Nursing in Cardiologie

Ingrijirea bolnavului la sectia de cardiologie

Ingrijirea bolnavului cu afectiuni cardio-vasculare nu este una unitara, nici chiar asemanatoare, astfel ca sectia de cardiologie ingrijeste bolnavii cu afectiuni foarte diferite, unele care mentin bolnavul intr-o stare de pericol iminent de moarte, altele care evolueaza mai mult sau mai putin compensat. La unii bolnavi supravegherea trebuie sa fie in permanenta si neintrerupta cu sarcini momentane care se acomodeaza la schimbarile survenite adesea pe neasteptate. Numerosi bolnavi cardiaci se recruteaza dintre persoanele angajate in activitate permanenta, exigenti, scrupulosi, nesatisfacuti de realizarile proprii in continua dorinta de autodepasire care suporta foarte greu inactivitatea impusa de spitalizare. 1. Asigurarea conditiilor de mediu Este bine ca saloanele cu bolnavi ce prezinta afectiuni cardiovasculare sa fie amplasate in partea mai linistita a spitalului. Zgomotele constituie sursa de tensiune nervoasa cu consecinte nefavorabile asupra aparatului cardiovascular. Saloanele sa fie spatioase, luminoase, bine incalzite cu o temperatura de 19-20 grade Celsius si cu posibilitati permanente de aerisire care sa asigure un grad obisnuit de umiditate si o ionizare corespunzatoare a aerului. Paturile sa fie comode pentru a evita pozitiile fortate si pentru a asigura confortul necesar pe o durata mai lunga de spitalizare. Este important ca patul sa fie cu somiera mobila pentru a putea aduce bolnavul in pozitia corespunzatoare necesitatilor sale de respiratie in cursul dispneei. 2. Ingrijirile generale Ingrijirile generale la bolnavii compensati si fara pericol iminent nu difera de metodele obisnuite de munca. La cei care insa se lupta cu stari de hipoxie sau se gasesc in pericol iminent este important ca ingrijirile sa se faca cat mai putin traumatizant fara sa se neglijeze igiena lor corporala. Pozitia bolnavului in pat trebuie lasata la discretia lui. Este bine sa le aratam pozitia considerata de noi cea corespunzatoare, insa in nici un caz nu trebuie fortat bolnavul sa se aseze in alta pozitie decat cea pe care o doreste. Numerosi bolnavi respira mai usor in pozitia semisezand sau sezand, altii prefera pozitia orizontala. Igiena corporala va fi asigurata prin baia partiala sau totala la pat cu miscari blande fara sa se creeze eforturi sau traumatisme bolnavilor ( baia se face numai la stricta indicatie a medicului). 3. Alimentatia Regimul dietetic al bolnavului trebuie sa asigure un aport caloric corespunzator nevoilor reale si sa cuprinda toti compusii principali ai alimentatiei.

In infarctul miocardic si insuficienta cardiaca severa se va aplica vremelnic o dieta hipocalorica. In procesele de artero-scleroza se elimina alimentatia cu continut de colesterol si se reduce substantial proportia grasimilor din alimente. Mesele trebuie sa fie fractionate evitand consumul cantitativ mai mare la o masa. Masa de seara este saraca in lichide si servita la 2-3 ore distanta de somn. 4. Supravegherea bolnavului Prevede inregistrarea pulsului central si periferic, a tensiunii arteriale, a diurezei, a respiratiei si la dispozitia speciala a medicului a expectoratiei; urmarirea dispneei, a cianozei, a edemelor, a greutatii corporale precum si pulsatiile venelor jugulare. Este importatnt ca asistentul medical sa prevada sis a recunoasca din timp semnele agravarilor si complicatiilor posibile ca instalarea starilor de insuficienta cardiaca acuta, edemul pulmonar, embolia si tromboflebita. 5. Recoltarea probelor de laborator Inca de la primele ore de la internare, asistentul medical va recolta probele necesare pentru analiza completa de urina, determinarea hemogramei, leucogramei, VSH si la stricta indicatie a medicului probe de coagulabilitate pentru determinarea fibrinogenului. 6. Administrarea medicamentelor Trebuie facuta cu o deosebita punctualitate chiar daca este vorba de o substanta aparent indiferenta, caci orice intamplare provoaca emotii inutile bolnavului.

Probele hemodinamice:
a) b) c) d) e) f) g) I. Determinarea masei sangvine circulante Determinarea debitului cardiac Determinarea timpului de circulatie Cateterismul cardiac Masurarea presiunii arteriale Masurarea presiunii venoase Determinarea presiunii venoase centrale

Determinarea masei sangvine circulante - se face prin metoda dilutiei coloratile a sangelui, proba care se executa in repaus la pat. Tehnica: Se injecteaza pe cale intravenoasa o substanta coloranta, de preferat albastru evans in solutie de 0,5% calculat 4 mg per kg corp. Dupa 10 minute se recolteaza 10 ml de sange si se trimite la laborator pentru determinarea concentratiei lui cu electrofotometrul. VSC = 1/12 x G (greutate corporala) la barbati VSC = 1/15 x G (greutate corporala) la femei VSC volumul de sange circulant

Debitul cardiac - reprezinta cantitatea de sange exprimat in nul pe care ventriculii o expulzeaza intrun minut, astfel ca in conditii de echilibru al respiratiei si circulatiei, debitele celor doi ventriculi sunt egale. Se recolteaza sange arterial si venos dar si aer expirat pentru determinarea continutului lor in oxigen. Pentru obtinerea sangelui venos se face cateterism cardiac pe cale venoasa inaintand cu cateterul pana la artera pulmonara. Pentru sangele arterial se face punctia unei artere periferice (subclaviculara, femurala etc.) III. Determinarea timpului de circulatie Prin timp de circulatie se intelege intervalul necesar sangelui pentru parcurgerea unui segment al aparatului cardiovascular. Tehnica: Se injecteaza intr-una din venele plicii cotului 2-3 ml de solutie 20% fluoresceina de sodiu (natriu); punctia vasului se face fara staza venoasa. Dupa 30-40 de secunde, timp necesar pentru restabilirea vitezei normale a sangelui in vena se punctioneaza cu un ac mai subtire vena cotului opus recoltand sange pe benzi de hartie de filtru din secunda in secunda. IV. Cateterismul metoda complexa de investigatie a aparatului cardiovascular care consta in realizarea unei legaturi intre cavitatile inimii si ale vaselor mari cu mediul exterior prin intermediul unei sonde. Masurarea presiunii arteriale presiunea arteriala fiind in functie de forta de contractie a inimii si de rezistenta vaselor de la periferie; valorile ei reflecta capacitatea functionala a aparatului cardiovascular. Masurarea presiunii venoase se face prin efectuarea unei legaturi directe intre sangele venos si un manmetru; masurarea se poate executa cu aparatul Villaret.

II.

V. -

VI. -

VII.

Determinarea presiunii venoase centrale - se face dupa aceeasi metoda cu manometrul cu apa dar cu cateterul introdus pe cale subclaviculara sau jugulara in atriul drept *valoare tensiunii venoase este de 4-6 mm Hg