INJECTIA INTRAVENOASA

Injecția intravenoasă reprezintă administrarea unei substanțe

medicamentoase direct în sistemul vascular. Aceasta tehnica
permite o acțiune terapeutică rapidă, de aceea se alege
atunci când se dorește un efect imediat.
Prin injecția intravenoasă se introduc soluții
medicamentoase cristaline, izotone sau hipertone în
circulația venoasă, prin intermediul unui ac atașat la o seringă.
Pe această cale se administrează cantități mai mari de
substanțe active hidrosolubile.
Atentie! Nu se introduc soluții uleioase deoarece produc
embolii grăsoase și consecutiv moartea.
Nu se utilizează această cale pentru administrarea:
 substanţelor liposolubile (risc de embolie grăsoasă
pulmonară)
 administrarea substanţelor iritante (risc de producerea
fiebitelor)

Scop
 Terapeutic – prin administrarea medicației; un efect
terapeutic rapid; realizarea unei concentraţii înalte în sânge a
medicamentului, într-un timp scurt.
 Explorator – prin administrarea substanțelor de contrast
în radiologie
Locuri de elecție pentru injecția intravenoasă

Locuri de elecție pentru injecția intravenoasă:

 Venele de la plica cotului (bazilică și cefalică)
 Venele antebraţului
 Venele de pe faţa dorsală a mâinii
 Venele subclaviculare
 Venele femurale
 Venele maleolare interne
 Venele jugulare şi epicraniene la copil şi sugar
Atenție! Abordul venos profund este realizat de către
medici în condiţii tip protocol-operator (vena femurală,
jugulară, subclaviculară).
Stabilirea locului injecției intravenoase
Pentru injecția intravenoasă la adult:
 se aleg venele accesibile ale membrului superior
nondominant: vena cefalică, vena bazilică, vena medio-
cubitală, vena radială sau arcada venoasă dorsală a mâinii.
pentru injecția intravenoasă la nou născut se utilizează:
 venele membrului inferior (arcada venoasă dorsală a
piciorului, venele gambei) şi venele epicraniene.
Pentru injecția intravenoasă la pacienţii cu tratament
parenteral de lungă durată:
ordinea puncţionării venelor este întotdeauna dinspre capătul
distal spre cel proximal al membrelor.
Se va evita puncţionarea venelor situate în vecinătatea unei
articulaţii.

Materiale necesare
 Tavă medicală
 Medicația prescrisă de medic
 Ser dizolvant (soluția utilizată pentru diluție)
 Seringă sterilă
 Ace sterile (unul pentru încarcarea seringii cu solutție și
altul pentru injectare, de capacităţi adecvate cantităţii de
medicament prescris)
 Garou
 Mănuși de unică folosință
 Tampoane dezinfectante
 Plasturi
 Recipiente pentru colectarea deșeurilor
Materiale necesare pentru injecția intravenoasă
Contraindicații
 refuzul pacientului
 alergii medicamentoase
 substanțe incompatibile (liposolubile, iritante)
Pentru efectuarea injecției intravenoase se evita zonele cu:
 arsuri
 eczeme
 infecții
 fracturi
 paralizii ale membrului respectiv
 fistule
 celulita
 tromboflebita.
Pregătirea pacientului
Pregătirea psihică
 Se confirmă identitatea pacientului
 Se explică tehnica injecției intravenoase și necesitatea
acesteia
 Se obține consimțământul informat și colaborarea acestuia
Pregătirea fizică
 Se asigură intimitatea pacientului
 Se poziţionează pacientul în funcţie de segmentul care
trebuie injectat, pentru a-i fi cât mai comod (decubit dorsal,
poziţie semişezândă)
 Se poziţionează pacientul dorsal cu membrul superior în
extensie completă sau în poziţie sezândă pe scaun, cu cotul
în extensie și braţul sprijinit pe un suport textile pe spătarul
scaunului;
 Se verifică și se stabilește locul de elecție pentru injecție
Injecția intravenoasă – pași
Pașii executării injecției intravenoase sunt:

1. pregătirea pacientului
2. pregătirea materialelor
3. igiena asistentului medical
4. verificarea prescripției și a recomandărilor medicale
5. poziționarea pacientului
6. dezinfectarea locului de elecție
7. pregătirea soluției medicamentoase de administrat
8. aplicarea garoului
9. identificarea venei și dezinfectarea locului de elecție după
palpare
10. introducerea acului
11. injectarea soluției
12. finalizarea tehnicii.

Tehnica

Injectia intravenoasa – tehnica

1. Verificarea
se verifică recomandarea medicală

se controlează integritatea ambalajelor seringilor, acelor,

data de expirare a sterilității
2. Pregătirea asistentului medical
 asistenta se spală pe mâini și se dezinfectează

îmbracă mănușile de unică folosință

3. Pregătirea soluțiilor de administrat
aspiră în seringă fiola cu soluție medicamentoasă sau
dizolvă flaconul

înlocuiește acul pe care l-a folosit la încărcarea seringii cu alt

ac capișonat și elimină aerul menținând seringa în poziție
verticală
4. Stabilirea și pregătirea locului puncției
-selectează o venă accesibilă

-se aplică garoul deasupra locului de puncționare la 7-8 cm

pentru realizarea stazei venoase

-se dezinfectează locul puncției prin mișcări circulare din

interior spre exterior și se așteaptă 30 sec pentru exercitarea
efectului antiseptic

-se identifică în regiunea antebrațului vena aleasă pentru

injectarea intravenoasă prin palpare

-dacă venele nu sunt vizibile se poate recurge la diverse

manevre care favorizează evidențierea acestora prin
venodilataţie: mișcări repetate de închidere-deschidere a
pumnului, aplicare locală de comprese calde, introducerea
mâinii în apă caldă, poziționarea declivă a mâinii

-după palpare, se dezinfectează din nou locul puncției prin

mișcări circulare din interior spre exterior
5. Puncționarea venei
se puncționează vena cu acul în unghi de 25-30 grade, cu
bizoul acului în sus

6. Verificarea poziției acului

 se verifică poziția acului prin aspirare; se aspiră în seringă,
iar prezența sângelui indică prezența acului

7. Injectarea soluției medicamentoase

se îndepărtează garoul și se injectează lent soluția în venă,
observând reacțiile pacientului

8. Extragerea acului
se extrage rapid acul din venă

9. Finalizarea tehnicii
se presează locul injecției cu o compresă sterilă timp de 3
minute, fără a îndoi brațul

se supraveghează în continuare starea bolnavului, întrucât

efectele administrării de mdicamente pe cale intravenoasă
sunt:

Reorganizarea locului de muncă

 Colectaţi materialele folosite în containere speciale,
conform PU
 Acul se aruncă necapişonat
 Spălaţi-vă mâinile după îndepărtarea mănuşilor
 Notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire: nume,
prenumele asistentei care a efectuat injecția, data şi ora
administrării; tipul soluţiei administrate, doza.

Evaluarea tehnicii
Rezultate aşteptate/dorite ale injecției intravenoase:

 medicamentul este injectat lent

 vena este corect puncţionată
 pacientul prezintă un răspuns terapeutic la medicamentul
administrat în acest scop
 pacientul nu dezvoltă reacţii de sensibilizare la
medicamentul injectat în scop explorator
 locul puncționării nu prezintă efecte secundare

Observatii
 nu se administrează medicamentul cu același ac cu care
s-a aspirat din fiolă sau flacon;
 nu se recomandă încărcarea seringii fără ac prin
introducerea directă a amboului în fiolă, deoarece este
compromisă sterilitatea;
 vena are nevoie pentru refacere de un repaus de cel puţin
24h ,de aceea nu se vor repeta injecţiile în aceeaşi venă la
intervale scurte;
 daca s-au revărsat în ţesutul perivenos, soluţiile hipertone,
se va interveni pentru a se evita necrozarea ţesuturilor;
 abordul venos superficial la nivelul membrelor inferioare
este realizat doar în cazuri de urgentă majoră pentru a evita
complicaţiile tromboembolice;
 abordul venos profund este realizat de către medici în
condiţii tip protocol-operator (vena femurala, jugulara,
subclaviculara);
 e interzis a se puncţiona vena din nou după formarea unui
hematom.
Accidente / Incidente
 durere
 amețeală, lipotimie
 valuri de căldură (se injectează soluția lent și se
comunică cu pacientul);
 alergie la substanță, soc anafilactic. Pune viața în pericol a
pacientului. Trebuie să se intervină de urgență (se anunţă
medicul și se intervine de urgenţă conform protocolului: se
 întrerupe administrarea medicamentului, se păstrează acul
în venă, se schimbă seringa şi se administrează medicaţia
de urgenţă ex: Adrenalină, Hemisuccinat de hidrocortizon
sau Metilprednisolon).
 embolie gazoasă prin introducerea accidentală de aer în
vena (! poate duce la moartea pacientului)
 hematom prin străpungerea, perforarea venei sau
retragerea acului fără îndepărtarea garoului (se aplică
comprese umede reci);
 tumefierea țesutului prin revărsarea substanței în afara
venei
 traumatismele venoase repetate ca urmare a utilizării
frecvente a aceleiaşi vene
 flebalgia prin injectarea rapidă a substanței sau din cauza
efectului iritativ resimțit prin durere vie
 paraliza nervului median – rezultatul injectarii
paravenoase a substanțelor cu acțiune neurolitică
 puncționarea sau injectarea unei artere – se produce
necroza totală cu dureri mari, albirea mâinii si
degete cianotice. Puncționarea unei artere se datorează unui
defect de tehnică, iar accidentul este sugerat de apariţia în
seringă a sângelui arterial, de culoare mai deschisă decât cel
venos. Se întrerupe injectarea și se solicită ajutor de
urgență.
 la administrarea injecţiilor intravenoase este posibilă
producerea sincopei vaso-vagale, de teamă; în cazul
pacienţilor anxioşi, hipervagotoni.
 colaps (se anunță medicul și se intervine conform
protocolului).