Poziţiile bolnsavului în pat

 ortostatism=in picioare
 clinostatism=culcat pe spate

În funcţie de starea generală şi de boala sa, bolnavul ocupă în pat o poziţie activă, pasivă sau forţată.

Poziţia activă – pacientul se mişcă singur, nu are nevoie de ajutor

Poziţia pasivă – pacientul nu poate să-şi schimbe singur poziţia, şi-a pierdut forţa fizică, are nevoie de
ajutorul altei persoane; bolnavi gravi, adinamici

Poziţia forţată – pacientul are o postură inadecvată; poziţia poate fi:

 determinată de afecţiunea de bază -în tetanos(opistotonus-bolnavul se gaseste in hiperextensie

avand forma unui arc cu concavitate
dorsal,corpul sprijinit pe ceafa si calcaie);

meningită(“cocos de pusca “-capul in

hiperextensie,membrele iferioare flectate,atat in articulatia coxo-femurala,cat sic ea a
genunchiului);

 pleurostotonus-bolnavul descrie un arc cu concavitate lateral.

  ca o reacţie de apărare a organismului (bolnavul cauta sa-si menajeze dureare) -în crizele de
dureroase de ulcer sau duodenita-bolnavul sta in decubit ventral sau in decubit lateral stang;
pozitie ghemuita,bolnavul exercitand si o presiune cu pumnul asupra regiunii dureroase in
ulcerul gastric penetrant.
 ca o măsură profilactică în prevenirea unor complicaţii (prevenirea emboliei în cazul
tromboflebitei)ca măsură terapeutică (folosirea aparatelor de extensie – condiţie esenţială a
tratamentului)

Asistentele trebuie să cunoască poziţiile pe care le iau pacienţii în pat, poziţia în care aceştia
trebuie aduşi cu ocazia unor îngrijiri şi examinări speciale şi manoperele prin care se asigură
schimbările de poziţie.
Poziţia Cum se realizează Afecţiunile/situaţiile Observaţii
care o impun
Decubit dorsal Culcat pe spate cu faţa -după puncţie lombară -Previne contractura muşchilor
în sus abdominali
-unele afecţiuni ale
-fără pernă coloanei vertebrale -Este mai confortabilă cu genunchii
Poziţia Fowler (suprafaţă tare) îndoiţi-pozitia Fowler
-cu o pernă subţire
-anemii post- -menţinută timp îndelungat=dureri
-cu 2 perne (poziţie hemoragice lombare : se introduce un sul subţire la
obişnuită şi comodă) nivelul coloanei lombare
-unele afecţiuni
cerebrale Zone explorate: capul, gâtul, toracele
anterior, plămânii, sânii, inima,
-pacienţi slăbiţi abdomenul, extremităţile, zonele de
palpare a pulsului.
-adinamici

-operaţi
Semişezând -culcat pe spate -afecţiuni cardiace şi -Menţinerea îndelungată necesită
pulmonare măsuri de prevenire a escarelor (colaci
-toracele formează cu de cauciuc sub regiunea fesieră) şi a
linia orizontală un -perioada de altor complicaţii.
unghi de 30-45º convalescenţă
-Este interzisă pacienţilor cu
Se realizează: unele categorii de
operaţii
-cu un numar mai mare  Ø tulburări de deglutiţie
de perne -vârstnici  Ø comatoşilor

-cu rezemător mobil -primul ajutor dat

pacienţilor cu afecţiuni
-cu somieră articulată cardiorespiratorii

Ca pacientul să nu
alunece, se aşează sub
regiunea poplitee o
pernă îndoită sau un
sul din pătură învelit
într-un cearşaf răsucit
la extremităţi şi
introdus sub saltea .
Sub tălpi se pune un
sprijinitor.
Şezând În pat: -în stare gravă -În vederea examinării pacientului,
poziţia şezând realizează expansiunea
 -trunchiul formează cu -dispneici, în caz de completă a plămânilor şi permite o
membrele inferioare un pneumonii întinse mai bună examinare a părţii superioare
unghi drept a corpului.
-insuficienţă cardiacă
-pacientul are coapsele -Pacienţii slăbiţi d.p.d.v.fizics-ar putea
flectate pe bazin şi -în perioada acceselor să nu poată sta în această poziţie ; ei
gambele sunt în de astmă bronşic vor fi aşezaţi în decubit dorsal cu
semiflexie pe coapse extremitatea cefalică a somierei
-vârstnici ridicată.
-genunchii sunt astfel
ridicaţi -după anumite -Pacienţii cu insuficienţă cardiacă în
intervenţii chirurgicale cursul acceselor de dispnee nocturnă,
Poziţia se realizează: (glanda tiroidă) se aşează de mai multe ori la marginea
patului cu picioarele atârnate; sub tălpi
-prin ridicarea părţii se aşează un taburet.
cefalice a somierei
articulate (cu ajutorul Zone explorate: capul, gâtul, spatele,
manivelei) toracele posterior, plămânii, sânii,
axila, inima, extremităţile superioare.
-cu sprijinitorul de
perne

-sau se vor pune 4-5

perne aşezate în trepte
; capul se va sprijini cu
o pernă mică

-sub braţele pacientului

se poate aşeza câte o
pernă ; pentru a
împiedica
alunecarea se aşează
sub regiunea poplitee o
pernă îndoită sau un
sul din pătură învelit
într-un cearşaf răsucit
la extremităţi şi
introdus sub saltea .
Sub tălpi se pune un
sprijinitor.

În fotoliu: este aşezat

confortabil, bine
îmbrăcat şi acoperit cu
pătură
Decubit lateral Poate fi drept sau stang -în pleurezii -între genunchi şi maleole se introduc
 inele de vată
-culcat pe o parte -meningite
-sub trohanterul mare, un colac de
-capul sprijinit pe o -după intervenţii cauciuc îmbrăcat
singură pernă intratoracice

-membrele inferioare -după intervenţii renale  Ø vârstnicii, adinamicii vor fi

flectate uşor întorşi la intervale regulate de
-în cazul drenajului 1-2ore pentru prevenirea
-sau membrul inferior cavităţii pleurale complicaţiilor
ce este în contact cu
suprafaţa patului Se mai impune:
întins, iar celălat îndoit
 Ø dacă pacientul are un
-spatele sprijinit cu o  Ø în cursul membru inferior
pernă sau un sul sau cu efectuării
rezemătoare speciale toaletei

- paralizat

 Ø schimbării - fracturat
lenjeriei
- dureros

- operat
 Ø administrării
clismelor şi acesta va fi menţinut în cursul
supozitoarelor manoperei de întoarcere de către
asistentă şi aşezat pe un suport pregătit
în prealabil.

 Ø măsurării Zonele ce pot fi explorate : inima

temperaturii pe (decubit lateral stg) ; poziţia este
cale rectală ideală, pentru. a auzi murmurul cu
sonor redus.

 Ø pentru
puncţia
lombară

 Ø în cursul
sondajului
 duodenal

 Ø drenajului
postural

 Ø pt.a
împiedica
apariţia
escarelor

Poziţie (declivă) -Decubit dorsa, -pe masa de operaţie în

Trendelenburg eventual lateral, cu cazul sincopelor din
capul mai jos decât cursul anesteziei
restul corpului generale  Ø favorizează o bună circulaţie
pentru centrii vitali
Se realizează prin: -în anemii acute

-ridicarea etremităţii -pentru autotransfuzii

distale a patului  Ø în decubit lateral se aşează
-pentru oprirea atunci când este pericol de
-diferenţa între cele 2 hemoragiilor aspirare a secreţiilor
extremităţi ale membrelor inf.şi
patului poate varia de organelor genitale
la 10 la 60cm feminine după
intervenţii
-sub capul pacientului ginecologice
se poate pune o pernă
subţire -după rahianestezie

-se protejează capul -pentru a favoriza

pacientului cu o pernă drenajul secreţiilor din
aşezată vertical la căile respiratorii
căpătâiul patului superioare

-pentru evitarea
alunecării de pe masa
de operaţie, pacientul
este fixat în chingi sau
rezemătoare speciale
de umăr
Poziţie proclivă - oblică cu capul mai - pentru extensia
(Trendelenburg sus coloanei cervicale
inversat) (tratament ortopedic)
Decubit ventral - culcat pe abdomen - în paralizia unor - este poziţia de noapte pentru sugari
grupuri musculare; şi copii mici
- capul într-o parte pe hemiplegie
o pernă subţire - nu este posibilă fără pernă pt.anumite
- în escare extinse boli cardiace şi pulmonare
- membrele superioare
aşezate la stga şi la - drenarea unor colecţii
dr.capului purulente

- cu faţa palmară pe - inconştienţi

suprafaţa patului

- cu degetele în
extensie

Sub glezne:

- o pernă cilindrică

Sub torace şi abdomen

se pot aşeza perne
subţiri, moi
Poziţie - decubit dorsal - pentru examene - Examinarea se face după golirea
ginecologică ginecologice şi vezicii urinare şi a rectului
- cu genunchii obstetricale
îndoiţi - poziţie jenantă şi inconfortabilă
- facilitează
- coapsele introducerea - nu se prelungeşte prea mult
îndepărtate speculului vaginal- examinarea
valvelor
Se poate realiza:
- pentru
- în pat examinări rectale
(rectoscopie, tuşeu
- pe masa de rectal)
examinare

- pe masa ginecologică
care are sprijinitor
pentru membrele
inferioare, iar sub
placa de şezut are o
tăviţă mobilă
Poziţia - pacientul aşezat - pentru explorarea - este o poziţie jenantă, inconfortabilă
genupectorală pe genunchi, aceştia zonei rectale
fiind uşor îndepărtaţi

- aplecat înainte

pieptul atinge planul

orizontal (masa de
examinat)

Schimbările de poziţie ale bolnavului

Pot fi : active (le execută pacientul singur) şi pasive (pacientul necesită ajutor). Schimbările
pasive se efectuează la pacienţi : adinamici, imobilizaţi, inconştienţi, paralizaţi, cu aparate
gipsate etc.

Principii de respectat:

 sunt necesare 1-2 asistente

 asistenta trebuie să adopte o poziţie potrivită pentru a putea ridica pacientul cu mai multă
uşurinţă şi cu un efort fizic mai mic
 prinderea pacientului se face precis şi sigur cu toată mâna , aşezând palma pe suprafaţa
corpului pacientului astfel incat suprafaţa de contact să fie cât mai mare
 aşezarea asistentei cât mai aproape de pat (de pacient)cu picioarele depărtate pt.a avea o
bază de susţinere cât mai mare genunchii flectaţi, coloana vertebrală uşor aplecată
(aceasta pozitie asigură protejarea col.vertebrale a asistentei prin diminuarea
compresiunii asupra discurilor intravertebrale şi asupra corpului vertebrei, permiţând
asistentei să utilizeze forţa coapsei şi a gambei, impulsionând toată energia ei spre
picioare; prin flectarea genunchilor, automat centrul de greutate coboară, asa încat poziţia
este mult mai convenabilă pt.a efectua mai uşor un efort cu membrele sup.şi inf.).
Miscari pasive mai frecvente
 întoarcerea bolnavului din decubit dorsal în decubit lateral şi înapoi
 aducerea bolnavului în poziţie şezândă la marginea patului
 readucerea la loc a bolnavilor care au alunecat jos de pe pernă
Întoarcerea blnavului din decubit dorsal în decubit lateral şi înapoi

Asistenta se aşează la marginea patului spre care va fi întors bolnavul:

îndoaie braţul bolnavului din partea opusă peste toracele acestuia,apoi aseaza membrul inferior
din partea opusa peste celalalt

asistenta se aşează cu faţa în dreptul toracelui bolnavului având piciorul dinspre căpătâiul patului
aşezat mai înaintea celuilalt

îşi flectează uşor genunchii, se apleacă şi prinde cu mâna umărul din partea opusă, iar cu cealaltă
mână prinde şoldul bolnavului

asistenta trece greutatea corpului ei dinspre membrul inferior plasat mai în faţă înspre membrul
aflat mai în spate şi întoarce bolnavul spre ea

in timpul acestei mişcări asistenta îşi flectează bine genunchii.

Readucerea în decubit dorsal se face de către 2 asistente:

ü ambele asistentese aşează de aceeaşi parte a patului în spatele pacientului

ü asistenta aşezată la capul pacientului prinde pacientul sub axilă, cea mai apropiată de suprafaţa
patului şi ii sprijină capul pe antebraţ

ü cealaltă asistenta introduce o mână sub bazinul pacientului

ü cu mâinile rămase libere ele întorc pacientul

Aducerea bolnavului în poziţie şezândă la marginea patului

Există 3metode:

1) Asistenta se aşează la marginea patului cu faţa spre pacient:

 plasează piciorul care se află lângă pat mai în urma celuilalt

 braţul dinspre pat al asistentei rămâne liber până în momentul ridicării pacientului
 celălalt braţ, îl trece peste umărul pacientului şi plasează mâna (palma) între omoplaţii
acestuia

 pentru a ridica pacientul ,asistenta îşi basculează greutatea corpului dinspre piciorul aflat
în faţă spre piciorul plasat mai în spate, flectând genunchii în acelaşi timp
  cu braţul liber îşi fixează ca punct de sprijin marginea patului.

Astfel centrul de greutate al asistenta contrabalansează greutatea pacientului.

2) Aistenta se aşează la marginea patului:

 cu mâna dinspre extremitatea distală a patului prinde regiunea axilară a pacientului, iar cu
cealaltă mână îl îmbrăţişează din spate, sprijinindu-i capul pe antebraţ
 dacă starea pacientului îi permite se poate sprijini de braţul asistentei sau de gâtul
acesteia, îmbrăţişând-o

3)pacient în stare gravă

 asistentele se aşează de o parte şi de alta a patului

 ele încrucişează antebraţele în regiunea dorsală a pacientului, aşezând palmele pe
omoplaţii pacientului
 cu cealaltă mână prind pacientul sub axilă
 la comanda uneia dintre ele ridică pacientul în poziţie şezând, cu o singură mişcare.

Ridicarea pacientului pe pernă

 se execută de către 2 persoane aşezate de o parte şi de alta a patului, cu faţa uşor întoarsă
spre capul patului:
 îşi lărgesc baza de susţinere prin depărtarea picioarelor şi plasarea acestora unul în faţa
celuilalt (cel dinspre extremitatea distală a patului fiind plasat mai în spate)
 braţele pacientului flectate pe abdomen
 introduc mâna dinspre capul patului sub omoplaţii pacientului cu palma în sus
 cealaltă mână o introduc sub regiunea fesieră a pacientului, unde mâinile celor două
persoane se unesc
 îşi flectează genunchii
 la comanda uneia dintre ele se ridică pacientul, folosind forta memrelor inferioare prin
trecerea greutatii de pe un picior pe altul

 pentru a uşura efortul de ridicare cele 2persoane se pot sprijini cap în cap
 readucerea pacientului pe pernă se poate face şi de către o singură persoana dacă
pacientul poate să se ajute flectându-şi genunchii şi împingând cu picioarele sprijinite pe
suprafaţa patului
o pentru uşurarea mişcării pacientului este importantă balansarea corpului asistentei
de pe un picior spre celălalt în direcţia mobilizării pacientului (transferând
greutatea prin împingere)
o explicăm întotdeauna pacientului clar ce se face cu el şi ce colaborare aşteptăm de
la el
o urmărim atent pacientul în tot timpul manoperei, asigurându-ne că se află în
poziţie confortabilă