Pregătirea generală preoperatorie constă în:

 examenul clinic și paraclinic

 pregătirea psihică
 îngrijiri igienice
 urmărirea funcțională, vitală și vegetativă
 observarea schimbării în starea bolnavului
 regimul dietetic preoperator.

Examenul clinic

Acesta este efectuat de către medicul chirurg, ajutat de cadrul mediu sanitar și pune în
evidență starea fiziologică a bolnavului dând totodată posibilitatea depistării unor deficiențe
ale organismului și ale unor boli însoțitoare. El este completat de examinări paraclinice.

Pregatirea psihică

Bolnavul este informat despre necesitatea intervenției chirurgicale, riscul, eventualele

complicații și i se cere consimțământul.
Se fixează data intervenției.
Se suprimă tot ceea ce ar putea produce bolnavului stare de neliniște. Bolnavului i se creează
o stare de confort psihic, oferindu-i-se un mediu ambiant plăcut.
I se asigura legatura cu aparținătorii.

Ingrijiri igienice

Daca starea bolnavului o permite, bolnavul va fi îndrumat, ajutat să facă duș, urmat de igiena
cavității bucale, îngrijirea părului, tăierea unghiilor.

Urmarirea funcțiilor vitale

 măsurarea și notarea temperaturii;

 măsurarea și notarea pulsului;
 observarea si notarea respirației;
 măsurarea si notarea T.A.;
 evidența diurezei;
 observarea scaunului.

Pregatirea din preziua operației

Pregatirea generală

 asigurarea repausului fizic, psihic si intelectual;

 la indicația medicului, seara, se administreaza un calmant;
 asigurarea alimentatiei necesare normale, alimente ușor digerabile;
 evacuarea intestinului, clisma (daca nu sunt contra indicatii);
 asigurarea igienei corporale. Se va efectua baie sau duș pe regiuni la pat.

Pregatirea locală

 se curață pielea pe regiuni. Dacă în zona în care se va interveni chirurgical este piele
cu păr, se rade cu grijă, evitandu-se să se producă mici leziuni (pot fi poartă de intrare
pentru germeni, sau zonă dureroasă la efectuarea dezinfecției);
 se degresează pielea cu comprese sterile;
 se dezinfectează pielea cu un antiseptic (alcool, tinctura de iod);
 se acoperă câmpul operator, la indicația medicului.

Schimbarea poziției pacientului imobilizat

Pregatirea din dimineața intervenției

o  se intrerupe alimentația și hidratarea. Bolnavul nu manancă cel putin 12 ore înaintea
intervenției chirurgicale;
o  îmbracarea se face cu camașa de noapte (pentru femei) sau pijama (pentru barbati)
o protezele dentare mobile vor fi scoase, învelite într-o bucată de tifon și puse în
noptiera bolnavului;
o bijuteriile vor fi predate familiei sau administrației spitalului;
o îndepartarea lacului de pe unghii și a rujului de pe buze (prezența lor face dificilă
depistarea semnelor de cianoză la nivelul extremităților);
o golirea vezicii urinare. Bolnavul va avea o micțiune voluntară sau se efectuează sondaj
vezical;

Cu cateva zile înainte de operație

– pregatirea psihica și obtinerea consimțămantului scris

– duș cu sapun dezinfectant
– măsurarea funcțiilor vitale
– epilarea regiunii operatorii

Seara dinaintea operației

– dus cu sapun dezinfectant
– inspectarea integrității tegumentului
– badijonarea regiunii operatorii cu alcool iodat sau betadina
– clisma evacuatoare
– oprirea alimentației și hidratării

În ziua operatiei
– duș
– badijonarea regiunii operatorii
– premedicație în funcție de indicație
– schimbarea lenjeriei de corp
– măsurarea funcțiilor vitale
– verificarea foii de observatie și însoțirea la sala de operație.

Supravegherea și îngrijirea postoperatorie începe din momentul terminării intervenției

chirurgicale.

Pacientul este adus în cameră de către medicul anestezist și asistenta de anestezie.

 Transportul pacientului se va face cu patul rulant;

 Pacientul va fi acoperit;
 Asistenta medicală va verifica tuburile de dren, sondele și perfuziile, pentru ca acestea
să nu fie comprimate sau deplasate pe parcursul transportului;
 Se vor urmări funcțiile vitale: respirație, puls, aspectul feței (cianoză);
 Instalarea pacientului operat se va face într-o cameră cu temperatură între 18-20
grade C (căldura excesivă favorizează deshidratarea și hipotermia).
 Transferul pe pat va fi efectuat de către trei persoane ale căror mișcări trebuie să fie
sincrone.
 Camera trebuie să fie prevăzută cu instalație de oxigen și aparatură de aspirație.
 Poziția pacientului în pat este variabilă în funcție de tipul intervenției chirurgicale.
Poziția uzuală este cea de decubit dorsal, însă se poate poziționa și în decubit lateral
drept sau stâng (pentru drenajul căilor respiratorii) sau în semișezând Fowler, cu
genunchii flectați (obezi, cardiaci, operații torace).

Supravegherea pacientului operat 

Este sarcina fundamentală a asistentei medicale. Se efectuează în vederea prevenirii și

depistării precoce a complicațiilor postoperatorii.

Aspectul general al operatului

 colorația pielii și unghiilor (paloare, cianoză),

 starea extremităților (răcirea nasului, urechilor, membrelor),
 starea mucoaselor (limbă uscată, saburală – indică starea de hidratare),
 starea de calm sau agitație (exprimă de multe ori o complicație  chirurgicală, cum ar fi
hemoragia internă, peritonita postoperatorie, etc).

Parametri fiziologici

 tensiunea arterială (T.A.) – se măsoară ori de câte ori este necesar și se notează în
foaia de reanimare;
  pulsul – se urmărește frecvența, ritmicitarea și se notează. Orice modificare
(bradicardie, tahicardie) se va aduce la cunoștința medicului.
 respirația, tusea sau expectorația;
 temperatura – se va măsura dimineața și seara și se va nota.

PET-SCAN - Tomografia cu emisie de pozitroni

Pierderile lichidiene sau sanguine

 urina – reluarea emisiei de urină în prima parte a zilei este un semn bun. Inițial, urina
nu este abundentă, dar în decurs de două zile revine la normal. Dacă urina lipește, se
efectuează sondajul vezical.
 scaunul – se reia în următoarele 2-3 zile și e precedat de eliminare de gaze. Dacă nu
apar gazele, se poate folosi tubul de gaze, iar în cazul în care scaunul nu e spontan, se
poate face clisma evacuatoare.
 transpirația – în cazul în care este abundentă, poate antrena pierderi de apă
importante.
 vomismentele – cantitatea, aspectul și caracterul (bilinoasă, alimentară,
sanguinolentă);
 pierderile prin drenaj – se verifică și se notează aspectul pentru fiecare dren în parte.

Alte semne clinice 

 sunt urmărite de către medic: starea abdomenului, starea aparatului respirator.

Examene complementare 

 radiografii pulmonare, teste de coagulare, hemogramă și hematocrit, examenul de

urină (concentrația de uree și electroliți), examenul lichidului de drenaj.

Îngrijirea pacientului operat 

 Prezența asistentei medicale la trezirea pacientului este necesară, deoarece în starea de

semiconștiență, operatul tinde să tragă de pansamente, tuburi de dren sau sonde;
 Dacă pacientul dorește să bea apă, asistenta medicală îi oferă 1-2 lingurițe de apă
(dacă nu a vomat în ultimele 2 ore);
 Va menține pacientul în decubit dorsal în primele ore și îi va asigura confortul,
verificând perna și lenjeria de pat.
 Va urmări ca atmosfera din jurul bolnavului să fie calmă;
 Va încuraja pacientul să se miște pentru a se pregăti de ridicatul din pat precoce în
prima zi a operației (exceptând cazul în care e contraindicat);

Primele zile post-operatorii

 Lupta împotriva durerii (analgezice);

 Lupta împotriva insomniei (hipnotice, asigurarea unui climat de liniște);
 Lupta împotriva anxietății (suport moral și psihologic, încurajare);
  Lupta împotriva complicațiilor pulmonare (profilaxie prin dezinfecție nazofaringiană,
aerosoli, produse fluidizante ale secrețiilor bronșice);
 Lupta împotriva distensiei digestive (tubul de gaze, clisme evacuatoare, purgative
ușoare);
 Lupta împotriva stazei venoase  (mișcări active ale membrelor inferioare, repetate de
mai multe ori pe zi – flexie, extensie genunchi, mișcări de pedalare, mișcări articulație
șold. Ridicarea precoce din pat este metoda cea mai eficientă  pentru prevenirea
complicațiilor venoase).

Ecografia - Rolul asistentului medical în ecografie

În afara contraindicațiilor, toți operații se vor ridica din pat în seara zilei intervenției sau a
doua zi dimineață. 

Înainte de a ridica pacientul din pat, se verifică prezența edemelor ale membrelor inferioare și
se măsoară tensiunea arterială (atât culcat, cât și în ortostatism).

Ridicarea din pat se face treptat: întâi la marginea patului, apoi sprijinit de asistenta medicală.
Se va ține cont și de toleranța pacientului, dacă dorește să mai meargă sau nu.

Starea generală nu este o piedică pentru mobilizarea precoce, ci dimpotrivă. Persoanele cu

stare de slăbiciune, obezitate, flebite, trebuie să fie mobilizate cât mai precoce. Același lucru
este valabil și legat de natura sau complexitatea operației.

 Lupta împotriva complicațiilor de decubit (prevenirea escarelor – masaj, lenjerie

curată, uscată, fără cute, schimbarea poziției la fiecare două ore, menținerea curată și
uscată a pielii);
 Rehidratarea (administrare hidrică, electrolitică și calorică pentru acoperirea
necesităților organismului);

Necesitățile de apă ale organismului sunt, în medie, de 2000-2500 ml/zi. Această cantitate va
fi furnizată sub formă de băuturi (ceai, apă- în prima zi 300 ml, a doua zi 500 ml, 1000 ml a
treia zi) și perfuzii (pentru completarea necesităților zilnice).

Eficacitatea rehidratării va fi controlată prin canitatea de urină eliminată.

 Alimentația

Se va ține cont de următoarele principii: bolnavul va mânca după ce a avut scaun precoce sau
după emisia de gaze și nu va consuma fructe sau glucide în exces.

În ziua operației, pacientul va bea cu lingurița, rehidratarea fiind realizată cu perfuzii.  

După 24 de ore – ceai, supe strecurate, iar a treia zi iaurturi și piureuri.

Electromiografia (EMG)
După reluarea tranzitului, carne de pui, pește alb și se revine treptat la alimentația obișnuită.

În cazul alimentării prin sondă, se vor folosi soluții nutritive ce ajung până la 3000 kcal. După
administrarea alimentelor pe sondă, se va introduce apă pentru curățarea sondei și
completarea necesarului de apă.