I.

EXAMENUL CLINIC AL APARATUL RESPIRATOR

Examenul clinic cuprinde inspecia i observarea vizual ct i cea auditiv a pacientului
pentru a sesiza urmtoarele elemente semnificative:
1. Dispneea este definit ca fiind o respiraie de efort. Iar pentru evaluarea respiraiei n
condiii de dispnee se urmrete: frecvena respiratorie (8-10 resp/min; peste 12-16
resp/min=polipnee; sub 8-10resp/min=bradipnee); amplitudinea micrilor
respiratorii (o excursie toracic normal definete Vcurent=8ml/kgcxl msurabil cu
un spirometru portabil dac VC>8-10ml/kgcxl determin amplitudini mari ale
micrilor toracice n timp ce VC<8ml/kgcxl determin respiraii mai puin ample,
superficiale).
2. Tirajul reprezint depresia spaiilor supra i subclaviculare i a spaiilor intercostale,
n cursul inspirului, ca urmare a mobilizrii muchilor respiratori accesori pentru
compensarea unei respiraii ineficiente.
3. Stridorul, nu este altceva dect o form de respiraie uiertoare care este dat de o
obstrucie la nivelul glotei sau laringelui (n inspir) sau traheii (n expir), prin edem,
corpi strini, secreii vscoase i aderente, procese patologice nlocuitoare de spaiu,
etc.
4. Wheesingul semnific o obstrucie a bronhiolilor terminale i respiratorii. Este la fel
ca i Stridorul o form de respiraie uiertoare dar spre deosebire de acesta v-a
aprea numai la expir.
5. Btile aripilor nasului sunt un reflex arhaic ce traduce hipoxemia.

6. Cianoza poate fi perioronazal sau n jurul buzelor sau a limbii

sau n vrful urechilor i a patului subunghial i apare

atunci cnd concentraia de Hb, neoxigenat este peste 50g/l.
7. Eritroza facial

i hiperemia conjuctival care se

pot asocial cu transpiraii profuze n jumtatea superioar a capului i tahicardie
definesc hipercapnia.
II.PREGTIREA PACIENTULUI
PENTRU EXPLORRI PARACLINICE:
1. Pregtirea pacientului pentru
radiografia toracic standart
Scop: studierea morfologiei i funcionalitii
plmnilor, a modificrilor de volum i de
form ale inimii pentru stabilirea
diagnosticului (tumori pulmonare, atelectazii,
modificri topografice i de calibru ale
bronhiilor etc.)

Pregatirea psihica a pacientului:

-se anun pacientul, explicndu-i-se condiiile n care se va face examinarea (camer n

semiobscuritate);

-pacientul va fi condus la
serviciul de radiologie;

-se explic pacientului cum

trebuie s se comporte n
timpul examinrii (va
efectua cteva micri de
respiraie, iar radiografia se
face in apnee, dupa o
inspiraie profund.

Pregatirea fizic a
pacientului:

-se dezbrac complet regiunea toracic (prul lung al femeilor se leag pe cretetul capului);

-se ndeprteaz obiectele radioopace;

-se aaz pacientul n poziie ortostatic cu minile n olduri i coatele aduse nainte (fr s
ridice umerii) n spatele ecranului,cu pieptul apropiat de ecran sau de caseta care poart filmul;

-cnd poziia vertical este contraindicat, se aaz pacientul n poziie eznd sau n decubit
dorsal;

-n timpul examenului radiologic se ajut pacientul s ia poziiile cerute de medic.Sugarii i

copiii mici se fixeaz prin nfare pe un suport de scnduri sau se suspend n hamuri (pentru a
nu se iradia persoana care l-ar susine).
ngrijirea pacientului dup examen:

-pacientul va fi ajutat s se imbrace, dup terminarea examenului radiologic, va fi condus la pat;

-se noteaz n foaia de observaie examenul radiologic efectuat, data.

2. Pregtirea pacientului pentru bronhografie

Pregatirea materialelor necesare: medicamente sedative(fenobarbital, atropin), sonda Metras
steril, substane de contrast (lipidol sau idiopin- liposolubile i ioduron B sau diiodonul-
hidrosolubile), expectorante i calmante ale tusei, scuiptoare.

Pregtirea psihic a pacientului:

-Se anun pacientul i I se explic necesitatea efecturii tehnicii;
- Se anun pacientul s nu
mnnce n dimineaa examenului.

Prgtirea fizic a pacientului:

-Cu 1-3 zile naintea examenului
se administreaz pacientului
medicamente expectorante;
- n ajunul examinrii se
administreaz o tablet de
fenobarbital sau alte medicamente
asemntoare;
-Cu o jumtate de or naintea
examenului, se administreaz
atropin (pentru a reduce secreia
salivei i a mucusului din cile respiratorii) i medicamente calmante pentru tuse;
-Pacientul va fi ajutat sa se dezbrace i va fi aezat n decubit dorsal, puin nclinat spre partea
care trebuie injectat;
-Medicul efectueaz anestezia cilor respiratorii (reuita examinrii depinde de calitatea
anesteziei), introduce sonda Metras n arboreal bronic i apoi substana de contrast uor
nclzit, ncet cu o presiune moderat;
-n timpul injectrii substaneii, pacientu v-a fi ajutat s-i schimbe pozitia n decubit (dorsal,
lateral stng sau drept, ventral);
-n timpul examinrii radiologice, se aeaz pacientul n poziie Trendelenburg (pentru a
evedenia arboreal bronic din prile superioare ale plmnilor) apoi se aeaz pacientul cu
toracele moderat ridicat, pentru a evedenia bronhiile mijlocii inferioare.
 ngrijirea ulterioar a pacientului:
Pacientul va fi avertizat s nu mnnce i s nu bea
nimic timp de 2 ore, pn cnd nceteaz efectul
anestezicului;
-Va fi atenionat s colecteze n scuiptoare substana
de contrast care se elimin prin tuse (nu se nghite,
deoarece produce intoxicaie pacientului);
-Dup examen pacientul va fi ajutat sa se mbrace i
va fi condus n salon;
Reorganizm locul de munc i notm n F.O a
pacientului.

3. Pregtirea pacientului pentru bronhoscopie

(https://www.youtube.com/watch?v=zWy5sckh4vc)

Pregtirea instrumentelor i materialelor necesare:

-msti de unic folosin sau casolete cu mti sterile,

mnui sterile, casolete cu tampoane i comprese de
tifon sterile; pense porttampon; oglind frontala, sering
laringian, tvi renal, aparatele (bronhoscop sau
fibroscop) cu toate anexele sterilizate.

important

-sterilizarea componentelor aparatelor principale i a

anexelor se face innd cont de instruciuni (fiecare component are alt mod de sterilizare,
prevzut n instruciuni de ex. ultraviolete, glutaraldehide

-se verific sursa de lumin i corecta cuplare a cablurilor

-se verific aspiratorul i etaneitatea legturilor

-vor fi la ndemn: flaconul cu anestezic (xilin 2%, flaconul cu ser fiziologic, flaconul cu
soluie de adrenalin 1%, seringi de 10 ml de unic folosin, tampoane, comprese de tifon).

-suprafaa mesei pe care se afl instrumentarul e nclzit la 40- 45, pentru a preveni aburirea
instrumentarului optic.

Pregtirea psihic i fizic a pacientului:

-pacientul trebuie convins de necesitatea examenului, asupra riscului pe care i-l asum
refuzandu-l, lipsind medicul de informare diagnostica esenial
-pacientul trebuie convins c, dei neplcut, examenul nu e dureros n ine, iar incidentele sau
accidentele survin foarte rar

-se creeaz pacientului un climat de siguran, pentru a asigur cooperarea lui n toate momentele
examinrii, punndu-l n legtur cu ali pacieni crora li s-a efectuat o bronhoscopie sau
fibroscopie

-n ziua premergtoare examinrii, se

execut o testare la xilin pentru a
depista o alergie la acest anestezic; la
indicaia medicului, pacientul va fi
sedat att n sear premergtoare
explorrii, ct i n diminea zilei
respective

-pacientul trebuie anunat c nu

trebuie s mnnce diminea

-pentru anestezie, e aezat pe un

scaun, n mn dreapt va ine o
tvi renal sau o scuiptoare, iar cu
mn stnga, dup ce i deschide
larg gur, i scoate limb, i-o
imobilizeaz cu dou degete
deasupra i policele dedesupt

-ntr-un prim timp, medicul, cu

ajutorul unui spray cu xilin 2%, i
anesteziaz limb, orofaringele i
hipofaringele, urmnd s anestezieze
arborele traheobronsic, instiland,
pictur cu pictur, anestezicul uor
nclzit, cu ajutorul unei seringi
laringiene

-pacientul este condus n camer de

bronhoscopie

Participarea la efectuarea tehnicii

de bronhoscopie (sunt necesare
doua asistente)

-asistenta I aaz pacientul pe mas de examinare n decubit dorsal, cu extremitatea cefalic n

extensie
-sub umerii lui, se plaseaz o pern tare, care, ridicnd capul la 12-15 cm, ajut la extensia
acestuia;

-orienteaz capul n direcia indicat de medic, pentru a permite acestuia o orientare ct mai
complet;

-asistenta II servete medicul cu instrumentele i materialele solicitate (Dac masa de examinare

este prevzut cu o tetier, este nevoie doar de o singur asistent).

ATENIE:

-ambele asistene, nainte de examinare, se vor spla pe mini i vor purta masc sau cagul;

Supravegherea pacientului dup bronhoscopie:

Dup examinarea bronhoscopic, pacientul nu va mnca o or. Asistenta va supraveghea, n

acest timp, parametrii vitali (puls, TA etc.), anunnd imediat pe medic dac survin modificri
ale acestora.

Asistenta va avea la ndemn hemostatice, pe care le va administra n cazul unei hemoptizii,

chiar nainte de a anuna medicul (Adrenostazin, Dicinone, E.A.C., Venostat etc.)

Participarea la efectuarea tehnicii de Fibroscopie (sunt necesare doua asistente)

-pacientul este aezat pe un scaun, asistenta I conecteaz pacientul la sursa de oxigen,

asigurndu-se c acesta primete debitul recomandat de medic;

-asistenta I se plaseaz n spatele pacientului, i fixeaz piesa bucal aflat n trusa fibroscopului,
pe care o va avea sub control tot timpul examinrii, imobiliznd-o din lateral cu indexul i
degetul mijlociu, de la ambele mini;

-asistentei II i revine atribuia de a servi medicul cu instrumentarul necesar;

Supravegherea pacientului dup fibroscopie

Regulile sunt aceleai ca i pentru bronhoscopie.

Incidente i accidente (de bronhoscopie i/sau ale fibroscopului)

- hemoragii,diseminri tuberculoase sau suprainfectii cu diferii germeni, dureri n gur;

disfagie sau orofagie, dureri retrosternale, cefalee, insomnie, tuse, expectoraie, stare subfebrila.

III. PREGTIREA PACIENTULUI PENTRU PROBE FUNCIONALE

RESPIRATORII:
Spirometria
se execut cu spirometrul se poate determina volumul aerului circulant, aerul complementar,
aerul de rezerv i capacitatea vital a plamnului
Spirometrul este alctuit dintr-un cilindru gradat care comunic cu exteriorul printr-un tub de
cauciuc prin care sufl pacientul,
cilindrul gradat este scufundat ntr-un cilindru mai mare plin cu ap iar aerul expirat de
pacient face ca cilindrul s se ridice deasupra apei, putndu-se citi direct pe el volumul de aer
expirat.
Scop: Pentru diagnosticul tipului de disfuncie ventilatorie, urmrirea evoluiei naturale sub
tratament a afeciunii, evaluarea pacienilor cu risc crescut pentru afeciuni pulmonare cornice,
evaluare preoperatorie , ca indicator al riscului anumitor procedure.
Tehnica: Se va executa dimineaa dup ntreruperea terapiei medicamentoase 8-12 ore i a
fumatului cel puin 1 or, valorile obinute se raporteaz la valorile ideale calculate n funcie de
talie, greutate, vrsta , sex.
Pacientul cu naul pensat i buzele
strnse n jurul piesei bucale,
efectueaz un inspir maximal,
urmat de un expir maximal i un
inspir maximal repetat de mai
multe ori manevr de expir a
capacitii vitale forate este
complet n 3-4 secunde, dar se
recomanda prelungirea s la 6
secunde

Spirografia
Spirografia permite urmrirea dinamicii ventilatorii i astfel cu ajutorul ei se pot executa toate
msurtorile ventilatorii statice i dinamice respective cu ei se poate determina capacitatea de
adaptare a funciilor respiratorii la nevoile energetice ale organismului att n stare de repaus ct
i n timpul eforturilor.
Materiale necesare aparat, pies bucal, pens pentru pensat nasul, pens de servit, recipient cu
soluie dezinfectant pentru piesele folosite, scaun.
Pregatirea psihica a bolnavului presupune empatizarea respectiv i se va comunica pozitia pe
care trebuie sa o adopte pe parcursul interventiei.
Pregatirea fizica a bolnavului: se executa dimineaa pe nemancate sau la 3-4 ore de la masa,
bolnavii nu vor folosi nici un fel de medicaie excitant sau depresiv a centrilor respiratorii cel
puin cu 24 ore nainte. Asistenta care execut proba asigur repausul fizic i psihic fiecrui
bolnav circa 30 min nainte de prob, bolnavul va fi aezat n poziie comod pe un scaun.
Executarea tehnicii:
Asistenta va lua piesa bucal cu pensa i o va adapta la captul liber al burdufului. Bolnavul
aezat comod preia cu mna tubul burdufului cu piesa bucal adaptat, asistenta va pensa nasul
bolnavului, sftuindu-l s-i asculte comenzile. La comanda asistentei bolnavul va inspira adnc
din aerul atmosferic, i tot la comand, va introduce piesa bucal n gur, buzele se vor strnge n
aa fel s nu ias aer pe lng piesa bucal, apoi se expir maxim i profund.
Se scoate piesa bucal din gura bolnavului, care este lsat s se odihneasc , proba se repet de
mai multe ori pn se obin 2-3 curbe egale sau cvasiegale, rezultatul se citete de pe hrtia pe
care a fost inregistrata proba (ea se numete expirograma).

ATENIE!!!!! piesa bucal se schimb dup fiecare bolnav.

Spiroergografia
Spiroerografia este un test de efort care furnizeaz o serie de informaii asupra reaciilor
fiziologice ale organismului n condiii de suprasolicitare determinate de un efort muscular si se
analizeaz capacitatea de adaptare a respiraiei la solicitri suplimentare.
Test de bronhoconstricie: Urmrete declanarea spsmului bronic utiliznd substane
inhalatorii nespecifice sau substane specific.

MONITORIZAREA GAZELOR DIN SANGE

Se refera la:
A. monitorizarea CO2 din aerul expirat(metoda capnografica);
B. monitorizarea CO2 si O2 in sangele arterial si venos (metode invazive prin recoltarea de
sange arterial folosind catetere si seringi heparinizate sau metode neinvazive cu ajutorul
pulsoximetrului);
C. monitorizarea transtisulara a gazelor respiratorii;
D. determinarea saturatiei O2 in sangele venos (SVO2).

Capnografia

Capnografia reprezinta masurarea continua a concentratiei de CO2 (dioxid de carbon) din

amestecul gazos inhalat si exhalat de un pacient.

Pentru masurarea concentratiei de CO2 este nevoie de un capnometru care afiseaza

concentratia cea mai mare de CO2 (concentratia de varf) sau de
un capnograf, care afiseaza concentratia de CO2 sub forma unei
curbe dependente de timp.
Senzorul de CO2 poate fi plasat direct n curentul de aer
sau pe un circuit colateral, si emite fascicule infraroii cu
lungimea de und de 4,28 mm

Clasificarea capnografelor:

Capnografe chimice - colorimetrice - modificarea unei anumite

culori (din 6) corespunde unei anumite valori de CO2
 Capnografe ce folosesc aplicaii ale spectrometriei de mas i absorbiei n spectru
infrarou - precise, rapide. Capnografe cu lumin infraroie CO2 are proprietatea de a absorbi
intens acest tip de lumina cu o lungime de unda de 4,28mm.

Capnograma

Este o reprezentare grafica a presiunii de CO2 din amestecul gazos pe parcursul unei respiraii
normale a pacientului.
Prezinta patru etape distincte:
Faza A-B - reprezinta exhalarea gazelor
din spaiul mort anatomic care n mod
normal este lipsit de CO2;
Faza B-C este o pant ascendent ce
reprezint nceputul golirii alveolelor cu o
cretere brusc a concentratiei de CO2;
Faza C-D - se continua eliminarea de
CO2 din platoul alveolar, iar punctul D
reprezinta concentraia cea mai nalt a
CO2 de la sfritul expirului.Acest punct
D este cunoscut i ca end - tidal carbon
dioxide concentration.;
Faza D-E - presiunea de CO2 scade brusc si reprezinta inceputul inspirului.Linia bazala se
aproprie de zero in cazul in care nu apare reinhalare de CO2.

Gradientul arterio-alveolar

La un pacient sanatos presiunea CO2 teleexpiratorie (PETCO2) este aproape egala cu

presiunea partiala de CO2 din capilarele alveolare.
Intre aceste doua valori pot exista variatii, considerate normale de pana la 5 mmHg.
Diferena dintre cele dou presiuni se numete gradient arterio - alveolar (PaCO2
PETCO2). Valoarea gradientului arterio-alveolar este crescuta n situaia n care alveolele sunt
bine oxigenate dar slab perfuzate, caz n care transferul de CO2 dinspre capilarele alveolare spre
alveole este afectat, rezultnd o scdere a PETCO2 comparativ cu PaCO2.
Cauze:
debicardiacsczut;
hiperventilaie;
hipotermie;
embolie pulmonar (alveole bine ventilate dar slab perfuzate);
deconectare accidental a ventilatorului detubare accidental a pacientului;
stop cardiorespirator.
Creterea PETCO2 (presiunea CO2 teleexpiratorie) poate s apar n urmtoarele situaii:

hipoventilaie;
hipertermie malign sepsis;
reinhalare de CO2;
administrare de bicarbonate;
 insuflare de CO2 pentru laparoscopie;

Indicatii

In caz de intubatie esofagiana ca urmare a absentei de CO2 in esofag, trebuie sa se

verifice reuita intubaiei traheale, deoarece capnograma nu va indica prezena CO2.
In timpul transportului pacientului, trebuie sa se asigure o ventilatie corecta a acestora.
In cazul de diagnostic precoce al emboliei pulmonare.
In cazul diagnosticului precoce al hipertermiei maligne,
conform standardelor europene este obligatoriu asigurarea unui monitor intraanestezic al
PETCO2.
Alte utilizari
Dupa un studiu efectuat in SUA pe un lot de 27 de pacienti s-a demonstrat ca eficacitatea
resuscitarii cardio-pulmonare (RCP) se stabileste prin capnografie. Capnografia este un indicator
al reuitei resuscitrii n prespital: cu ct valoarea PETCO2 msurat n timpul resuscitrii a fost
mai mare, cu att a crecut si procentul reuitelor n RCP.
PETCO2 = 17 - 24 mmHg - procent crescut de reuit a RCP n prespital;
PETCO2 = 11 - 16 mmHg - 0 reuite.

MONITORIZAREA CO2 SI A O2 IN SANGELE ARTERIAL SI VENOS.

Schimburile de gaze respiratorii au loc la nivelul membrane alveolo-capilare, unde prin
difuziune, O2 patrunde din aerul alveolar in sangele arterial pulmonar iar CO2 traverseaza in sens
invers.
In sangele capilar pulmonar O2 se afla sub doua forme:
Dizolvat in cantitate neglijabila (3x10-5mlO2 al 1L de sange, la o presiune arterial de 1mmHg).
Combinat (99% din cantitatea totala de O2 cu Hb la o paO2 de 100mmHg saturatia in O2 a
Hb=97%).
Continutul de O2 in sange=cantitatea dizolvata+cantitatea combinata.
Monitorizarea CO2 si O2 se face prin:
Metode neinvazive:
Determinarea saturatiei O2 si CO2 la nivel tisular (conjunctival si cutanat);
Determina saturatia de O2 in sangele arterial (pulsoximetrie).
Metode invazive:
paO2 si paCO2 folosind catetere arteriale si seringi de recoltare heparinizate. Valorile normale
pentru paO2 sunt de 90mmHg iar pentru paCO2 este de 40-60mmHg. Pulsoximetria masoara
saturatia de Hb si frecventa pulsului in sangele periferic capilar: valorile normale ale SaO2 sunt
94-100% si reflecta o saturatie optima a Hb in O2.
Valori de 90-80% SaO2=hipoxemie medie;
Valori sub 80% SaO2=hipoxemie severa.

MASURAREA TRANSTISULARA A GAZELOR RESPIRATORII (ptcO2)

Se realizeaza cu ajutorul unui electrod special ce masoara gradul de difuziune a O2 din patul
capilar al demului catre suprafata. Valori normale a ptcO2=75%paO2.
MASURAREA SATURATIEI DE O2 IN SANGELE VENOS AMESTECAT (SVO2)
Se face printr-o metoda bazata pe principia similar pulsoximetriei, dar este o metoda invaziva.
Necesita instalarea unui cateter venos central, prevazut cu doua canale fibrooptice, unul pentru
emisia de lumina rosie in fluxul sanguine din artera pulmonara iar unul pentru captarea luminii
reflectate si conducerea spre un detector extern.
Valori normale ale SVO2=77-69%.
Scaderea acestor valori semnifica un consum marit de oxigen sau aport scazut de oxigen.

MANEVRE DE ELIBERARE A CAILOR AERIENE

Manevra Heimlich: se varealiza in conditii de aspirare de corpi straini in caile
respiratorii superioare, sau de inec. Cu un pacient constient, salvatorul se aseaza in spatele
victimei pe care o cuprinde cu ambele brate la nivelul bazei toracelui, cu un pumn nul in
epigastru si realizeaza 4-5 compresiuni bruste in sens intern si cranian.
Pentru o mai eficienta tuse si expectorare a corpului strain se pot administra 4-5 lovituri cu palma
in regiunea interscapulara. Daca victim este inconstienta, va fi imediat intinsa in decubit dorsal si
salvatorul se va plasa in fata si deasupra victimei, efectuand aceeasi compresie la baza toracelui,
in sens cranian pentru evacuarea corpului strain si reluarea respiratiei spontane. Odata reusita
manevra se va plasa bolnavul in pozitie laterala de siguranta..
Pozitia laterala de siguranta: Se adreseaza pacientilor inconstienti, dar cu functia
respiratorie- conservata. Avantajele acestei pozitii sunt: nu permite limbii sa cada spre posterior
mentinand astfel caile aeriene superioare deschise si reduce riscul aspirarii continutului gastric in
caile respiratorii superioare in cazul unei eventuale regurgitari.
Salvatorul se aseaza in genunchi langa victim, pozitionand-o in decubit lateral cu un
membru inferior flectat si un brat flectat deasupra capului pacientului in unghi drept; mana
cealalta este adusa pe umarul contralateral, incrucisand bratul pe torace. Se verifica respiratia
victimei.
In cazul pacientilor traumatizati nu se aplica pozitia laterala de siguranta. In cazul de
nereusita a manevrei se recurge de urgenta la intubatie orotraheala si aspiratie pe sonda de
intubatie orotraheala sau la bronhoscopie.
Tehnica intubatiei orotraheale: Cuprinde o serie de pasi foarte importanti precum:
spalarea mainilor si utilizarea manusilor de protective precum si pregatirea echipamentului
necesar (laringoscop functional, sonda de intubatie(se verifica balonasul sa fie de marime
corespunzatoare, dupa indicatia medicului), aspiratorul, sursa de oxigen.). La nevoie se poate
utiliza un mandren lubrifiant introdus in sonda de intubatie in asa fel incat varful mandrenului sa
nu depaseasca capatul sondei. Sonda de intubatie se manipuleaza tinand de capatul proximal.
Pozitia pacientului: decubit dorsal, cu capul in hiperextensie (ATENTIE LA PACIENTII
TRAUMATIZATI). Se verifica cavitatea bucala a pacientului si se indeparteaza proteza dentara
(daca are). Balonul si masca facial adecvata. Daca este cazul se pot utiliza agenti anestezici. Se
aspira secretiile din cavitatea bucala. Se aplica anestezic local pe sonda de intubatie si in faringe.
Se pregateste laringoscopul (laringoscopul se tine in mana stanga introducanduse treptat lama din
coltul drept al gurii spre centru, incarcand limba pana ce lama ajunge la nivelul valeculei, se
ridica laringoscopul tractionand planseul buccal pana cand se vizualizeaza corzile vocale, a se
evita folosirea dintilor superiori ca support pentru ridicarea varfului laringoscopului). Pentru o
vizualizare mai buna a glotei, un ajutor poate indeparta coltul gurii. Se poate realiza manevra
Sellick care are rolul de acomprima traheea, asigurand o mai buna vizualizare a glotei, totodata
comprimand esofagul pe coloanal vertebrala reducand-use astfel riscul aspiratiei continutului
gastric in caile aeriene. Manevra Sellick consta in: comprimarea extremitatii inferioare a
laringelui si traheii catre coloanal vertebrala inchizand astfel esofagul si reducand riscul aparitiei
continutului gastric in caile aeriene. In cazul stomacului plin este obligatorie efectuarea manevrei
Sellick pana cand s-a umflat balonasul sondei de intubatie. Sonda de intubatie se tine in mana
dreapta cu concavitatea in sus si se introduce pana cand balonasul depaseste corzile vocale.
Ajutorul retrage incet mandrenul, in acelasi timp se inainteaza cu sonda de intubatie pana cand
balonasul nu se mai vizualizeaza. Se umfla balonasul sondei in functie de indicatie 5 sau 10 ml.
Se verifica corectitudinea pozitionarii sondei: se ventileaza pacientul si se asculta toracele in 6
puncte (varf, mijloc, baza bilateral) si in epigastru. Daca sonda s-a introdus prea adanc, se
ventileaza numai un hemitorace, prin introducerea varfului sondei in bronhia principal dreapta.
In aceste conditii se dezumfla balonasul si se retrage sonda pana cand se asculta murmur
vezicular la nivelul ambilor plamani in mod egal. Corectitudinea pozitionarii sondei de intubatie
se poate urmari si prin capnografie. Sonda de intubatie se fixeaza cu doua benzi de leucoplast sau
cu un fixator extern special, zona cutanata unde se fixeaza fiind curatata in prealabilcu alcool,
apoi stearsa cu comprese uscate pentru a asigura o aderenta corespunzatoare, la pacientii cu
mustata sau barba este recomandata folosirea unui fixator extern de sonda. Sonda de intubatie
trebuie introduce de obicei la femei 21cm iar la barbati 23cm, pec and la copii se estimeaza
inaltimea in cm impartitit la 10 la care se adauga 5, sau greutatea in kg impartit la 15+12. Se
poate utiliza la nevoie pipa Guedel (marimea pipei trebuie sa fie egala cu distanta dintre coltul
gurii si tragus, se introduce cu concavitatea in sus pana cand varful atinge palatal gurii, apoi se
rasuceste 180 de grade si se introduce pana cand inelul pipei este la nivelul buzelor).

Complicatiile intubatiei endotraheale

In cursul IOT pot aparea pot aparea o serie de accidente: traumatisme ale cavitatii bucale,
ale dintilor, ale pilierilor amigdalieni, ale epiglotei sau ale elementelor componente ale glutei.
Sunt frecvente cand pacientul nu este sufficient relaxat.
Daca a fost intubate selectiv o bronhie principal se retrage sonda. Un accident grav poate
fi intubatia in esofag. Hipoxia se evita prin ventilarea pacientului cu oxigen 100% inainte si dupa
intubatie. O grava complicatie este imposibilitatea de a intuba traheea, in aceste conditii se
ventileaza pacientul pe masca si balon si se incearca alte metode de intubatie: masca laringiana,
combitub sau traheotomie, cricotiroidotomie. Pot aparea, de asemenea, leziuni ale corzilor
vocale. Stimularea vagala cu bradicardie si hipotensiune poate aparea la efectuarea manevrei
Sellick sau cand balonasul sondei este prea umflat. Se depisteaza cauza si se administreaza
Atropina 0,5-1 mg intravenous in bolus. Alte complicatii pot fi detubarea accidentala si pierderea
aerului din balonas.

OXIGENOTERAPIA
In conditiile in care ventilatia spontana sau artificiala nu asigura oxigenarea adecvata a
tesuturilor, se impune cresterea concentratiei oxigenului in aerul inspirit. De regula,
oxigenoterapia se aplica in toate starile de hipoxie de cauza pulmonara dar si in hipoxiile
consecutive tulburarilor in captarea si transportul oxigenului la tesuturi.
 Tehnica oxigenoterapiei
Exista numeroase modalitati de administrare a oxigenului de la canul nazal la aparatul de
ventilaie mecanic. Dispozitivele utilizate n practic nu permit reinhalarea aerului administrat i
se mpart n 2 categorii: dispozitive cu flux sczut i performan variabil; dispozitive cu flux
crescut i performan fix. Dispozitivele cu flux sczut i performan variabil, asigur un
debit de oxigen, care nu acoper ntregul volum de aer necesar bolnavului, dar n completare este
antrenat aerul atmosferic i n funcie de parametrii respiratorii ai bolnavului, concentraia de
oxigen din aerul inspirat (F1O2) ajunge la 40-80%. Aici sunt incluse: cateterul nazal care
realizeaz o concentraie de oxigen de 25-40% la un flux de 2-6l/minut; dispozitivul cu rezervor
i masc facial realizeaz o concentraie de oxigen de 35-70% la un flux de 4-15l/minut;
corturile de oxigen i incubatoarele realizeaz o concentraie de oxigen de 80% la un flux de 10-
15l/minut. Dispozitivele cu flux crescut i performan fix asigur ntreaga nevoie de oxigen i
aer al pacientului. Un astfel de dispozitiv este masca Venturi. Fluxul de oxigen este de 6-
12l/minut, dar antrennd aerul prin efectul Venturi, se ajunge la 40-6-l/minut.
Ventilaia mecanic
Cea mai utilizat metod de ventilaie mecanic este ventilaia cu presiune pozitiv,
reprezentnd introducerea cu presiune pozitiv a aerului n cile aeriene, cel mai des prin
intermediul unei ci aeriene artificiale. Indicaiile ventilaiei mecanice sunt: Insuficiena
respiratorie; Tulburri neurologice; Insuficiena organic multipl; Deprimarea chimic a
respiraiei; Traumatisme; Hipoxemie; Acidoz metabolic; Stare de oc; Oboseal musculaturii
respiratorii; Scderea efortului respirator.