INGRIJIREA POSTOPERATORIE

Ingrijirea si urmarirea postoperatorie a bolnavului vor incepe imediat ce

astesta ajunge in pat. De calitatea şi minuţiozitatea acestor îngrijiri depinde în mare
măsură, evoluţia postoperatorie şi absenţa complicaţiilor.

CONDUITA IN SECTIA DE TERAPIE INTENSIVA

Bolnavii carora li s-au practicat interventii de amploare vor fi supravegheati

24-48 de ore sau mai mult, in functie de evolutie, la sectia de terapie intensiva. In
aceasta sectie sunt supravegheate in mod activ functiile aparatului (vitale) aparatului
respirator, cardio-vascular, urinar, digestiv. Aceste functii sunt supraveghate de
aparate speciale de intretinere si control-semnalizare (monitorizare). Prin monitorizare
intelegem determinarea continua a unor parametri (respiratie, circulatie, secretie-
excretie renala, activitate electrica a sistemului nervos central). Avantajele
monitorizarii sunt:
- permite adaptarea continua a tratamentului administrat la starea biologica a
bolnavului monitorizat
- permite depistarea precoce a unor complicatii ce pot surveni in evolutia
bolnavului si luarea de masuri terapeutice imediate
- permite aprecierea corectitudinii tratamentului aplicat si eventualele
complicatii legate de terapia administrata

In Serviciul Terapie Intensiva (STI) bolnavul beneficiaza de o supraveghere

continua, efectuata de personal medical specializat.
Principalii parametri monitorizati sunt:
- Aparatul cardio-vascular: pulsul periferic, tensiunea arteriala, alura
ventriculara, presiunea venoasa centrala, EEG.

1
 - Aparatul respirator: frecventa si ritmul respiratiei, amplitudinea miscarilor
respiratorii
- Aparatul urinar: curba diurezei cu debitul urinar, in ml pe ora, densitatea urinei,
ureea sanguina si ureea urinara
- Aparartul digestiv: starea abdomenului, staza gastrica
- Curba febrila
- Sistemul nervos central: EEG, presiunea intracraniana (utila in comele
prelungite)
- Probele de coagulare: timpul de sangerare, timpul Howell, tipul de protrombina
etc.
- Echilibrul acido-bazic: pH-ul sanguin, PO2, PCO2
- Ionograma: Na, K, Cl, Ca
- Hematocrit, hemograma

INGRIJIREA POSTOPERATORIE OBISNUITA

Indiferent de amploarea interventiei, bolnavii operati beneficiaza de ingrijiri

speciale.
În momentul trezirii şi până la acesta, asistenta medicală va supraveghea,
permanent pacientul, pentru a împiedica eventualele incidente şi urmările lor:
- vărsăturile - asistenta medicală va aşeza pacientul cu capul într-o parte, fără
pernă, pentru evitarea trecerii acestora în căile aeriene
- agitaţia - prezenţa asistentei medicale este obligatorie lângă pacient; la trezire,
în starea de semiconştienţă operatul tinde să tragă de pansamente, de drenuri sau sonde
- imprudenţe posibile: să vrea să coboare din pat, să vrea să bea apă (în acest
caz, asistenta medicală este cea care-i va da să bea 1-2 linguriţe de apă, după trezire,
dacă operatul nu a vomitat în ultimele două ore), sau ca membri ai familiei aflaţi lângă
pacient să-i dea să bea fără discernământ

2
 Pozitia bolnavului in pat
Pozitia bolnavului in pat este de regula in decubit dorsal. Bolnavii operati cu
rahianestezie vor fi asezati in pat fara perna, cu capul flectat spre dreapta, cu tavita
renala alaturi, atragandu-li-se atentia ca le este interzisa ridicarea capului deasupra
nivelului orizontal al corpului. Restrictia ridicarii capului se intinde pana a doua zi, iar
nerespectarea ei atrage in multe cazuri instalarea unei cefalei postrahianestezie care
dureaza cateva zile si cedeaza greu la tratament. Asadar, pozitia decubit dorsal se aplica
la majoritatea cazurilor, depinde daca asezam capul pe perna (anestezie locala si
generala) sau fara perna (rahianestezie).
Dupa anumite interventii, pozitia trebuie insa modificata:
- decubit ventral - se foloseste in cazurile bolnavilor operati pe coloana
vertebrala. Pentru a suporta mai usor aceasta pozitie si pentru a preveni hiperextensia
curburii lombare, se pune o perna mica sub abdomen, iar capul va fi rotat la stanga
sau la dreapta.

- decubit lateral se foloseste la bolnavii operati pe rinichi (favorizeaza drenajul)

- pozitia Trendelenburg – se foloseste cand circulatia cerebrala este deficitara

3
 - pozitia Fowler – este favorabila bolnavilor cu operatii pe torace, deoarece
permite drenajul plural, si in cazul celor cu insuficienta respiratorie.

Calmarea durerii postoperatorii

Intensitatea durerii postoperatorii urmeaza o curba ascendenta cu maximum in
noaptea ce urmeaza operatiei, pentru ca apoi sa diminueze progresiv, la 48 de ore
postoperator. Analgezicele pe baza de opiacee se folosesc cu prudenta pentru ca
deprima respiratia, accentueaza pareza postoperatorie si mascheaza eventualele
complicatii peritoneale.

Mobilizarea bolnavului
Mobilizarea trebuie initiata cat mai precoce. Trebuie sa inceapa cat mai precoce:
- pentru operatiile mici si mijlocii chiar in ziua operatiei
- pentru cele de amploare, in functie de starea generala a bolnavului
Se previn astfel complicatii ca: tromboflebite, bronhopneumonii, escare.
Această manevră simplă este benefică şi datorită faptului că favorizează
amplitudinea respiratorie, ventilaţia pulmonară, tusea şi expectoraţia, accelerează
reluarea tranzitului intestinal şi influenţează, în mod pozitiv, psihicul bolnavului.
Ridicarea se face treptat: întâi la marginea patului, bolnavul îşi balansează
gambele, face un pic de gimnastică respiratorie, cu braţele ridicate în inspiraţie şi
coborâte în expiraţie. Nu trebuie să meargă singur, ci sprijinit de asistenta medicală şi
să nu exagereze de prima dată. Se va ţine cont şi de ce spune pacientul, dacă vrea să
mai meargă sau să se oprească.

4
 Reluarea alimentatiei
Pentru operatiile efectuate pe alte zone ale corpului decat pe abdomen si mai ales
pe tubul digestiv, reluarea alimentatiei postoperator nu ridica probleme deosebite; pentru
bolnavii operati pe tubul digestiv insa, aceasta este o problema mai dificil de rezolvat mai
ales daca interventia chirurgicala a constat in sectionarea unor segmente gastrice sau
intestinale si efectuarea de suturi care nu trebuie „fortate”. Dupa astfel de operatii, tubul
digestiv trebuie sa fie lasat in repaus 2-3 zile. In tot acest timp, necesarul energetic si cel
lichidian, se reface prin perfuzii.
La bolnavii la care putem incepe alimentarea pe cale orala chiar din prima zi, dupa
o operatie abdominala, este bine sa administram numai lichide (apa, ceai neindulcit,
preferabil usor reci) in cantitati mici, apoi din ce in ce mai mari. Ulterior: supa de zarzavat
strecurata, sarata normal, iaurt, lapte, piure de legume. In a patra zi de la operatie, daca
bolnavul a avut scaun, daca nu varsa, nu are meteorism abdominal, alimentatia va incepe
sa fie progresiv, cea normala.
Se tine seama ca bolnavului sa i se asigure regimul specific bolii sale (hepatic,
gastric, renal, pentru diabet etc.).

Reluarea tranzitului intestinal

Toate intervenţiile chirurgicale abdominale sunt urmate de pareze intestinale,
cu retenţie de gaze şi lichide intestinale. Acestea sunt, de obicei, de scurtă durată,
nedepăşind 3 zile. Această distensie abdominală devine nocivă când se prelungeşte
şi antrenează întârzierea tranzitului intestinal, împiedică o alimentaţie normală şi
favorizează eviscerarea postoperatorie.
Resturile fecaloide si eventual sange intestinal acumulat dupa operatiile pe tubul
digestiv trebuie eliminate prin provocarea scaunului. Aceasta se face fie prin supozitoare
cu glicerina fie prin clisma evacuatoare.

Reluarea mictiunilor
Dupa 4-6 ore de la interventia operatorie, bolnavul are mictiune in mod spontan. In

5
cazul in care acest lucru nu se intampla, se formeaza globul vezical care necesita sondaj
vezical.

Urmarirea functiilor cardiace si respiratorii

Dupa aducerea bolnavului in salon se va urmari pulsul, T.A., ritmul respirator, care
dupa interventiile mici si mijlocii trebuie sa fie in limite normale. In primele trei ore se
urmaresc din 15 in 15 minute, in urmatoarele 3 ore la fiecare ora, iar ulterior de doua ori
pe zi. Orice modificare trebuie sesizata pentru ca modificarea parametrilor normali poate
fi inceputul unor complicatii importante.

Urmarirea evolutiei febrei

Febra constituie un indiciu important al evolutiei postoperatorii a bolnavului. In
mod normal in primele 2 zile poate fi o stare subfebrila, din cauza resorbtiei de la nivelul
plagii operatorii. O ascensiune mai importanta a febrei in ziua a treia poate arata existenta
unei complicatii: supuratia plagii, infectia pulmonara sau urinara.

Combaterea complicaţiilor pulmonare

Dupa ce bolnavii se trezesc din narcoza si devin coopertanti, vor fi pusi sa
respire adanc, sa faca miscari de respiratie folosind si bratele, destinzand abdomenul
prin coborarea diafragmului. De cate ori se constata ca au un arbore bronsic incarcat,
vor fi pusi sa tuseasca si sa expectoreze.
La persoanele în vârstă, persoanele cu obezitate sau pacienţii pulmonari
cronici, expuşi complicaţiilor pulmonare prin staza secreţiilor bronşice şi
suprainfecţie, este necesară o profilaxie, activă prin:
- dezinfecţie nazofaringiană
- evitarea frigului, în special noaptea
- exerciţii respiratorii de două ori pe zi
- provocarea tusei prin „tapping" si expectoratie (bolnavii operati pe abdomen
sunt învăţaţi să-şi menţină pansamentul cu mâna în timpul tusei, pentru a evita durerea)

6
 Ingrijirea plagii operatorii
Orice interventie chirurgicala se incheie cu sutura plagii operatorii. Scoaterea
firelor de la nivelul plagii constituie actul final al vindecarii.
De la sala de operatie bolnavul vine cu plaga acoperita de un pansament steril.
Asistenta medicala are obligatia sa examineze acest pansament. Dacă s-a lărgit ori s-a
deplasat, el va fi întărit cu o faşă nouă suprapusă, fără să se desfacă cel aplicat în sala de
operaţie. Se controlează de mai multe ori pe zi dacă pansamentul nu s-a udat cu puroi sau
urină. Dacă mai jos de regiunea lezată apar edeme sau cianoză, se va lărgi pansamentul pentru
a evita ischemia regiunii din cauza tulburărilor de circulaţie.
Daca pansamentul este imbibat cu sange, asistenta trebuie sa anunte imediat
medicul care va examina plaga si bolnavul, va da instructiuni suplimentare, si in
functie de caz, la nevoie, va efectua chiar o reinterventie chirurgicala pentru a
descoperi vasul care sangereaza si a-l ligatura.
Cand se efectueaza pansamentele se va lucra cu grijă şi blândeţe, pentru a evita
provocarea durerilor. Se examinează plaga, tegumentele din jur şi secreţiile existente. La
nevoie se fac recoltări pentru însămânţări pe medii de cultură, pentru identificarea germenilor
şi antibiograma. Evoluţia procesului de vindecare a plăgii se notează pe foaia de observaţie a
bolnavului.
Daca plaga chirurgicala evolueaza fara nici o problema, firele se pot scoate in a
5-a zi in operatiile mici (apendicetomie), in operatiile mijlocii (colecistectomie) in a
8-a zi, iar la neoplazici, varstnici, denutriti, la 10-12 zile.