea igienei personale a pacientului , a lenjeriei de pat.

Supravegherea starii generale si a functiilor vitale/vegetative.

Recunoasterea manifestarilor de dependenta si a modificarilor survenite in evolutia

starii generale a pacientului .

Asigurarea unei diete corespunzatoare.

Efectuarea educatiei pentru sanatate:

-informare despre afectiune

-explicarea importanta mentinerii unui regim de viata echilibrat si dupa externare

pentru prevenirea complicatiilor si a recidivelor.

2.Ingrijirea cavitatii bucale.

Scop

-obtinerea unei stari de bine a pacientului

-profilaxia cariilor dentare

-profilaxia infectiilor cavitatii bucale

Pregatiri

• materiale

- pentru pacientul conştient: periuţă, pastă de dinţi, prosop, tăviţă renală, pahar cu
apă
- pentru pacientul inconştient: comprese, tampoane sterile din tifon, instrumentar
steril (deschizător de gură, spatulă linguală, pensă porttampon), glicerina boraxată
20%, tăviţă renală, mănuşi de cauciuc sterile.

• pacientul

- conştient: este aşezat în poziţie şezând sau în decubit lateral stâng, cu prosopul în
jurul gâtului

- inconştient: poziţie în decubit dorsal, capul într-o parte, cu prosopul sub bărbie

Tehnica

- pacientul conştient este servit, pe rând, cu materialele şi ajutat să-şi facă toaleta
cavităţii bucale

- pacientul inconştient:

- se introduce deschizătorul de gură între arcadele dentare

- se şterge limba, bolta palatină, suprafaţa internă şi externă a arcadelor dentare cu

tampoane îmbibate în glicerina boraxată, cu mişcări dinăuntru în afară

- se şterge dinţii cu un alt tampon

- la sfârşit se ung buzele

îngrijiri ulterioare

-se strâng materialele

-se aşază pacientul în poziţie confortabilă

 BILETUL 10
1.Interventii delegate in boli reumatismale.
Participarea asistentului medical la examenul clinic:

-asigurarea conditiilor de mediu necesare

examinarii:curatenie,aerisire,luminozitate,temperatura 22-24°C, liniste,

-pregatirea documentelor medicale :foaie de observatie, rezultatele

investigatiilor,bilete de trimitere,scrisori medicale,

-pregatirea materialelor si instrumentelor necesare:termometru,

stetoscop,tensiometru,ciocanel de reflexe,manusi de examinare,

-pregatirea pacientului pentru examinare:psihica si fizica ,sustinere in timpul

examinarii,

-servirea medicului cu instrumentele solicitate,

-reorganizarea locului de munca

Pregatirea pacientului pentru analize si investigatii:

-efectuarea recoltarilor sangvine: HLG, VSH, examene biochimice

-participarea la investigatii imagistice,functionale,endoscopice.

Administrarea tratamentului prescris.

2.Ingrijirea mucoasei nazale.

Scop

-mentinerea preabilitatii cailor respiratorii superioare

-prevenirea escarelor , infectiilor nazale,in cazul in care pacientul prezinta sonde

introduse pe aceasta cale
Pregatiri

Materiale

-tampoane sterile, montate pe bastonase, ser fiziologic, H2O2 diluata , tavita

renala, manusi de cauciuc

Pacientul

-se informeaza, i se explica necesitatea tehnicii , i se intoarce capul usor intr-o

parte

Tehnica

-se curata fosele nazale ,fiecare cu cate un tampon umezit in ser fiziologic

-daca pacientul prezinta o sonda:

-se dezlipeste romplastul cu care este fixata

-se retrage sonda 5-6 cm

-se curata tubul cu un tampon de urmele de romplast

-se indeparteaza crustele dupa mucoasa nazala tamponul umezit in apa oxigenata
diluata.
 BILETUL 11
1.Interventii specifice in boli reumatismale (generale).
Asigurarea repausului articular si supravegherea articulatiilor .

Asigurarea pozitiilor functionale:

-adaptarea pozitiilor pacientului in functie de localizarea durerilor, sustinerea sau

imobilizarea cu ajutorul unor perne sau placi de latex invelite in panza.

Diminuarea suferintelor prin :

-executarea ingrijirilor de catre 1-2 persoane,

-captusirea patului cu material moale pentru a atenua durerile violente provocate de

eventualele loviri ale extremitatilor afectate si a diminua frica permanenta la
atingeri sau la intrarea vizitatorilor in salon

-efectuarea explorarilor la patul pacientului

Asigurarea igienei personale.

-efectuarea mobilizarii pacientului,incepand cu exercitii pasive , de

flexie/extensie , de ‘incalzire musculara’,evitand suprasolicitarea articulatiilor

-reluarea progresiva a activitatii fizice

-metinerea unui regim de viata adaptat capacitatilor fizice.

2.Dizolvarea pulberilor
-se aspira solventul in seringa

-se indeparteaza capacelul metalic al flaconului ,se dezinfecteaza capacul de

cauciuc,se asteapta evaporarea alcoolului

-se patrunde cu acul prin capacul de cauciuc si se introduce cantitatea de solvent

prescrisa

-se scoate acul din flacon si se agita pentru a completa dizolvarea;

 BILETUL 12
1.Dieta in boli reumatismale.
-regim normo- sau usor hiperglucidic ,normoproteic si normolipidic,

-alimentatie echilibrata nutritional si hidric , in proportii corespunzatoare, pentru a

preveni si a combate denutritia, afectiunea ce agraveaza simptomatologia
reumatismala,

-regim desodat in cazul corticoterapiei,

-interzicerea alimentelor cu continut de purine in cazul bolii reumatismale

metabolice (guta)

-dieta de crutare in perioadele febrile cu aport suplimentar de lichide

-se va insista usor pe un regim usor digerabil.

2.Alimentarea pasiva
Scop

-vor fi hraniti bolnavii imobilizati ,paralizati,epuizati adinamici,in stare grava sau

cei cu usoare tulburari de deglutitie

Pregatiri

Material

-tava , farfurii , pahar cu apa sau cana cu cioc ,servet de panza, cana de supa,
tacamuri

Asistenta

-imbraca halatul de protectie

-asaza parul sub boneta

-se spala pe maini

Pacient

-se aseaza in pozitie semisezand cu ajutorul rezematoarelor de pat sau in decubit

dorsal cu capul usor ridicat si aplecat inainte pentru a usura deglutitia

-i se protejeaza lenjeria cu un prosop curat

-se protejeaza cu un prosop in jurul gatului

-se adapteaza masuta la pat si i se aseaza mancarea astfel incat sa vada ce i se

introduce in gura

Servirea mesei

-asistenta se aseaza in dreapta pacientului si ii ridica usor capul cu perna

-verifica temperatura alimentelor

-supravegheaza debitul lichidul pentru a evita incarcarea peste puterile de

deglutitie ale pacientului

-este sters la gura ,i se aranjeaza patul

-acopera pacientul si aeriseste salonul

-strange vesela si o transporta la oficiu.

 BILETUL 13
1.Recoltarea exudatului faringian.
Exudatul faringian este un lichid rezultat in urma unui process inflamator
faringian.

SCOP

Pentru depistarea unor germeni patogeni de la nivelul faringelui, in vederea

tratamentului sau pentru depistarea persoanelor sanatoase purtatoare de germeni.

MATERIALE NECESARE

-manusi sterile;

-masca de tifon;

-spatula linguala.

-eprubete prevazute cu tampoane montate pe port-tampoane sau ansa de platina;.

-2 tavite renale;

-stativ pentru eprubete.

TEHNICA

-bolnavul este pregatit psihic: I se explica tehnica, importanta acesteia, este rugat
sa nu manance si sa nu consume lichide, sa nu faca gargara si instilatie nazala cu
solutii dezinfectante.

-bolnavul este pregatit fizic: pozitionarea acestuia pe un scaun.

-asistenta se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile, isi pune masca de
protectie, roaga bolnavul sa deschida gura si inspecteaza fundul gatului, dupa ce
limba a fost apasata cu ajutorul spatulei linguale.

-sterge cu ajutorul tamponului depozitul de pe faringe si amigdale.

-eticheteaza eprubeta, dezbraca manusile, se spala cu apa si sapun, noteaza in foaia
de observatie, numele persoanei care a efectuat tehnica (trebuie evitata atingerea
dintilor, cu tamponl faringian).

2.Alimentarea activa in salon, la pat.

-se pregăteşte salonul ca pentru alimentarea în salon la masă

-se aşază pacientul în poziţie confortabilă, semişezând sau şezând cu ajutorul

rezemătorului de pat sau cu perne

-se protejează lenjeria de pat cu muşama

-se aşază peste muşama un lighean

-i se oferă pacientului săpunul şi i se toarnă să se spele

-i se oferă prosopul să-şi şteargă mâinile

-se îndepărtează materialele folosite

-se adaptează masa specială la pat acoperită cu fată de masă sau o tavă acoperită cu
şerveţel, se aşază pe genunchii pacientului, peste pătura acoperită cu aleza

-se aşază în jurul gâtului un prosop

-asistenta îmbracă halatul de protecţie

-se spală pe mâini şi serveşte masa la fel specială ca în salon la masă

 BILETUL 14
1.Nevoia de a se misca si a avea o buna postura. Manifestari
de independenta.
Manifestări de independenta

Menţinerea independenţei mişcării corpului şi a bunei posturi este determinată de

integritatea aparatului locomotor (sistem osos şi muşchiular), a sistemului nervos şi
a aparatului vestibular. Oasele acţionează ca pârghii, având rol fundamental în
realizarea mişcărilor. Muşchii acţionează prin proprietăţilor lor: excitabilitate,
contractibilitate, elasticitate.

Aparatul vestibular menţine echilibrul static şi dinamic al corpului.

Sistemul nervos - cerebelul -, alături de aparatul vestibular, contribuie la reglarea

echilibrului, dar reglează totodată şi tonusul muscular şi mişcările fine.

Postura adecvată (sau atitudinea)

-funcţia corpului omenesc, bazată pe acţiunea sinergică şi coordonată a elementelor

aparatului locomotor şi a sistemului nervos, cu ajutorul cărora se menţine
stabilitatea, echilibrul şi raporturi constante între corp şi mediu şi între diferite
segmente ale corpului

- în picioare (ortostatism) - capul drept înainte

- spatele drept

- braţele pe lângă corp

- şoldurile, gambele drepte

- piciorul în unghi de 90 de grade cu gamba

- şezând- capul drept

- spatele drept, rezemat

- braţele sprijinite
- coapsele orizontale

- gambele verticale

- piciorul în unghi de 90 de grade cu gamba, sprijinit pe podea

- culcat (clinostatism)

- decubit dorsal (pe spate)

- decubit lateral, stâng sau drept (într-o parte)

- decubit ventral (pe abdomen)

2.Alimentarea artificiala.(definitie+scop)
Definiţie - înseamnă introducerea alimentelor în organismul pacientului prin
mijloace artificiale.

Se realizează prin următoarele procedee:

- sondă gastrică sau intestinală

- gastrostomă

- pe cale parenterală

- clismă

Scop

- hrănirea pacienţilor inconştienţi

- cu tulburări de deglutiţie

- cu intoleranţă sau hemoragii digestive

- operaţi pe tubul digestiv şi glandele anexe

 BILETUL 15
1.Tipuri de miscari.(miscari adecvate)
Mişcări adecvate

- Tipuri de mişcări;

- abducţie - mişcări de îndepărtare fată de axul median al corpului

- adducţie-mişcări de apropiere fată de axul median al corpului

- flexie/extensie - mişcări de apropiere sau îndepărtare a două segmente apropiate

(brat, antebraţ, gambă-coapsă)

- rotaţie - mişcare realizată în jurul axului care trece prin lungul segmentului care
se deplasează

- pronaţie/supinaţie - pronaţia este mişcarea de rotaţie a mâinii, prin care palma

priveşte în jos, iar supinatia este mişcarea inversă; la picior, palma priveşte lateral,
cu marginea externă ridicată - pronatie, invers fiind supinatia

- circumducţie - mişcare complexă, care totalizează flexia, extensia, abductia şi le

asociază cu rotaţia

- Exerciţii fizice: - sunt activităţi fizice efectuate cu scopul de a îmbunătăţi

randamentul muşchiular şi circulaţia

- active - executate de către individ

- pasive - mişcări ale articulaţiilor, executate de către o altă persoană

-izomerice - contracţii musculare în care lungimea muşchiului rămâne

neschimbată, crescând numai tensiunea sa (exemplu: contracţia muşchilor pentru
menţinerea poziţiei corpului)

-de rezistenţă: exerciţii fizice în care creşte tonusul muscular

A. caracteristicile exerciţiilor: coordonate, armonioase, complete

B. execuţie: - a se scula, a merge, a alerga, a se apleca, a se aşeza pe vine, a

îngenunchea, a ridica greutăţi, a apuca obiecte

2.Administrarea oxigenului pe sonda nazala. (definitie+scop)

Oxigenoterapia reprezintă administrarea oxigenului pe cale respiratorie pentru
combaterea stării de hipoxie.

Scop

-se efectuează cu scopul de a ameliora concentraţia de oxigen din sânge.

Tehnica

Administrarea oxigenului pe sondă nazală

-se dezobstruează căile aeriene şi se asigură o ventilație eficientă.

-oxigenul se umidifică în barbotor, deoarece neumidificat este iritant pentru căile

respiratorii.

-se măsoară lungimea sondei pe obraz de la narină la tragus..

-se umectează sondă cu apă sterilă pentru facilitarea inserției și prevenirea lezării
mucoasei.

-se introduce sonda de unică folosință, cu mișcări blânde, până în nazofaringe.

-se fixează sondă cu o bandă subţire de leucoplast la nivelul feței pacientului.

-se fixează debitul de 4-6 litri/minut (la indicația medicului).

-se va administra cu intermitență.

-se va supraveghea debitul şi pacientul.

-se va mobiliza periodic sonda nazală.

 BILETUL 16
1.Imobilitatea.(manifestari de dependenta)
Dificultate de deplasare

- a se ridica

- a se aşeza

- a merge

Diminuarea sau absenţa mişcării

- prezenta parezelor; (mono, para, tetra pareze sau paralizii)

- prezenta paraliziilor

Atonie musculară

- scăderea tonusului muscular

Atrofie musculară

- diminuarea volumului muşchiului, a contractibilităţii sale

Hipertrofie musculară

- mărirea volumului unui muşchi

Contractura musculară

- contracţie involuntară şi permanentă a unuia sau mai multor muşchi care

determină o poziţie inadecvată

Râs sardonic (tetanos)

-contracţia muşchilor masticaîori determină trismus şi „râsul sardonic"

Anchiloză

- diminuarea sau imposibilitatea mişcării unei articulaţii

Crampă

- contracţie spasmodică involuntară şi dureroasă a unuia sau a mai multor muşchi

(molet, picior) cauzată de o poziţie incomodă, de compresiunea unui nerv sau de
deficitul de calciu

Escară de decubit

- ulceraţii ale pielii (vezi nevoia de a păstra tegumentele curate şi integre)

Diminuarea interesului

- tulburările psihice pot determina lipsa interesului pentru mişcare, menţinerea timp
îndelungat a unei stări de imobilitate.

2.Masurarea pulsului.
Locuri de măsurare

-oricare arteră accesibilă palpării şi care poate fi comprimată pe un plan osos:

artera radială, femurală, humerală, carotidă, temporală, superficială, pedioasă

Materiale necesare

-ceas cu secundar

-creion roşu sau pix cu mină roşie

Intervenţiile asistentei

-pregătirea psihică a pacientului

-asigurarea repausului fizic şi psihic 10-15 minute

-spălarea pe mâini

-reperarea arterei

-fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei

-exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful degetelor

- numărarea pulsaţiilor timp de 1 minut

-consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foaia de temperatură, ţinând cont
că fiecare linie orizontală a foii reprezintă patru pulsaţii

-unirea valorii prezente cu cea anterioară cu o linie, pentru obţinerea curbei

-consemnarea în alte documente medicale a valorii obţinute şi a caracteristicilor

pulsului

Ex.: 12.11.1996

PD =80/minut

Ps = 90/minut puls regulat

 BILETUL 16
1.Surse de dificultate care determina imobilizarea.
Surse de ordin fizic

-alterarea centrilor nervoşi (accident vascular cerebral)

-alterarea integrităţii aparatului locomotor (fracturi, entorse, luxaţii)

-piedici ale mişcării (pansamente, aparat gipsat, extensie continuă)

-dezechilibre - durerea

Surse de ordin psihologic

-tulburările de gândire, anxietate, stres, pierderea, separarea

Surse de ordin sociologic

-eşecul

-izolarea

Lipsa cunoaşterii

-cunoaşterea de sine, despre alţii şi despre mediul înconjurător

2.Masurarea Tensiunii arteriale

Scop

-evaluarea funcţiei cardiovasculare (foita de contracţie a inimii, rezistenta

determinată de elasticitatea şi calibrul vaselor)

Materiale necesare

-tensiunea arterială sistolică (maxima)

-tensiunea arterială diastolică (minima)

-aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale:

-cu mercur Riva-Rocci

-cu manometru

-oscilometru Pachon

-stetoscop biauricular

-tampon de vată

-alcool

-creion roşu sau pix cu mină roşie

Metode de determinare

- palpatone

- auscultatorie

Intervenţiile asistentei

a. pentru metoda auscultatorie

-pregătirea psihică a pacientului

-asigurarea repausului fizic şi psihic timp de 15 minute

-spălarea pe mâini

-se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului, sprijinit şi în extensie

-se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală, sub marginea inferioară a

manşetei

-se introduc olivele stetoscopului în urechi

-se pompează aer în manşeta pneumatică, cu ajutorul perei de cauciuc până la

dispariţia zgomotelor pulsatile

-se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei, până când
se percepe primul zgomot arterial (care reprezintă valoarea tensiunii arteriale
maxime)
-se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau acul manometrului, pentru a
fi consemnată

-se continuă decomprimarea zgomotele arteriale devenind tot mai puternice.

 BILETUL 17
1.Hiperactivitatea.(manifestari de dependenta)
Vorbire caracteristică

-vorbeşte mult, precipitat

Pacientul reacţionează la toţi stimulii

-stimuli luminoşi, auditivi, din mediul extern interni; ei determină reacţii din partea
bolnavului, cât şi stimuli

Mişcări caracteristice

-mişcări rapide, frecvente

Spasme

-contracţie involuntară a unuia sau mai multor muşchi

Ticuri

-mişcări convulsive, involuntare ale ochilor, ale gurii, ale unui brat sau ale unui
picior

Manie

-psihoză caracterizată printr-o stare de excitaţie, în special, în sfera afectivităţii

cunoaşterii şi activităţii; bolnavul este neliniştit, tulburent; datorită ritmului rapid
de desfăşurare a activităţii sale, nu duce nimic la îndeplinire din ceea ce plănuieşte

Euforie

-bună dispoziţie, de obicei, nemotivată

2.Dezinfectia.(definitie)
Dezinfectia reprezinta distrugerea agentilor patogeni(virusuri,bacterii,protozoare,
fungi) sau conditionat patogeni ,de pe tegumente si obiecte din mediul extern.
 BILETUL 18
1.Necoordonarea miscarilor.(surse de dificultate)
Surse de ordin fizic

-deficit senzorial, leziuni ale sistemului nervos central, boala Parkinson

-dezechilibru hidroelectrolitic

-efect secundar al unor medicamente, droguri

Surse de ordin psihologic

-tulburările de gândire

- anxietate, stres

Surse de ordin sociologic

-mediu necunoscut

Lipsa cunoaşterii

-insuficienţa cunoaşterii de şine şi a mediului înconjurător

2.Dezinfectia prin mijloace mecanice si fizice.

Mijloace folosite

Mecanice

Procedee de aplicare

-spalarea cu apa si sapun

Ce se dezinfecteaza

-lenjeria

-tegumentele pacientului

-mainile personalului
Procedee de aplicare

-indepartarea prafului

Ce se dezinfecteaza

-suprafetele meselor

-patul

-noptierele si alt mobilier

-masa de operatie

-pardoseala

Mijloace folosite

Fizice

Procedee de aplicare

-radiatiile ultraviolet

Ce se dezinfecteaza

-suprafetele:masa de operatie , de pansamente ,patul

-aerul din incaperi

Procedee de aplicare

-caldura uscata

Ce se dezinfecteaza

-lenjeria de pat si corp prin calcare cu fierul incis

-deseurile:de pansamente ,produsele anatomopatologice, obiectele de unica

folosinta (seringi, perfuzoare) prin incinerare in cuptoare speciale

Procedee de aplicare

-caldura umeda
Ce se dezinfecteaza

-lenjeria ,vesela, tacamurile prin fierbere 30 de minute din momentul inceperii

fierberii

-hainele,saltelele , pernele cu vapori de apa sub presiune.

 BILETUL 19
1.Necoordonarea miscarilor.(manifestari de dependenta)
Akinezie - lipsa sau diminuarea mişcărilor normale

Ataxie - tulburări de coordonare a mişcărilor active voluntare

Convulsii - contracţii repetate, involuntare, ale unui muşchi sau grupe de muşchi,
urmate de relaxare; contracţia este instantanee

Tremurături - secuse repetate, involuntare, ale unei părţi a corpului (mâini, cap
sau ale întregului corp)

Tulburări ale mersului - mers târşit, propulsiv

Dificultatea de a trece din ortostatism în poziţie şezând

Expresie faciala caracteristică - faţă rigidă

2.Prevenirea infectiilor intraspitalicesti + circuitele

functionale ale spitalului.
Definiţie:

Infecţiile intraspitaliceşti - sau infecţiile nosocomiale - sunt îmbolnăviri de natură

infecţioasă, manifestate clinic, contractate în spital şi care apar în timpul spitalizării
sau după externare.

La aceste infecţii, care apar la persoanele asistate, se adaugă şi infecţiile

contractate de personalul medical, în timpul acordării îngrijirilor.

Ele se împart în două mari categorii:

- boli transmisibile, contractate în spital şi determinate de germeni patogeni;

- infecţii cu germeni „condiţionat patogeni", care apar la grupuri cu rezistenţă

scăzută la infecţie (nou-născuţi,vârstnici, bolnavi cu boli cronice, bolnavi cu
defecte imune),
-iar cei expuşi unor proceduri medico-chirurgicale precum puncţii, examinări
endoscopice, perfuzii, transfuzii, dializă; aceşti germeni care, în mod obişnuit, sunt
nepatogeni, condiţionează factorii enumeraţi, determinând infecţii locale sau
generale.

-pentru prevenirea infecţiilor intraspitaliceşti, măsurile care se iau ţin seamă de

etiopatogenia, frecvenţa şi gravitatea lor, cât şi de particularităţile clinico-
epidemiologice.

-transmiterea infecţiei de la o persoană la alta este un proces în lanţ, acest lanţ

comportă şase verigi, fiecare etapă a lanţului depinde de succesul realizării etapei
precedente ,dacă se reuşeşte să se rupă acest lanţ, boala nu se mai propagă.
Soliditatea lanţului depinde de soliditatea verigilor sale.

-prezentăm câteva măsuri ce determină întreruperea lanţului procesului infecţios,

acţionând asupra verigilor sale.

Măsuri de prevenire a infecţiilor

CIRCUITELE FUNCŢIONALE ALE SPITALULUI

Circuitul funcţional reprezintă sensul de circulaţie, în interiorul unităţilor sanitare,

ale unor materiale şi instrumente:

-circuitul septic este sensul de circulaţie care indică introducerea germenilor

patogeni generatori de infecţii, în interiorul unităţii sanitare

-circuitul aseptic este sensul de circulaţie care asigură condiţii de protecţie

împotriva infecţiilor, în interiorul unei unităţi sanitare.

In interiorul spitalului, se impune respectarea următoarelor circuite

funcţionale:

- circuitul de intrare şi ieşire al personalului

-circuitul de primire a bolnavului în spital

- circuitul lenjeriei
 BILETUL 20
1.Postura inadecvata.(manifestari de dependenta)
Este o problemă de dependentă, reprezentată de orice poziţie care nu respectă
principiile poziţiei anatomice acorpului şi care predispune individul la diferite
deformări.
Manifestari de dependenta.

Oboseală musculară

-reducerea temporară a capacităţii funcţionale a muşchiului, consecinţă a activităţii

excesive, prelungite

Deformări ale coloanei vertebrale

-cifoză (deviaţia coloanei vertebrale, cu o convexitate posterioară)

-lordoză (accentuarea curburii lombare a coloanei vertebrale)

-scolioză (deviaţia laterală a coloanei vertebrale)

Deformari ale membrelor inferioare

-genu valgum - detormân în care genunchii sunt apropiaţi, iar picioarele depărtate

-genu varum - deformări în care genunchii sunt depărtaţi, în schimb picioarele

apropiate

- picior strâmb:

-sprijinit pe antepicior (ecvin)

-sprijinit pe călcâi (talus)

-sprijinit pe partea externă (varus)

-sprijinit pe partea internă (valgus)

- picior plat - bolta plantară prăbuşită

Deformări ale şoldurilor

-luxaţie - ieşirea capului femural din articulaţia coxofemurală

Dificultate de schimbare a poziţiei

-semişezând în pat (pacienţii cu dispnee)

-decubit ventral (poziţie inadecvată, când pacientul nu-şi poate schimba singur
poziţia)

Torticolis -înclinarea capului într-o parte, datorită contracturii musculaturii gâtului

Bătătură (clavus)- hiperkeratoză uşor reliefată, netedă.

2.Clisma evacuatoare simpla.

Clisma este o forma specială a tubajului prin care se introduc diferite lichide, cu
ajutorul unui irigator, în intestinul gros prin anus/rect în scop de curațare curativă.

Scop

-evacuator – evacuarea continutului intestinului gros

-pregatirea pacientului pentru examinari paraclinice

-pregatirea pentru interventii chirurgicale

-terapeutic prin administrarea de medicamente

Clasificarea clismelor

1. Clisme evacuatorii

• simple

• înalte

• prin sifonaj

• purgative

• uleioase
2. Clisme baritate pentru explorare

3. Clisme terapeutice

• medicamentoase

• cu efect local

• anestezice

4. Clisme alimentare

• hidratante

Clisma evacuatorie simplă

Scop

Clisma evacuatorie simplă are scopul de a evacua intestinul gros în vederea:

-efectuarii unei intervenţii chirurgicale

-efectuarii unor examinari (rectoscopie, colonoscopie,irigoscopie)

-pentru pacientii constipati (! Atentie: pentru combaterea constipatiei, este

recomandat sa se alterneze metodele de a produce scaun, iar clisma evacuatorie sa
nu reprezinte singura modalitate. )

-efectul ei este să acţioneze asupra materiilor fecale solidificate prin deshidratare

care s-au acumulat în ampula rectală.

-se execută cu ajutorul irigatorului cu apă călduţă la temperatura de 35-37°C cu

0,75-1,5l apă.

În apa clismei se pot adăuga:

• 2-3 linguri glicerină

•1-2 linguriţe săpun lichid

•ulei de măsline, cu scop de înmuiere şi lubrefiere asupra căilor evacuatorii

Materiale necesare

-materiale de protectie: paravan, musama, aleza, invelitoare

-canula rectala sterila, lunga de 10-12 cm

-un irigator de 0,5-3 L si tubul de cauciuc (1,5-2m lungime)

-stativ pentru irigator

-pentru clisme inalte, canule lungi de 30 cm din cauciuc

-o plosca pentru evacuarea continutului colonului

-ulei pentru lubrifierea canulei

-apa pentru clisma

-sort din plastic

-manusi din cauciuc

-tavita renala

-glicerina, ulei, sapun lichid sau sare pentru a se adauga in apa.

-para de cauciuc ( pentru copii)

Contraindicatii

-durerea abdominala de origine neprecizata ca si diagnosticul cert de apendicita

acuta sunt contraindicatii absolute ale clismei de orice fel

-afectiuni ale rectului sau anusului (fisuri, tromboze etc)

-pacientul operat pe abdomen sau pe colon la mai putin de 3 luni (pentru acest
lucru cereti in mod expres acordul chirurgului, deoarece clisma poate produce
desfacerea suturilor si complicatii care deriva din acest lucru)

-pacienti cardiaci sau cu probleme renale. Pentru aceasta categorie sunt

contraindicate clismele repetate.
Pregatirea pacientului

-se pregăteşte pacientul psihic, se explică tehnica si necesitatea efectuării clismei.

-se izolează patul cu paravan şi se protejează cu muşama şi aleză.

-se respecta intimitatea pacientului

Tehnica:

-pacientul este asezat in decubit lateral stang cu membrul stâng în flexie forţată a
coapsei pe abdomen, iar membrul inferior drept este întins

-clisma se poate face si in pozitie genu-pectorala sau decubit dorsal (in cazul
pacientilor comatosi)

-sub capul bolnavului se aseaza o perna

-se fixeaza canula la tubul irigatorului

-se suspendă irigatorul pe un stativ şi se umple cu soluţia respectivă

-se evacueaza aerul si prima coloana de apa in tavita renala

-se montează tubul de cauciuc, iar în capătul lui canula,apoi se pensează tubul cu o
pensă (pensa Mohr)

-se lubrifiaza canula cu o compresa de tifon

-dupa ce asistentul a imbracat manusile de cauciuc, departeaza fesele cu degetele

de la mana stanga

-cu mana dreapta, se introduce canula prin anus, in rect, pana la o distanta de 10-12
cm, cu varful indreptat inainte in directia vezicii urinare

-nu se forteaza introducerea canulei

-se deschide robinetul si se regleaza viteza de curgere

-irigatorul se fixeaza la 0,5-1,5 m intaltime, de unde solutia din irigator va patrunde

in colon in timp de aproximativ 5 minute
-pacientul este rugat sa respire adanc, sa isi relaxeze musculatura abdominala si sa
retina lichidul timp de 10-15 minute pentru ca materiile fecale sa fie inmuiate,
dupa care o sa apara scaunul

-se inchide robinetul inainte ca nivelul apei sa se apropie de nivelul tubului de

scurgere

-se scoate canula

-dupa scoaterea canulei, bolnavul e aseazat in decubit dorsal, iar peste 3 minute in
decubit lateral drept, pentru ca apa sa patrunda la adancime cat mai mare

-cand bolnavul anunta ca apare defecatia, se pune plosca si se asteapta expulzarea

continutului intestinal.

-se face toaleta anala

Observatii

-la sugari sau la copii mici, clisma evacuatorie se face cu o para de cauciuc de o
capacitate de 50-60 ml (copil cu varsta pana in 6 luni) sau 100 ml (varsta 6 luni- 1
an).

-daca apar dureri sau crampe in timpul clismei se va opri curentul de apa pentru
cateva minute pana cand musculatura colonului isi revine.

-in cazul in care canula intampina rezistenta, se poate da drumul la apa din irigator
pentru ca aceasta sa permita inaintarea canulei (prin largirea rectului si/sau
dizolvarea materiilor fecale).

Accidente/Incidente

–Perforatii

–Hemoragii

–Tenesme rectale

–Crampe ,dureri.! Atentie: Perforatia rectului si sangerarea sunt complicatii

care necesita consultul chirurgical de urgenta, interventia operatorie de
urgenta putand fi indicata.
 BILETUL 21
1.Pozitii inadecvate si pozitii patognomonice.
Poziţii inadecvate

-pentru examinare: - ginecologică - pacienta stă pe spate, cu genunchii flectaţi,

depărtaţi, iar coapsele flectate pe abdomen;

-genu-pectorală - pieptul pe plan orizontal, pacientul sprijinindu-se pe genunchi,

poziţie utilizată pentru examenul rectoscopic; - Trendelenburg - trunchiul,
membrele inferioare mai sus decât capul (poziţia asigură circulaţia sângelui la
creier)

Poziţii patognomonice

-sunt specifice unei boli; de exemplu, în tetanos

-opistotonus

-pleurostotonus

-în meningită poziţia „cocoş de puşcă" (capul în hiperextensie iar membrele

inferioare flectate atât din articulaţia coxofemurală cât şi din aceea a genunchiului)

2.Clisma uleioasa
Clisma uleioasă se face în caz de fecalom sau de constipaţie cronica care e însoţita
de dureri abdominale şi atunci când clismele obişnuite sunt ineficiente.

Materiale necesare

-materiale de protectie: paravan, musama, aleza, invelitoare

-sonda, canula, irigator

-seringa Janet

-ulei pentru lubrifiere

-uleiuri vegetale în cantitate de 200-400g încălzite la temperatura de 38°C

-sort din plastic

-manusi din cauciuc

-tavita renala

Tehnica

Se face cu un irigator sau cu o seringă de 50ml adaptate direct la canulă (seringă

Janet) şi se apasă cu o presiune moderată pe piston.

Pacientul trebuie sa retina lichidul cateva ore.

 BILETUL 22
1.Injectia intramusculara.( Scop ,locuri de electie ,materiale
necesare,pregatirea pacientului.tehnica,ingrijirea ulterioară,
accidente / incidente)
Injecția intramusculară presupune introducerea unei substanțe medicamentoase
(soluţii izotone cristaline, uleioase sau substanţe coloidale) în țesutul muscular.

Scop

Terapeutic

-absorbție rapidă în circulația sanguină.

-rată rapidă de absorbție comparativ cu injectiile intradermice sau subcutanate.

-efectul medicaţiei administrate intramuscular se instalează mai lent faţă de efectul

medicației administrate intravenos, dar mai rapid de 4-5 ori decât ce este
administrat subcutanat.

-efectul maxim terapeutic se instalează în aproximativ 20-45 de minute de la

injectare.

Locuri de elecție

-mușchi voluminoși

-mușchiul deltoid. Mușchiul deltoid este potrivit pentru administrarea injectiilor cu

volum mic. (= 2 ml)

-mușchiul dorsogluteal care poate fi localizat ușor împărțind imaginar fesa in 4

cadrane.

Locul propice pentru injecția intramusculară este CADRANUL SUPERIOR

EXTERN (pentru a nu se atinge nervul sciatic). Regiunea gluteală este de obicei
folosită în cazul adulților.
-muschiul ventrogluteal. Pentru identificarea locului propice pentru injecția
intramusculară, se pune mâna cu eminența tenară (grupa de mușchi dispusă sub
degetul mare) pe trohanterul mare, indexul pe spina iliacă antero-superioară și
mediusul larg deschis pe creasta iliacă. Spatiul delimitat între degetele 2 si 3
corespunde locului injectiei.

-vastul lateral – Fața externă a coapsei în treimea mijlocie exterioară; regiunea este
folosită de obicei la copii; există însă riscul lezării nervului femural sau al atrofiei
musculare. Regiunea este situată pe partea laterală a coapsei la un lat de palmă sub
trohanterul mare și un lat de palmă deasupra rotulei.

-dreptul femural – situat pe partea anterioară a coapsei.

Materiale necesare

-medicația prescrisă de medic;

-seruri pentru dizolvare;

-seringă de capacitate adaptată cantităţii de medicament ce trebuie injectată și ac

steril intramuscular lung (4-7 cm);

-mănusi de unică folosință;

-comprese sterile și alcool.

Pregatirea pacientului

-se confirmă identitatea pacientului;

-se explica tehnica și necesitatea acesteia;

-se obține consimțămantul și colaborarea acestuia.

Pregatirea medicamentelor

-se verifica medicația, data expirării, colorația si aspectul, conform regulilor de

administrare.

-se controlează integritatea ambalajelor seringilor, acelor, data de expirare a

sterilității;
-se desface fiola și se trage în seringă doza indicată pentru administare;

-dacă medicamentul este în flacon sub formă de pudră, se dizolvă cu ser și se trage
în seringă doza;

-se poate extrage substanța dintr-un flacon prin urmatoarea tehnică: Seringa se
umple cu aer, trâgand de piston acea cantitate echivalenta cu doza care trebuie
extrasă din flacon. Se atașează apoi la acul la flacon și se introduce aerul cu care
seringa a fost umplută anterior. Se intoarce apoi flaconul și seringa se va umple
singură cu cantitatea necesară de lichid.

-se elimina aerul din seringă;

-e schimba acul;

Tehnica

-se verifică prescripția medicală;

-asistentul medical se spală pe mâini, se dezinfectează și îmbracă mănușile de

unică folosință;

-stimulează zona de injectare prin tapotari ușoare;

-sterge cu un tampon alcoolizat zona;

-recomandă pacientului sa ramana relaxat și să nu încordeze mușchiul;

-fixează locul si injectează cu acul în pozitie de unghi de 90 de grade,

perpendicular, pătrunzând 4-7 cm cu rapiditate şi siguranţă.

-aspiră cu seringa pentru a verifica dacă nu s-a patruns într-un vas de sânge. Dacă
apare sângele, acul trebuie sa fie retras sau dus mai în profunzime;

-se injectează substanța lent, pentru a permite mușchiului să se extindă și să

absoarbă gradat medicația;

-se folosește cealaltă mână pentru acționarea pistonului la injectare în timp ce

mâna dominantă e folosită pentru menținerea poziției seringii;
-dupa injectarea substanței, se retrage acul printr-o mișcare bruscă în același unghi
de 90 de grade;

-se acoperă locul puncționării cu un tampon alcoolizat;

-se masează ușor pentru a ajuta dispersia medicamentului.

Observatii

-locul se alege in funcție de constituția pacientului;

-se evită zonele cu edeme, iritații, patologii dermatologice, zone cu abcese

tegumentare, acnee, foliculită, furuncule, regiuni inflitrate.

-injecțiile intramusculare sunt contraindicate pacienților cu tulburari de coagulare,

dupa terapii antitrombotice sau infarct miocardic acut.

-edicatia administrată este limitată la 2-5 ml, pentru a nu se mări riscul de infecţii –
abces postinjectabil.

-Atenție! Daca se administrează pentru prima dată este indicat să se facă

testarea pentru ca pacientul să nu fie alergic la substanță.

-la pacienții cu tratament lung intramuscular este indicat să se țină o evidenta a

zonelor de injectare, iar acestea să alterneze

-daca avem un pacient anxios sau care se teme, putem să punem aplicații cu gheață
pe zona unde urmează să efectuam injectia intramusculară, pentru a amorți zona și
a reduce durerea.

-se atentioneaza întotdeauna pacientul să nu încordeze mușchiul la injectare pentru

că va spori gradul de durere.

-injectiile musculare pot duce la cresterea nivelului de creatinkinaza. Se pot crea

confuzii, deoarece creatinkinaza crește în infarct miocardic acut. De aceea, la
pacientii cărora le trebuie testat nivelul de creatinkinaza, este recomandat ca
administrarea să se facă intravenos.
Accidente/ Incidente

-durere prin atingerea nervului sciatic;

-paralizie prin lezarea nervului sciatic;

-hematom prin lezarea unui vas;

-ruperea acului;

-embolie si deces prin injectarea într-un vas de sânge a soluțiilor uleioase;

-infecții locale în cazul nerespectarii regulilor de asepsie și antisepsie;

-flegmon postinjectional.

2.Interventiile asistentei la pacientul cu hipertermie.

OBIECTIVE /INTERVENŢIILE ASISTENTEI, AUTONOME Şl DELEGATE

Pacientul să-şi menţină temperatura corpului în limite fiziologice

- aeriseşte încăperea,asigură îmbrăcăminte lejeră

- aplică comprese reci, împachetări reci, pungă cu gheaţă, fricţiuni

- încălzeşte pacientul în caz de frisoane

- administrează medicaţia recomandată de medic: antitermice, antibiotice

Pacientul să fie echilibrat hidroelec-trolitic

- calculează bilanţul ingesta-excreta pe 24 ore

- serveşte pacientul cu cantităţi mari de lichide

Pacientul să aibă o stare de bine fizic şi psihic

- schimbă des lenjeria de pat şi de corp

- menţine igiena tegumentelor

- pregăteşte psihic pacientul, înaintea tehnicilor de recoltare şi examinare.

 CITAT

“Cand simti ca nu mai poti si

vrei sa renunti, aminteste-ti ce
te-a determinat sa incepi.” –
autor necunoscut