MENAGEMENTUL ÎN ÎNGRIJIREA

POSTOPERATORIE

A efectuat asistenta medicală

IMSP Institutul Oncologic ,Secția ATI
Tulbure Ana
 MENAGEMENTUL ÎN ÎNGRIJIREA POSTOPERATORIE

Supravegherea și îngrijirea postoperatorie începe din momentul terminării

intervenției chirurgicale.

Pacientul este adus în cameră de către medicul anestezist și asistenta de anestezie.

 Transportul pacientului se va face cu patul rulant;
 Pacientul va fi acoperit;

 Asistenta medicală va verifica tuburile de dren, sondele și perfuziile, pentru ca

acestea să nu fie comprimate sau deplasate pe parcursul transportului;
 Se vor urmări funcțiile vitale: respirație, puls, aspectul feței (cianoză);
 Instalarea pacientului operat se va face într-o cameră cu temperatură între
18-20 grade C (căldura excesivă favorizează deshidratarea și hipotermia).
 Transferul pe pat va fi efectuat de către trei persoane ale căror mișcări trebuie
să fie sincrone.
 Camera trebuie să fie prevăzută cu instalație de oxigen și aparatură de
aspirație.
 Poziția pacientului în pat este variabilă în funcție de tipul intervenției
chirurgicale. Poziția uzuală este cea de decubit dorsal, însă se poate poziționa
și în decubit lateral drept sau stâng (pentru drenajul căilor respiratorii) sau în
semișezând Fowler, cu genunchii flectați (obezi, cardiaci, operații torace).
Supravegherea pacientului operat

Este sarcina fundamentală a asistentei medicale. Se efectuează în vederea

prevenirii și depistării precoce a complicațiilor postoperatorii.

Aspectul general al operatului

 colorația pielii și unghiilor (paloare, cianoză),

 starea extremităților (răcirea nasului, urechilor, membrelor),

 starea mucoaselor (limbă uscată, saburală – indică starea de hidratare),

 starea de calm sau agitație (exprimă de multe ori o complicație chirurgicală,

cum ar fi hemoragia internă, peritonita postoperatorie, etc).

Parametri fiziologici

 tensiunea arterială (T.A.) – se măsoară ori de câte ori este necesar și se notează
în foaia de reanimare;
 pulsul – se urmărește frecvența, ritmicitatea și se notează. Orice modificare
(bradicardie, tahicardie) se va aduce la cunoștința medicului.
 respirația, tusea sau expectorația;
 temperatura – se va măsura dimineața și seara și se va nota. Se poate combate
frisonul prin încălzirea pacientului cu pături de încălzire. Se supraveghează
semnele de hipotermie (respirație rară, reacții lente, T.A. și puls scăzute)
Pierderile lichidiene sau sanguine

 urina – reluarea emisiei de urină în prima parte a zilei este un semn bun.
Inițial, urina nu este abundentă, dar în decurs de două zile revine la normal. Se
anunță medicul dacă pacientul nu urinează (anurie sau glob vezical). Dacă
pacientul nu urinează spontan în primele 6-8 ore postoperator, se
efectuează sondajul vezical.
 scaunul – se reia în următoarele 2-3 zile și e precedat de eliminare de gaze.
Dacă nu apar gazele, se poate folosi tubul de gaze, iar în cazul în care scaunul
nu e spontan, se poate face clisma evacuatoare. Masajul abdominal sau
supozitoarele cu glicerină pot fi de ajutor.
 transpirația – în cazul în care este abundentă, poate antrena pierderi de apă
importante.
 vomismentele – cantitatea, aspectul și caracterul (bilinoasă, alimentară,
sanguinolentă);
 pierderile prin drenaj – se verifică și se notează aspectul pentru fiecare dren
în parte.

Supravegherea plăgii operatorii

 pansamentul să fie curat. Acesta se schimbă la nevoie sau dacă apar semne
locale de infecție a plăgii;
 se supraveghează racordul drenului la punga colectoare; se notează
caracteristicile lichidului de drenaj.

Alte semne clinice

 sunt urmărite de către medic: starea abdomenului, starea aparatului
respirator.
Îngrijirea pacientului operat

 Prezența asistentei medicale la trezirea pacientului este necesară, deoarece în

starea de semiconștiență, operatul tinde să tragă de pansamente, tuburi de dren
sau sonde;

 Dacă pacientul dorește să bea apă, asistenta medicală îi oferă 1-2 lingurițe de
apă (dacă nu a vomat în ultimele 2 ore);

 Va menține pacientul în decubit dorsal în primele ore și îi va asigura confortul,

verificând perna și lenjeria de pat.

 Va urmări ca atmosfera din jurul bolnavului să fie calmă;

 Va încuraja pacientul să se miște pentru a se pregăti de ridicatul din pat

precoce în prima zi a operației (exceptând cazul în care e contraindicat);

Primele zile post-operatorii

 Lupta împotriva durerii (analgezice);

 Lupta împotriva insomniei (hipnotice, asigurarea unui climat de liniște);

 Lupta împotriva anxietății (suport moral și psihologic, încurajare);

 Lupta împotriva complicațiilor pulmonare (profilaxie prin dezinfecție

nazofaringiană, aerosoli, produse fluidizante ale secrețiilor bronșice);

 Lupta împotriva distensiei digestive (tubul de gaze, clisme evacuatoare,

purgative ușoare);

 Lupta împotriva stazei venoase (mișcări active ale membrelor inferioare,

repetate de mai multe ori pe zi – flexie, extensie genunchi, mișcări de pedalare,
mișcări articulație șold. Ridicarea precoce din pat este metoda cea mai
eficientă pentru prevenirea complicațiilor venoase).
Mobilizarea pacientului operat

 În afara contraindicațiilor, toți operații se vor ridica din pat în seara zilei
intervenției sau a doua zi dimineață.
 Înainte de a ridica pacientul din pat, se verifică prezența edemelor ale
membrelor inferioare și se măsoară tensiunea arterială (atât culcat, cât și în
ortostatism).
 Ridicarea din pat se face treptat: întâi la marginea patului, apoi sprijinit de
asistenta medicală. Se va ține cont și de toleranța pacientului, dacă dorește să
mai meargă sau nu.

 Starea generală nu este o piedică pentru mobilizarea precoce, ci dimpotrivă.

Persoanele cu stare de slăbiciune, obezitate, flebite, trebuie să fie mobilizate
cât mai precoce. Același lucru este valabil și legat de natura sau complexitatea
operației.

 Prevenirea complicațiilor de decubit trebuie să fie avută în vedere (prevenirea

escarelor – masaj, lenjerie curată, uscată, fără cute, schimbarea poziției la
fiecare două ore, menținerea curată și uscată a pielii);

Alimentația și hidratarea

 Rehidratarea (administrare hidrică, electrolitică și calorică pentru acoperirea

necesităților organismului);

 Necesitățile de apă ale organismului sunt, în medie, de 2000-2500 ml/zi.

Această cantitate va fi furnizată sub formă de băuturi (ceai, apă- în prima zi
300 ml, a doua zi 500 ml, 1000 ml a treia zi) și perfuzii (pentru completarea
necesităților zilnice).
 Eficacitatea rehidratării va fi controlată prin canitatea de urină eliminată.

 Alimentația – Se va ține cont de următoarele principii: bolnavul va mânca

după ce a avut scaun precoce sau după emisia de gaze și nu va consuma fructe
sau glucide în exces.

 În ziua operației, pacientul va bea cu lingurița, rehidratarea fiind realizată cu

perfuzii.

 După 24 de ore – ceai, supe strecurate, iar a treia zi iaurturi și piureuri.

 După reluarea tranzitului, carne de pui, pește alb și se revine treptat la
alimentația obișnuită.

 În cazul alimentării prin sondă, se vor folosi soluții nutritive ce ajung până la
3000 kcal. După administrarea alimentelor pe sondă, se va introduce apă
pentru curățarea sondei și completarea necesarului de apă.