Injecția 

reprezintă tehnica de introducere a unei substanțe în țesuturile

organismului, pe diferite căi (intravenoasă, intramusculară, intradermică etc), prin
intermediul unei seringi.
 INJECȚIA INTRAVENOASĂ
Injecția intravenoasă reprezintă administrarea unei substanțe medicamentoase direct în
sistemul vascular. Aceasta tehnica permite o acțiune terapeutică rapidă, de aceea se
alege atunci când se dorește un efect imediat.

Prin injecția intravenoasă se introduc soluții medicamentoase cristaline, izotone sau hipertone în

circulația venoasă, prin intermediul unui ac atașat la o seringă. Pe această cale se administrează cantități
mai mari de substanțe active hidrosolubile.

Atentie!  Nu se introduc soluții uleioase deoarece produc embolii grăsoase și consecutiv

moartea.

Nu se utilizează această cale pentru administrarea:

 substanţelor liposolubile (risc de embolie grăsoasă pulmonară)

 administrarea substanţelor iritante (risc de producerea fiebitelor)

Scop
 Terapeutic – prin administrarea medicației; un efect terapeutic rapid;
realizarea unei concentraţii înalte în sânge a medicamentului, într-un
timp scurt.
 Explorator –  prin administrarea substanțelor de contrast în radiologie

Locuri de elecție pentru injecția intravenoasă

Locuri de elecție pentru injecția intravenoasă:

  Venele de la plica cotului (bazilică și cefalică)
 Venele antebraţului
 Venele de pe faţa dorsală a mâinii
 Venele subclaviculare
 Venele femurale
 Venele maleolare interne
 Venele jugulare şi epicraniene la copil şi sugar

Atenție! Abordul venos profund este realizat de către medici în condiţii tip

protocol-operator (vena femurală, jugulară, subclaviculară).

Stabilirea locului injecției intravenoase

 pentru injecția intravenoasă la adult:
 se aleg venele accesibile ale membrului superior nondominant: vena
cefalică, vena bazilică, vena medio-cubitală, vena radială sau arcada
venoasă dorsală a mâinii.

 pentru injecția intravenoasă la nou născut se utilizează:

 venele membrului inferior (arcada venoasă dorsală a piciorului, venele
gambei) şi venele epicraniene.

 pentru injecția intravenoasă la pacienţii cu tratament parenteral de lungă

durată:
 ordinea puncţionării venelor este întotdeauna dinspre capătul distal spre
cel proximal al membrelor.

Se va evita puncţionarea venelor situate în vecinătatea unei articulaţii.

Materiale necesare
 Tavă medicală

 Medicația prescrisă de medic

 Ser dizolvant (soluția utilizată pentru diluție)

 Seringă sterilă

 Ace sterile (unul pentru încarcarea seringii cu soluție și altul pentru

injectare, de capacităţi adecvate cantităţii de medicament prescris)

 Garou

 Mănuși de unică folosință

 Tampoane dezinfectante

 Plasturi

 Recipiente pentru colectarea deșeurilor

Contraindicații
 refuzul pacientului

 alergii medicamentoase

 substanțe incompatibile (liposolubile, iritante)

Pentru efectuarea injecției intravenoase se evita zonele cu:

 arsuri
 eczeme
 infecții
 fracturi
 paralizii ale membrului respectiv
 fistule
 celulita
 tromboflebita.

Pregătirea pacientului
Pregătirea psihică
 Se confirmă identitatea pacientului
 Se explică tehnica injecției intravenoase și necesitatea acesteia

 Se obține consimțământul informat și colaborarea acestuia

Pregătirea fizică
 Se asigură intimitatea pacientului

 Se poziţionează pacientul în funcţie de segmentul care trebuie injectat,

pentru a-i fi cât mai comod (decubit dorsal, poziţie semişezândă)
 Se poziţionează pacientul dorsal cu membrul superior în extensie
completă sau în poziţie sezândă pe scaun, cu cotul în extensie și braţul
sprijinit pe un suport textile pe spătarul scaunului;

 Se verifică și se stabilește locul de elecție pentru injecție

Injecția intravenoasă – pași

Pașii executării injecției intravenoase sunt:

1. pregătirea pacientului

2. pregătirea materialelor

3. igiena asistentului medical

4. verificarea prescripției și a recomandărilor medicale

5. poziționarea pacientului

6. dezinfectarea locului de elecție

7. pregătirea soluției medicamentoase de administrat

8. aplicarea garoului

9. identificarea venei și dezinfectarea locului de elecție după palpare

10.introducerea acului

11.injectarea soluției

12.finalizarea tehnicii.
Tehnica

Injectia intravenoasa – tehnica

1. Verificarea- se verifică recomandarea medicală

-se controlează integritatea ambalajelor seringilor, acelor,

data de expirare a sterilității
2.Pregătirea asistentului medical-asistenta se spală pe mâini și se dezinfectează

-îmbracă mănușile de unică folosință

3.Pregătirea soluțiilor de administrat -aspiră în seringă fiola cu soluție medicamentoasă
sau dizolvă flaconul

-inlocuiește acul pe care l-a folosit la încărcarea

seringii cu alt ac capișonat și elimină aerul menținând seringa în poziție verticală
Stabilirea și pregătirea locului puncției
-selectează o venă accesibilă

-se aplică garoul deasupra locului de puncționare la 7-8 cm pentru realizarea stazei
venoase

-se dezinfectează locul puncției prin mișcări circulare din interior spre exterior și
se așteaptă 30 sec pentru exercitarea efectului antiseptic

-se identifică în regiunea antebrațului vena aleasă pentru injectarea intravenoasă

prin palpare

-dacă venele nu sunt vizibile se poate recurge la diverse manevre care favorizează
evidențierea acestora prin venodilataţie: mișcări repetate de închidere-deschidere a
pumnului, aplicare locală de comprese calde, introducerea mâinii în apă caldă,
poziționarea declivă a mâinii

-după palpare, se dezinfectează din nou locul puncției prin mișcări circulare din
interior spre exterior
 5.Puncționarea venei- se puncționează vena cu acul în unghi de 25-30 grade, cu bizoul
acului în sus

6.Verificarea poziției acului - se verifică poziția acului prin aspirare; se aspiră în seringă, iar
prezența sângelui indică prezența acului
 7.Injectarea soluției medicamentoase- se îndepărtează garoul și se injectează lent soluția în
venă, observând reacțiile pacientului

8.Extragerea acului- se extrage rapid acul din venă

9.Finalizarea tehnicii- se presează locul injecției cu o compresă sterilă timp de 3 minute, fără
a îndoi brațul se supraveghează în continuare starea bolnavului, întrucât efectele administrării de
medicamente pe cale intravenoasă sunt imediate
Reorganizarea locului de muncă
 Colectaţi materialele folosite în containere speciale, conform PU

 Acul se aruncă necapişonat

 Spălaţi-vă mâinile după îndepărtarea mănuşilor

 Notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire: nume, prenumele

asistentei care a efectuat injecția, data şi ora administrării; tipul soluţiei
administrate, doza.

Evaluarea tehnicii
Rezultate aşteptate/dorite ale injecției intravenoase:

 medicamentul este injectat lent

 vena este corect puncţionată

 pacientul prezintă un răspuns terapeutic la medicamentul administrat în

acest scop

 pacientul nu dezvoltă reacţii de sensibilizare la medicamentul injectat în

scop explorator

 locul puncționării nu prezintă efecte secundare

Observatii
 nu se administrează medicamentul cu același ac cu care s-a aspirat din
fiolă sau flacon;
 nu se recomandă încărcarea seringii fără ac prin introducerea directă a
amboului în fiolă, deoarece este compromisă sterilitatea;

 vena are nevoie pentru refacere de un repaus de cel puţin 24h ,de aceea
nu se vor repeta injecţiile în aceeaşi venă la intervale scurte;

 daca s-au revărsat în ţesutul perivenos, soluţiile hipertone, se va

interveni pentru a se evita necrozarea ţesuturilor;

 abordul venos superficial la nivelul membrelor inferioare este realizat

doar în cazuri de urgentă majoră pentru a evita complicaţiile
tromboembolice;

 abordul venos profund este realizat de către medici în condiţii tip

protocol-operator (vena femurala, jugulara, subclaviculara);
 e interzis a se puncţiona vena din nou după formarea unui hematom.
 Accidente / Incidente

 durere  
 amețeală, lipotimie
 valuri de căldură  (se injectează soluția lent și
se comunică cu pacientul);
 alergie la substanță, soc anafilactic. Pune viața
în pericol a pacientului. Trebuie să se intervină de urgență (se anunţă medicul și se intervine de
urgenţă conform protocolului: se întrerupe administrarea medicamentului, se păstrează acul în venă, se
schimbă seringa şi se administrează medicaţia de urgenţă ex: Adrenalină, Hemisuccinat de
hidrocortizon sau Metilprednisolon).
 embolie gazoasă prin introducerea accidentală
de aer în vena (! poate duce la moartea pacientului)
 hematom prin străpungerea, perforarea venei
sau retragerea acului fără îndepărtarea garoului (se aplică comprese umede reci);
 tumefierea țesutului prin revărsarea substanței
în afara venei
 traumatismele venoase repetate ca urmare a
utilizării frecvente a aceleiaşi vene

 flebalgia prin injectarea rapidă a substanței sau

din cauza efectului iritativ resimțit prin durere vie
 paraliza nervului median – rezultatul injectarii
paravenoase a substanțelor cu acțiune neurolitică
 puncționarea sau injectarea unei artere – se
produce necroza totală cu dureri mari, albirea mâinii si degete cianotice. Puncționarea unei artere se
datorează unui defect de tehnică, iar accidentul este sugerat de apariţia în seringă a sângelui arterial,
de culoare mai deschisă decât cel venos. Se întrerupe injectarea și se solicită ajutor de urgență.
 la administrarea injecţiilor intravenoase este
posibilă producerea sincopei vaso-vagale, de teamă; în cazul pacienţilor anxioşi, hipervagotoni.

 colaps (se anunță medicul și se intervine

conform protocolului).